DECIZIE   Nr. 100 din 10 aprilie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 74, art. 79 alin. (1) si art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 305 din  8 iunie 2001

    Lucian Mihai       - presedinte
    Costica Bulai      - judecator
    Constantin Doldur  - judecator
    Kozsokar Gabor     - judecator
    Ioan Muraru        - judecator
    Nicolae Popa       - judecator
    Lucian Stangu      - judecator
    Romul Petru Vonica - judecator
    Paula C. Pantea    - procuror
    Maria Bratu        - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 74, art. 79 alin. (1) si art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca, exceptie ridicata de Gheorghe Onita in Dosarul nr. 6.023/2000 al Tribunalului Bihor.
    La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca fiind neintemeiata, deoarece dispozitiile criticate nu incalca prevederile constitutionale cuprinse in art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii civile, ale art. 16 referitoare la egalitatea in drepturi si nici pe cele cuprinse in art. 21 referitoare la accesul liber la justitie. Se arata ca, potrivit art. 128 din Constitutie, "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii", iar in conformitate cu prevederile constitutionale cuprinse in art. 125 alin. (3), "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege". Asa fiind, prevederea unei singure cai de atac prin dispozitiile legale criticate este conforma cu Legea fundamentala, care nu garanteaza partilor exercitarea ambelor cai de atac (apel si recurs) prevazute de Codul de procedura civila. In final se considera ca textele de lege criticate nu contin dispozitii cu caracter retroactiv, astfel incat nu contravin nici prevederilor art. 15 alin. (2) din Constitutie.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 7 noiembrie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 6.023/2000, Tribunalul Bihor a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 74, art. 79 alin. (1) si art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca, exceptie ridicata de Gheorghe Onita.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul exceptiei considera ca prevederile legale criticate vin in contradictie cu dispozitiile constitutionale cuprinse in art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) si in art. 21 din Legea fundamentala.
    Tribunalul Bihor, exprimandu-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate, apreciaza ca prevederile art. 74, art. 79 alin. (1) si art. 80 din Legea nr. 168/1999 nu contravin dispozitiilor constitutionale amintite, "avand in vedere spiritul legii speciale privind solutionarea conflictelor de munca, potrivit carora cererile referitoare la solutionarea conflictului de drepturi se solutioneaza in regim de urgenta".
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Presedintele Camerei Deputatilor, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia este neintemeiata, aratand ca textele criticate nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, deoarece tratamentul egal in fata legii "se impune ca atare doar pentru cetatenii aflati in situatii identice ca subiecti ai raporturilor de munca, asa cum rezulta din actul normativ respectiv, iar pentru cetatenii aflati in situatii diferite tratamentul aplicat nu poate fi decat diferit".
    Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Apreciind ca prevederile art. 74, art. 79 alin. (1) si art. 80 din Legea nr. 168/1999 nu contravin dispozitiilor constitutionale, arata ca legiuitorul a prevazut prin Legea nr. 168/1999 o procedura de judecata in regim de urgenta, cu termene scurte de judecata si de comunicare a citatiei si o singura cale ordinara de atac, recursul.
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 74, art. 79 alin. (1) si art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, dispozitii care au urmatorul continut:
    Art. 74
    "(1) Cererile referitoare la solutionarea conflictelor de drepturi se judeca in regim de urgenta.
    (2) Termenele de judecata nu pot fi mai mari de 10 zile.
    (3) Partile sunt legal citate, daca citatia le-a fost inmanata cel putin cu o zi inaintea judecarii.";
    Art. 79 alin. (1)
    "Hotararile instantei de fond sunt definitive.";
    Art. 80
    "Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicarii hotararii pronuntate de instanta de fond."
    Autorul exceptiei de neconstitutionalitate considera ca aceste prevederi din Legea nr. 168/1999 contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse in art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) si in art. 21, al caror continut este urmatorul:
    Art. 15 alin. (2)
    "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile.";
    Art. 16 alin. (1)
    "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
    Art. 21
    "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept."
    Cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata Curtea observa ca printr-o interpretare sistematica a prevederilor Legii nr. 168/1999 rezulta ca legiuitorul a dorit ca solutionarea litigiilor de munca sa se realizeze cu celeritate. Pentru aceasta, in cazul conflictelor de drepturi legiuitorul a stabilit ca actiunile referitoare la solutionarea acestor litigii sa fie adresate instantei judecatoresti competente in a carei circumscriptie isi are sediul unitatea, iar in caz de admitere a recursului instanta de recurs sa judece in fond cauza.
    In aceste conditii Curtea constata ca nu poate fi primita nici una dintre criticile de neconstitutionalitate formulate de autorul exceptiei de neconstitutionalitate.
    Astfel, in ceea ce priveste "retroactivitatea" dispozitiilor legale criticate se poate retine ca nu sunt incalcate prevederile art. 15 alin. (2) din Constitutie, deoarece textele de lege criticate nu contin o asemenea dispozitie cu caracter retroactiv. Totodata se poate constata ca, potrivit art. 90 din Legea nr. 168/1999, aceasta lege "intra in vigoare la data de 1 ianuarie 2000", data ulterioara adoptarii legii (12 noiembrie 1999) si publicarii sale in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 582 (din 29 noiembrie 1999).
    Este, de asemenea, neintemeiata si sustinerea autorului exceptiei de neconstitutionalitate, referitoare la contrarietatea textelor de lege criticate cu prevederile art. 21 din Constitutie, deoarece art. 74, art. 79 alin. (1) si art. 80 din Legea nr. 168/1999 nu ingradesc accesul liber la justitie, ci, dimpotriva, permit solutionarea litigiilor de munca de catre instantele judecatoresti, prevazand in acest scop doua grade de jurisdictie (fond si recurs). Utilizarea unei singure cai de atac ordinare (recursul), cu termen procedural mai scurt in raport cu cel prevazut de Codul de procedura civila, precum si suprimarea caii de atac a apelului, masuri prevazute de dispozitiile legale criticate, au ca finalitate exclusiva asigurarea celeritatii solutionarii unor asemenea litigii, iar nu incalcarea drepturilor fundamentale invocate. Aceste texte sunt in concordanta si cu dispozitiile art. 125 alin. (3) din Constitutie, potrivit carora "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege", precum si cu cele ale art. 128 din Constitutie, in temeiul carora "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii". Legea fundamentala a lasat in competenta autoritatii legiuitoare (care, potrivit art. 58, este Parlamentul) sa stabileasca "competenta", "procedura", precum si "caile de atac", in raport cu specificul domeniilor litigioase reglementate.
    Curtea Constitutionala a statuat, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, ca "legiuitorul poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, ca si modalitatile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justitie presupunand posibilitatea neingradita a celor interesati de a utiliza aceste proceduri, in formele si in modalitatile instituite de lege. De aceea regula art. 21 alin. (2) din Constitutie, potrivit careia nici o lege nu poate ingradi accesul la justitie, are ca semnificatie faptul ca legiuitorul nu poate exclude de la exercitiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit nici o categorie sau grup social".
    In fine, in ceea ce priveste incalcarea dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie Curtea observa ca dispozitiile art. 74, art. 79 alin. (1) si art. 80 din Legea nr. 168/1999 nu contravin principiului egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, intrucat, asa cum s-a statuat in jurisprudenta Curtii Constitutionale, de exemplu prin Decizia nr. 256/1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 134 din 2 aprilie 1998, principiul egalitatii nu se opune ca o lege sa stabileasca reguli diferite in raport cu persoane care se afla in situatii diferite.
    De altfel unele dintre dispozitiile Legii nr. 168/1999, ca de exemplu art. 79 alin. (1) si art. 80, au mai fost supuse controlului de constitutionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 230 din 16 noiembrie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 665 din 16 decembrie 2000, si Decizia nr. 53 din 20 februarie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 152 din 28 martie 2001, Curtea Constitutionala a statuat ca aceste texte sunt constitutionale, respingand exceptiile de neconstitutionalitate. Atat considerentele, cat si solutiile din aceste decizii isi pastreaza valabilitatea si in cauza de fata, neexistand motive care sa determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 74, art. 79 alin. (1) si art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca, exceptie ridicata de Gheorghe Onita in Dosarul nr. 6.023/2000 al Tribunalului Bihor.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 10 aprilie 2001.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Maria Bratu