DECIZIE Nr.
1055 din 16 septembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (2), art. 8 alin. (1) pct. A
lit. c) si art. 15 alin. (2) din Legea vânatorii si a protectiei fondului
cinegetic nr. 407/2006
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 754 din 11 noiembrie 2010
Augustin Zegrean -
preşedinte
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (2), art. 8 alin. (1) pct. A
lit. c) şi art. 15 alin. (2) din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului
cinegetic nr. 407/2006, excepţie ridicată de Lucian Eugen Şipoteanu şi
Magdalena Şipoteanu în Dosarul nr. 3.280/40/2008 al Curţii de Apel Suceava -
Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra
înscrisurilor depuse la dosar.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. In acest sens,
face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 345 din 18 septembrie 2003,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 746 din 24 octombrie 2003.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 6 noiembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr.
280/40/2008, Curtea de Apel Suceava - Secţia
comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4
alin. (2), art. 8 alin. (1) pct. A lit. c) şi art. 15 alin. (2) din Legea
vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, excepţie ridicată de Lucian Eugen Şipoteanu şi Magdalena Şipoteanu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii excepţiei susţin că proprietarul particular de pădure care
nu deţine minimum 51% din suprafaţa unui fond de vânătoare este obligat,
evident nelegal, să renunţe la fondul său de vânătoare în favoarea
gestionarului consacrat, încălcându-se prevederile art. 44 din Constituţie.
Astfel, în mod abuziv, pădurile proprietate privată sunt incluse în cadrul
fondului naţional de vânătoare. De asemenea, obligarea proprietarilor de a permite
desfăşurarea acţiunilor de vânătoare autorizate pe terenurile ce le deţin sau
aparţin încalcă prevederile constituţionale referitoare la garantarea şi
ocrotirea dreptului de proprietate.
Curtea de Apel Suceava - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi fiscal arată că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele
de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul arată că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Textul criticat constituie
o materializare a prevederilor constituţionale, în baza cărora „dreptul de
proprietate, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate. Conţinutul şi
limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege". Limitele aduse prin
lege dreptului de proprietate, prin reglementarea obligaţiei pentru orice
titular al terenurilor incluse în fondurile de vânătoare de a permite
desfăşurarea acţiunilor de vânătoare autorizate pe terenurile ce le deţin, se
justifică tocmai în considerarea faptului că, potrivit art. 2 din Legea nr. 407/2006,
legiuitorul a statuat în mod expres caracterul de bun public de interes
naţional al faunei de interes cinegetic.
Avocatul Poporului arată
că dispoziţiile de lege criticate reprezintă opţiunea legiuitorului şi sunt în
deplină conformitate cu prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (1) teza
a doua, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate se
stabilesc prin lege. Ca atare, legiuitorul este competent să stabilească cadrul
juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea
principială conferită de Legea fundamentală, astfel încât să nu vină în
coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale
altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea
acestuia, ca drept subiectiv garantat.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire
la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului
Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate
la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 4 alin. (2), art. 8 alin. (1) pct. A lit. c) şi
art. 15 alin. (2) din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr.
407/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 944 din 22 noiembrie 2006. Alin. (2)
al art. 4 a fost introdus prin articolul unic pct.1 din Legea nr. 197/2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 472 din 13 iulie 2007. Art. 15 alin. (2) a fost modificat prin art. I pct. 8 din Legea nr. 215/2008, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 757 din 10 noiembrie 2008.
Textele criticate au următorul conţinut:
- Art. 4 alin. (2): „(2)
Deţinătorii cu orice titlu ai terenurilor incluse în fondurile cinegetice au
obligaţia de a permite desfăşurarea acţiunilor de vânătoare autorizate pe terenurile ce le
deţin sau aparţin, în condiţiile alin. (1).";
- Art. 8 alin.' (1) pct. A lit. c): „(1) Atribuirea
dreptului de gestionare a faunei cinegetice se
realizează de administrator pe fonduri cinegetice, prin următoarele modalităţi:
A. direct, pentru următoarele categorii de fonduri
cinegetice: [...] c) fondurile cinegetice pentru care proprietarii, individual
sau în asociaţie constituită în scopul obţinerii dreptului de a gestiona
fondurile cinegetice respective prin structură licenţiată, nu au în proprietate
minimum 51% din suprafaţa fiecărui fond şi pentru cele care nu au fost
atribuite în condiţiile lit. a) şi b). Acest tip de atribuire se realizează în
favoarea gestionarului consacrat, la cererea acestuia;";
- Art. 15 alin. (2): „(2)
Tariful de gestionare pentru fondurile cinegetice care se atribuie direct, în
condiţiile art. 8 alin. (1) lit. A, precum şi tariful de pornire la licitaţie
pentru fondurile cinegetice care se atribuie prin licitaţie publică, în
condiţiile art. 8 alin. (1) lit. B, se stabilesc prin însumarea produselor
dintre media numărului de exemplare aprobate a fi recoltate pe ultimele două
sezoane de vânătoare încheiate, pe specii, şi 10% din valoarea de calcul al
tarifului de gestionare, înscrise în anexele nr. 1 şi 2."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 44 referitoare la dreptul de proprietate.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că autorii acesteia pornesc de la o premisă greşită, aceea că
proprietarului suprafeţei de teren, care poate face parte dintr-un fond
cinegetic, îi aparţin şi exemplarele de faună sălbatică ce se află pe această
suprafaţă de teren, devenind, astfel, proprietarul fondului cinegetic (fond de
vânătoare - în redactarea anterioară a legii).
Din analiza dispoziţiilor Legii nr. 407/2006, rezultă,
potrivit art. 1 lit. i), că fondul cinegetic este reprezentat de unitatea de gospodărire cinegetică constituită
din fauna de interes cinegetic şi suprafaţa de teren, indiferent de
categoria acestuia, indiferent de proprietar şi astfel delimitată încât să
asigure o stabilitate cât mai mare faunei de interes cinegetic în interiorul
său. Excepţie fac suprafeţele din intravilan, precum şi zona strict protejată
şi zona-tampon din cuprinsul Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării".
Fauna de interes cinegetic, ce se constituie din totalitatea exemplarelor din populaţiile
speciilor de faună sălbatică prevăzute în anexele nr. 1 şi 2 la legea precitată,
existente pe teritoriul României, reprezintă resursă naturală regenerabilă, bun
public de interes naţional şi internaţional.
Aşa fiind, Curtea observă că fauna de interes cinegetic
reprezintă un element diferit de suprafeţele de teren pe care se poate regăsi,
cele două elemente fiind interdependente şi numai împreună formând un fond
cinegetic.
In ceea ce priveşte atribuirea dreptului de gestionare
a faunei cinegetice, Curtea constată că aceasta poate fi realizată fie direct,
fie prin licitaţie publică. In cazul fondurilor cinegetice pe care proprietarii
privaţi, persoane fizice sau juridice, au în proprietate o suprafaţă de teren
care reprezintă minimum 51% din suprafaţa fiecărui fond cinegetic, individual
sau într-o asociaţie legal constituită, atribuirea dreptului de gestionare a
faunei cinegetice se realizează direct în favoarea gestionarului propus de
către persoana fizică sau juridică. In cazul în care persoana fizică sau
juridică nu indică gestionarul agreat, atribuirea dreptului de gestionare a
faunei cinegetice se realizează direct în favoarea gestionarului consacrat, la
cererea acestuia.
In cazul fondurilor cinegetice pentru care
proprietarii, individual sau într-o asociaţie legal constituită, nu au în
proprietate minimum 51% din suprafaţa fiecărui fond, atribuirea dreptului de gestionare a faunei
cinegetice se realizează direct în favoarea gestionarului consacrat, la cererea
acestuia. Atunci când atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice nu
se poate realiza cum s-a arătat mai sus, se trece la atribuirea prin licitaţie
publică.
Modul de atribuire a dreptului de gestionare a faunei
cinegetice are ca scop, printre altele, şi comasarea suprafeţelor de teren în
fonduri cinegetice viabile, care să asigure dezvoltarea durabilă în domeniul
cinegetic, cu suprafeţe necesare pentru a asigura stabilitatea cât mai mare a
faunei de interes cinegetic.
Pentru constituirea unui fond cinegetic trebuie să fie
îndeplinite anumite criterii, prin întrunirea cărora se creează o suprafaţă
considerabilă în care utilitatea şi posibilitatea ocrotirii şi exploatării
faunei de interes cinegetic, conservarea biodiversităţii faunei sălbatice,
menţinerea echilibrului ecologic şi realizarea protecţiei efective a vânatului
să se realizeze în mod real. Fondurile cinegetice trebuie grupate în complexe
cinegetice cu suprafeţe mari pentru un management integrat şi durabil al
speciilor de interes cinegetic.
Chiar şi în aceste condiţii, suprafaţa de teren rămâne
în continuare în proprietatea persoanei fizice sau juridice care a deţinut-o
până în momentul constituirii fondului cinegetic. Chiar dacă în acest mod
titularul dreptului de proprietate suferă o îngrădire în exercitarea
atributelor dreptului său, având în vedere că, pe această cale, se asigură
valorificarea fondului cinegetic şi integritatea naturală a ecosistemelor
forestiere şi întrucât, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie, stabilirea
conţinutului şi a limitelor dreptului de proprietate constituie atributul
exclusiv al legiuitorului, reglementarea legală în sine nu relevă nicio
contradicţie cu textele constituţionale de referinţă.
In continuare, Curtea reţine că, pentru îndeplinirea
obligaţiilor prevăzute de textul criticat, deţinătorii terenurilor sunt în
drept să beneficieze, conform art. 15 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 407/2006,
de venituri atrase din tarifele anuale de atribuire a gestionării fondurilor de
vânătoare, iar în ceea ce priveşte eventualele prejudicii care pot fi create în
urma activităţilor de vânătoare, proprietarii terenurilor pe care se arondează
asemenea fonduri au la dispoziţie acţiunea în justiţie prin care îşi pot
recupera paguba suferită, potrivit dreptului comun.
Modul de calcul al tarifului de gestionare pentru
fondurile cinegetice, precum şi procentul cuvenit proprietarilor suprafeţelor
de teren ce fac parte dintr-un fond cinegetic sunt prevăzute de textul art. 15
din Legea nr. 407/2006, fără a fi în contradicţie cu prevederile art. 44 din
Constituţie.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 4 alin. (2) din
Legea nr. 407/2006, Curtea constată că instanţa de contencios constituţional,
răspunzând unei critici asemănătoare, a statuat prin Decizia nr. 345 din 18
septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 746 din 24 octombrie 2003, că
obligaţia proprietarilor terenurilor incluse în fondurile cinegetice de a
permite desfăşurarea acţiunilor de vânătoare autorizate pe terenurile ce le
deţin sau aparţin instituie, în realitate, o sarcină care grevează terenurile
pe care se arondează fonduri cinegetice şi care constă în obligaţia
deţinătorilor cu orice titlu ai acestor terenuri de a permite exercitarea
vânătorii, fără a se încălca prevederile art. 44 din Legea fundamentală.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 4 alin. (2), art. 8 alin. (1) pct. A lit. c) şi art. 15
alin. (2) din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006,
excepţie ridicată de Lucian Eugen Şipoteanu şi Magdalena Şipoteanu în Dosarul
nr. 3.280/40/2008 al Curţii de Apel Suceava - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 septembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu