DECIZIE   Nr. 102 din  9 iulie 1998

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 294 din 10 august 1998

    Ioan Muraru            - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Paula C. Pantea        - procuror
    Mihai Paul Cotta       - magistrat-asistent

    Pe rol, pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civila, invocata de Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie si de Popescu Cartianu Ana Sofia in Dosarul nr. 2.366/1996 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia civila.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 30 iunie 1998 si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 9 iulie 1998.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Curtea Suprema de Justitie - Sectia civila, prin Incheierea din 25 februarie 1998, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civila, ridicata de Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie si de Popescu Cartianu Ana Sofia in Dosarul nr. 2.366/1996 al acelei instante.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, reprezentantul Ministerului Public apreciaza ca dispozitiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civila contravin prevederilor art. 128 si 130 din Constitutie. Se sustine ca, din moment ce declararea recursului in anulare constituie o prerogativa a procurorului general, este firesc ca retragerea acestei cai de atac de catre initiatorul ei, conform art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civila, sa reprezinte un exercitiu al acelorasi atributii, la indemana aceluiasi subiect calificat, cu efect de stingere a litigiului respectiv. Prevederea atacata este neconstitutionala, deoarece transfera in competenta partilor litigante atributii care, potrivit art. 130 din Constitutie, reprezinta apanajul exclusiv al Ministerului Public si se exercita prin procurorii constituiti in parchete, incalcandu-se astfel ordinea de drept. Prin aceasta se permite partilor din proces sa ceara continuarea judecatii unei cai de atac pe care nu sunt abilitate sa o declanseze si care apartine in exclusivitate unei autoritati publice. Se precizeaza totodata ca art. 16 alin. (1) din Constitutie nu are in vedere egalitatea de tratament juridic al cetatenilor in raport cu cea care se aplica autoritatilor publice si nici preluarea de catre cetateni a atributiilor ce revin respectivelor autoritati.
    Popescu Cartianu Ana Sofia motiveaza exceptia de neconstitutionalitate invocata sustinand ca dispozitiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civila contravin prevederilor art. 16, 21, 54, 128 si 130 din Constitutie.
    Se arata ca principiul constitutional prevazut la art. 16 alin. (1) este incalcat, deoarece, permitandu-se partilor sa ceara continuarea judecatii unui recurs a carui declarare este de competenta Ministerului Public, se contureaza o categorie de cetateni privilegiati, care beneficiaza de un al patrulea grad de jurisdictie, artificial creat. Prin prerogativa unor cetateni de a-si exercita dreptul de a ataca o hotarare judecatoreasca, chiar si dupa epuizarea cailor legale, se legifereaza un abuz de drept, incalcandu-se si dispozitiile art. 21 si 54 din Constitutie.
    Exprimandu-si opinia, instanta de judecata apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civila nu este intemeiata, textul atacat fiind constitutional.
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, s-au solicitat puncte de vedere presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civila ar urma sa fie respinsa, avand in vedere practica constanta a Curtii Constitutionale, in care s-a statuat ca dispozitiile legale mentionate sunt constitutionale.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului si ale partii prezente, precum si dispozitiile legale atacate, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea este competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate invocata.
    Potrivit prevederilor art. 330^4 din Codul de procedura civila, "pana la inchiderea dezbaterilor, procurorul general isi poate retrage motivat recursul in anulare. In acest caz, partile in proces pot cere continuarea judecatii".
    Impotriva acestui text s-a invocat de mai multe ori exceptia de neconstitutionalitate, Curtea pronuntandu-se, pentru prima oara, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, in sensul ca dispozitiile sale sunt constitutionale. S-a retinut, in considerente, ca "art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civila arata conditiile in care procurorul general isi poate retrage recursul in anulare si consacra, totodata, dreptul partilor din proces de a starui pentru continuarea judecatii. Or, prin aceste prevederi nu poate fi pusa in discutie nici o situatie conflictuala cu dispozitiile Constitutiei".
    Ulterior, a mai fost invocata exceptia de neconstitutionalitate a aceluiasi text si in alte cauze, insa Curtea Constitutionala a mentinut, prin deciziile pronuntate, solutia de constitutionalitate.
    Cu privire la dispozitiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civila, se constata ca nu contravin prevederilor art. 128 din Constitutie. Dispozitia constitutionala nu este incalcata prin faptul ca o cale de atac ce se poate exercita numai de catre procurorul general este continuata, in caz de renuntare a acestuia, la cererea uneia dintre parti, deoarece este in sarcina legiuitorului sa stabileasca conditiile de exercitare a cailor de atac.
    Cat priveste incalcarea dispozitiilor art. 130 din Constitutie, este de observat ca autorul exceptiei de neconstitutionalitate considera ca textul de lege criticat transfera in competenta partilor din proces atributii care, potrivit dispozitiilor constitutionale, reprezinta apanajul exclusiv al Ministerului Public.
    Acest text constitutional reglementeaza participarea Ministerului Public la activitatea judiciara in general, fara a distinge intre procesele penale si civile. Procesul civil fiind o cauza a intereselor private, partile isi apara, in primul rand ele, drepturile, iar instanta, aplicand legea, vegheaza la apararea ordinii de drept. In aceste conditii nu se poate sustine ca apararea drepturilor si libertatilor cetatenilor, precum si a ordinii de drept constituie apanajul exclusiv al Ministerului Public.
    Textul criticat nu contravine nici prevederilor art. 16 si 21 din Constitutie. Autorul exceptiei de neconstitutionalitate considera ca, prin continuarea judecatii de catre parti a recursului in anulare, declarat de procurorul general, se creeaza un al patrulea grad de jurisdictie.
    Prin aceasta prevedere nu se creeaza nici un privilegiu partilor care pot cere continuarea judecatii recursului in anulare, deoarece acestea nu beneficiaza de un al patrulea grad de jurisdictie in defavoarea altor cetateni. Declansarea caii de atac nu se face la initiativa partii, ci a procurorului general, iar participarea acesteia la activitatea de judecata este, asa cum s-a mai aratat, in interesul ei.
    In concluzie, posibilitatea partii de a cere continuarea judecarii recursului in anulare, in cazul in care procurorul general l-a retras, nu contravine nici unei prevederi constitutionale.
    Asupra dispozitiilor criticate Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat si prin deciziile nr. 67 si 68 din 16 aprilie 1998, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 195 din 26 mai 1998, constatand constitutionalitatea prevederilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civila.
    Motivele invocate in sustinerea exceptiei nu sunt de natura sa faca necesara reconsiderarea practicii jurisdictionale a Curtii, urmand ca exceptia privind dispozitiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civila sa fie respinsa.

    Fata de considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civila, invocata de Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie si de Popescu Cartianu Ana Sofia in Dosarul nr. 2.366/1996 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia civila.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 9 iulie 1998.

             PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                prof. univ. dr. IOAN MURARU

                                Magistrat asistent,
                                Mihai Paul Cotta