DECIZIE   Nr. 104 din 9 februarie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 privind gratierea unor pedepse si inlaturarea unor masuri si sanctiuni

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 166 din 21 februarie 2006

Ioan Vida                           -  preşedinte

Aspazia Cojocaru              -  judecător

Constantin Doldur              -  judecător

Acsinte Gaspar                  -  judecător

Kozsokar Gabor                -  judecător

Petre Ninosu                      -  judecător

Ion Predescu                     -  judecător

Marilena Mincă                  -  procuror

Florentina Geangu             -   magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni, excepţie ridicată de Gheorghe Vizitiu în Dosarul nr. 3.644/2005 al Tribunalului laşi.

La apelul nominal se prezintă, personal, partea Constantin Popa, lipsă fiind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Partea prezentă solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că textul  legal criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, depunând în acest sens concluzii scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca nefondată, întrucât apreciază că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 1 noiembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 3.644/2005, Tribunalul laşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002, excepţie ridicată de inculpatul Gheorghe Vizitiu în dosarul menţionat.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se

susţine că textul de lege criticat încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât creează o situaţie mai grea inculpaţilor condamnaţi definitiv cărora li s-a acordat suspendarea executării pedepsei şi care în cursul termenului de încercare beneficiază de graţiere şi care săvârşesc apoi o nouă faptă penală cu intenţie (care atrage o nouă condamnare), întrucât aceştia pierd şi beneficiul graţierii, dar şi avantajul suspendării condiţionate. Spre deosebire de aceştia, cei condamnaţi la închisoare cu suspendarea executării pedepsei şi care au beneficiat de graţiere sunt mai avantajaţi, deoarece termenul de încercare este de 2 ani.

Tribunalul laşi consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţia de lege criticată nu stabileşte discriminări, ci instituie un tratament juridic egal pentru toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie, fără nici o deosebire.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepţia este neîntemeiată, întrucât compararea condiţiilor unei legi de graţiere cu cele ale suspendării condiţionate nu se poate justifica, deoarece ambele instituţii sunt facultăţi ale legiuitorului, respectiv judecătorului, şi nu drepturi absolute, ci doar vocaţii ale persoanei condamnate.

Avocatul Poporului şi-a exprimat punctul de vedere în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Apreciază că prevederile art. 7 din Legea nr. 543/2002 nu aduc atingere principiului constituţional al egalităţii în drepturi, întrucât se aplică în mod egal tuturor persoanelor prevăzute de ipoteza normei juridice, fără a se face nici o diferenţiere în cadrul acestei categorii.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au

comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 7 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 726 din 4 octombrie 2002, care au următorul conţinut: „Persoanele graţiate care, în curs de 3 ani, săvârşesc cu intenţie o infracţiune vor executa, pe lângă pedeapsa stabilită pentru acea infracţiune, şi pedeapsa sau restul de pedeapsă rămas neexecutat ca urmare a aplicării prezentei legi."

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate sunt contrare principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 543/2002 stabilesc consecinţele comiterii unor noi fapte antisociale de către persoanele care au beneficiat de graţiere.

Graţierea colectivă constituie un act de clemenţă, exercitat de Parlament în temeiul prerogativelor sale constituţionale şi conform politicii penale a statului.

In exercitarea competenţei sale, legiuitorul are deplina libertate de a stabili condiţiile graţierii, referitoare la oricare dintre elementele răspunderii juridice, şi anume categoriile de fapte antisociale pentru care s-au aplicat pedepse sau alte sancţiuni (infracţiuni sau contravenţii), categoriile de sancţiuni aplicate făptuitorilor şi cuantumul acestora, persoana făptuitorilor şi forma de vinovăţie reţinută în sarcina lor (intenţie, culpă), precum şi cu privire la alte elemente privind limitele graţierii (totală sau parţială) şi consecinţele comiterii unor noi fapte antisociale de către persoanele care au beneficiat de actul de clemenţă.

Dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 543/2002 nu aduc atingere prevederilor constituţionale privind egalitatea în faţa legii a cetăţenilor, astfel cum susţine autorul excepţiei, deoarece textul criticat nu stabileşte discriminări, ci instituie un tratament juridic egal pentru toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie, fără nici o deosebire.

Cât priveşte pedepsele a căror executare este suspendată condiţionat, în conformitate cu prevederile art. 120 alin. 2 din Codul penal, graţierea produce efecte şi asupra acestora. în acest caz, partea din termenul de încercare care reprezintă durata pedepsei pronunţate de instanţă se reduce în mod corespunzător. Dacă suspendarea condiţionată este revocată sau anulată, se execută numai partea de pedeapsă rămasă negraţiată.

Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA    CONSTITUŢIONALĂ In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni, excepţie ridicată de Gheorghe Vizitiu în Dosarul nr. 3.644/2005 al Tribunalului laşi.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 februarie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu