DECIZIE Nr. 103 din 31 octombrie 1995
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 296 din 22 decembrie 1995
Ioan Muraru - presedinte
Costica Bulai - judecator
Viorel Mihai Ciobanu - judecator
Ioan Deleanu - judecator
Antonie Iorgovan - judecator
Raul Petrescu - procuror
Gabriela Radu - magistrat-asistent
Pe rol solutionarea recursului declarat de Marinescu Calin Dragomir,
Toanchina Virgil, Posedaru Romanuel Nicolae, Constantinescu Mihail, Bobes
Constantin, Dan Minerva Elena Sava Severina si Musat Mariana impotriva Deciziei
nr. 15 din 6 februarie 1995, pronuntata de Curtea Constitutionala in Dosarul
nr. 87C/1994.
Dezbaterile au avut loc in sedinta din 17 octombrie 1995, in prezenta
partilor si a reprezentantului Ministerului Public, si au fost consemnate in
incheierea de la aceeasi data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a
delibera, a amanat pronuntarea pentru 24 octombrie 1995 si apoi pentru 31
octombrie 1995.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Decizia nr. 15 din 16 februarie 1995, care face obiectul recursului de
fata, Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 248 alin. 2 din Codul penal, invocata de Marinescu Calin
Dragomir, Toanchina Virgil, Posedaru Romanuel Nicolae, Constantinescu Mihail,
Bobes Constantin, Dan Minerva Elena, Sava Severina si Musat Mariana, inculpati,
in Dosarul nr. 27/MF/1994 al Tribunalului Constanta - Sectia maritima si
fluviala.
In sprijinul exceptiei de neconstitutionalitate a fost invocata Decizia
Curtii Constitutionale nr. 11 din 8 martie 1994, prin care s-a statuat ca
prevederile din art. 248 alin. 1 din Codul penal referitoare la paguba adusa
avutului obstesc sunt partial abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din
Constitutie, urmand a se aplica numai cu privire la bunurile prevazute de art.
135 alin. (4) din legea fundamentala, bunuri ce formeaza obiectul exclusiv al
proprietatii publice. Pornind de la aceasta decizie a Curtii Constitutionale,
autorii exceptiei au sustinut ca trebuie sa fie considerate ca abrogate si
dispozitiile din art. 248 alin. 2 din Codul penal, care se refera in esenta tot
la avutul obstesc. Pe de alta parte - au sustinut, de asemenea, inculpatii -
notiunea de economie nationala, prevazuta in alin. 2 al art. 248 din Codul
penal, este in totala contradictie cu dispozitiile constitutionale, in special
cu dispozitia din art. 134 alin. (1) din Constitutie care prevede ca
"Economia Romaniei este economie de piata".
Respingand exceptia de neconstitutionalitate, prin Decizia nr. 15/1995,
Curtea Constitutionala arata, mai intai, ca, prin practica sa constanta, a
stabilit sensul ce trebuie acordat, in actualul stadiu de evolutie a economiei
romanesti, termenului de avut obstesc, care trebuie inteles ca referindu-se
exclusiv la bunuri ce formeaza obiectul proprietatii publice. In acest sens
trebuie sa fie interpretata si dispozitia din art. 248 alin. 1 din Codul penal
in ce priveste conditia producerii unei pagube avutului obstesc. Aceasta
interpretare nu se refera insa si la dispozitia din alin. 2 al art. 248 din
Codul penal, care nu prevede conditia producerii unei pagube avutului obstesc,
ci pe aceea a producerii unei pagube importante economiei nationale, cele doua
notiuni neputand fi confundate. Economia nationala a Romaniei nu este un
concept legat de regimul colectivist, asa cum afirma autorii exceptiei de
neconstitutionalitate, ci o realitate obiectiva complexa, caracterizata prin
coexistenta celor doua forme de proprietate, publica si privata. De aceea
prejudicierea economiei nationale poate avea loc nu numai prin lezarea
bunurilor proprietate publica, ci si a celorlalte bunuri din domeniul public
sau privat al statului, ca si a celor ce formeaza obiectul proprietatii
private. In concluzie, se arata in decizie, dispozitiile din art. 248 alin. 2
din Codul penal nu sunt cu nimic afectate de restrangerea sferei bunurilor
aparate prin incriminarea faptelor care aduc atingere avutului obstesc, ele
nefiind in contradictie cu nici un text din Constitutia Romaniei.
Impotriva acestei decizii a Curtii Constitutionale, inculpatii au declarat
recursul de fata, invocand urmatoarele motive:
- Prin respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor din
art. 248 alin. 2 din Codul penal, Curtea Constitutionala a adoptat o solutie
care vine in contradictie cu alte decizii ale sale (Decizia nr. 11 din 8 martie
1994 si Decizia nr. 52 din 18 mai 1994). Or, intrucat completul de judecata
"s-a indepartat de interpretarea juridica continuta intr-o decizie a
plenului sau intr-o decizie definitiva a unui complet", el avea obligatia,
potrivit dispozitiilor din art. 26 alin. 2 din Regulamentul de organizare si
functionare a Curtii Constitutionale, sa se adreseze plenului pentru a cunoaste
interpretarea pe care acesta o va da chestiunii deduse judecatii. Nefacand
acest lucru, completul a pronuntat o decizie nelegala.
- Prin dispozitiile art. 248 din Codul penal au fost incriminate fapte
indreptate impotriva unui anumit tip de relatii sociale, care constituie
obiectul juridic comun al celor doua variante ale infractiunii de abuz in
serviciu contra intereselor obstesti, al variantei simple sau tip, prevazute in
alin. 1, cat si al variantei agravate, prevazute in alin. 2 al aceluiasi
articol. Asa fiind, intrucat prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 11 din 8
martie 1994 s-a constatat abrogarea partiala a dispozitiilor din art. 248 alin.
1 din Codul penal, aceeasi solutie se impune si cu privire la varianta agravata
prevazuta in alin. 2 al aceluiasi articol.
- Notiunea de economie nationala este o categorie depasita, legata de
regimul totalitar si echivalenta cu aceea de avut obstesc si ca, in orice caz,
aceasta notiune nu poate fi echivalenta cu aceea de proprietate in formele
prevazute de Constitutie. Autorii exceptiei sustin ca admiterea notiunilor de
economie nationala si de paguba importanta adusa economiei nationale ar avea
consecinte negative asupra raporturilor de comert exterior ale tarii noastre.
- Intre cele doua variante ale infractiunii de abuz in serviciu, cea
prevazuta in alin. 1 si cea prevazuta in alin. 2 ale art. 248 din Codul penal,
nu este decat o deosebire cantitativa, astfel incat dispozitiile mentionate, in
ansamblul lor, trebuie sa fie considerate ca abrogate partial conform
dispozitiei din art 150 alin. (1) din Constitutie.
- Decizia Curtii Constitutionale poate produce "grave disfunctionalitati"
pe planul tratamentului sanctionator penal prin practica diferentiata pe care o
creeaza in raport cu infractiunile de serviciu, pe de o parte, si cele contra
patrimoniului, pe de alta parte. Ca urmare a acestui tratament diferentiat,
s-ar putea ajunge la sanctionarea mai severa a unei infractiuni de serviciu in
comparatie cu cele contra patrimoniului.
CURTEA,
examinand decizia atacata, raportul intocmit de judecatorul raportor, motivele
invocate de recurenti, dispozitiile penale atacate, prevederile Constitutiei,
ale Legii nr. 47/1992 si ale Regulamentului de organizare si functionare a
Curtii Constitutionale, constata ca recursul nu este intemeiat.
Primul motiv de recurs, privind o pretinsa incalcare a dispozitiei din art.
26 alin. 2 al Regulamentului de organizare si functionare a Curtii
Constitutionale, nu este intemeiat, deoarece prin solutia de respingere a
exceptiei de neconstitutionalitate completul nu s-a indepartat de la
interpretarea continuta in vreuna dintre deciziile anterioare ale Curtii
Constitutionale. Referirile pe care recurentii le fac la deciziile Curtii
Constitutionale nr. 11 din 8 martie 1994 si nr. 52 din 18 mai 1994 sunt
nepertinente, deoarece aceste decizii nu privesc dispozitia legala in discutie.
Astfel, prin Decizia nr. 11/1994 s-a constatat ca dispozitiile art. 248 din
Codul penal "referitoare la paguba adusa avutului obstesc" sunt
partial abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, urmand a se
aplica numai cu privire la bunurile prevazute de art. 135 alin. (4) din
Constitutie, bunuri ce formeaza obiectul exclusiv al proprietatii publice. Este
vorba de abuzul in serviciu contra intereselor obstesti, in varianta simpla
prevazuta in alin. 1 al art. 248 din Codul penal, si numai de acea modalitate a
acesteia, conditionata de producerea, de catre faptuitor, prin incalcarea
indatoririlor sale de serviciu, a unei pagube avutului obstesc. In mod
corespunzator, prin Decizia nr. 52 din 18 mai 1994, Curtea Constitutionala a
constatat acelasi lucru cu privire la dispozitiile din art. 249 din Codul penal
referitoare la paguba adusa avutului obstesc prin neglijenta in serviciu. Si in
acest caz este vorba nu de toate dispozitiile din art. 249 din Codul penal, ci
numai de cele privind varianta simpla a infractiunii de neglijenta in serviciu
si nu mai de acea modalitate a acesteia, care este conditionata de producerea
unei pagube avutului obstesc.
In nici una dintre aceste decizii Curtea Constitutionala nu se refera la
variantele agravate ale infractiunilor de abuz si de neglijenta in serviciu,
prevazute in alin. 2 al art. 248 din Codul penal si, respectiv, in alin. 2 al
art. 249 din Codul penal.
Al doilea motiv de recurs, prin care se sustine ca, intrucat ambele
variante ale infractiunii prevazute in art. 248 din Codul penal au un obiect
juridic comun, nu exista deosebiri calitative intre ele, apare, de asemenea, ca
neintemeiat, fiindca se bazeaza pe o intelegere gresita a structurii
infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor obstesti. Aceasta forma a abuzului
in serviciu a fost incriminata in doua variante normative, in functie de gradul
de pericol social pe care acestea il prezinta: o varianta simpla sau tipica, in
alin. 1 al art. 248 din Codul penal, si o varianta agravata, in alin. 2 al
aceluiasi articol. Intre cele doua variante ale infractiunii este o deosebire
calitativa, care explica sanctiunile penale diferite prevazute de lege pentru
fiecare dintre ele.
In varianta agravata, prevazuta in art. 248 alin. 2 din Codul penal, abuzul
in serviciu contra intereselor obstesti se poate savarsi, potrivit legii,
atunci cand, prin neindeplinirea cu stiinta sau prin indeplinirea defectuoasa
de catre un functionar a indatoririlor sale de serviciu, s-a produs: fie o
perturbare deosebit de grava a activitatii unei organizatii din cele prevazute
in art. 145 din Codul penal, fie o paguba importanta economiei nationale. Prin
perturbare deosebit de grava a activitatii se intelege o astfel de tulburare a
bunului mers al activitatii care a condus la paralizarea totala ori la
incetarea activitatii unui organ al administratiei de stat, vizand deci insasi
existenta respectivului organ, cu consecinte negative insemnate asupra vietii
sociale, in functie si de natura si insemnatatea acestuia. Intre tulburarea
insemnata a bunului mers al unei organizatii, care poate caracteriza abuzul in
serviciu contra intereselor obstesti, in varianta tipica, si perturbarea
deosebit de grava, caracteristica variantei agravate, este o deosebire
calitativa, aceasta din urma prezentand un grad sporit de pericol social, care
justifica pedeapsa mai grea pe care o poate atrage.
In ce priveste paguba importanta adusa economiei nationale, aceasta este
inteleasa ca prejudiciu economic general, adus nu unei anumite unitati (agent
economic, autoritate sau institutie publica), ci unei ramuri a economiei
nationale, mai multor ramuri ori economiei nationale in ansamblul ei.
Cel de-al treilea motiv de recurs, privitor la caracterul anacronic si
desuet al conceptului de economie nationala, propriu economiei socialiste, nu
poate fi nici el primit.
Conceptul de economie nationala este o categorie economica fundamentala,
care desemneaza ansamblul de resurse naturale si umane, de activitati
productive, de schimb si de servicii, constituite ca ramuri sau domenii de
activitate economica, pe un anumit teritoriu national, ca rezultat al
dezvoltarii fortelor de productie si al diviziunii sociale a muncii, in cadrul
granitelor unei tari.
Economia nationala a unei tari este influentata de sistemul relatiilor de
proprietate si de modul de functionare a diferitelor ramuri care o compun. Este
cunoscut ca, pana la Revolutia din decembrie 1989, economia nationala a
Romaniei se caracteriza prin sistemul centralizat-birocratic de conducere a
activitatii economice, prin proprietatea colectiva, rupta de cei care
produceau, factori negativi care au determinat ramanerea in urma a dezvoltarii
acesteia. Tocmai de aceea, in urma rasturnarii regimului comunist, s-a impus,
ca o necesitate imediata, efectuarea de schimbari de structura in economia
nationala. A fost desfiintata proprietatea socialista asupra mijloacelor de
productie, intreprinderile de stat fiind reorganizate ca regii autonome si
societati comerciale, functionand dupa principiile economiei de piata. Totodata,
s-a dat curs liber initiativei private in economie, ceea ce a determinat
aparitia unui sector privat cu pondere din ce in ce mai mare in realizarea
produsului intern brut in economia romaneasca, aceasta devenind astfel o
economie de piata.
Concluzia ce se impune este aceea ca economia nationala a Romaniei este o
realitate obiectiva aflata in plin proces de transformare si ea se inscrie
printre valorile fundamentale care trebuie sa se bucure de ocrotire
juridico-penala. Posibilitatea prejudicierii intereselor economice nationale si
a producerii unei pagube importante economiei nationale constituie, de
asemenea, realitati obiective. De altfel, art. 134 din Constitutie,
caracterizand economia Romaniei ca o economie de piata, are in vedere economia
nationala.
Tinandu-se seama de astfel de realitati, prin dispozitiile art. 258 alin. 1
din Codul penal, modificate prin Legea nr. 65/1992, s-a prevazut ca
dispozitiile privitoare la infractiunile de serviciu, deci si cele din art. 248
din Codul penal, se aplica si altor salariati din cadrul organizatiilor
prevazute in art. 145, inclusiv al regiilor autonome si societatilor comerciale
cu capital integral sau majoritar de stat, precum si administratorilor si
cenzorilor acestora.
Cel de-al patrulea motiv de recurs, prin care se sustine ca intre cele doua
variante ale infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor obstesti nu
este decat o deosebire cantitativa, apare ca vadit lipsit de fundament, asa cum
rezulta din cele ce preceda.
In fine, motivul privitor la presupusele disfunctionalitati pe care le-ar
determina mentinerea in vigoare a dispozitiilor art. 248 alin. 2 din Codul
penal nu are nici un suport real.
De altfel, Curtea Constitutionala a mai fost sesizata si s-a pronuntat
asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor din art. 248 alin. 2
din Codul penal prin Decizia nr. 35 din 27 aprilie 1994, ramasa definitiva ca
urmare a Deciziei nr. 108 din 9 noiembrie 1994, publicate in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 339 din 7 decembrie 1994. Prin Decizia nr. 35 din 27
aprilie 1994, Curtea Constitutionala a respins exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 248 alin. 2 din Codul penal,
ridicata in Dosarul nr. 2.539 al Tribunalului Municipiului Bucuresti, Sectia I penala.
In considerentele acestei decizii sunt examinate, sub aspectul
constitutionalitatii lor, ambele modalitati normative in care se poate savarsi
infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor obstesti, in varianta
agravata prevazuta in art. 248 alin. 2 din Codul penal. Curtea constata ca nu
exista similitudine intre notiunile de paguba adusa avutului obstesc si paguba
adusa economiei nationale, asa incat practica jurisdictionala a Curtii
Constitutionale referitoare la conceptul de paguba adusa avutului obstesc nu
este aplicabila conceptului de pagubire a economiei nationale.
In Decizia nr. 108 din 9 noiembrie 1994, prin care s-a respins recursul
declarat impotriva Deciziei nr. 35 din 27 aprilie 1994, Curtea Constitutionala
subliniaza din nou ca varianta agravata a infractiunii de abuz in serviciu
contra intereselor obstesti, prevazuta in art. 248 alin. 2 din Codul penal, nu
este neconstitutionala, deoarece nu contravine nici unei prevederi exprese a
Constitutiei. Mai mult, apararea penala a intereselor nationale in activitatea
economica se intemeiaza pe prevederile art. 134 alin. (2) lit. b) din
Constitutie.
Pentru motivele aratate, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 134 alin.
(2) lit. b) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art.
25 si al art. 26 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Marinescu Calin Dragomir, Toanchina Virgil,
Posedaru Romanuel Nicolae, Constantinescu Mihail, Bobes Constantin, Dan Minerva
Elena, Sava Severina si Musat Mariana impotriva Deciziei nr. 15 din 6 februarie
1995, pronuntata de Curtea Constitutionala in Dosarul nr. 87C/1994.
Definitiva.
Pronuntata la 31 octombrie 1995.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent
Gabriela Radu