Decizia Nr.1002 din 27.11.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) lit. a) şi b) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Ancora“ - S.R.L. din Satu Mare în Dosarul nr. 2.244/218/2011 al Tribunalului Satu Mare - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 795D/2012 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, întrucât competenţa de aplicare a sancţiunilor contravenţionale în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 rezultă din natura juridică a Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., de persoană juridică română de interes strategic naţional în domeniul administrării drumurilor naţionale şi autostrăzilor.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 9 martie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 2.244/218/2011, Tribunalul Satu Mare - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) lit. a) şi b) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Ancora“ - S.R.L. din Satu Mare într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate de aceasta împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevăzute de art. 8 din ordonanţa menţionată.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textele de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât constatarea contravenţiilor şi aplicarea de sancţiuni contravenţionale nu se numără printre faptele şi actele de comerţ în vederea cărora se înfiinţează societăţile comerciale potrivit Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, fiind în contradicţie şi cu principiul specialităţii de folosinţă a unei persoane juridice. Arată că printr-o ordonanţă de urgenţă nu se poate reglementa în contra sau peste cuprinsul celor statuate printr-o lege, referindu-se la Legea nr. 31/1990. Precizează că, întrucât Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. este o societate comercială pe acţiuni, persoană juridică de drept privat, trebuie să participe la circuitul civil cu respectarea aceloraşi norme pe care şi celelalte societăţi comerciale trebuie să le respecte, chiar dacă acţionariatul său este reprezentat de către o instituţie publică. Susţine că se încalcă prevederile art. 134 din Constituţie, în sensul că textele de lege criticate nu asigură libertatea comerţului, respectiv protecţia unei concurenţe loiale, autoritatea statală putând participa la circuitul civil doar cu respectarea normelor impuse tuturor celorlalţi participanţi, iar nu prin edictarea în favoarea societăţilor comerciale la care este acţionar a unor prerogative sau atribuţii speciale, preferenţiale, discriminatorii faţă de restul participanţilor la circuitul civil. Arată că, în opinia sa, pentru apărarea valorilor sociale şi asigurarea normelor de conduită există suficiente instituţii publice specializate, cu atribuţii în acest sens, cum ar fi poliţia, jandarmeria, autoritatea rutieră, nefiind necesar şi în acord cu ordinea constituţională să se recurgă la entităţi comerciale care au ca menire obţinerea de profit.Susţine că textele de lege criticate contravin şi prevederilor constituţionale potrivit cărora proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal indiferent de titular, întrucât Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. este îndreptăţită să aplice sancţiuni contravenţionale doar pentru faptul că titularul dreptului de proprietate asupra acţiunilor sale este o autoritate publică, respectiv statul, prin Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii. Precizează că astfel se realizează o discriminare între titularii dreptului de proprietate asupra acţiunilor deţinute la o societate comercială. Aceasta, deoarece statul reglementează atribuţii speciale în favoarea societăţilor comerciale la care deţine în proprietate capital social, deşi entitatea la care statul este acţionar ar trebui să se supună aceloraşi reguli ca şi ceilalţi participanţi la circuitul civil.De asemenea, susţine că se încalcă şi prevederile art. 45 din Constituţie, în sensul în care dreptul celorlalte societăţi comerciale pe acţiuni de a desfăşura o activitate economică, anume constatarea şi aplicarea de sancţiuni, este îngrădit, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. fiind singura care poate aplica sancţiuni contravenţionale, în pofida obiectului său de activitate.Tribunalul Satu Mare - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că argumentele de fapt şi de drept invocate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt de natură a conduce la concluzia existenţei unei încălcări în domeniul contravenţional reglementat de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 a dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, întrucât s-a stabilit competenţa de a constata şi de a aplica sancţiuni contravenţionale în favoarea unor persoane împuternicite de către o societate comercială a cărei funcţionare este reglementată de Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale fără ca acestea sau mandatarul acestora să fi fost iniţial însărcinate/însărcinat să exercite atribuţiile unei funcţii publice.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că susţinerile autorului excepţiei nu constituie veritabile critici de constituţionalitate, întrucât raportarea la dispoziţiile din Legea fundamentală enumerate este doar formală, în realitate critica fiind formulată prin raportare la prevederi din alte reglementări, respectiv din Legea nr. 31/1990 şi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2003. În aceste condiţii, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, invocând jurisprudenţă relevantă a Curţii Constituţionale sub acest aspect. Precizează, totuşi, că prevederile criticate sunt în acord cu dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, care constituie dreptul comun în materia contravenţiilor, potrivit cărora pot fi agenţi constatatori: primarii, ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, special abilitaţi, persoanele împuternicite în acest scop de miniştri şi de alţi conducători ai autorităţilor administraţiei publice centrale, de prefecţi, preşedinţi ai consiliilor judeţene, primari, de primarul general al municipiului Bucureşti, precum şi de alte persoane prevăzute în legi speciale. De asemenea, menţionează Decizia Curţii Constituţionale nr. 101 din 9 februarie 2012, prin care instanţa de contencios constituţional a respins excepţia de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale, precizând că este dreptul legiuitorului de a stabili agenţii constatatori în vederea constatării şi aplicării unor sancţiuni, fără ca prin aceasta să se încalce prevederile constituţionale indicate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 9 alin. (1) lit. a) şi b) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2002, astfel cum au fost modificate şi completate prin art. I pct. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 51/2004 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 680 din 28 iulie 2004. Textul de lege criticat are următorul cuprins:

– Art. 9 alin. (1) lit. a) şi b): „(1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 8 se fac de către:a)personalul împuternicit din cadrul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A.;b)personalul împuternicit de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, în numele Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A.“În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii din Legea fundamentală: art. 16 care consacră principiul egalităţii, art. 44 alin. (2) teza întâi potrivit căruia proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular, art. 45 privind libertatea economică, art. 73 care enumeră categoriile de legi şi art. 135 alin. (1) care prevede că economia României este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă. Curtea observă că, în cuprinsul motivării scrise a excepţiei, autorul acesteia menţionează textele constituţionale în numerotarea anterioară revizuirii şi republicării din 2003 a Constituţiei României. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că s-a mai pronunţat asupra prevederilor art. 9 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, reţinând, prin Decizia nr. 101 din 9 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 11 aprilie 2012, că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, sunt asimilate autorităţilor publice persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică. În prezent, astfel cum prevede art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2003 pentru înfiinţarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. prin reorganizarea Regiei Autonome „Administraţia Naţională a Drumurilor din România“ (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 694 din 3 octombrie 2003, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 47/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 23 martie 2004), Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. este persoană juridică română de interes strategic naţional în domeniul administrării drumurilor naţionale şi autostrăzilor. În acest cadru legislativ, competenţa de constatare şi aplicare a sancţiunilor contravenţionale de către personalul împuternicit al Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. decurge din chiar natura juridică a acestei companii. Argumentele care au condus la respingerea, prin decizia menţionată, a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă. Curtea mai constată că legiuitorul i-a acordat Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România competenţa ca, prin personalul împuternicit, să constate şi să sancţioneze contravenţiile prevăzute de art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, tocmai în considerarea specializării sale în domeniu. Este opţiunea suverană a legiuitorului, chiar şi a celui delegat, de a reglementa, în temeiul art. 61 sau 115 din Constituţie, după caz, cu privire la persoanele care pot avea calitatea de agenţi constatatori ai faptelor ce constituie, potrivit legii, contravenţii, atâta vreme cât prin acest demers se menţine în limitele şi exigenţele constituţionale, condiţii îndeplinite de textele de lege criticate în cauza de faţă. De altfel, prevederile de lege criticate au fost edictate într-un cadru legislativ coerent, în acord cu dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, care permit ca agenţi constatatori să fie desemnaţi prin legi speciale şi alte persoane decât cele enumerate în textul menţionat. Totodată, Curtea observă că autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate îşi raportează critica la art. 16 din Constituţie, susţinând că, la circuitul civil, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. trebuie să participe cu respectarea aceloraşi norme pe care şi celelalte societăţi comerciale trebuie să le respecte, chiar dacă acţionariatul său este reprezentat de către o instituţie publică. În acord cu jurisprudenţa sa constantă, Curtea reţine că principiul consacrat de textul constituţional precizat vizează egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, iar nu egalitatea persoanelor juridice între ele. De asemenea, Curtea observă că textele de lege criticate nu sunt de natură să aducă atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 45 privind libertatea economică şi art. 135 alin. (1) care prevede că economia României este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă. Tot astfel, nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate prin raportare la prevederile art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie, potrivit cărora proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular, art. 9 alin. (1) lit. a) şi b) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 vizând, în ipoteza sa normativă, modul de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, fără a se pune în discuţie în vreun fel dreptul de proprietate privată al celorlalte subiecte de drept. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) lit. a) şi b) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Ancora“ - S.R.L. din Satu Mare în Dosarul nr. 2.244/218/2011 al Tribunalului Satu Mare - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 noiembrie 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu