DECIZIE Nr.
100 din 14 februarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 5/2001 privind
procedura somatiei de plata, in ansamblul sau, precum si, in special, a
dispozitiilor art. 1, art. 4 alin. (2), art. 6, 8 si 10 din aceasta ordonanta
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 173 din 6 martie 2008
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr.
5/2001, în ansamblul său, precum şi, în special, a dispoziţiilor art. 1, art. 4
alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4), art. 8 alin. (1) şi (2) şi art. 10 din
această ordonanţă, excepţie invocată de Anna-Maria Manea în Dosarul nr.
909/212/2007 al Judecătoriei Constanţa.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.445
D/2007, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art.1, art. 4 alin.(2), art. 6 şi art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001
privind procedura somaţiei de plată, excepţie invocată de Societatea Comercială
„Lactis" - S.A. din Iaşi în Dosarul nr. 9.300/245/2007 al Judecătoriei
Iaşi.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.463
D/2007 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1
alin. (1), art. 4 alin. (2), ale 6 alin. (1), (2) şi (4), art. 8 alin. (1), (2)
şi (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată,
excepţie invocată de Societatea Comercială „Aventura Comimpex" - S.R.L.
din Bucureşti în Dosarul nr. 6.479/303/2007 al Judecătoriei Sectorului 6
Bucureşti.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.276 D/2007, 1.445 D/2007 şi nr. 1.463 D/2007, pune în
discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea.
Curtea, în temeiul art.14 şi al art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea
dosarelor nr. 1.445 D/2007 şi nr. 1.463 D/2007 la dosarul nr. 1.276D/2007, care
a fost primul înregistrat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, referindu-se la bogata jurisprudenţa a
Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 14 mai 2007, pronunţată în Dosarul
nr. 909/212/2007, Judecătoria Constanţa a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr.
5/2001, în ansamblul său, precum şi, în special, a dispoziţiilor art. 1, art. 4
alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4), art. 8 alin. (1) şi (2) şi art. 10 din
această ordonanţă, excepţie invocată de Anna-Maria Manea în dosarul
menţionat.
Prin Incheierea din 21 septembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 9.300/245/2007, Judecătoria Iaşi a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.1,
art.4 alin. (2), art. 6 şi art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind
procedura somaţiei de plată, excepţie invocată de Societatea Comercială
„Lactis" - S.A. din Iaşi în dosarul menţionat.
Prin Incheierea din 26 septembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 6.479/303/2007, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art.1 alin. (1), ale art. 4 alin. (2), ale art. 6 alin. (1), (2) şi (4) şi ale
art. 8 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa Guvernului nr.5/2001 privind
procedura somaţiei de plată, excepţie invocată de Societatea Comercială
„Aventura Comimpex" - S.R.L. în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, asemănătoare în cele 3 dosare conexate, se susţin/în esenţă,
următoarele:
- Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, modificată prin
dispoziţiile pct. 4 ale articolului unic din Legea nr. 295/2002, „face
inexistentă egalitatea în drepturi dintre creditor şi debitor, imposibilă
exercitarea dreptului la apărare al debitorului şi restrânge exerciţiul
drepturilor acestuia, fără nicio justificare constituţională", ceea ce
încalcă prevederile art. 16 alin. (1), ale art. 21 alin. (1) şi (2), ale art.
24 alin. (1) şi ale art. 53 din Constituţie; de asemenea, ordonanţa, în
ansamblul său, contravine art. 20 alin. (2) din Constituţie, fiind în
neconcordanţă cu art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât nu asigură dreptul la un proces
echitabil pentru toate părţile.
- dispoziţiile art.1 alin. (1), ale art. 4 alin. (2) şi
ale art. 6 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 contravin art.
24 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi art. 136 alin. (1) şi (5) din Constituţie,
„întrucât posibilitatea soluţionării cererii creditorului numai pe baza actelor
depuse şi a explicaţiilor date de părţi împiedică exercitarea dreptului la apărare
şi asigurarea dreptului la un proces echitabil, iar emiterea unui titlu
executoriu în urma unui proces sumar şi executarea acestuia încalcă
reglementarea constituţională a dreptului la proprietate"; în aceste
condiţii, acţiunea în anulare este lipsită de eficienţă, ceea ce contravine art. 10 din Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale;
- art. 1 alin. (2) încalcă art. 44 alin. (1) şi art.
136 alin. (1) şi (5) din Constituţie, „deoarece prevede actualizarea
majorărilor şi penalităţilor cu rata inflaţiei, indiferent dacă prin cererea
creditorului s-a solicitat sau nu acest lucru";
- art. 6 din ordonanţă este contrar art. 24 alin. (1),
art. 44 alin. (1)şi art. 136 alin. (1)şi (5) din Constituţie, „având în vedere
că înmânarea de îndată a ordonanţei echivalează cu pronunţarea judecătorului
înainte de a se administra orice probe", iar expresia „lămuriri şi
explicaţii" conţinută de acesta „este neclară şi susceptibilă de
îngrădirea dreptului la apărare";
- art. 8 din aceeaşi ordonanţă încalcă egalitatea în
drepturi, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare şi dreptul de
proprietate, deoarece prevede o singură cale de atac, determinând „o situaţie
de inegalitate între debitorul din procedura somaţiei de plată şi pârâtul din
procesele comerciale de drept comun"; totodată, alin. (1) al aceluiaşi
articol contravine art. 24 alin. (1) şi art. 126 alin. (2) din Legea
fundamentală, „întrucât se face trimitere la exercitarea căii de atac sau a
unei acţiuni în justiţie de sine stătătoare, care nu este prevăzută de Codul de
procedură civilă, iar alin. (2) al aceluiaşi articol stabileşte numai
competenţa, iar nu şi conţinutul cererii în anulare, precum şi limitele în care
poate fi atacată ordonanţa emisă de judecător;
- art. 10 contravine art. 24 alin. (1) şi art. 126
alin. (2) din Constituţie, „deoarece nu exclude posibilitatea formulării
contestaţiei la executare alternativ, simultan sau ulterior cererii de anulare".
Judecătoria Constanţa, Judecătoria Iaşi şi Judecătoria Sectorului 6
Bucureşti apreciază că excepţia invocată nu este întemeiată, deoarece
dispoziţiile criticate sunt în acord cu Legea fundamentală şi cu reglementările
internaţionale invocate de autoarea excepţiei.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate
ridicate.
Guvernul, referindu-se
pe larg la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, precum şi a Curţii Europene a
Drepturilor Omului în materie, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate
ridicată este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, pentru argumentele
reţinute de Curtea Constituţională în deciziile nr. 448 din 26 octombrie 2004,
nr. 497 din 29 septembrie 2005 şi nr. 580 din 3 noiembrie 2005.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele
întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile
legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art.1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992,'să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie:
1. Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura
somaţiei de plată, în ansamblul său, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 422
din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
295/2002, cu modificările şi completările ulterioare;
2. In special, unele prevederi din Ordonanţa
Guvernului nr. 5/2001, după cum urmează:
- Art. 1: „(1) Procedura
somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării
de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile
ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract
constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament
sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege
şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii,
lucrări sau orice alte prestaţii.
(2) Suma ce reprezintă obligaţia prevăzută la alin.
(1), precum şi dobânzile, majorările sau penalităţile datorate potrivit legii
se actualizează în raport cu rata inflaţiei aplicabilă la data plăţii
efective.";
-Art. 4 alin. (2) „In toate
cazurile, pentru soluţionarea cererii, judecătorul dispune citarea părţilor,
potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă referitoare la pricinile
urgente, pentru explicaţii şi lămuriri, precum şi pentru a stărui în efectuarea
plăţii sumei datorate de debitor ori pentru înţelegerea părţilor asupra
modalităţilor de plată."
- Art. 6: „(1) Dacă nu a
intervenit închiderea dosarului în condiţiile art. 5, judecătorul va examina
cererea pe baza actelor depuse, precum şi a explicaţiilor şi lămuririlor
părţilor, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4.
(2) Când în urma examinării prevăzute la alin. (1)
constată că pretenţiile creditorului sunt justificate, judecătorul emite ordonanţa
care va conţine somaţia de plată către debitor, precum şi termenul de plată.
(3)Termenul de plată nu va fi mai mic de 10 zile şi
nici nu va depăşi 30 de zile. Judecătorul va putea stabili alt termen potrivit
înţelegerii părţilor.
(4)Ordonanţa se va înmâna părţii prezente sau se va
comunica fiecărei părţi de îndată, prin scrisoare recomandată cu confirmare de
primire."
- Art. 8: „(1) Impotriva
ordonanţei prevăzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula cererea în
anulare, în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia.
(2)Cererea în anulare se soluţionează de către
instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.
(3) Abrogat.
(4)Dacă instanţa învestită admite cererea în
anulare, aceasta va anula ordonanţa, pronunţând o hotărâre irevocabilă.
Prevederile art. 7 se aplică în mod corespunzător.
(5)Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în
anulare este irevocabilă."
- Art. 10: „(1) Cel
interesat poate face contestaţie la executare, potrivit dispoziţiilor Codului
de procedură civilă.
(2) Prin contestaţia la executare debitorul poate
invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, cu excepţia cazului în
care a formulat, potrivit art. 8, cerere în anulare împotriva ordonanţei de
admitere a cererii creditorului."
In opinia autorilor excepţiei, prevederile de lege
criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale: art. 16 alin. (1)
privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără
privilegii şi fără discriminări; art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la
dreptul persoanei de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor,
libertăţilor şi intereselor legitime, nicio lege neputând îngrădi acest drept;
art. 24 alin. (1) potrivit căruia „Dreptul la apărare este garantat"; art. 44 alin.
(1) potrivit căruia dreptul de proprietate şi creanţele asupra statului sunt
garantate, conţinutul şi limitele acestora fiind stabilite prin lege; art. 53 privind „Restrângerea exerciţiului unor
drepturi sau al unor libertăţi"; art. 126
alin. (2) potrivit căruia competenţa instanţelor de judecată şi procedura de
judecată sunt stabilite numai prin lege şi art. 136 alin. (1) şi (5), conform
cărora proprietatea este publică şi privată, cea privată fiind inviolabilă, în
condiţiile legii organice. De asemenea, este invocată încălcarea art. 20 alin.
(2) din Constituţie, coroborat cu art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră
dreptul persoanei la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un
termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială,
instituită de lege, şi cu art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că s-a mai pronunţat în jurisprudenţa asupra
constituţionalităţii Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001, care, în opinia autoarei
excepţiei Anna-Maria Manea, este neconstituţională în ansamblul său, în esenţă,
prin aceea că nu asigură dreptul la un proces echitabil pentru toate părţile,
ceea ce contravine art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. In acest sens este, de
exemplu, Decizia nr. 161 din 30 mai 2002, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 448
din 26 iunie 2002, prin care Curtea, pentru considerentele acolo reţinute, a
statuat că Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 nu contravine exigenţelor dreptului
la un proces echitabil.
De asemenea, cu privire la constituţionalitatea
dispoziţiilor art. 1 alin. (1), a art. 4 alin. (2), a art. 6, art. 8 şi a art.
10 din aceeaşi ordonanţă, criticate în ansamblul lor sau distinct, pe categorii
de dispoziţii, prin raportare la aceleaşi texte din Constituţie şi cu o motivare
asemănătoare celor din prezentele trei cauze conexate, Curtea s-a pronunţat
prin numeroase decizii. In acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 244 din 20
martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 26 aprilie 2007, Decizia nr.
116 din 16 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 20 martie 2006, Decizia nr. 269 din 16 martie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 17 aprilie 2006, Decizia nr.
251 din 15 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 6 iulie 2004, Decizia nr.
348 din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 847 din 27 noiembrie 2003,
Decizia nr. 173 din 6 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 429 din 18 iunie
2003, sau Decizia nr. 198 din 13 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 435
din 19 iunie 2003, prin care, pentru considerentele acolo reţinute, Curtea a
respins excepţiile de neconstituţionalitate invocate.
In plus, prin Decizia nr. 1.148 din 4 decembrie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 4 din 3 ianuarie 2008, respingând excepţia de
neconstituţionalitate a Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001, în ansamblul său,
precum şi, în special, a dispoziţiilor art. 1, ale art. 4 alin. (2), ale art. 6
alin. (1), (2) şi (4), ale art. 8 alin. (1) şi (2) şi ale art. 10 din această
ordonanţă, Curtea a răspuns unor critici similare celor formulate în prezenta
cauză.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a
determina schimbarea jurisprudenţei mai sus menţionate, soluţiile pronunţate de
Curte cu acele prilejuri, precum şi considerentele care le-au fundamentat sunt
valabile şi în prezenta cauză.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin.(4) din Constituţie, precum şi al art.1-3, al art.
11 alin. (1) lit. A.d) şi al art 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de
plată, în ansamblul său, precum şi, în special, a dispoziţiilor art. 1, art. 4
alin.(2), art. 6, 8 şi 10 din această ordonanţă, excepţie invocată de
Anna-Maria Manea în Dosarul nr. 909/212/2007 al Judecătoriei Constanţa, de
Societatea Comercială „Lactis" - S.A. din Iaşi în Dosarul nr.
9.300/245/2007 al Judecătoriei Iaşi şi de Societatea Comercială „Aventura
Comimpex" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 6.479/303/2007 al
Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 februarie 2008.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Marieta Safta