DECIZIE   Nr. 103*) din  1 octombrie 1996

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 7 din 20 ianuarie 1997

    *) A se vedea si Decizia Curtii Constitutionale nr. 139 din 19 noiembrie 1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 7 din 20 ianuarie 1997.

    Mihai Constantinescu - presedinte
    Costica Bulai        - judecator
    Lucian Stangu        - judecator
    Doina Suliman        - magistrat-asistent

    Completul de judecata, convocat potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 16 aprilie 1996, Curtea de Apel Bacau - Sectia contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 2 lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, modificata prin Legea nr. 59/1993, invocata de Barleanu Ion, reclamant in Dosarul nr. 1.975/1995 al acestei instante.
    In motivarea exceptiei se sustine ca dispozitiile art. 2 lit. b) din Legea nr. 29/1990, care stipuleaza ca nu pot fi atacate in justitie actele de comandament cu caracter militar, contravin prevederilor art. 21 alin. (1) si alin. (2) din Constitutie, care consacra "accesul liber la justitie al oricarui cetatean, fara nici o distinctie, daca este civil sau militar".
    Cu privire la exceptia ridicata, instanta de judecata apreciaza ca textul atacat este constitutional, deoarece "actele de comandament sunt definite ca acte emise de organele militare in scopul asigurarii ordinii si disciplinei militare, iar partea care s-ar considera vatamata are posibilitatea de a formula contestatie impotriva unor asemenea acte la formatia militara competenta". Potrivit art. 1 lit. d) din Ordinul ministrului apararii nationale nr. 126 din 18 decembrie 1991, actele de comandament cuprind si ordinele ministrului apararii nationale privind, intre altele, trecerea in rezerva a cadrelor militare.
    In vederea solutionarii exceptiei, au fost solicitate, in baza art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, punctele de vedere ale celor doua Camere ale Parlamentului si al Guvernului.
    Camera Deputatilor, in punctul sau de vedere, apreciaza ca "art. 2 lit. b) din Legea nr. 29/1990 nu contravine prevederilor art. 21 coroborat cu art. 48 din Constitutie, fiind o aplicare a alin. (2) al acestui din urma text" si recomanda respingerea exceptiei de neconstitutionalitate invocate.
    In punctul sau de vedere, Guvernul considera ca dispozitiile art. 2 lit. b) din Legea nr. 29/1990 nu contravin prevederilor art. 21 din Constitutie referitoare la accesul liber la justitie, deoarece, desi, potrivit dispozitiilor art. 48 alin. (1) din Constitutie, persoana vatamata intr-un drept al sau de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins, anularea actului si repararea pagubei, alin. (2) al aceluiasi articol prevede ca limitele si conditiile exercitarii acestui drept se stabilesc prin lege organica. Rezulta ca insasi Constitutia prevede, de principiu, ca acest drept poate fi exercitat numai in anumite conditii si cu anumite limitari.
    Prin Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 au fost stabilite procedura ce trebuie urmata in cazul in care o persoana fizica sau juridica se considera vatamata in drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autoritati administrative, precum si actele care nu pot fi atacate in justitie. Printre acestea, la art. 2 lit. b) sunt prevazute ca exceptii de la aplicarea dispozitiilor legale privind controlul judecatoresc actele de comandament cu caracter militar. Din formularea textului rezulta ca nu orice acte cu caracter militar sunt exceptate de la controlul pe calea contenciosului administrativ, ci numai cele de comandament.
    Practic, in speta de fata, problema care se pune este aceea daca ordinul ministrului de interne, prin care s-a dispus trecerea in rezerva a reclamantului, este un act de comandament cu caracter militar. In acest sens se arata ca, prin Decizia nr. 118 din 23 martie 1992, Curtea Suprema de Justitie - Sectia contencios administrativ a statuat ca actele de comandament cu caracter militar - exceptate deci de la controlul pe calea contenciosului administrativ - includ, intre altele, ordinele ministrului apararii nationale privind numiri, eliberari, retrogradari, mutari, detasari, treceri in rezerva, chemari in cadrele active ale armatei si altele care privesc situatia militara a cadrelor militare.
    In continuare se apreciaza ca "aceasta solutie a Curtii Supreme este valabila si in cazul personalului militar incadrat in structurile Ministerului de Interne, avand in vedere ca dispozitiile Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare se aplica in mod corespunzator si ofiterilor, maistrilor militari si subofiterilor apartinand Ministerului de Interne si Ministerului Justitiei, respectiv serviciilor de stat specializate in domeniul apararii si sigurantei nationale care, potrivit legii, au in structurile proprii personal militar (art. 109 din Legea nr. 80/1995).
    Ordinul ministrului de interne, prin care s-a dispus trecerea in rezerva a unui militar, fiind un act de comandament cu caracter militar, se incadreaza in art. 2 lit. b) din Legea nr. 29/1990 si, in consecinta, este exceptat de la controlul judiciar pe calea contenciosului administrativ, constituind o limitare, prin lege, a dreptului prevazut de art. 48 alin. (1) din Constitutie".
    Senatul nu a comunicat punctul sau de vedere.

    CURTEA,
avand in vedere incheierea de sesizare, punctele de vedere exprimate de Camera Deputatilor si de Guvern, raportul intocmit de judecatorul-raportor, dispozitiile art. 2 lit. b) din Legea nr. 29/1990, modificata prin Legea nr. 59/1993, raportate la Constitutie, precum si prevederile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    In temeiul dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 23 si urmatoarele din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenta sa se pronunte asupra exceptiei de neconstitutionalitate invocate.
    Art. 21 din Constitutie prevede ca orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, libertatilor si intereselor sale legitime, nici o lege neputand ingradi exercitarea acestui drept.
    Art. 48 din Constitutie, instituind dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica de a obtine recunoasterea dreptului sau, anularea actului daunator si repararea pagubei, a prevazut, totodata, in alin. (2), ca limitele si conditiile exercitarii acestui drept se stabilesc prin lege organica. Aceasta din urma prevedere constituie o delegare legislativa constitutionala acordata legiuitorului care are deci semnificatia unei norme speciale fata de aceea de drept comun a art. 21 din Constitutie.
    Legea nr. 29/1990 a fost adoptata cu o majoritate care, potrivit regulamentelor parlamentare preconstitutionale, era aceeasi cu cea prevazuta in art. 74 alin. (1) din Constitutie pentru adoptarea legilor organice. Aceasta lege a fost modificata prin Legea nr. 59/1993, ceea ce, conform practicii Curtii Constitutionale, "dovedeste intentia legiuitorului de a o mentine in vigoare si de a o face aplicabila, in integritatea ei", asa cum s-a statuat prin Decizia nr. 39 din 5 aprilie 1995 cu referire la legile preconstitutionale modificate dupa intrarea in vigoare a Constitutiei.
    Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, desi anterioara Constitutiei, a stabilit anumite conditii si limite de exercitare a dreptului persoanei vatamate, prin care si excluderea de la controlul instantei de contencios a actelor de comandament militar. Sub acest aspect, se constata ca limitele de exercitare a dreptului respectiv nu sunt de natura sa obstructioneze exercitiul acestuia, referindu-se numai la situatii justificate prin interesul evident public la care se refera.
    Din alt punct de vedere, este adevarat ca, asa cum se arata in motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, Legea nr. 29/1990 priveste doar "autoritatile administrative", nu "autoritatile publice", asa cum prevede art. 48 din Constitutie. Sub acest aspect legea este criticabila, insa Curtea Constitutionala nu poate suplini neconcordanta respectiva, deoarece ar insemna sa indeplineasca functia de legislator pozitiv, care, potrivit art. 58 alin. (1) din Constitutie, constituie un atribut numai al Parlamentului. Este o consecinta ce se impune si datorita faptului ca pentru ca actele altor autoritati publice, diferite de cele administrative, sa fie supuse controlului instantei de contencios administrativ, ar urma ca, prin lege, sa se stabileasca, in considerarea si a acestor autoritati, limitele si conditiile de exercitare a dreptului prevazut la alin. (1) al art. 48 din Constitutie.
    In ceea ce priveste controlul constitutionalitatii interpretarii judecatoresti a notiunii de "act de comandament cu caracter militar", asa cum s-a statuat constant in practica jurisdictionala a Curtii, aceasta nu este competenta sa cenzureze constitutionalitatea interpretarii respective.
    In consecinta, Curtea constata ca dispozitiile art. 2 lit. b) din Legea nr. 29/1990 nu contravin Constitutiei si exceptia de neconstitutionalitate invocata urmeaza a fi respinsa ca vadit nefondata.

    Fata de considerentele aratate, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2), al art. 25 si al art. 26 din Legea nr. 47/1992, in unanimitate,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, modificata prin Legea nr. 59/1993, invocata de Barleanu Ion in Dosarul nr. 1.975/1995 al Curtii de Apel Bacau.
    Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
    Pronuntata in sedinta din 1 octombrie 1996.

              PRESEDINTE,
              dr. Mihai Constantinescu

                        Magistrat asistent,
                        Doina Suliman