DECIZIE Nr.
1046 din 13 noiembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 67 alin. 2 si 3 din Codul de
procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 815 din 29 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marilena Mincă - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 67 alin. 2 şi 3 din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Corneliu Alexandru Tanco în Dosarul nr.
8.129/197/2006 al Judecătoriei Braşov.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, lipsind
cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Având cuvântul, autorul excepţiei solicită admiterea
acesteia astfel cum a fost formulată, reiterând, pe larg, motivele expuse în
faţa instanţei de fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, apreciind că
dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 20 martie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 8.129/197/2006, Judecătoria Braşov a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 67
alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de
Corneliu Alexandru Tanco cu ocazia soluţionării unei cauze penale având ca
obiect plângerea formulată împotriva sa de către partea vătămată Aurel Teodor
Moldovan pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale sunt
neconstituţionale în raport cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Constituţie
şi art. 6 paragraful 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, coroborate cu prevederile art. 20 din Legea
fundamentală, „în ipoteza în care organul de urmărire penală sau instanţa de
judecată resping cererea cu probele solicitate de învinuit sau inculpat înainte
ca probele solicitate să fi fost administrate, probele neavând valoare dinainte
stabilită".
Judecătoria Braşov apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile
legale criticate nu aduc atingere prevederilor constituţionale referitoare la
dreptul la un proces echitabil şi la garantarea dreptului la apărare. Faptul că
instanţa este cea care apreciază cu privire la concludenta şi utilitatea
probelor propuse de părţi reprezintă tocmai o garanţie
a procesului echitabil, permiţând părţii să îşi
exercite drepturile procesuale.
Avocatul Poporului arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale
invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire
la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 67 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală, cu
denumirea marginală „Concludenta şi utilitatea probei", care au următorul
conţinut: „Cererea pentru administrarea unei probe nu poate fi respinsă,
dacă proba este concludentă şi utilă.
Admiterea sau respingerea cererii se face
motivat."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale
ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului
şi ale art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apărare, precum
şi ale art. 6 paragraful 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi
a libertăţilor fundamentale, referitoare la drepturile
acuzatului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 67 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală,
referitoare la concludenta şi utilitatea probei, sunt conforme cu prevederile
constituţionale ale art. 24 alin. (1) referitoare la dreptul la apărare.
Astfel, prin sintagma „părţile pot propune probe şi cere administrarea
lor" legiuitorul a înţeles „dreptul" acestora de a propune probe,
dar nu şi obligaţia instanţei de a admite toate probele, deoarece în alin. 2 al
aceluiaşi articol se prevede: „Cererea pentru administrarea unei probe nu
poate fi respinsă, dacă proba este concludentă şi utilă."
Administrarea de către instanţă numai a acelor probe
care sunt concludente şi utile rezolvării procesului penal nu reprezintă şi
nici nu poate fi considerată o încălcare a dreptului la apărare. Este obligaţia
constituţională a instanţelor judecătoreşti de a realiza justiţia, obligaţie
prevăzută la art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală, în cadrul căreia se
situează administrarea numai a acelor probe care sunt de natură să ducă la
descoperirea adevărului.
In acelaşi timp, Curtea observă că autorul excepţiei
confundă „cererea pentru administrarea unei probe", pe care o poate face
oricare dintre părţi, cu „administrarea probei", care se face numai de
către instanţa de judecată. Datorită acestei confuzii,
autorul excepţiei susţine că există o încălcare a
dreptului la apărare, instanţa având mai multe drepturi decât părţile.
De asemenea, Curtea constată că dispoziţiile art. 67
din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de
constituţionalitate. Astfel, prin deciziile nr. 539 din 7 decembrie 2004, nr.
311 din 14 iunie 2005 şi nr. 19 din 11 ianuarie 2007, publicate în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 61 din 18 ianuarie 2005, nr. 749 din 17 august 2005 şi, respectiv, nr. 76 din 31 ianuarie 2007, Curtea
Constituţională a respins ca neîntemeiate excepţii similare, pentru
considerentele acolo arătate.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi,
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziilor mai sus arătate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit.A.d)şi al art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a art. 67
alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Corneliu
Alexandru Tanco în Dosarul nr. 8.129/197/2006 al Judecătoriei Braşov.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 noiembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu