DECIZIE   Nr. 1011 din 8 iulie 2010

refritoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 alin. (1) si (3) din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 571 din 12 august 2010

Augustin Zegrean                        - preşedinte

Acsinte Gaspar                            -judecător

Petre Lăzăroiu                             -judecător

Mircea Ştefan Minea                   -judecător

Iulia Antoanella Motoc                -judecător

Ion Predescu                                -judecător

Puskas Valentin Zoltan                -judecător

Tudorel Toader                            -judecător

Simona Ricu                                - procuror

Patricia Marilena Ionea                - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar, excepţie ridicată de Universitatea „Vasile Goldiş" din Arad în Dosarul nr. 829.1/59/2008 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal se prezintă avocatul Valeriu Rista pentru autorul excepţiei. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Avocatul autorului excepţiei solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. In acest sens, arată că, deşi dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2004 au fost abrogate prin Legea-cadru nr. 330/2009, actul abrogator a preluat soluţia legislativă criticată, astfel că aceasta poate fi supusă, în continuare, controlului de constituţionalitate. In ceea ce priveşte aspectele de fond ale excepţiei de neconstituţionalitate, arată că textele de lege criticate prejudiciază cadrele didactice care au şi activitate medicală, restrângându-le dreptul la muncă.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că situaţia specifică în care se găsesc cadrele didactice care desfăşoară şi activitate medicală justifică tratamentul juridic instituit. De altfel, consideră că autorul excepţiei urmăreşte o modificare sau completare a dispoziţiilor de lege criticate, ceea ce excedează competenţei instanţei de contencios constituţional.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 26 ianuarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 829.1/59/2008, Curtea de Apel Timişoara-Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar. Excepţia a fost ridicată de Universitatea „Vasile Goldiş" din Arad cu prilejul soluţionării unei cauze în contencios administrativ.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că sintagma „funcţii în baza unui contract individual de muncă cu 1/2 normă" este neconstituţională, întrucât îngrădeşte dreptul la muncă al personalului didactic din învăţământul superior medical.

Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. In acest sens, arată că reglementarea criticată este justificată de împrejurarea că, în cadrul programului de lucru, medicii cadre didactice desfăşoară atât activitatea didactică aferentă unui post cu normă întreagă de profesor, conferenţiar etc. şi sunt salarizaţi pentru această activitate de universitatea de medicină şi farmacie, cât şi activitatea de asistenţă medicală pentru care sunt salarizaţi de unitatea sanitară respectivă în baza contractului de cumul. La finalul programului de serviciu menţionat, medicul care este şi cadru didactic are posibilitatea să cumuleze mai multe funcţii, astfel că nu sunt încălcate prevederile constituţionale invocate.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât prevederile art. 48 alin. (1) pct. 17 din Legea-cadru nr. 330/2009 au abrogat în mod expres prevederile de lege criticate.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, pentru aceleaşi motive invocate de Guvern.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, înscrisurile depuse la dosar de părţi, susţinerile părţii prezente, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.138 din 2 decembrie 2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 125/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 17 mai 2005.

Prevederile de lege criticate au următoarea redactare:

„Art. 16. - (1) Personalul didactic medico-farmaceutic desfăşoară activitate integrată în unităţile sanitare în care funcţionează catedra sau disciplina didactică. [...]

(3) Cadrele didactice prevăzute la alin. (1) şi (2), cu excepţia rezidenţilor, desfăşoară activitate integrată prin cumul de funcţii în baza unui contract individual de muncă cu 1/2 normă, în limita posturilor normate şi vacante."

Autorul excepţiei consideră că aceste prevederi de lege sunt contrare următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 16 referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 32 alin. (6) privitor la autonomia universitară, art. 41 alin. (1) referitor la dreptul la muncă şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au fost abrogate prin dispoziţiile art. 48 alin. (1) pct. 17 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009. Actul normativ abrogator a preluat însă soluţia legislativă criticată în art. 9 alin. (1) şi (3) din anexa nr. II „Reglementări specifice personalului contractual din unităţile bugetare subordonate autorităţilor administraţiei publice" în următoarea redactare: „Art. 9. - (1) Personalul didactic medico-farmaceutic desfăşoară activitate integrată în unităţile sanitare în care funcţionează catedra sau disciplina didactică. [...]

(3) Cadrele didactice prevăzute la alin. (1) şi (2), cu excepţia rezidenţilor, desfăşoară activitate integrată prin cumul de funcţii, în baza unui contract individual de muncă cu jumătate de normă, în limita posturilor normate şi vacante."

Aşa fiind, Curtea urmează să se pronunţe, în continuare, cu privire la constituţionalitatea acestor din urmă texte de lege.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate consacră posibilitatea personalului didactic medico-farmaceutic de a desfăşura activitate medicală integrată. Astfel, alături de activitatea didactică universitară pe care o desfăşoară, cadrele didactice din domeniul medico-farmaceutic pot practica şi activitatea medicală integrată, legea limitând, însă, acest drept doar la o jumătate de normă.

Prin efectul prevederilor de lege criticate, cadrele didactice din învăţământul medico-farmaceutic dobândesc dreptul de a ocupa un post de cadru medical în cadrul unităţilor sanitare în care funcţionează catedra sau disciplina didactică, în virtutea calităţii de cadru didactic pe care o deţin, fără a parcurge aceleaşi proceduri necesare obţinerii postului pe care un cadru medical, care nu este în acelaşi timp şi cadru didactic, trebuie să le parcurgă.

Legiuitorul a stabilit limitele şi condiţiile în care persoanele beneficiare ale acestui drept pot să-l exercite, având în vedere că personalul didactic medico-farmaceutic ocupă aceste posturi prin cumul cu activitatea pe care deja o desfăşoară în mod principal, anume cea didactică, şi în virtutea acestei calităţi. Prin urmare, integrarea se face, prin cumul de funcţii, în baza unui contract individual de muncă, în conformitate cu specializarea cadrului didactic universitar din învăţământul medico-farmaceutic, în unităţile sanitare universitare de profil, cu o jumătate de normă, cuantum fix, ce nu poate fi nici majorat, nici micşorat.

Deosebirile mai sus amintite dintre cadrele didactice şi celelalte cadre medicale care nu desfăşoară activitate didactică justifică atât instituirea unui tratament juridic diferenţiat, în acord cu principiul egalităţii în drepturi şi al nediscriminării, cât şi restrângerea posibilităţii de a exercita activitatea medicală în unităţile sanitare menţionate dincolo de limitele stabilite de legiuitor.

In concluzie, Curtea reţine că limitarea justificată raţional a exercitării unei activităţi într-o anumită unitate, în condiţiile în care această activitate are caracter suplimentar, iar posibilitatea desfăşurării ei reprezintă o înlesnire acordată de legiuitor, derogatorie de la condiţiile normale pentru ocuparea acelui post, nu reprezintă o încălcare a dreptului la muncă. De asemenea, această limitare, pentru considerentele amintite, nu este contrară principiului egalităţii în drepturi.

In ceea ce priveşte invocarea de către autorii excepţiei a dispoziţiilor constituţionale referitoare la autonomia universitară, Curtea constată că acestea nu sunt incidente în cauză. Activitatea medicală desfăşurată în cadrul unităţilor sanitare este subordonată administraţiei spitalului, în conformitate cu prevederile contractului de muncă, aşa cum arată dispoziţiile art. 172 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006. De asemenea, potrivit aceluiaşi text de lege, activitatea medicală integrată se desfăşoară în unităţi sanitare universitare din reţeaua Ministerului Sănătăţii Publice, care nu aparţin instituţiilor de învăţământ medical superior, relaţiile dintre acestea fiind doar contractuale. Prin urmare, activitatea medicală a personalului didactic medico-farmaceutic nu reprezintă o activitate didactică, neintrând, în consecinţă, în sfera de manifestare a autonomiei universitare.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) şi (3) din Anexa II la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Universitatea „Vasile Goldiş" din Arad în Dosarul nr. 829.1/59/2008 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iulie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea