DECIZIE Nr.
1011 din 8 iulie 2010
refritoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 alin. (1) si (3) din anexa nr. II
la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit
din fonduri publice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 571 din 12 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Simona Ricu - procuror
Patricia Marilena Ionea -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale
personalului contractual din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar,
excepţie ridicată de Universitatea „Vasile Goldiş" din Arad în Dosarul nr.
829.1/59/2008 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi
fiscal.
La apelul nominal se prezintă avocatul Valeriu Rista
pentru autorul excepţiei. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de
citare este legal îndeplinită.
Avocatul autorului excepţiei solicită admiterea
excepţiei de neconstituţionalitate. In acest sens, arată că, deşi dispoziţiile
art. 16 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2004 au
fost abrogate prin Legea-cadru nr. 330/2009, actul abrogator a preluat soluţia
legislativă criticată, astfel că aceasta poate fi supusă, în continuare,
controlului de constituţionalitate. In ceea ce priveşte aspectele de fond ale
excepţiei de neconstituţionalitate, arată că textele de lege criticate
prejudiciază cadrele didactice care au şi activitate medicală, restrângându-le
dreptul la muncă.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că
situaţia specifică în care se găsesc cadrele didactice care desfăşoară şi
activitate medicală justifică tratamentul juridic instituit. De altfel,
consideră că autorul excepţiei urmăreşte o modificare sau completare a
dispoziţiilor de lege criticate, ceea ce excedează competenţei instanţei de
contencios constituţional.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 26 ianuarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 829.1/59/2008, Curtea de Apel Timişoara-Secţia contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale
personalului contractual din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar. Excepţia
a fost ridicată de Universitatea „Vasile Goldiş" din Arad cu prilejul
soluţionării unei cauze în contencios administrativ.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că sintagma „funcţii în baza
unui contract individual de muncă cu 1/2 normă" este neconstituţională,
întrucât îngrădeşte dreptul la muncă al personalului didactic din învăţământul
superior medical.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios
administrativ şi fiscal consideră că excepţia de
neconstituţionalitate nu este întemeiată. In acest sens, arată că reglementarea
criticată este justificată de împrejurarea că, în cadrul programului de lucru,
medicii cadre didactice desfăşoară atât activitatea didactică aferentă unui
post cu normă întreagă de profesor, conferenţiar etc. şi sunt salarizaţi pentru
această activitate de universitatea de medicină şi farmacie, cât şi activitatea
de asistenţă medicală pentru care sunt salarizaţi de unitatea sanitară
respectivă în baza contractului de cumul. La finalul programului de serviciu
menţionat, medicul care este şi cadru didactic are posibilitatea să cumuleze
mai multe funcţii, astfel că nu sunt încălcate prevederile constituţionale
invocate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât prevederile art.
48 alin. (1) pct. 17 din Legea-cadru nr. 330/2009 au abrogat în mod expres
prevederile de lege criticate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, pentru aceleaşi motive
invocate de Guvern.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, înscrisurile depuse la dosar de părţi,
susţinerile părţii prezente, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului
contractual din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.138 din 2 decembrie 2004,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 125/2005, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 17 mai 2005.
Prevederile de lege criticate au următoarea redactare:
„Art. 16. - (1)
Personalul didactic medico-farmaceutic desfăşoară activitate integrată în
unităţile sanitare în care funcţionează catedra sau disciplina didactică. [...]
(3) Cadrele didactice prevăzute la alin. (1) şi (2),
cu excepţia rezidenţilor, desfăşoară activitate integrată prin cumul de funcţii
în baza unui contract individual de muncă cu 1/2 normă, în limita posturilor
normate şi vacante."
Autorul excepţiei consideră că aceste prevederi de lege
sunt contrare următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 16 referitor la
egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 32 alin. (6) privitor la autonomia
universitară, art. 41 alin. (1) referitor la dreptul la muncă şi art. 53
privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile de lege criticate au fost abrogate prin dispoziţiile
art. 48 alin. (1) pct. 17 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea
unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009. Actul normativ
abrogator a preluat însă soluţia legislativă criticată în art. 9 alin. (1) şi
(3) din anexa nr. II „Reglementări specifice personalului contractual din
unităţile bugetare subordonate autorităţilor administraţiei publice" în
următoarea redactare: „Art. 9. - (1) Personalul didactic
medico-farmaceutic desfăşoară activitate integrată în unităţile sanitare în
care funcţionează catedra sau disciplina didactică. [...]
(3) Cadrele didactice prevăzute la alin. (1) şi (2),
cu excepţia rezidenţilor, desfăşoară activitate integrată prin cumul de
funcţii, în baza unui contract individual de muncă cu jumătate de normă, în
limita posturilor normate şi vacante."
Aşa fiind, Curtea urmează să se pronunţe, în
continuare, cu privire la constituţionalitatea acestor din urmă texte de lege.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prevederile de lege criticate consacră posibilitatea personalului
didactic medico-farmaceutic de a desfăşura activitate medicală integrată. Astfel,
alături de activitatea didactică universitară pe care o desfăşoară, cadrele
didactice din domeniul medico-farmaceutic pot practica şi activitatea medicală
integrată, legea limitând, însă, acest drept doar la o jumătate de normă.
Prin efectul prevederilor de lege criticate, cadrele
didactice din învăţământul medico-farmaceutic dobândesc dreptul de a ocupa un
post de cadru medical în cadrul unităţilor sanitare în care funcţionează
catedra sau disciplina didactică, în virtutea calităţii de cadru didactic pe
care o deţin, fără a parcurge aceleaşi proceduri necesare obţinerii postului pe
care un cadru medical, care nu este în acelaşi timp şi cadru didactic, trebuie
să le parcurgă.
Legiuitorul a stabilit limitele şi condiţiile în care
persoanele beneficiare ale acestui drept pot să-l exercite, având în vedere că
personalul didactic medico-farmaceutic ocupă aceste posturi prin cumul cu
activitatea pe care deja o desfăşoară în mod principal, anume cea didactică, şi
în virtutea acestei calităţi. Prin urmare, integrarea se face, prin cumul de
funcţii, în baza unui contract individual de muncă, în conformitate cu specializarea
cadrului didactic universitar din învăţământul medico-farmaceutic, în unităţile
sanitare universitare de profil, cu o jumătate de normă, cuantum fix, ce nu
poate fi nici majorat, nici micşorat.
Deosebirile mai sus amintite dintre cadrele didactice
şi celelalte cadre medicale care nu desfăşoară activitate didactică justifică
atât instituirea unui tratament juridic diferenţiat, în acord cu principiul
egalităţii în drepturi şi al nediscriminării, cât şi restrângerea posibilităţii
de a exercita activitatea medicală în unităţile sanitare menţionate dincolo de
limitele stabilite de legiuitor.
In concluzie, Curtea reţine că limitarea justificată
raţional a exercitării unei activităţi într-o anumită unitate, în condiţiile în
care această activitate are caracter suplimentar, iar posibilitatea
desfăşurării ei reprezintă o înlesnire acordată de legiuitor, derogatorie de la
condiţiile normale pentru ocuparea acelui post, nu reprezintă o încălcare a
dreptului la muncă. De asemenea, această limitare, pentru considerentele
amintite, nu este contrară principiului egalităţii în drepturi.
In ceea ce priveşte invocarea de către autorii
excepţiei a dispoziţiilor constituţionale referitoare la autonomia
universitară, Curtea constată că acestea nu sunt incidente în cauză. Activitatea
medicală desfăşurată în cadrul unităţilor sanitare este subordonată
administraţiei spitalului, în conformitate cu prevederile contractului de
muncă, aşa cum arată dispoziţiile art. 172 alin. (1) lit. h) din Legea nr.
95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006. De asemenea, potrivit
aceluiaşi text de lege, activitatea medicală integrată se desfăşoară în unităţi
sanitare universitare din reţeaua Ministerului Sănătăţii Publice, care nu
aparţin instituţiilor de învăţământ medical superior, relaţiile dintre acestea
fiind doar contractuale. Prin urmare, activitatea medicală a personalului
didactic medico-farmaceutic nu reprezintă o activitate didactică, neintrând, în
consecinţă, în sfera de manifestare a autonomiei universitare.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 9 alin. (1) şi (3) din Anexa II la Legea-cadru nr. 330/2009
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepţie
ridicată de Universitatea „Vasile Goldiş" din Arad în Dosarul nr.
829.1/59/2008 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi
fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea