DECIZIE Nr.
1009 din 8 noiembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 din Codul comercial si art. 720 1
din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 811 din 28 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Doina Suliman -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 din Codul comercial şi ale art.
7201 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Georgeta Felicia But şi Ecaterina
Luchian în dosarele nr. 21.666/301/2005 şi nr. 21659/301/2005 ale Judecătoriei
Sectorului 3 Bucureşti şi de Societatea Comercială „Aktron" - S.R.L. din
Bucureşti în Dosarul nr. 286/4/2007 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
La apelul nominal se prezintă mandatarul Mihai Cucu
Dogaru, asistat de avocatul Mugur-Jak Caracas, pentru autorii excepţiei
Georgeta Felicia But şi Ecaterina Luchian, şi avocatul Mihai Denis Buzatu,
pentru partea Societatea Comercială „Universal Coop" - S.A. din Bucureşti.
Lipsesc autorul excepţiei, Societatea Comercială „Aktron" - S.R.L. din
Bucureşti, şi părţile Societatea Comercială „C.E.C." - S.A. şi statul
român, prin Ministerul Finanţelor, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.168D/2007, nr. 1.169D/2007 şi
nr. 1.223D/2007, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Părţile prezente nu se opun conexării dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.169D/2007
şi nr. 1.223D/2007 la Dosarul nr. 1.168D/2007, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecată.
Avocatul autorilor excepţiei prezenţi solicită
admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece textul de lege criticat
restricţionează accesul la justiţie şi produce o discriminare de mijloace în
cauzele comerciale în care părţi sunt persoane fizice, necomercianţi, prin
impunerea obligaţiei de a efectua procedura prealabilă a concilierii în sarcina
acestora. In acest sens, depune concluzii scrise la
dosare.
Avocatul părţii prezente solicită respingerea excepţiei
de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, sens în care se referă la
jurisprudenţa Curţii Constituţionale. In speţă, consideră că excepţia de
neconstituţionalitate a fost formulată în mod abuziv, cu scop şicanator, în
vederea tergiversării soluţionării cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere
a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin încheierile din 14 februarie 2006, pronunţate în
dosarele nr. 21.666/301/2005 şi nr. 21.659/301/2005', Judecătoria Sectorului
3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7201 din Codul de procedură
civilă. Excepţia a fost ridicată de Georgeta
Felicia But şi Ecaterina Luchian, prin mandatarul Mihai Cucu Dogaru, în cauze
civile având ca obiect pretenţii.
Prin Incheierea din 25 iunie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 286/4/2007, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46
din Codul comercial şi art. 7201 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Aktron" -
S.R.L. din Bucureşti într-o cauză civilă având ca obiect pretenţii.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că textul de lege criticat - prin impunerea
obligaţiei persoanei fizice necomerciant de a efectua procedura prealabilă a
concilierii în cauzele comerciale în care cealaltă parte este persoană juridică
comerciant - încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (1)
referitoare la universalitatea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor
fundamentale, ale art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea în faţa legii, ale
art. 21 alin. (1)-(3) privitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 24
referitoare la dreptul la apărare, ale art. 53 privind restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi prevederile art. 6
paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti apreciază că prevederile art. 7201 din Codul de procedură civilă nu contravin dispoziţiilor
constituţionale invocate de către autorul excepţiei, având în vedere că, prin
instituirea procedurii prealabile a concilierii, „legiuitorul a urmărit să
transpună în practică principiul celerităţii soluţionării litigiilor dintre
părţi, mai pregnant în materie comercială, şi să degreveze activitatea
instanţelor de judecată. Astfel, rolul normei procedurale criticate este acela
de a reglementa o procedură extrajudiciară care să ofere părţilor posibilitatea
de a se înţelege asupra eventualelor pretenţii ale reclamantului, fără
implicarea autorităţii judecătoreşti competente."
Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este
neîntemeiată. Arată că, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din
Constituţie, stabilirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa
instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care
poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de
procedură. Astfel, legiuitorul a urmărit să transpună în practică principiul
celerităţii soluţionării litigiilor dintre părţi, mai pregnant în materie
comercială. De asemenea, arată că art. 46 din Codul comercial şi art. 7201 din Codul de procedură civilă nu
consacră o forţă probantă absolută înscrisului întocmit în urma procedurii
concilierii, acesta urmând a fi analizat în contextul întregului material
probator ce se administrează în cursul procesului. Pe de altă parte, în
virtutea principiului dreptului la apărare, consacrat de art. 24 din Constituţie,
nimic nu împiedică părţile să desfăşoare procedura de conciliere în prezenţa
avocaţilor lor.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate
preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază
critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7201 din Codul de procedură civilă ca
fiind neîntemeiată. In acest sens, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr.
335 din 16 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 955 din 19 octombrie 2004.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 7201 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale. In acest sens,
arată că dispoziţiile de lege criticate nu aduc atingere sub niciun aspect
prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1)-(3), art.
24 şi art. 53 sau prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, apreciază că
dispoziţiile art. 15 din Constituţie nu au incidenţă în cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosare, susţinerile autorilor
excepţiei prezenţi şi ale părţilor prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 46 din Codul comercial şi ale art. 7201 din Codul de procedură civilă,
având următorul cuprins:
- Art. 46 din Codul comercial: „Obligaţiunile comerciale şi liberaţiunile se probează: Cu acte
autentice; Cu acte sub semnătura privată; Cu facturi acceptate; Prin
corespondenţă; Prin telegrame; Cu registrele părţilor; Cu martori, de câte ori
autoritatea judecătorească ar crede că trebuie să admită proba testimonială şi
aceasta chiar în cazurile prevăzute de art. 1191 din Codul civil; In fine, prin
orice alte mijloace de probă admise de legea civilă.";
- Art. 7201 din
Codul de procedură civilă: „In procesele şi cererile în materie comercială
evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată,
reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu
cealaltă parte.
In scopul arătat la alin. 1, reclamantul va convoca
partea adversă, comunicându-i în scris pretenţiile sale şi temeiul lor legal,
precum şi toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea. Convocarea se
va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, prin telegramă, telex,
fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigură transmiterea textului
actului şi confirmarea primirii acestuia. Convocarea se poate face şi prin
înmânarea înscrisurilor sub semnătură de primire.
Data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai
devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit alin. 2.
Rezultatul concilierii se va consemna într-un înscris cu arătarea pretenţiilor reciproce referitoare
la obiectul litigiului şi a punctului de vedere al fiecărei părţi.
Inscrisul despre rezultatul concilierii ori, în
cazul în care pârâtul nu a dat curs convocării prevăzute la alin. 2, dovada că
de la data primirii acestei convocări au trecut 30 de zile se anexează la
cererea de chemare în judecată."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor texte de
lege, autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art.
15 alin. (1) referitoare la universalitatea drepturilor, libertăţilor şi
îndatoririlor fundamentale, ale art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea în
faţa legii, ale art. 21 alin. (1)-(3) privitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 24 referitoare la
dreptul la apărare şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor
drepturi sau al unor libertăţi, precum şi a prevederilor art. 6 paragraful 1
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, referitoare la dreptul la un proces
echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că art. 46 din Codul comercial prevede mijloacele de probă în materie
comercială, printre care se numără şi înscrisurile sub semnătură privată, iar
art. 7201 din Codul
de procedură civilă reglementează procedura prealabilă de conciliere.
Consemnarea rezultatului concilierii, în baza art. 7201 alin. 4 din Codul de procedură civilă, într-un înscris, cu
arătarea pretenţiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului şi a
punctului de vedere al fiecărei părţi, înscris care, potrivit art. 7201 alin. 5 din Codul de procedură
civilă, se anexează la cererea de chemare în judecată şi constituie mijloc de
probă, în baza art. 46 din Codul comercial, constituie o consecinţă absolut
firească a reglementării procedurii prealabile de conciliere şi nu reprezintă
nicidecum o încălcare sau o restrângere a exerciţiului dreptului la apărare, în
accepţiunea prohibită de prevederile constituţionale şi convenţionale de
referinţă. Intr-adevăr, art. 46 din Codul comercial şi art. 7201 alin. 4 şi 5 din Codul de procedură
civilă nu consacră o forţă probantă absolută înscrisului întocmit în urma
procedurii concilierii, acesta urmând a fi analizat în contextul întregului
material probator ce se administrează în cursul procesului. Pe de altă parte,
în virtutea principiului dreptului la apărare, consacrat de art. 24 din Constituţie,
nimic nu împiedică părţile să desfăşoare procedura de conciliere în prezenţa
avocaţilor lor.
Curtea observă că asupra constituţionalităţii
dispoziţiilor art. 7201 din Codul de procedură civilă s-a mai pronunţat prin numeroase
decizii, prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale. Astfel, prin
Decizia nr. 559 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 558 din 15
august 2007, Curtea a statuat că prin instituirea procedurii prealabile de
conciliere legiuitorul a urmărit să transpună în practică principiul
celerităţii soluţionării litigiilor dintre părţi - mai pregnant în materie
comercială - şi să degreveze activitatea instanţelor de judecată. Rolul normei
procedurale criticate este acela de a reglementa o procedură extrajudiciară
care să ofere părţilor posibilitatea de a se înţelege asupra eventualelor
pretenţii ale reclamantului, fără implicarea autorităţii judecătoreşti
competente. Faţă de aceste raţiuni majore, condiţionarea sesizării instanţei de
parcurgerea procedurii de conciliere cu partea potrivnică nu poate fi
calificată ca o îngrădire a accesului liber la justiţie, în accepţiunea
prohibită de prevederile constituţionale de referinţă, atâta vreme cât partea
interesată poate sesiza instanţa judecătorească cu cererea de chemare în
judecată. Pentru considerentele arătate, Curtea a constatat că dispoziţiile
art. 7201 din Codul
de procedură civilă sunt în concordanţă cu prevederile constituţionale privind
egalitatea cetăţenilor în faţa legii, accesul liber la justiţie, dreptul la
apărare sau cu cele referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau
al unor libertăţi, precum şi cu reglementările internaţionale cuprinse în art.
6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, privind dreptul persoanei la un proces echitabil, judecat într-un
termen rezonabil.
Intrucât în cauza de faţă nu au intervenit elemente
noi, de natură să determine modificarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia
pronunţată prin decizia menţionată, cât şi argumentele care au stat la baza
acesteia îşi menţin valabilitatea.
Cât priveşte criticile privind imprecizia prevederilor
legale ce fac obiectul excepţiei, care, în opinia unora dintre autorii
excepţiei, determină interpretări şi soluţii eronate din partea instanţelor
judecătoreşti, acestea nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii,
întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din
Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională se
pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica
sau completa prevederile supuse controlului". Prin urmare, Curtea Constituţională nu se poate pronunţa cu privire
la o eventuală redactare defectuoasă a textului de lege criticat şi nici nu
poate face propuneri de lege ferenda.
Pe de altă parte, motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate prin referire la aspecte ce ţin de situaţia de fapt din
dosarul instanţei de fond, în sensul că unul dintre autorii excepţiei a fost
şantajat să semneze procesul-verbal de conciliere, excedează atribuţiilor
Curtii în materia controlului de constituţionalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 46 din Codul comercial şi art. 7201 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Georgeta Felicia But şi Ecaterina Luchian în dosarele nr.
21.666/301/2005 şi nr. 21.659/301/2005 ale Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti
şi de Societatea Comercială „Aktron" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr.
286/4/2007 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 noiembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof.univ.dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman