DECIZIE Nr.
1050 din 14 septembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 si 26 din Legea nr. 50/1991 privind
autorizarea executarii lucrarilor de constructii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 685 din 11 octombrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Valentina Bărbăţeanu -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 şi 26 din Legea nr. 50/1991 privind
autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Lucian
Terec Lobonţ în Dosarul nr. 'l .801/337/2009 al Judecătoriei Zalău.
La apelul nominal se constată
lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că
nu se impune reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 9 decembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 1.801/337/2009, Judecătoria Zalău a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 şi 26 din Legea nr. 50/1991 privind
autorizarea executării lucrărilor de construcţii. Excepţia
a fost ridicată de Lucian
Terec Lobonţ într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea plângerii
împotriva unui proces-verbal de stabilire şi sancţionare a unei contravenţii.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că obligaţia impusă
titularilor dreptului de proprietate privată asupra unui teren de a construi
conform voinţei unor organe administrative constituie o golire de conţinut a
dreptului de proprietate privată, prin restricţionarea nepermisă a momentului
şi a modalităţii în care titularul dreptului de proprietate poate să edifice o
construcţie. Susţine că textele de lege criticate instituie un tratament
discriminatoriu de vreme ce regimul sancţionator nu se aplică şi statului sau
persoanelor juridice de drept public.
Judecătoria Zalău consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 3 şi 26 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea
executării lucrărilor de construcţii, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 933
din 13 octombrie 2004, astfel cum au fost modificate şi completate prin
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 214/2008 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de
construcţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 16 decembrie 2008, şi prin
Legea nr. 261/2009 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
214/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind
autorizarea executării lucrărilor de construcţii, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 493 din 16 iulie 2009. Textele criticate au, în prezent, următorul
conţinut:
- Art. 3: „(1) Construcţiile
civile, industriale, agricole, cele pentru susţinerea instalaţiilor şi
utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de oricare altă
natură se pot realiza numai cu respectarea autorizaţiei de construire, precum
şi a reglementărilor privind proiectarea şi executarea construcţiilor, pentru:
a) lucrări de construire, reconstruire, consolidare,
modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinaţie sau de reparare a
construcţiilor de orice fel, precum şi a instalaţiilor aferente acestora, cu
excepţia celor prevăzute la art. 11;
b) lucrări de construire, reconstruire, extindere,
reparare, consolidare, protejare, restaurare, conservare, precum şi orice alte
lucrări, indiferent de valoarea lor, care urmează să fie efectuate la
construcţii reprezentând monumente istorice, inclusiv la anexele acestora,
identificate în acelaşi imobil - teren şi/sau construcţii, la construcţii amplasate în zone de
protecţie a monumentelor şi în zone construite protejate, stabilite potrivit
legii, ori la construcţii cu valoare arhitecturală sau istorică deosebită,
stabilite prin documentaţii de urbanism aprobate;
c) lucrări de construire, reconstruire, modificare,
extindere, reparare, modernizare şi reabilitare privind căile de comunicaţie de
orice fel, drumurile forestiere, lucrările de artă, reţelele şi dotările
tehnico-edilitare, branşamente şi racorduri la reţele de utilităţi, lucrările
hidrotehnice, amenajările de albii, lucrările de îmbunătăţiri funciare,
lucrările de instalaţii de infrastructură, lucrările pentru noi capacităţi de
producere, transport, distribuţie a energiei electrice şi/sau termice, precum
şi de reabilitare şi retehnologizare a celor existente;
d) împrejmuiri şi mobilier urban, amenajări de
spaţii verzi, parcuri, locuri de joacă şi agrement, pieţe şi alte lucrări de
amenajare a spaţiilor publice;
e) lucrări de foraje şi excavări necesare pentru
efectuarea studiilor geotehnice şi a prospecţiunilor geologice, proiectarea şi
deschiderea exploatărilor de cariere şi balastiere, a sondelor de gaze şi
petrol, precum şi a altor exploatări de suprafaţă, subterane sau subacvatice;
f) lucrări, amenajări şi construcţii cu caracter
provizoriu necesare în vederea organizării executării lucrărilor, în condiţiile
prevăzute la art. 7 alin. (1) şi (13);
g) organizarea de tabere de corturi, căsuţe sau de
rulote;
h) lucrări de construcţii cu caracter provizoriu:
chioşcuri, tonete,
cabine, spaţii de expunere, corpuri şi panouri de afişaj, firme şi reclame,
copertine şi pergole situate pe căile şi spaţiile publice, anexe gospodăreşti,
precum şi anexele gospodăreşti ale exploataţiilor agricole situate în
extravilan;
i) cimitire - noi şi extinderi.
(2) In vederea simplificării procedurii de
autorizare a executării lucrărilor de construcţii provizorii prevăzute la alin.
(1) lit. d), g) şi h), autorizaţia de construire se emite în baza
documentaţiilor tehnice - D.T. cu conţinut simplificat în raport cu conţinutul-cadru prevăzut
în anexa nr. 1."
- Art. 26: „(1) Constituie
contravenţii următoarele fapte, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii
încât, potrivit legii, să fie considerate infracţiuni:
a) executarea sau desfiinţarea, totală ori parţială,
fără autorizaţie a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepţia celor menţionate
la lit. b), de către investitor şi executant;
b) executarea sau desfiinţarea, cu nerespectarea
prevederilor autorizaţiei şi a proiectului tehnic, a lucrărilor prevăzute la
art. 3, cu excepţia celor prevăzute la lit. b), precum şi continuarea
executării lucrărilor autorizate fără solicitarea unei noi autorizaţii de
construire în situaţiile prevăzute la art. 7 alin. (15), de către investitor şi
executant;
c) aprobarea
furnizării de utilităţi urbane, ca urmare a executării de lucrări de
branşamente şi racorduri la reţele pentru construcţii noi neautorizate;
d) menţinerea după expirarea termenului prevăzut
prin autorizaţie sau după terminarea lucrărilor autorizate ori adaptarea în
alte scopuri faţă de cele prevăzute în autorizaţie a construcţiilor, lucrărilor
şi amenajărilor cu caracter provizoriu;
e) neaducerea terenului la starea iniţială de către
investitor, după terminarea lucrărilor prevăzute la art. 3 lit. c), precum şi
nerealizarea lucrărilor de curăţare, amenajare ori degajare, după caz, a
amplasamentului şi/sau a terenurilor adiacente ocupate temporar pe durata
execuţiei, o dată cu încheierea lucrărilor de bază;
f) împiedicarea ori sustragerea de la efectuarea
controlului, prin interzicerea accesului
organelor de control abilitate sau prin neprezentarea documentelor şi a actelor
solicitate;
g) neanunţarea datei
începerii lucrărilor de construcţii autorizate, în conformitate cu prevederile
art. 7 alin. (8);
h) neemiterea certificatelor
de urbanism în termenul prevăzut la art. 6 alin. (2), precum şi emiterea de
certificate de urbanism incomplete ori cu date eronate, care nu conţin lista
cuprinzând avizele şi acordurile legale necesare în raport cu obiectivul de
investiţii, sau eliberarea acestora condiţionat de elaborarea prealabilă a unei
documentaţii de urbanism sau a oricăror documentaţii tehnice de definire a scopului
solicitării, cu depăşirea termenului legal, sau refuzul nejustificat ori
condiţionarea furnizării informaţiilor de interes public prevăzute la art' 6
alin. (1);
h1)
neemiterea autorizaţiilor de construire în termenul prevăzut la art. 7 alin.
(1);
i) emiterea de autorizaţii de
construire/desfiinţare:
- în lipsa unui drept real
asupra imobilului, care să confere dreptul de a solicita autorizaţia de
construire/desfiinţare;
- în lipsa sau cu
nerespectarea prevederilor documentaţiilor de urbanism, aprobate potrivit
legii;
- în baza unor documentaţii
incomplete sau elaborate în neconcordanţă cu prevederile certificatului de
urbanism, ale Codului civil, ale conţinutului-cadru al proiectului pentru
autorizarea executării lucrărilor de construcţii, care nu conţin avizele şi
acordurile legale necesare sau care nu sunt verificate potrivit legii;
- în lipsa expertizei tehnice privind punerea în siguranţă a întregii construcţii, în cazul
lucrărilor de consolidare;
- în baza altor documente decât cele cerute prin
prezenta lege;
j) neorganizarea şi neexercitarea controlului
privind disciplina în autorizarea şi executarea lucrărilor de construcţii de
către compartimentele abilitate din cadrul aparatului propriu al consiliilor
judeţene şi al primăriilor, în unităţile lor administrativ-teritoriale,
potrivit prevederilor art. 27 alin. (3) şi (4), precum şi neurmărirea modului
de îndeplinire a celor dispuse de Inspectoratul de Stat în Construcţii,
potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (3);
k) neîndeplinirea, la termenul stabilit, a măsurilor
dispuse de Inspectoratul de Stat în Construcţii la controlul anterior;
l) refuzul nejustificat sau obstrucţionarea sub orice formă a accesului persoanelor fizice
sau al reprezentanţilor persoanelor juridice la documentele prevăzute la art.
34 alin. (7);
(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1), săvârşite
de persoanele fizice sau juridice, se sancţionează cu amendă după cum urmează:
- de la 1.000 lei la 100.000 lei, cele prevăzute la
lit. a);
- de la 3.000 lei la 10.000 lei, cele prevăzute la
lit. f);
- de 10.000 lei, cele
prevăzute la lit. c);
- de la 3.000 lei la 10.000 lei, cele prevăzute la
lit. b), d) şi e);
- de la 5.000 lei la 30.000 lei, cele prevăzute la
lit. h), h1) şi i);
- de la 1.000 lei la 5.000
lei, cele prevăzute la lit. j) şi k);
- de 2.000 lei, cele
prevăzute la lit. I);
- de 1.000 lei, cele
prevăzute la lit. g).
(3) Cuantumul amenzilor se actualizează anual prin hotărâre a Guvernului.
(4) Sancţiunea amenzii poate fi aplicată şi
reprezentantului persoanei juridice.
(5) Sancţiunea amenzii pentru faptele prevăzute la
alin. (1) lit. h) şi i) se aplică funcţionarilor publici responsabili de
verificarea documentaţiilor care stau la baza emiterii certificatelor de
urbanism şi a autorizaţiilor de construire sau de desfiinţare, precum şi
semnatarilor, potrivit atribuţiilor stabilite conform legii.
(6) In condiţiile prezentei legi nu se aplică sancţiunea avertisment."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, prin mai multe decizii, dintre care pot fi menţionate,
exemplificativ, Decizia nr. 150 din 22 februarie 2007, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 19 martie 2007, sau Decizia nr. 4 din 18 ianuarie 2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 23 martie 2005, instanţa de contencios constituţional a
constatat conformitatea prevederilor de lege criticate cu dispoziţiile din
Legea fundamentală invocate şi în prezenta cauză, din perspectiva unor critici
similare. Soluţia pronunţată cu acele prilejuri şi argumentele pe care aceasta
s-a bazat îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, neintervenind elemente
de noutate care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 3 şi 26 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării
lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Lucian Terec Lobonţ în Dosarul nr. 1.801/337/2009 al
Judecătoriei Zalău.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 septembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu