DECIZIE   Nr. 15*) din  6 februarie 1995

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 296 din 22 decembrie 1995

    *) A se vedea si Decizia Curtii Constitutionale nr. 103 din 31 octombrie 1995, publicata la pag. 4.

    Victor Dan Zlatescu      - presedinte
    Mihai Constantinescu     - judecator
    Florin Bucur Vasilescu   - judecator
    Ioan Griga               - procuror
    Gabriela Radu            - magistrat-asistent

    Pe rol solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 248 alin. 2 din Codul penal, invocata de inculpatii Marinescu Calin Dragomir, Toanchina Virgil, Posedaru Romanuel Nicolae, Constantinescu Mihail, Bobes Constantin, Dan Minerva Elena, Sava Severina si Musat Mariana, precum si a exceptiei de neconstitutionalitate a art. 5 si 20 din Legea nr. 15/1990, invocata de reprezentantul Ministerului Public in Dosarul nr. 27/MF/1994 al Tribunalului Constanta, Sectia maritima si fluviala.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 7 decembrie 1994, concluziile aparatorilor inculpatilor Toanchina Virgil, Posedaru Romanuel Nicolae, Constantinescu Mihail si Dan Minerva Elena, precum si ale reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate in incheierea din acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea, succesiv, pentru datele de 23 decembrie 1994, 4 ianuarie 1995, 10 ianuarie 1995, 30 ianuarie 1995 si pentru astazi, 6 februarie 1995.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine:
    Prin Rechizitoriul nr. 9/PMF/1994 al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Constanta, Sectia maritima si fluviala, au fost trimisi in judecata inculpatii Marinescu Calin Dragomir, Toanchina Virgil, Constantinescu Mihail, Posedaru Romanuel Nicolae, Bobes Constantin, Dan Minerva Elena si Sava Severina pentru savarsirea infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice (art. 248 alin. 2, art. 289 si art. 291 din Codul penal; art. 72 lit. a) din Codul vamal; art. 195 pct. 5 din Legea nr. 3/1990) si Musat Mariana pentru infractiunile prevazute si pedepsite de art. 40 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 din Codul penal si la art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990.
    Cu privire la infractiunea prevazuta la art. 248 alin. 2 din Codul penal s-a retinut ca inculpatii, abuzand de functiile avute, prin activitatile lor, au adus un prejudiciu de 217.000.000 dolari S.U.A., contravaloarea mijloacelor materiale si financiare din capitalul de stat, angajate abuziv de catre inculpati pe seama Societatii Comerciale "Petromin"- S.A. Constanta, ca si a unei pagube importante aduse economiei nationale.
    In fata Tribunalului Constanta - Sectia maritima si fluviala, pe rolul caruia se afla cauza spre solutionare, la termenul din 26 septembrie 1994 aparatorii inculpatilor Marinescu Calin Dragomir, Toanchina Virgil, Constantinescu Mihail, Dan Minerva Elena, Bobes Constantin, Musat Mariana, Posedaru Romanuel Nicolae au invocat exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 248 alin. 2 din Codul penal, iar reprezentantul Ministerului Public, exceptia de neconstitutionalitate a art. 5 si 20 din Legea nr. 15/1990.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 248 alin. 2 din Codul penal s-au invocat urmatoarele:
    Deoarece exista deja o Decizie a Curtii Constitutionale (nr. 11 din 8 martie 1994) cu privire la neconstitutionalitatea prevederilor art. 248 alin. 1, nu este posibila o tratare constitutionala diferentiata a celor doua forme ale infractiunii, "simpla" - prevazuta de alin. 1 - si "calificata" - prevazuta de alin. 2 - numai ca urmare a criteriului avut in vedere de legiuitorul din anul 1965, si anume acela al diferentierii de ordin cantitativ a urmarilor produse prin fapta respectiva.
    Se apreciaza ca intre notiunile de avut obstesc si economie nationala nu existau diferentieri de esenta in conceptia legiuitorului din anul 1968. Plecand de la notiunile de patrimoniu obstesc si titular al acestuia vom constata ca, indiferent de localizarea unui prejudiciu, in raport cu o entitate economica sau alta, patrimoniul obstesc era cel vatamat.
    De asemenea, se sustine ca legiferarea infractiunii de abuz in serviciu corespundea conceptiei constitutionale care consacra economia socialista; tratarea din punctul de vedere constitutional actual nu poate fi rupta de conceptia acutala a legiuitorului, care consacra economia de piata, in actualul context nemaiputandu-se folosi notiunea de economie nationala, ci aceea de economie de piata, cu toate consecintele ce decurg din aceasta (politico-economico-juridice).
    Reprezentantul Ministerului Public a invocat, in raport cu dispozitiile art. 41 alin. (3) si urmatoarele din Constitutie, care garanteaza proprietatea indiferent de titular, exceptia de neconstitutionalitate a art. 5 si 20 din Legea nr. 15/1990.
    Tribunalul Constanta, Sectia maritima si fluviala, prin Incheierea din 26 septembrie 1994, a sesizat Curtea Constitutionala pentru a se pronunta asupra exceptiilor de neconstitutionalitate invocate. In opinia instantei, exprimata pe larg, se arata in esenta ca exceptia de neconstitutionalitate a art. 248 alin. 2 din Codul penal trebuie respinsa ca fiind fara obiect, intrucat prin Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 7 septembrie 1993 s-a statuat ca dispozitiile din Codul penal referitoare la avutul obstesc, deci si infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor obstesti, sunt abrogate partial potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, fapta inculpatilor referindu-se la cele 7 nave din 89 ale Societatii Comerciale "Petromin" - S.A. Constanta, care nu ar apartine domeniului public, se retine ca notiunea de economie nationala din art. 248 alin. 2 din Codul penal nu poate fi rupta de cea de avut obstesc. In acest spirit se observa ca in art. 5 al Constitutiei din anul 1965 se prevedea structura socialista a economiei nationale, economie ce se fundamenta pe proprietatea socialista asupra mijloacelor de productie. In prezent nu se mai poate pune egalitate intre economia nationala, aflata sub incidenta art. 248 alin. 2 din Codul penal, si continutul economiei nationale, consacrat de actuala Constitutie ca economie de piata.
    Cu privire la cea de-a doua exceptie de neconstitutionalitate invocata de reprezentantul Ministerului Public, respectiv a art. 5 si 20 din Legea nr. 15/1990, instanta nu este de acord, sustinand ca finalitatea si scopul Legii nr. 15/1990 au fost de a institui cadrul juridic al reorganizarii unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale.
    Aceste dispozitii legale nu contravin dispozitiilor art. 41 din Constitutie, conform carora proprietatea este ocrotita in mod egal, indiferent de titular, si, coroborate cu alte dispozitii legale prevazute prin art. 6, 14 si 21 din Legea nr. 15/1990, se asigura statului dreptul de a-si apara aceste bunuri aduse in regii autonome si societati comerciale cu capital de stat.
    Este fara echivoc ca proprietatea de stat nu se confunda cu domeniul public si, cu atat mai putin, cu fostul avut obstesc. Creand conditiile inlaturarii principiilor economiei socialiste, Legea nr. 15/1990 corespunde consacrarii constitutionale a economiei Romaniei ca economie de piata.
    In vederea solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea a solicitat, potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, insa acestea nu au fost comunicate pana la data solutionarii cauzei.
    In legatura cu competenta de solutionare a exceptiei, potrivit practicii sale constante, Curtea constata ca atat timp cat instanta de judecata nu a retinut ca un text legal nu este abrogat in temeiul art. 150 alin. (1) din Constitutie, sesizand Curtea cu solutionarea exceptiei, aceasta este obligata ca, in virtutea dreptului constitutional al cetatenilor de a invoca neconstitutionalitatea unui text legal pe care instanta intelege sa il aplice, sa se pronunte asupra exceptiei. Abrogarea, potrivit dispozitiilor art. 150 alin. (1) din Constitutie, este rezultatul contrarietatii legii anterioare cu prevederile Constitutiei, astfel incat ea constituie nu numai o consecinta a aplicarii legii in timp, ci si o problema de constitutionalitate, ca urmare a suprematiei legii fundamentale in cadrul sistemului juridic.
    In legatura cu dispozitiile art. 248 alin. (2) din Codul penal, se retin urmatoarele:
    a) Practica constanta a Curtii Constitutionale a stabilit sensul ce trebuie acordat, in actualul stadiu de evolutie a economiei romanesti, termenului de avut obstesc care trebuie inteles, in calificarea faptelor ce constituie infractiuni, ca aplicandu-se numai bunurilor ce formeaza obiectul exclusiv al proprietatii publice.
    Deci, fapta prevazuta in art. 248 alin. 1 din Codul penal, atunci cand aceasta cauzeaza o paguba avutului obstesc, trebuie calificata prin aceasta prisma, agravanta prevazuta in alin. 2 al aceluiasi articol neatragand in nici un fel o astfel de calificare.
    Intr-adevar, daca, in conditiile economiei centralizate sub imperiul careia a fost editat textul, se putea pune semnul egalitatii intre conceptele de avut obstesc si de economie nationala - valoarea care este protejata prin cel de-al doilea alineat -, astazi, in conditiile economiei de piata, in care, potrivit Constitutiei, proprietatea publica coexista cu proprietatea privata, aceasta identificare nu mai este posibila.
    b) Departe de a fi parasit ca un concept legat exclusiv de regimul colectivist, termenul de economie nationala, imbogatit in substanta prin aparitia sectorului privat, reprezinta una dintre notiunile de baza ale economiei politice.
    Prejudicierea economiei nationale poate avea loc, nu numai prin lezarea bunurilor ce formeaza obiectul exclusiv al proprietatii publice, ci si a celorlalte bunuri din domeniul public sau privat al statului ca si din cele ce formeaza obiectul proprietatii private.
    Este de observat ca valorile sociale protejate prin art. 248 alin. 2 din Codul penal sunt mai complexe decat apararea proprietatii. Fapta ce face obiectul acestei infractiuni poate consta in perturbarea activitatii economice, functionarii anumitor unitati etc., deci consecinte care se situeaza la nivel macroeconomic, care produc, direct sau indirect, urmari nefaste asupra economiei nationale mai grave poate decat simpla pagubire a unei persoane juridice.
    Ca urmare, prevederile art. 248 alin. 2 din Codul penal nu sunt cu nimic afectate de restrangerea sferei bunurilor ce sunt ocrotite prin infractiunile contra avutului obstesc, ele nefiind asadar in contradictie cu nici un text din Constitutia Romaniei, astfel incat exceptia de neconstitutionalitate a acestui text urmeaza a fi respinsa.
    Cu privire la exceptia de neconstitutionalitate privind prevederile art. 5 si 20 din Legea nr. 15/1990, Curtea ia act de renuntarea la sustinerea ei a reprezentantului Ministerului Public.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 si urmatoarele din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 248 alin. 2 din Codul penal, invocata de Marinescu Calin Dragomir, Toanchina Virgil, Posedaru Romanuel Nicolae, Constantinescu Mihail, Bobes Constantin, Dan Minerva Elena, Sava Severina si Musat Mariana in Dosarul nr. 27/MF/1994 al Tribunalului Constanta - Sectia maritima si fluviala, si ia act de renuntarea la sustinerea, de catre reprezentantul Ministerului Public, a exceptiei de neconstitutionalitate a art. 5 si 20 din Legea nr. 15/1990.
    Pronuntata in sedinta publica din 6 februarie 1995.
    Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.

            PRESEDINTE,
            prof. dr. Victor Dan Zlatescu


                          Magistrat-asistent,
                          Gabriela Radu