SECŢIA A TREIA
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a treia), reunită la 15 mai 2012 într-o cameră compusă din Josep Casadevall, preşedinte, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ján Šikuta, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Kristina Pardalos, judecători, şi Marialena Tsirli, grefier adjunct de secţie,privind cererea menţionată anterior, introdusă la 20 iunie 2011,după deliberare, pronunţă următoarea decizie:ÎN FAPT1. Reclamanţii, domnul Constantin Abăluţă şi alţi 306 reclamanţi ale căror nume sunt disponibile la grefa Curţii, sunt resortisanţi români, toţi militari pensionaţi. Sunt reprezentaţi în faţa curţii de domnul I. Olteanu, avocat în Bucureşti.Circumstanţele cauzei2. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de reclamanţi, pot fi rezumate după cum urmează.3. Reclamanţii, foste cadre militare, beneficiau de o pensie calculată potrivit Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat. Pe durata serviciului au contribuit la bugetul de stat cu aproximativ 5% din soldă, pentru a beneficia de o pensie suplimentară. Pensia lunară de bază reprezenta aproximativ 60% din ultima soldă şi era achitată în întregime de la bugetul de stat.4. Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor a abrogat mai multe sisteme speciale de pensii, inclusiv pe cel al pensiilor militare, pentru a asigura echilibrul bugetar şi pentru a corecta inegalităţile dintre diferitele sisteme de pensii. Conform Hotărârii Guvernului nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislaţiei privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pensiile militare trebuie să fie recalculate şi incluse în sistemul public de pensii în termen de 5 luni de la data intrării în vigoare a noii legi.5. Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice a instituit un nou sistem general de pensii, aplicabil şi militarilor. Pensiile acestora din urmă au fost recalculate pe baza vârstei la momentul pensionării, duratei şi cuantumului cotizaţiilor la fondul de pensii. Durata serviciului militar a fost asimilată cu perioadele de contribuţie în sensul legii.6. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a abrogat Hotărârea Guvernului nr. 735/2010, a modificat anumite aspecte tehnice de calcul al pensiilor şi a prelungit termenul pentru punerea în aplicare a noului sistem general de pensii.7. Reclamanţii susţin că introducerea noului sistem a condus la reducerea cuantumului pensiilor acestora.8. Între timp, multe foste cadre militare, inclusiv o parte dintre reclamanţi, au solicitat instanţelor interne de contencios administrativ anularea Hotărârii Guvernului nr. 735/2010 şi menţinerea vechii metode de calcul al pensiilor.9. După abrogarea hotărârii sus-menţionate, instanţele naţionale, inclusiv curţile de apel din Cluj şi Bucureşti, au respins sau au declarat inadmisibile aceste acţiuni.CAPĂT DE CERERE10. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1 şi art. 14 din Convenţie, reclamanţii au susţinut că reforma sistemului de pensii a adus atingere dreptului lor de proprietate, lipsindu-i de pensia stabilită la data pensionării, în timp ce alte grupuri sociale, cum ar fi foştii magistraţi, continuă să beneficieze de un mod mai avantajos de calcul al pensiilor.ÎN DREPT11. Reclamanţii invocă încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 şi a art. 14 din Convenţie, pe motivul diminuării cuantumului pensiilor lor. Reclamanţii susţin, de asemenea, că, din cauza modificărilor legislative operate, nu au beneficiat de un recurs efectiv, care să le fi permis să se plângă de situaţia în cauză şi să pretindă redresarea acesteia.12. Curtea nu consideră necesar să se pronunţe cu privire la existenţa în dreptul intern a unui recurs efectiv şi asupra obligaţiei reclamanţilor de a-l exercita, atât timp cât plângerea este inadmisibilă, pentru motivele prezentate în continuare.13. Curtea reaminteşte că, deşi art. 1 din Protocolul nr. 1 garantează plata prestaţiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuţii unei case de asigurări, acest lucru nu poate fi interpretat ca dând dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat [a se vedea, în special, Skorkiewicz împotriva Poloniei (dec.), nr. 39.860/98, 1 iunie 1999, Jankovic împotriva Croaţiei (dec.), nr. 43.440/98, CEDO 2000-X, Kuna împotriva Germaniei, (dec.), nr. 52.449/99, CEDO-2001, Blanco Callejas împotriva Spaniei (dec.), nr. 64.100/00, 18 iunie 2002, şi Maggio şi alţii împotriva Italiei, nr. 46.286/09, 52.851/08, 53.727/08, 54.486/08 şi 56.001/08, pct. 55, 31 mai 2011].14. Curtea reaminteşte, de asemenea, că statele părţi la Convenţie dispun de o marjă de apreciere destul de largă atunci când este vorba de reglementarea politicii lor sociale. Întrucât adoptarea legilor în vederea stabilirii echilibrului între cheltuielile şi veniturile statului implică, de regulă, o examinare a aspectelor politice, economice şi sociale, Curtea consideră că autorităţile naţionale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai potrivite pentru a atinge acest obiectiv, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepţia cazului în care acestea se dovedesc, în mod evident, lipsite de un temei rezonabil [Mihăieş şi Senteş împotriva României, (dec.), nr. 44.232/11 şi 44.605/11, 6 decembrie 2011].15. În speţă, Curtea subliniază că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe raţiuni obiective, şi anume contextul economic şi corectarea inegalităţilor existente între diferitele sisteme de pensii (supra, pct. 4).16. În această privinţă, Curtea constată că pretinsa diminuare a pensiilor reclamanţilor a reprezentat o modalitate de a integra aceste pensii în sistemul unitar prevăzut de Legea nr. 263/2010 şi consideră că motivele invocate pentru adoptarea acestei legi nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporţionate.17. Curtea reţine, de asemenea, şi faptul că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv, precum şi că perioada serviciului militar a fost asimilată perioadelor de contribuţie în sensul legii. În consecinţă, reclamanţii nu au pierdut pensia care le era datorată în temeiul contribuţiilor la buget vărsate în timpul serviciului militar, ci doar o parte din pensie, care era susţinută integral de la bugetul de stat şi care reprezenta un avantaj de care reclamanţii beneficiaseră anterior datorită naturii profesiei lor [a se vedea, mutatis mutandis, Frimu şi alţii împotriva României, (dec.), nr. 45.312/11, 7 februarie 2012)].18. În ceea ce priveşte diferenţa de tratament în raport cu alte categorii de pensionari, Curtea reaminteşte că o distincţie este discriminatorie în sensul art. 14 din Convenţie dacă îi lipseşte o justificare obiectivă şi rezonabilă.19. În speţă, Curtea susţine că faptul că alte categorii sociale se bucură în continuare de un mod de calcul mai favorabil al pensiilor ţine, de asemenea, de marja de apreciere a statului.20. Având în vedere aceste elemente, Curtea consideră că măsurile criticate de reclamanţi nu au fost de natură să îi facă pe aceştia să suporte o sarcină disproporţionată şi excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate, şi reclamanţii nu au fost în mod nejustificat discriminaţi în raport cu alţi pensionari.21. Reiese că cererea trebuie respinsă în temeiul art. 35 § 3 şi 4 din Convenţie.Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă.Josep Casadevall,preşedinteMarialena Tsirli,grefier adjunct