Decizia Nr.105 din 08.03.2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Debreczi Elemer în Dosarul nr. 396/322/2016/a1 al Tribunalului Covasna - Secţia civilă şi care face obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.407D/2016.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, întrucât există jurisprudenţă în această materie şi se propune menţinerea acesteia.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:4. Prin Decizia civilă nr. 469/A din 11 iulie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 396/322/2016/a1, Tribunalul Covasna - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţia a fost ridicată de Debreczi Elemer, într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului declarat împotriva Încheierii din data de 27 aprilie 2016, pronunţată de Judecătoria Târgu Secuiesc în Dosarul nr. 396/322/2016/a1, prin care s-a respins cererea contestatorului - autorul prezentei excepţii - de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată că a invocat excepţia de nelegalitate, în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cadrul unei contestaţii la executare cu privire la un titlu executoriu emis de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală. De asemenea, arată că, în cadrul unei alte contestaţii la executare, având alt titlu executoriu, însă pentru aceeaşi creanţă fiscală au fost emise două titluri executorii la un interval de timp de trei ani, iar excepţia de nelegalitate a Deciziei de impunere F - CV nr. 5.743/11 iulie 2013, emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice judeţul Covasna, invocată şi în alt dosar, a fost respinsă ca inadmisibilă, deoarece instanţa judecătorească a considerat că trebuia parcursă o altă cale procedurală, astfel că aceasta a făcut aplicarea art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Ca atare, în opinia autorului excepţiei, o astfel de interpretare a dispoziţiilor de lege incidente în cauză, raportat la dreptul garantat de art. 24 din Legea fundamentală, este neconstituţională. În susţinerea criticilor sale, autorul excepţiei invocă şi considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 404 din 10 aprilie 2008.6. Tribunalul Covasna - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că promovarea excepţiei de nelegalitate, în speţă, are ca scop desfiinţarea unui act administrativ fiscal în cadrul unei contestaţii la executare, deşi pentru desfiinţarea deciziei de impunere se prevede prin lege organică o altă procedură judiciară.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.9. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece, analizate dintro perspectivă mai largă, motivele de neconstituţionalitate invocate, raportate şi la considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 404 din 10 aprilie 2008, relevă aspecte ce ţin de modul de interpretare şi aplicare a normelor criticate raportate la o eventuală situaţie de fapt, întrucât se stăruie a convinge instanţa de judecată că interpretarea normelor criticate trebuie realizată în concordanţă cu cele statuate de instanţa de contencios constituţional. Or, modul de interpretare şi aplicare a unui act normativ asupra proceselor aflate pe rol nu pot fi decât de competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti, singura competentă să decidă cu privire la sensul, înţelesul şi modul de aplicare a legii.10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora:– Art. 4 alin. (1): „Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate."; – Art. 5 alin. (2): „Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară."13. În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi ale art. 126 alin. (6) privind instanţele judecătoreşti. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că aceasta a fost ridicată într-o cauză având ca obiect contestaţia la executare, prin care s-a solicitat anularea titlului executoriu nr. 29.632/22.01.2016, anularea somaţiei nr. 29.736/22.01.2016, repunerea părţilor în situaţia anterioară şi s-a invocat excepţia de nelegalitate a Deciziei de impunere F - CV nr. 5.743/11 iulie 2013, emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice judeţul Covasna. 15. Totodată, din considerentele actului de sesizare, Curtea observă că, prin Sentinţa civilă nr. 908 din 22 decembrie 2014, pronunţată de Judecătoria Târgu Secuiesc în Dosarul nr. 1.730/322/2014, definitivă prin Decizia civilă nr. 149/A din 3 aprilie 2015 a Tribunalului Covasna, excepţia de nelegalitate a actului administrativ unilateral cu caracter individual, constând în Decizia de impunere F - CV nr. 5.743/11 iulie 2013, emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice judeţul Covasna, a fost respinsă ca inadmisibilă. 16. Curtea reţine că întreaga motivare a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu priveşte conţinutul normativ al acestora. Autorul excepţiei susţine că excepţia de nelegalitate a Deciziei de impunere F - CV nr. 5.743/11 iulie 2013, emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice judeţul Covasna, invocată în Dosarul nr. 1.730/322/2014 al Judecătoriei Târgu Secuiesc, a fost respinsă ca inadmisibilă, deoarece instanţa judecătorească a considerat că trebuia parcursă o altă cale procedurală şi a făcut aplicarea art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Or, Curtea constată că astfel de susţineri nu constituie aspecte ce ţin de constituţionalitatea textelor de lege criticate, ci constituie chestiuni de interpretare şi aplicare a textului de lege criticat la situaţia dedusă judecăţii. Textele de lege criticate prevăd doar că legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate, şi că nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară. 17. Ca atare, Curtea constată că interpretarea textelor de lege criticate în vederea aplicării lor la situaţia autorului excepţiei constituie aspecte ce intră în competenţa de soluţionare a litigiului dedus instanţei de judecată ce a sesizat Curtea Constituţională. În sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale (cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 19 din 21 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 18 martie 2003), este atribuţia instanţelor de judecată să interpreteze şi să determine dispoziţiile legale aplicabile în raport cu starea de fapt stabilită. Or, Curtea nu poate modifica sau completa prevederea legală supusă controlului şi nici nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra înţelesului său contrar Constituţiei, astfel încât, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă (a se vedea, în acelaşi sens, Decizia nr. 618 din 11 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 27 ianuarie 2017, paragraful 32). 18. De altfel, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate nu respectă nici condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, norme ce impun obligativitatea motivării sesizărilor adresate instanţei de contencios constituţional. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, în care s-a statuat asupra acestei cerinţe, excepţia de neconstituţionalitate are o anumită structură, fiind, în mod esenţial, constituită din trei elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat şi motivarea de către autorul excepţiei a pretinsei contrarietăţi existente între cele două texte (a se vedea Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012). 19. În cauza de faţă, excepţia nu cuprinde motivarea pretinsei contrarietăţi între textul criticat şi normele constituţionale invocate. În situaţii similare, Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate, precizând că simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale sau convenţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Curtea a arătat că, dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, s-ar substitui autorului acesteia în ce priveşte formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă în condiţiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea, în acest sens, de exemplu, Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011). 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Debreczi Elemer în Dosarul nr. 396/322/2016/a1 al Tribunalului Covasna - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Covasna - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 8 martie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Bianca Drăghici