DECIZIE   Nr. 1049 din 9 octombrie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie si ale art. 80-88 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 767 din 14 noiembrie 2008

Ioan Vida                                    - preşedinte

Nicolae Cochinescu                    -judecător

Aspazia Cojocaru                       -judecător

Acsinte Gaspar                           -judecător

Ion Predescu                              -judecător

Petre Lăzăroiu                            -judecător

Tudorel Toader                           -judecător

Puskâs Valentin Zoltan               -judecător

Augustin Zegrean                       -judecător

Marinela Mincă                           - procuror

Ioana Marilena Chiorean            - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie şi ale art. 80-88 din

Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepţie ridicată de Ioan Anton Dogaru în Dosarul nr. 2.847/102/2007 al Tribunalului Mureş - Secţia penală.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 6 iunie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 2.847/102/2007, Tribunalul Mureş - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie şi ale art. 80-88 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Ioan Anton Dogaru într-o cauză penală.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât instituie organizarea şi funcţionarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie ca un parchet autonom şi independent, care, în aceste condiţii, se sustrage controlului ierarhic, iar, pe de altă parte, numirea şi promovarea în funcţie a procurorilor din acest parchet derogă de la regulile aplicabile celorlalţi procurori.

Tribunalul Mureş - Secţia penală şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile de lege criticate fac parte din sfera de competenţă a puterii legislative şi respectă dispoziţiile Constituţiei.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 80-88 („Direcţia Naţională Anticorupţie") din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare.

Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 131 privind rolul Ministerului Public şi ale art. 132 privind statutul procurorilor.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

Potrivit art. 131 alin. (2) din Legea fundamentală, „Ministerul Public îşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete, în condiţiile legii", condiţii care au stat şi la fundamentarea organizării şi funcţionării Direcţiei Naţionale Anticorupţie, ca structură în cadrul Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Faptul că în art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 s-a prevăzut că Direcţia Naţională Anticorupţie este independentă în raport cu instanţele judecătoreşti şi cu parchetele de pe lângă aceste instanţe nu este de natură să conducă la concluzia că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale.

Dimpotrivă, având în vedere şi prevederile art. 132 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate nu constituie altceva decât o reflectare a principiilor constituţionale menţionate şi o subliniere a naturii juridice a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, aceea de structură cu personalitate juridică, în cadrul Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu atribuţii privind efectuarea urmăririi penale în cazul infracţiunilor prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare.

De altfel, independenţa acestei structuri în raport cu instanţele judecătoreşti este specifică tuturor parchetelor, care, potrivit art. 62 alin. (4) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, sunt independente faţă de instanţele judecătoreşti.

Cu privire la critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea principiului egalităţii în faţa legii, prevăzut de dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece textele de lege criticate nu instituie discriminări sau privilegii, ci reglementează organizarea şi funcţionarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale.

Referitor la celelalte susţineri ale autorului excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că acestea reprezintă aspecte de aplicare a legii, ceea ce excedează controlului Curţii Constituţionale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie şi ale art. 80-88 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepţie ridicată de Ioan Anton Dogaru în Dosarul nr. 2.847/102/2007 al Tribunalului Mureş - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 octombrie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean