DECIZIE Nr.
100 din 4 februarie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 146 si art. 215 alin. 1 si 5 din
Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 144 din 4 martie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta - maqistrat-asistent-sef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 şi art. 215 alin.
1 şi 5 din Codul penal, excepţie invocată de Dumitru Morhan în
Dosarul nr. 6.147/86/2006 al Tribunalului Suceava - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă că partea
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a depus la
dosarul cauzei concluzii scrise, prin care solicită respingerea
excepţiei ca neîntemeiată.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând şi
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 20 mai 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 6.147/86/2006, Tribunalul Suceava - Secţia penală a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 şi art. 215 alin.
1 şi 5 din Codul penal, excepţie invocată de Dumitru Morhan.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate
se susţine, în esenţă, că
textele de lege criticate nu întrunesc cerinţele de accesibilitate şi
previzibilitate ce trebuie să caracterizeze orice normă de
incriminare. Astfel, prin folosirea expresiei „inducerea în eroare", cât
şi a unor termeni care vizează ordinea etică şi
juridică, prin care se realizează latura obiectivă a
infracţiunii de înşelăciune, se creează posibilitatea ca
orice neadevăr să poată fi incriminat ca infracţiune. Se
mai susţine încălcarea principiului legalităţii, care, în
opinia autorului excepţiei, trebuie extins şi la situaţiile,
„aşa cum este şi cazul de faţă", când o pedeapsă
stabilită pentru o infracţiune este excesivă faţă de
gradul de pericol social al faptei, de obiectul şi valoarea relaţiei
sociale ocrotite.
Tribunalul Suceava - Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată, întrucât normele criticate nu încalcă
dispoziţiile constituţionale invocate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 146 şi art. 215 alin. 1 şi 5 din
Codul penal, având următorul cuprins:
- Art. 146: „Prin «consecinţe deosebit de
grave» se înţelege o pagubă materială mai mare de 200.000 lei
sau o perturbare deosebit de gravă a activităţii, cauzată
unei autorităţi publice sau oricăreia dintre unităţile
la care se referă art. 145, ori altei persoane juridice sau fizice.";
- Art. 215 alin. 1 şi 5: „Inducerea în eroare a
unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase
sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine
pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a
pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12
ani [.....]
Inşelăciunea care a avut consecinţe
deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani
şi interzicerea unor drepturi."
Textele constituţionale invocate în motivarea excepţiei
sunt cele ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind
drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces
echitabil, ale art. 23 alin. (12) privind principiul legalităţii
şi ale art. 73 alin. (3) lit. h) privind domeniul de reglementare al legii
organice. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 7 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate
astfel cum a fost formulată, Curtea constată că
dispoziţiile art. 146 şi art. 215 alin. 5 din Codul penal au mai fost
examinate din perspectiva unor critici similare. In acest sens sunt, de
exemplu, Decizia nr. 1.128 din 10 septembrie 2009, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 9 octombrie 2009, Decizia nr. 1.051
din 9 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 767 din 14 noiembrie 2008, Decizia nr. 709 din 19 octombrie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 7
noiembrie 2006.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente
noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe,
soluţia şi considerentele deciziilor se menţin, fiind valabile
şi în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 215 alin. 1 din Codul
penal, în raport de care nu au fost formulate critici distincte. De altfel,
şi cu privire la constituţionalitatea acestui din urmă text
legal Curtea s-a mai pronunţat, de exemplu prin raportare la aceleaşi
texte din Constituţie şi din documentele internaţionale invocate
şi în prezenta cauză. în acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 403
din 16 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
526 din 19 iunie 2006, sau Decizia nr. 679 din 11 septembrie 2007, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 698 din 16 octombrie 2007.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)
şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 146 şi art. 215 alin. 1 şi 5 din Codul penal,
excepţie invocată de Dumitru Morhan în Dosarul nr. 6.147/86/2006 al
Tribunalului Suceava - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 4 februarie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta