Decizia Nr.1023 din 29.11.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Niculina Carp, Maria Miron şi Maricica Leon, prin reprezentantul legal Sindicatul Liber „Educaţia“ Galaţi, în Dosarul nr. 2.182/121/2012 al Tribunalului Galaţi - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.019D/2012.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată şi păstrarea jurisprudenţei Curţii în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Sentinţa civilă nr. 827 din 24 aprilie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 2.182/121/2012, Tribunalul Galaţi - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.Excepţia a fost ridicată de Niculina Carp, Maria Miron şi Maricica Leon, prin reprezentantul legal Sindicatul Liber „Educaţia“ Galaţi într-o cauză având ca obiect cererea de obligare a instituţiilor publice pârâte la plata premiului anual aferent anului 2010.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii şi ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi.Astfel, dreptul de a încasa premiul anual aferent anului 2010 reprezintă un drept câştigat, de vreme ce dispoziţiile care îl reglementau erau în vigoare în data de 31 decembrie 2010, chiar dacă plata era amânată până în luna ianuarie 2011. Este vorba, aşadar, de un raport juridic născut sub legea veche, care nu şi-a epuizat toate efectele juridice, astfel că legea nouă nu poate abroga efectul juridic nerealizat, fără a încălca principiul neretroactivităţii. Legea nouă, deşi are prioritate faţă de cea veche, nu poate reglementa asupra acelor efecte susceptibile a se produce sub imperiul legii vechi.În determinarea sferei de aplicare a legii, prin art. 25 alin. (2) din Legea-cadru nr. 330/2009 legiuitorul a respectat principiul egalităţii în faţa legii, astfel că pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului premiul anual se acordă proporţional cu perioada în care a lucrat. Spre deosebire de prevederile Legii nr. 330/2009, textul de lege criticat aduce atingere principiilor universalităţii şi egalităţii în faţa legii, deoarece se referă numai la salariaţii plătiţi din fonduri publice care îşi continuă activitatea pe tot parcursul anului 2011, fără ca de acest drept să beneficieze şi acei salariaţi care din diferite motive îşi întrerup activitatea înainte de data de 31 decembrie 2011 şi nu este respectat nici măcar parţial pentru salariaţii care, din diferite motive, îşi întrerup activitatea înainte de data de 31 decembrie 2010.Tribunalul Galaţi - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.655 din 28 decembrie 2010.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând, în acest sens, deciziile nr. 115 din 9 februarie 2012 şi nr. 257 din 20 martie 2012.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, făcând referire la considerentele de principiu ale deciziilor Curţii Constituţionale nr. 74 din 2 februarie 2006 şi nr. 1 din 8 februarie 1994.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, care au următorul cuprins: „Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.“Autorii acesteia arată că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii şi art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate prin raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea reţine următoarele:1. Referitor la admisibilitatea excepţiei ridicate, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 115 din 9 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 230 din 5 aprilie 2012, şi Decizia nr. 686 din 28 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 24 iulie 2012, reţinând, în esenţă, că Legea nr. 285/2010 reglementează, după cum indică însuşi titlul său, salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, având deci aplicabilitate limitată doar la anul 2011. În legătură cu problematica examinării unor texte de lege ce nu mai sunt în vigoare, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, că „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare“.Aşadar, deşi dispoziţiile de lege supuse examinării nu se mai încadrează în fondul activ al legislaţiei, Curtea s-a pronunţat asupra constituţionalităţii acestora, având în vedere că raportul juridic născut între angajat şi angajator nu s-a stins, în privinţa acordării premiului anual pe 2010, odată cu plata lunară a salariului în cursul anului 2011, tocmai datorită faptului că angajatul contestă, potrivit legii, o eventuală neexecutare de către angajator a obligaţiei sale privind premiul anual pe 2010, ceea ce califică situaţia în care se află autorii excepţiei ca fiind o facta pendentia.2. În ceea ce priveşte încălcarea principiului neretroactivităţii legii, prin Decizia nr. 115 din 9 februarie 2012, anterior menţionată, Curtea s-a pronunţat în sensul în care nu se poate reţine încălcarea acestuia, deoarece textul de lege criticat nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi, pentru a fi posibilă constatarea încălcării principiului neretroactivităţi legii.3. În jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 1.601 din 9 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 4 februarie 2011, făcând referire la Decizia nr. 1.250 din 7 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 16 noiembrie 2010, Curtea a reţinut că „statul are deplina legitimitate constituţională de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de bază personalului plătit din fonduri publice, în funcţie de veniturile bugetare pe care le realizează. Acestea nu sunt drepturi fundamentale, «ci drepturi salariale suplimentare. Legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază, premii periodice şi alte stimulente, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula»“.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor anterior menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.De asemenea, Curtea observă, cu acest prilej, că textul de lege criticat nu aduce atingere nici principiului egalităţii, acesta aplicându-se în egală măsură întregului personal din sectorul bugetar, legiuitorul condiţionând implicit acordarea sumelor aferente premiului anual de continuarea raporturilor de muncă cu angajatorul.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Niculina Carp, Maria Miron şi Maricica Leon, prin reprezentantul legal Sindicatul Liber „Educaţia“ Galaţi, în Dosarul nr. 2.182/121/2012 al Tribunalului Galaţi - Secţia I civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 noiembrie 2012.PREŞEDINTE,PETRE LĂZĂROIUMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu