DECIZIE Nr.
1039 din 14 septembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 lit. ab) si ac), art. 4 alin. (2)
si (3), art. 9 alin. (1) lit. e), art. 11 alin. (1) lit. b), art. 25 alin. (1),
alin. (6) lit. b) si alin. (7) lit. b) din Legea nr. 38/2003 privind transportul
în regim de taxi si în regim de închiriere
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 763 din 16 noiembrie 2010
Augustin Zegrean -
preşedinte
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Valentina Bărbăţeanu -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 lit. ab) si ac), art. 4 alin. (2) si (3),
art. 9 alin. (1) lit. e), art. 11 alin. (1) lit. b), art. 25 alin. (1), alin.
(6) lit. b) şi alin. (7) lit. b) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim
de taxi şi în regim de închiriere, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Aviroms Rent a Car" - S.R.L, din Bucureşti în Dosarul nr. 5.748/2/2008 al
Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi
fiscal.
La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei,
domnul avocat Hugo Vitzman, membru al Baroului Bucureşti, în calitate de
apărător ales cu delegaţie la dosarul cauzei. Lipseşte partea Ministerul
Administraţiei şi internelor, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul apărătorului autorului excepţiei. Aceasta reiterează
argumentele expuse în notele scrise depuse la dosarul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere
ca neîntemeiată a excepţiei. Precizează că textele de lege criticate cuprind
definiţii legale ale termenilor utilizaţi şi stabilesc condiţiile de organizare
şi desfăşurare a unor activităţi economice, fără să contravină dispoziţiilor
constituţionale invocate în motivarea criticii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 9 octombrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 5.748/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 lit. ab) si ac), art. 4
alin. (2) si (3), art. 9 alin. (1) lit. e), art. 11 alin. (1) lit. b), art. 25
alin. (1), alin. (6) lit. b) şi alin. (7) lit. b) din Legea nr. 38/2003 privind
transportul în regim de taxi şi în regim de
închiriere. Excepţia a fost ridicată de Societatea
Comercială „Aviroms Rent a Car" - S.R.L, din Bucureşti într-o cauză având
ca obiect anularea unui act administrativ.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 11 lit.
ab) si ac), art. 4 alin. (2)'şi ale art. 25 lin. (1), alin. (6) lit. b) şi alin. (7) lit. b) din Legea nr.
38/2003, prin care se impun perceperea şi plata anticipată a serviciului de
închiriere/de transport în regim de închiriere, reprezintă o restricţionare
gravă a drepturilor consfinţite de art. 45 şi art. 135 din Constituţie.
Aceasta, deoarece este reglementată imixtiunea statului într-un raport de drept
privat, prin împiedicarea libertăţii părţilor de a negocia data plăţii unui
serviciu ce urmează să fie prestat. In plus, impunerea plăţii anticipate a
serviciului de închiriere având ca obiect autovehicule se aplică doar
activităţii de închiriere şi reprezintă o obligaţie de plată a unui serviciu
încă neprestat, de care consumatorul
încă nu a beneficiat. In plus, necunoscându-se numărul de kilometri ce urmează
a fi parcurşi, este imposibilă plata anticipată a serviciului la momentul
închirierii. Dispoziţiile art. 4 alin. (3), art. 9 alin. (1) lit. e) pct. 2 şi
ale art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 38/2003 restricţionează libertatea
economică şi libertatea comerţului, întrucât obligă operatorul economic să
deţină autovehiculul exclusiv pe baza unui act translativ de proprietate sau a
unui contract de leasing, deşi legislaţia în vigoare prevede multiple
modalităţi de transmitere a dreptului de folosinţă. In sfârşit, prevederile
art. 9 alin. (1) lit. e) pct. 1 din Legea nr. 38/2003, care impun deţinerea în
proprietate sau în regim de închiriere a spaţiului de parcare utilizat în
cadrul activităţii de transport, limitează libertatea economică şi contractuală
a operatorului economic, care ar putea exercita, de pildă, şi un drept de
folosinţă, de uzufruct sau de comodat asupra spaţiului respectiv.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de
contencios administrativ şi fiscal apreciază că se
impune admiterea excepţiei, prin textele de lege criticate fiind limitat
accesul liber al persoanei la o activitate economică, fără să fie îndeplinite
cerinţele impuse de art. 53 din Legea fundamentală.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 11 lit. ab) si ac), art. 4 alin. (2) si
(3), art. 9 alin. (1) lit. e), art. 11 alin. (1) lit. b), art. 25 alin. (1),
alin. (6) lit. b) şi alin. (7) lit. b) din Legea nr. 38/2003 privind
transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere sunt constituţionale,
deoarece condiţiile astfel reglementate nu sunt de natură să îngrădească
libertatea economică şi contractuală a unei persoane, drepturi garantate, de
altfel, „în condiţiile legii". Totodată, activitatea de transport în regim
de închiriere prezintă interes public prin însuşi specificul ei, astfel că
exigenţele legale avute în vedere pentru organizarea şi funcţionarea acestei
activităţi economice constituie criterii obiective care se impun în scopul
protejării interesului public.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile apărătorului autorului excepţiei, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 11 lit. ab) si ac), art. 4 alin. (2) si (3), art. 9 alin. (1) lit. e), art. 11 alin. (1) lit. b), art. 25 alin. (1), alin. (6) lit.
b) şi alin. (7) lit. b) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de
taxi şi în regim de închiriere, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 45 din 28 ianuarie 2003, modificată şi completată prin Legea nr.
265/2007, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 527 din 3 august 2007, care au următorul
conţinut:
- Art. 11 lit. ab)
şi ac): „In sensul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel: (...)
ab) transport în regim de
închiriere - serviciu de transport public de
persoane realizat de transportatori autorizaţi cu autoturisme cu conducători
auto, puse la dispoziţia clienţilor pe bază de contract de închiriere tarifat
pe oră sau pe zi, cu plata anticipată a contractului;
ac) serviciu de
închiriere - serviciu de transport public realizat
de operatori economici autorizaţi care pun la dispoziţia unor clienţi
autoturisme fără conducător auto, pe bază de contract, cu plata anticipată a
contractului de închiriere;";
-Art. 4 alin. (2) şi (3): „(2) Transportul în regim
de închiriere este serviciul de transport public de persoane asigurat contra
cost, pe bază de contract, achitat integral şi realizat în condiţiile prezentei
legi.
(3) Transportul în regim de taxi sau transportul în regim de închiriere se realizează numai
cu autovehicule deţinute de către transportatorii autorizaţi, cu titlu de
proprietate sau în temeiul unui contract de leasing.";
- Art. 9 alin. (1) lit. e): „(1)
Autorizaţia de transport în regim de taxi sau autorizaţia de transport în regim
de închiriere se eliberează de autoritatea de autorizare din cadrul primăriei
localităţii sau primăriei municipiului Bucureşti de pe raza
administrativ-teritorială în care transportatorul îşi are sediul sau
domiciliul, după caz, pe baza unei documentaţii care trebuie să conţină
următoarele: (...)
e) dovada îndeplinirii capacităţii financiare,
respectiv:
1. declaraţie pe
propria răspundere a transportatorului că poate asigura spaţiile necesare
pentru parcarea tuturor autovehiculelor cu care va desfăşura transportul în
regim de taxi sau transportul în regim de închiriere, spaţii deţinute în
proprietate sau prin contract de închiriere;
2. declaraţie pe
propria răspundere a transportatorului că acesta deţine sau are capacitatea
financiară de a deţine un număr de autovehicule, pe tipuri, în proprietate sau
în temeiul contractelor de leasing, pe care le va utiliza în realizarea
serviciului de transport, precizând care sunt criteriile de departajare
stabilite la art. 142 alin. (6) pe care le poate îndeplini, pe fiecare autovehicul şi pe
numere de circulaţie, dacă este posibil.";
- Art. 11 alin. (1) lit. b): „(1) Autorizaţia taxi sau orice copie conformă a autorizaţiei de
transport se eliberează de către autoritatea de autorizare, dacă a fost
atribuită în cadrul procedurii de atribuire a gestiunii serviciului, stabilită
în condiţiile prezentei legi, după depunerea următoarelor documente în copie:
(...)
b) certificatul de înmatriculare şi cartea de
identitate a autovehiculului din care să rezulte că acesta este deţinut de
către transportatorul autorizat respectiv în proprietate sau în temeiul unui
contract de leasing.";
- Art. 25 alin. (1), alin. (6) lit. b) şi alin. (7)
lit. b): „(1) Transportul în regim de închiriere este serviciul de transport public de persoane, executat cu un
autoturism cu conducător auto, pus la dispoziţia clientului pe bază de contract
pentru efectuarea serviciului, tarifat pe oră sau pe zi, cu plata anticipată a
prestaţiei contractate, pe bază de documente fiscale, conform prezentei legi.
Transportul în regim de închiriere se realizează pe orice traseu, la cererea
expresă a clientului, cu obligaţia revenirii autovehiculului în localitatea de
autorizare după efectuarea transportului respectiv, conform contractului. Conducătorul
auto trebuie, obligatoriu, să deţină atestat profesional şi să fie angajat al
transportatorului autorizat. (...)
(6) Pentru executarea
serviciului de transport în regim de închiriere, la bordul autoturismului
trebuie să existe: (...)
b) documentul fiscal cu regim special valabil
privind plata anticipată a întregului transport contractat; (...)
(7) Pentru executarea
serviciului de închiriere de autoturisme, la bordul autoturismului trebuie să
existe copia conformă a certificatului de înmatriculare emis de registrul
comerţului, eliberată, la cerere, de către autoritatea de autorizare pentru o
durată de 5 ani. Copia conformă este valabilă în prezenţa următoarelor
documente sau însemne, respectiv (...)
b) asigurarea persoanelor şi a bunurilor acestora pentru riscuri ce cad în sarcina
transportatorului autorizat;".
Autorul excepţiei susţine că textele indicate sunt
neconstituţionale în raport cu dispoziţiile art. 45 - Libertatea economică, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor
drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 135 - Economia.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că, potrivit art. 2 din Legea nr. 38/2003, atât serviciul de închiriere
a unui autoturism fără şofer, cât şi transportul în regim de închiriere fac
parte din categoria serviciilor publice, cărora legiuitorul a înţeles să le
acorde o reglementare specială, impusă de necesitatea asigurării, pe de o
parte, a unui cadru unitar pentru desfăşurarea acestora, iar, pe de altă parte,
a unei calităţi corespunzătoare standardelor unui transport civilizat şi în
condiţii de siguranţă. Curtea observă că textele de lege criticate nu
contravin, prin ele însele, dispoziţiilor constituţionale care consacră dreptul
de acces liber la o activitate economică şi nici celor referitoare la economia
de piaţă a României, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă. Curtea reţine
că libertatea economică, statuată de art. 45 din Legea fundamentală, nu este o
libertate absolută, ci trebuie exercitată în condiţiile legii. Or, prevederile
legale ce formează obiectul excepţiei dau expresie obligaţiei statului de a
impune reguli de disciplină economică menite să creeze un cadru adecvat
desfăşurării activităţilor la care se referă textele de lege criticate, prin
impunerea anumitor exigenţe pe care cei care doresc să presteze un astfel de
serviciu public trebuie să le îndeplinească.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 lit. ab) şi ac), art. 4 alin. (2) şi (3), art. 9 alin. (1) lit.
e), art. 11 alin. (1) lit. b), art. 25 alin. (1), alin. (6) lit. b) şi alin.
(7) lit. b) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în
regim de închiriere, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Aviroms Rent a
Car" - S.R.L, din Bucureşti în Dosarul nr. 5.748/2/2008 al Curţii de Apel
Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 septembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu