DECIZIE Nr.
1017 din 7 iulie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuta din
Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 567 din 14 august 2009
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Fabian Niculae -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din
Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Petrom" - S.A. în dosarele nr. 2.723/122/2008, nr. 4.377/87/2007, nr.
2.959/122/2008, nr. 2.611/122/2008, nr. 2.404/122/2007, nr. 2.523/122/2008, nr.
2.926/122/2008, nr. 3.880/87/2007, nr. 4.008/87/2007, nr. 1.845/122/2007, nr.
2.925/122/2008, nr. 3.781/87/2007, nr. 3.770/87/2007, nr. 3.773/87/2007 si nr.
3.879/87/2007 ale Tribunalului Giurgiu - Secţia civilă, în dosarele nr.
1.822/95/2009, nr. 1.663/95/2009, nr. 2.017/95/2009, nr. 1.733/95/2009, nr.
1.840/95/2009, nr. 1.934/95/2009, nr. 2.453/95/2009, nr. 1.938/95/2009, nr.
2.518/95/2009, nr. 2.526/95/2009, nr. 897/95/2009, nr. 2.037/95/2009, nr.
1.000/95/2009, nr. 2.517/95/2009, nr. 2.641/95/2009, nr. 14.115/95/2008, nr.
14.116/95/2008, nr. 14.126/95/2008, nr. 2.472/95/2009, nr. 2.602/95/2009, nr.
2.605/95/2009, nr. 14.104/95/2008, nr. 14.109/95/2008, nr. 14.114/95/2008, nr.
2.638/95/2009, nr. 1.471/95/2009, nr. 16.922/95/2008, nr. 14.780/95/2008, nr.
16.750/95/2008, nr. 16.678/95/2008, nr. 16.742/95/2008, nr. 1.738/95/2009, nr.
2.898/95/2009, nr. 2.765/95/2009, nr. 2.764/95/2009, nr. 1.897/95/2009, nr.
50/95/2009, nr. 16.769/95/2008, nr. 2.973/95/2009, nr. 2.766/95/2009 şi nr.
2.986/95/2009 ale Tribunalului Gorj - Secţia conflicte de muncă si asigurări
sociale, în dosarele nr. 5.622/100/2008, nr. 5.508/100/2008, nr.
6.775/100/2008, nr. 6.115/100/2008 şi nr. 6.765/100/2008 ale Tribunalului Maramureş
- Secţia civilă, în dosarele nr. 1.179/116/2008, nr. 1.763/116/2008, nr.
1.931/116/2008, nr. 1.442/116/2008, nr. 1.941/116/2008, nr. 1.930/116/2008, nr.
1.968/116/2008, nr. 1.385/116/2008, nr. 1.606/116/2008, nr. 1.502/116/2008, nr.
1.544/116/2008 şi nr. 1.545/116/2008 ale Tribunalului Călăraşi - Secţia civilă,
în dosarele nr. 5.759/120/2008, nr. 336/120/2009 şi nr. 603/120/2009 ale
Tribunalului Dâmbovita - Secţia civilă, în dosarele nr. 4.751/87/2008, nr.
4.652/87/2008, nr. 2.864/87/2008, nr. 722/87/2009, nr. 4.659/87/2008, nr.
3.747/87/2008, nr. 3.982/87/2008, nr. 4.879/87/2008, nr. 2.366.1/87/2007, nr.
4.246/87/2008, nr. 4.655/87/2008, nr. 3.750/87/2008, nr. 713/87/2009, nr.
4.091/87/2008, nr. 726/87/2009, nr. 2.171/87/2008, nr. 2.680/87/2008, nr.
723/87/2009, nr. 277/87/2009, nr. 712/87/2009, nr. 4.550/87/2008, nr.
3.791/87/2008 şi nr. 3.277/87/2008 ale Tribunalului Teleorman - Secţia
conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal, în
Dosarul nr. 321/88/2009 al Tribunalul Tulcea - Secţia civilă, comercială şi
contencios administrativ, în Dosarul nr. 3.612/87/2007 al Curţii de Apel
Bucureşti, în Dosarul nr. 4.602/111/2008 al Tribunalului Bihor - Secţia civilă,
precum şi de Societatea Comercială „PSV Conipany" - S.A. Bucureşti în
Dosarul nr. 4.967/87/2008 al Tribunalului Teleorman - Secţia conflicte de
muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal.
Conexarea dosarelor şi dezbaterile au avut loc în
şedinţa publică din data de 2 iulie 2009, în prezenţa reprezentanţilor
Societăţii Comerciale „Petrom" - S.A., doamna avocat Ana Diculescu-Şova şi
domnul avocat Mădălin Niculeasa, din cadrul Baroului Bucureşti, a
reprezentantei părţii Spiridon Ionel, doamna avocat Spiridon Zoica, din cadrul
Baroului Bucureşti, precum şi a reprezentantului Ministerului Public, fiind
consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp
pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 7 iulie 2009.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin încheierile din 17 martie 2009, pronunţate în
dosarele nr. 2.723/122/2008, nr. 4.377/87/2007, nr. 2.'959/122/2008, nr.
2.611/122/2008, nr. 2.404/122/2007, nr. 2.523/122/2008, nr. 2.926/122/2008, nr.
3.880/87/2007, nr. 4.008/87/2007, nr. 1.845/122/2007, nr. 2.925/122/2008, nr.
3.781/87/2007, nr. 3.770/87/2007, nr. 3.773/87/2007 şi nr. 3.879/87/2007,
încheierile din 18 martie 2009 pronunţate în dosarele nr. 1.822/95/2009, nr.
1.663/95/2009 şi 2.017/95/2009, încheierile din 20 martie 2009, pronunţate în
dosarele nr. 5.622/100/2008, nr. 5.508/100/2008, nr.'6.775/100/2008, nr.
6.115/100/2008, nr. 6.765/100/2008, încheierile din 23 martie 2009, pronunţate
în dosarele nr. 4.967/87/2008 şi nr. 1.471/95/2009, încheierile din 30 martie
pronunţate în dosarele nr. 1.179/116/2008, nr. 1.763/116/2008, nr.
1.931/116/2008, nr. 1.442/116/2008, nr. 1.941/116/2008, nr. 1.930/116/2008, nr.
1.968/116/2008, nr. 1.385/116/2008, nr. 1.606/116/2008, nr. 1.502/116/2008, nr.
1.544/116/2008, nr. 1.545/116/2008, nr. 1.733/95/2009, nr. 1.840/95/2009, nr.
1.934/95/2009, nr. 2.453/95/2009 şi nr. 1.938/95/2009, încheierile din 31
martie 2009, pronunţate în dosarele nr. 2.518/95/2009, nr. 2.526/95/2009, nr.
897/95/2009, nr. 2.037/95/2009, nr. 1.000/95/2009, nr. 2.517/95/2009, nr.
2.641/95/2009, nr. 14.115/95/2008, nr. 14.116/95/2008, nr. 14.126/95/2008, nr.
2.472/95/2009, nr. 2.602/95/2009, nr. 2.605/95/2009, nr. 14.104/95/2008, nr.
14.109/95/2008, nr. 14.114/95/2008, nr. 2.638/95/2009 şi nr. 5.759/120/2008,
încheierile din 1 aprilie 2009, pronunţate în dosarele nr. 4.751/87/2008, nr.
4.652/87/2008, nr. 2.864/87/2008, nr. 722/87/2009, nr. 3.747/87/2008, nr.
4.659/87/2008, nr. 4.246/87/2008, nr. 4.655/87/2008, nr. 3.750/87/2008, nr.
713/87/2009, nr. 4.091/87/2008, nr. 726/87/2009, nr. 2.171/87/2008, nr.
2.680/87/2008, nr. 3.277/87/2008, nr. 2.366.1/87/2007, nr. 4.879/87/2008, nr.
3.982/87/2008, nr. 723/87/2009, nr. 277/87/2009, nr. 712/87/2009, nr.
4.550/87/2008, nr. 3.791/87/2008, nr. 321/88/2009, nr. 336/120/2009, nr. 16.922/95/2008,
nr. 14.780/95/2008 si nr. 603/120/2009, încheierile din 3 aprilie 2009,
pronunţate în dosarele nr. 3.612/87/2007 şi nr. 4.602/111/2008, încheierile din
7 aprilie 2009, pronunţate în dosarele nr. 16.750/95/2008, nr. 16.678/95/2008,
nr. 16.742/95/2008, nr. 1.738/95/2009, nr. 2.898/95/2009, nr. 2.765/95/2009,
nr. 2.764/95/2009, nr. 1.897/95/2009, nr. 50/95/2009, nr. 16.769/95/2008, nr.
2.973/95/2009, nr. 2.766/95/2009 şi nr. 2.986/95/2009, Tribunalul Giurgiu -
Secţia civilă, Tribunalul Maramureş - Secţia civilă, Tribunalul Gorj - Secţia
conflicte de muncă şi asigurări sociale, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a
VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale,
Tribunalul Teleorman - Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi
contencios administrativ şi fiscal, Tribunalul Călăraşi - Secţia civilă,
Tribunalul Tulcea - Secţia civilă, comercială şi contencios administrativ,
Tribunalul Dâmboviţa - Secţia civilă şi Tribunalul Bihor - Secţia civilă, au
sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din
Codul muncii.
Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială
„Petrom" - S.A. şi de Societatea Comercială „PSV Company" - S.A.,
pârâte în dosarele menţionate.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că art. 298 alin. (2) ultima
liniuţă din Codul muncii, care prevede că orice dispoziţie contrară acestui act
normativ se abrogă, este contrar dispoziţiilor art. 1 alin. (4) şi (5), art. 73
alin. (3) lit. p) şi art. 79 alin. (1) din Constituţie, precum şi prevederilor
art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale. Astfel, consideră că textul de lege criticat, prin formularea sa
imprecisă, poate ridica dificultăţi de interpretare şi aplicare a legii. In
acest sens, autorii fac referire la normele procedurale aplicabile în speţele
lor, care au ca obiect conflicte de muncă, arătând că art. 298 alin. (2) ultima
liniuţă din Codul muncii nu este în măsură să clarifice care dintre acestea
urmează să se aplice. Astfel, arată că prevederile art. 72 din Legea nr.
168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă sunt diferite de cele ale
art. 284 din Codul muncii, care reglementează aceeaşi materie, respectiv
instanţa competentă să soluţioneze aceste conflicte. Cu toate că, din
perspectiva principiilor de aplicare a legii în timp, în speţă ar trebui să fie
incidente reglementările mai noi, respectiv cele ale Codului muncii, caracterul
special pe care îl are Legea nr. 168/1999 faţă de dreptul comun în materie,
reglementat de Codul muncii, poate conduce la o concluzie contrară, potrivit
căreia incidente ar fi dispoziţiile legii speciale. Toate aceste argumente
sprijină concluzia pe care autorii excepţiei o consideră esenţială pentru
motivarea lor, anume că prevederile art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul
muncii încalcă principiul efectivităţii juridice, consacrat de Curtea Europeană
a Drepturilor Omului. Acest principiu presupune că legiuitorul are obligaţia de
a asigura adoptarea unor dispoziţii legale eficiente care să fie coerente (Cauza
Unedic contra Franţei, 2008), să evite paralelismul legislativ (Cauza
Katz contra României, 2009), să aibă vocaţia de a respecta drepturile şi
libertăţile fundamentale ale cetăţenilor şi să aibă o aplicabilitate practică
uniformă, pentru a se evita o jurisprudenţă neuniformă (Cauza Santo Pinto
contra Portugaliei, 2008). In plus faţă de acestea, autorii excepţiei
amintesc că, prin dispoziţiile art. 62 alin. (1) şi art. 63 alin. (3) din Legea
nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor
normative, legiuitorul a impus cu caracter imperativ abrogarea expresă directă,
excluzând, prin urmare, abrogarea implicită. Acest mod de abordare a fost
determinat atât pentru a asigura coerenţa sistemului legislativ, cât şi pentru
a asigura eficacitatea principiului separaţiei puterilor în stat, întrucât nu
permite judecătorului să legifereze expres unde legiuitorul a tăcut, respectiv
să constate abrogarea, deşi legiuitorul nu a făcut-o. Nerespectarea
prevederilor Legii nr. 24/2000 prin reglementarea unei norme care are un efect
abrogator implicit, precum textul de lege criticat, are semnificaţia încălcării
art. 1 alin. (5) din Constituţie care prevede obligativitatea respectării
Constituţiei şi a legilor, obligaţie căreia trebuie să se supună inclusiv
Parlamentul, întrucât textul constituţional nu face nicio distincţie cu privire
la destinatarii normei.
Tribunalul Giurgiu - Secţia civilă consideră că textul de lege criticat nu contravine prevederilor
constituţionale invocate, deoarece, potrivit prevederilor art. 126 din
Constituţie, legiuitorul este în drept să reglementeze competenţa instanţelor
judecătoreşti şi să modifice, pentru viitor, aceste reglementări, în funcţie de
noi raţiuni pe care le are în vedere.
Tribunalul Maramureş - Secţia civilă, Tribunalul
Gorj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Tribunalul Tulcea -
Secţia civilă, comercială şi contencios administrativ consideră că textele legale atacate sunt constituţionale, întrucât
abrogarea reprezintă procedeul tehnico-juridic prin care actele normative fără
termen îşi încetează activitatea prin renunţarea la ele. Abrogarea cunoaşte mai
multe forme, respectiv expresă (directă şi indirectă), când noul act normativ
prevede că vechiul act normativ se abrogă în mod expres, sau tacită, când în
noul act normativ nu se prevede nimic în legătură cu acţiunea vechilor norme
juridice. Instanţa mai observă că, atât Legea nr. 168/1999, cât şi Legea nr.
53/2003 sunt legi organice şi prin urmare au forţă juridică egală, astfel că,
prin intrarea în vigoare a Codului muncii (Legea nr. 53/2003), au fost abrogate
implicit dispoziţiile art. 72 din Legea nr. 168/1999 (abrogare parţială)
conform cărora „cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de drepturi
se adresează instanţei judecătoreşti competente în a cărei circumscripţie îşi
are sediul unitatea".
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi
pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că dispoziţiile legale atacate nu contravin Constituţiei,
deoarece susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate vizează
modalitatea de interpretare a actului normativ aplicabil speţei de către
instanţa de judecată şi nu aspecte ce ţin de neconstituţionalitatea unei legi.
Tribunalul Teleorman - Secţia conflicte de muncă,
asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal consideră că autorul excepţiei pune în discuţie modul de aplicare
în timp a unor norme de lege, precum şi raportul dintre legea specială şi
dreptul comun în materia dreptului muncii. Aspectele invocate de autorul
excepţiei ţin, în opinia instanţei, de aplicarea legii, interpretarea acesteia
revenind instanţei de judecată, şi nu Curţii Constituţionale.
Tribunalul Călăraşi - Secţia civilă consideră că excepţia nu este întemeiată, întrucât această excepţie
invocată de pârâtă se referă, de fapt, la modul de aplicare în timp a unor
norme de lege, precum şi la raportul dintre legea specială şi dreptul comun în
materia dreptului muncii. In opinia instanţei, în speţa de faţă, nu este vorba
de conflictul între legea specială, Legea nr. 168/1999, şi Codul muncii (Legea
nr. 53/2003) în ceea ce priveşte competenţa, ci de modul în care obiectul
cererii de chemare în judecată se subscrie reglementărilor din legea specială
sau regulilor din norma generală.
Tribunalul Dâmboviţa - Secţia civilă consideră că dispoziţiile legale atacate sunt constituţionale,
întrucât un act normativ cu valoare generală într-o anumită materie poate
abroga dispoziţiile contrare din acte normative anterioare, abrogarea putând fi
expresă prin indicarea tuturor dispoziţiilor contrare, cât şi expresă prin
indicarea generică a celorlalte dispoziţii contrare. Cum în dreptul românesc
există un număr extrem de mare de acte normative, apare ca fiind practic
imposibilă enumerarea integrală a tuturor textelor ce se modifică sau se abrogă
la apariţia unui nou act normativ cu valoare de principiu.
Tribunalul Bihor - Secţia civilă consideră că dispoziţiile legale atacate sunt constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile legale atacate sunt constituţionale. In acelaşi timp, arată că
motivele invocate de autorul excepţiei privesc, în esenţă, modul de
interpretare şi aplicare a legii aplicabile speţei, ceea ce excedează
competenţei Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72
din 5 februarie 2003, potrivit cărora: „(2) Pe data intrării în vigoare a
prezentului cod se abrogă: [...]
- orice alte dispoziţii contrare."
Dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea
excepţiei sunt cuprinse în art. 1 alin. (4) şi (5) referitoare la principiul
separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi obligativitatea respectării
Constituţiei şi a legilor, art. 73 alin. (3) lit. p) privind reglementarea prin
lege organică a regimului general privind raporturile de muncă, sindicatele,
patronatele şi protecţia socială şi în art. 79 alin. (1) referitor la Consiliul
Legislativ.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că întreaga motivare a acesteia se referă la modul de interpretare şi
aplicare în timp a două legi organice, şi anume Codul muncii şi Legea nr.
168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă. Autorii excepţiei susţin,
în acest sens, că există o practică neunitară la nivelul instanţelor de
judecată în privinţa constatării abrogării implicite a prevederilor art. 72 din
Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, având drept
consecinţă pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti diferite asupra aceleiaşi
probleme de drept. De asemenea, arată că nu au fost respectate normele de
tehnică legislativă cu prilejul adoptării Codului muncii.
Or, Curtea reţine că problemele ce ţin de aplicarea
legii, respectiv luarea deciziei asupra incidenţei în cauză a unor texte de
lege, revin instanţei de judecată, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (1)
din Constituţie, care prevede că „Justiţia se realizează prin Inalta Curte
de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de
lege", iar nu instanţei de contencios constituţional. Astfel, instanţa
de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a
decide care dintre legile puse în discuţie sunt incidente, folosind toate
principiile de interpretare a legii. Decizia instanţei de judecată poate fi
atacată la instanţa superioară, iar, în cazul în care practica judiciară
vădeşte o interpretare neunitară, Constituţia, prin art. 126 alin. (3), dă
Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar nu Curţii Constituţionale, competenţa
de a stabili interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte
instanţe judecătoreşti.
Eventualele necorelări de ordin legislativ dintre
dispoziţiile Legii nr. 168/1999 şi cele ale Legii nr. 53/2003 - Codul muncii nu
pot forma obiect al controlului de constituţionalitate şi nici nu pot fi
invocate drept argument în sprijinul susţinerii neconstituţionalităţii unor
reglementări. Examinarea acestora nu intră în sfera de competenţă a Curţii
Constituţionale, ci în competenţa exclusivă a Parlamentului de a interveni pe
calea unor modificări, completări sau abrogări pentru a asigura ordinea juridică
necesară.
Curtea Constituţională nu poate fi transformată în
legiuitor pozitiv, ci trebuie să-şi limiteze rolul la cel de legiuitor negativ,
având doar competenţa de a lipsi de efecte juridice legile neconstituţionale.
De asemenea, Curtea reţine că atribuţiile sale privind
analiza conformităţii unor texte de lege cu Constituţia nu se pot extinde şi
asupra aspectelor ce ţin de respectarea normelor de tehnică legislativă, atât
timp cât aceste norme nu au relevanţă în plan constituţional.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din
Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Petrom" - S.A. în dosarele nr. 2.723/122/2008, nr. 4.377/87/2007, nr.
2.959/122/2008, nr. 2.611/122/2008, nr. 2.404/122/2007, nr. 2.523/122/2008, nr.
2.926/122/2008, nr. 3.880/87/2007, nr. 4.008/87/2007, nr. 1.845/122/2007, nr.
2.925/122/2008, nr. 3.781/87/2007, nr. 3.770/87/2007, nr. 3.773/87/2007 si nr.
3.879/87/2007 ale Tribunalului Giurgiu - Secţia civilă, în dosarele nr.
1.822/95/2009, nr. 1.663/95/2009, nr. 2.017/95/2009, nr. 1.733/95/2009, nr.
1.840/95/2009, nr. 1.934/95/2009, nr. 2.453/95/2009, nr. 1.938/95/2009, nr.
2.518/95/2009, nr. 2.526/95/2009, nr. 897/95/2009, nr. 2.037/95/2009, nr.
1.000/95/2009, nr. 2.517/95/2009, nr. 2.641/95/2009, nr. 14.115/95/2008, nr.
14.116/95/2008, nr. 14.126/95/2008, nr. 2.472/95/2009, nr. 2.602/95/2009, nr.
2.605/95/2009, nr. 14.104/95/2008, nr. 14.109/95/2008, nr. 14.114/95/2008, nr.
2.638/95/2009, nr. 1.471/95/2009, nr. 16.922/95/2008, nr. 14.780/95/2008, nr.
16.750/95/2008, nr. 16.678/95/2008, nr. 16.742/95/2008, nr. 1.738/95/2009, nr.
2.898/95/2009, nr. 2.765/95/2009, nr. 2.764/95/2009, nr. 1.897/95/2009, nr.
50/95/2009, nr. 16.769/95/2008, nr. 2.973/95/2009, nr. 2.766/95/2009 şi nr.
2.986/95/2009 ale Tribunalului Gorj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări
sociale, în dosarele nr. 5.622/100/2008, nr. 5.508/100/2008, nr.
6.775/100/2008, nr. 6.115/100/2008 si nr. 6.765/100/2008 ale Tribunalului Maramureş
- Secţia civilă, în dosarele nr. 1.179/116/2008, nr. 1.763/116/2008, nr.
1.931/116/2008, nr. 1.442/116/2008, nr. 1.941/116/2008, nr. 1.930/116/2008, nr.
1.968/116/2008, nr. 1.385/116/2008, nr. 1.606/116/2008, nr. 1.502/116/2008, nr.
1.544/116/2008 şi nr. 1.545/116/2008 ale Tribunalului Călăraşi - Secţia civilă,
în dosarele nr. 5.759/120/2008, nr. 336/120/2009 si nr. 603/120/2009 ale
Tribunalului Dâmbovita - Secţia civilă, în dosarele nr. 4.751/87/2008, nr.
4.652/87/2008, nr. 2.864/87/2008, nr. 722/87/2009, nr. 4.659/87/2008, nr.
3.747/87/2008, nr. 3.982/87/2008, nr. 4.879/87/2008, nr. 2.366.1/87/2007, nr.
4.246/87/2008, nr. 4.655/87/2008, nr. 3.750/87/2008, nr. 713/87/2009, nr.
4.091/87/2008, nr. 726/87/2009, nr. 2.171/87/2008, nr. 2.680/87/2008, nr. 723/87/2009,
nr. 277/87/2009, nr. 712/87/2009, nr. 4.550/87/2008, nr. 3.791/87/2008 şi nr.
3.277/87/2008 ale Tribunalului Teleorman - Secţia conflicte de muncă, asigurări
sociale şi contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 321/88/2009 al
Tribunalul Tulcea - Secţia civilă, comercială şi contencios administrativ, în
Dosarul nr. 3.612/87/2007 al Curţii de Apel Bucureşti, în Dosarul nr.
4.602/111/2008 al Tribunalului Bihor - Secţia civilă, precum şi de Societatea
Comercială „PSV Company" - S.A. Bucureşti în Dosarul nr. 4.967/87/2008 al
Tribunalului Teleorman - Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi
contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iulie 2009.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae