DECIZIE Nr.
1015 din 8 iulie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 318 alin. 1 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 524 din 28 iulie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskâs Valentin Zoltân -judecător
Tudorel Toader -judecător
Simona Ricu - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 318 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Cecilia Jabre în Dosarul nr. 4.065/2/2008 al
Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal,
şi de Societatea Comercială „Concept Ltd" - S.R.L. din Bucureşti în
Dosarul nr. 758/45/2007 al Curţii de Apel laşi - Secţia comercială.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de
6 iulie 2010, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea,
având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 8
iulie 2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 26 ianuarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 4.065/2/2008 şi Incheierea din 12 octombrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 758/45/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal şi, respectiv, Curtea de Apel laşi - Secţia
comercială au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 318 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Cecilia Jabre şi Societatea Comercială
„Concept Ltd" - S.R.L. din Bucureşti cu ocazia soluţionării unor cauze
civile având ca obiect o contestaţie în anulare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că reglementarea criticată este
neconstituţională în măsura în care partea ce nu a formulat recurs nu ar avea
deschisă calea contestaţiei în anulare, pentru motivul prevăzut de art. 318
alin. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă, în ipoteza în care recursul
părţii adverse a fost admis în tot sau în parte.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel laşi - Secţia comercială şi-au exprimat opinia în sensul că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, invocă
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In susţinerea acestui
punct de vedere, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 387/2004.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise
depuse la dosar, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
reprezintă prevederile art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit
cărora: „Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie,
când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa,
respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să
cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare."
Autorii excepţiei susţin că prevederile de lege
criticate încalcă dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 16 privind
egalitatea în faţa legii, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale
art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii textului de lege
criticat, prin raportare la aceleaşi norme constituţionale ca acelea invocate
în prezenta cauză şi având motivări similare, prilej cu care a statuat că
prevederile art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu contravin Legii
fundamentale.
In acest sens, prin Decizia nr. 387 din 30 septembrie
2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.041 din 10
noiembrie 2004, şi Decizia nr. 1.551 din 17 noiembrie 2009, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 22 ianuarie 2010, Curtea a
reţinut că „art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă reglementează
contestaţia în anulare specială, care este o cale de atac extraordinară, ce se
poate exercita în cazurile limitativ prevăzute de lege numai împotriva
hotărârilor pronunţate de instanţele de recurs. Aşa cum rezultă în mod univoc
din textul de lege criticat, calea procedurală a contestaţiei în anulare
specială poate fi utilizată de părţile care au participat la soluţionarea
recursului şi este limitată la cazurile în care dezlegarea dată este rezultatul
unei greşeli materiale sau al omisiunii instanţei de a cerceta vreunul dintre
motivele de modificare sau de casare invocate de recurent. In ceea ce priveşte
obiectul contestaţiei în anulare specială, acesta este format dintr-o singură
categorie de hotărâri, respectiv doar hotărârile pronunţate de instanţele de
recurs".
De altfel, art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit
căruia competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt
prevăzute numai prin lege, precum şi art. 129, care prevede că împotriva
hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita
căile de atac, în condiţiile legii, atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa
stabilirii competenţei şi procedurii de judecată, inclusiv a condiţiilor de
exercitare a căilor de atac.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele
deciziilor menţionate sunt valabile şi în prezenta cauză, motiv pentru care
propunem respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată
de Cecilia Jabre în Dosarul nr. 4.065/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti -
Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi de Societatea Comercială
„Concept Ltd" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 758/45/2007 al Curţii
de Apel Iaşi - Secţia comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora