DECIZIE   Nr. 1001 din 7 octombrie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 119/2007 privind masurile pentru combaterea intarzierii executarii obligatiilor de plata rezultate din contracte comerciale

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 774 din 18 noiembrie 2008

Ioan Vida                                    - preşedinte

Nicolae Cochinescu                    -judecător

Aspazia Cojocaru                       -judecător

Acsinte Gaspar                           -judecător

Petre Lăzăroiu                            -judecător

Ion Predescu                              -judecător

Puskas Valentin Zoltan               -judecător

Tudorel Toader                           -judecător

Augustin Zegrean                       -judecător

Ion Tiucă                                     - procuror

Gabriela Dragomirescu              - magistrat-asistent-şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicată, din oficiu, de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială în Dosarul nr. 10.183/3/2008.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 9.308/3/2008 şi nr. 15.055/3/2008 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială, dosare în care, din oficiu, instanţa de judecată a ridicat excepţia de neconstitutionalitate a aceloraşi dispoziţii de lege. Cauzele au fost înregistrate la Curtea Constituţională cu nr. 1.381 D/2008 şi nr. 1.382D/2008.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstitutionalitate ridicate în dosarele menţionate au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, conexarea acestora.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a dosarelor menţionate, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.381 D/2008 şi nr. 1.382D/2008 la Dosarul nr. 1.217D/2008, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstitutionalitate, întrucât apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierile din 21 aprilie 2008 şi 19 mai 2008, pronunţate în dosarele nr. 10.183/3/2008,' nr. 9.308/3/2008 ' şi nr. 15.055/3/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale. Excepţia a fost ridicată din oficiu de instanţa de judecată în cauze având ca obiect cereri de emitere a unor ordonanţe de plată.

In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate se susţine că „o justiţie imparţială şi egală pentru toţi este acea justiţie care, între altele, se realizează prin magistraţi fără idei preconcepute despre soluţia ce se va da litigiului şi prin mecanisme care nu creează dezechilibre de tratament între părţi; în realizarea unui act de justiţie imparţial şi egal pentru toţi, judecătorul aplică în mod egal prezumţia de bună-credinţă a tuturor părţilor în îndeplinirea obligaţiilor din raporturile juridice contractuale". In opinia autorului excepţiei, „abia la finalul procedurii judecătorul constată - dacă este cazul - neîndeplinirea obligaţiilor de una sau unele dintre părţi, eventuala rea-credinţă a vreunei părţi sau chiar a ambelor". De asemenea, se mai arată că „nici chiar măsurile asigurătorii nu sunt o excepţie de la imperativul constituţional   şi   de   la   regula   procedurală   a   interdicţiei antepronunţării judecătorului, ele vizând conservarea unor situaţii juridice sau a unor drepturi, iar nu rezolvarea acestora", precum şi că art. 7 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă transformă judecătorul cererii de emitere a ordonanţei de plată într-o autoritate „care încearcă să impună unei părţi să plătească înainte de a se efectua orice verificare".

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 7 din ordonanţa de urgenţă sunt constituţionale, arătând că tratamentul juridic diferenţiat în raport cu alte categorii de litigii este justificat de specificul soluţionării conflictelor legate de întârzierea executării obligaţiilor de plată rezultate din contractele comerciale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 118 din 27 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 2 iunie 2008. Textul de lege criticat prevede: „(1) Pentru soluţionarea cererii, judecătorul dispune citarea părţilor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi lămuriri, precum şi pentru a stărui în efectuarea plăţii sumei datorate de debitor ori pentru a se ajunge la o înţelegere a părţilor asupra modalităţilor de plată. Citaţia va fi înmânată părţii cu 3 zile înaintea termenului de judecată".

Autorul excepţiei susţine că acest text de lege contravine prevederilor constituţionale ale art. 124 alin. (2), potrivit cărora „Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi".

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:

In esenţă, autorul excepţiei critică acea prevedere din cuprinsul art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 potrivit căreia judecătorul cererii privind emiterea ordonanţei de plată trebuie să stăruie pentru efectuarea plăţii de către debitor ori pentru ca părţile să ajungă la o înţelegere asupra modalităţii de plată. Se consideră că astfel judecătorul este transformat într-o autoritate „care încearcă să impună unei părţi să plătească înainte de a se efectua orice verificare", ceea ce contravine art. 124 alin. (2) din Constituţie.

Analizând această susţinere, Curtea constată că, dimpotrivă, prevederea de lege criticată este chiar în sensul aplicării rolului activ al judecătorului, care, la soluţionarea pricinilor în primă instanţă, are obligaţia de a încerca împăcarea părţilor. Faptul că, potrivit aceluiaşi text de lege, judecătorul citează părţile pentru explicaţii şi lămuriri şi stăruie în efectuarea plăţii sumei datorate nu înseamnă că acesta se antepronunţă, întrucât hotărârea se va da numai după ce judecătorul va analiza toate probele aflate la dosar, inclusiv cele propuse de debitor. Mai mult, art. 10 din actul normativ criticat dispune că ordonanţa de plată se va emite numai în urma verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declaraţiilor părţilor, precum şi a celorlalte probe administrate, instanţa constatând că cererea este întemeiată.

Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicată, din oficiu, de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială în dosarele nr. 10.183/3/2008, nr. 9.308/3/2008 şi nr. 15.055/3/2008.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 octombrie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-şef,

Gabriela Dragomirescu