Regulament Nr.12 din 16.07.2014

privind acordurile de interoperabilitate încheiate de contrapărţile centrale
ACT EMIS DE: Autoritatea de Supraveghere Financiara
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 541 din 22 iulie 2014

În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2), art. 2 alin. (1) lit. a) şi d), art. 3 alin. (1) lit. b), art. 6 alin. (2) şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,având în vedere prevederile art. 16 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 1.095/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE şi de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei,în conformitate cu prevederile „Orientărilor şi recomandărilor pentru instituirea unui sistem de evaluare coerentă, eficientă şi eficace a acordurilor de interoperabilitate“ emise de Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe, în conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărţile centrale şi registrele centrale de tranzacţii,potrivit deliberărilor Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară din data de 14 iulie 2014,Autoritatea de Supraveghere Financiară emite prezentul regulament. Capitolul IDispoziţii generale Articolul 1Prezentul regulament stabileşte norme privind acordurile de interoperabilitate încheiate de contrapărţile centrale, în conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărţile centrale şi registrele centrale de tranzacţii, denumit în continuare Regulamentul (UE) nr. 648/2012, precum şi în conformitate cu prevederile normelor europene emise în aplicarea acestuia. Articolul 2Prezentul regulament se aplică contrapărţilor centrale autorizate de Autoritatea de Supraveghere Financiară, denumită în continuare A.S.F., în conformitate cu prevederile Regulamentului nr. 3/2013 pentru autorizarea şi funcţionarea contrapărţilor centrale emis în conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărţile centrale şi registrele centrale de tranzacţii, aprobat prin Hotărârea Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 28/2013, cu modificările şi completările ulterioare, atunci când încheie un acord de interoperabilitate. Articolul 3În evaluarea unei propuneri de interoperabilitate în temeiul prevederilor art. 54 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, A.S.F. analizează cererea respectivă în funcţie de criteriile stabilite prin prezentul regulament, având în vedere cerinţele impuse contrapărţilor centrale care încheie un acord de interoperabilitate, astfel cum sunt prevăzute la art. 51, 52 şi 53 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012. Articolul 4Termenii şi expresiile utilizate în prezentul regulament au semnificaţiile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 648/2012 şi în normele europene emise în aplicarea acestuia. Capitolul IICerinţe privind acordul de interoperabilitate Secţiunea 1Riscul juridic Articolul 5Acordul de interoperabilitate trebuie să fie clar definit, transparent, valabil şi aplicabil în toate jurisdicţiile relevante. Contrapartea centrală trebuie să instituie un cadru de evaluare a acestor factori atât înaintea încheierii unui acord de interoperabilitate, cât şi la intervale regulate. Articolul 6În vederea obţinerii aprobării prealabile a acordului de interoperabilitate de către A.S.F., pentru respectarea condiţiilor prevăzute la art. 5, documentaţia contrapărţii centrale trebuie să îndeplinească cel puţin următoarele cerinţe: a)identifică în mod clar, într-o formă contractuală, drepturile şi obligaţiile contrapărţilor centrale, în conformitate cu acordul de interoperabilitate; b)este compatibilă cu procedurile contrapărţii centrale privind reducerea riscurilor; c)stabileşte o procedură privind evaluarea periodică a documentaţiei, care asigură menţinerea caracterului adecvat al acesteia şi defineşte responsabilităţile contrapărţilor centrale în cadrul procedurii respective; d)stabileşte o procedură de consultare a comitetului de risc şi a membrilor compensatori în cazul în care încheierea sau modificarea acordului de interoperabilitate ar putea avea un impact semnificativ asupra riscurilor la care este expusă contrapartea centrală, precum şi de informare a membrilor compensatori atunci când încheierea sau modificarea acordului de interoperabilitate ar putea avea un impact asupra operaţiunilor; e)indică în mod clar procedura şi persoanele responsabile pentru monitorizarea şi asigurarea funcţionării acordului de interoperabilitate; f)defineşte clar mecanismul de soluţionare a litigiilor care decurg din acordul de interoperabilitate; g)defineşte în mod clar condiţiile şi procedura de încetare a acordului de interoperabilitate. Secţiunea a 2-aAccesul deschis şi echitabil Articolul 7 (1) În vederea obţinerii aprobării prealabile a acordului de interoperabilitate de către A.S.F., pe lângă cerinţele prevăzute la art. 6, contrapartea centrală se asigură că documentaţia care reglementează acordul de interoperabilitate îndeplineşte şi următoarele condiţii:a)nu conţine nicio clauză care limitează sau creează obstacole în calea încheierii sau extinderii, în viitor, a acordului de interoperabilitate la alte contrapărţi centrale, cu excepţia unor motive de risc, bine întemeiate; b)nu limitează nejustificat încetarea acordului de interoperabilitate atunci când una dintre contrapărţile centrale interoperabile consideră că încetarea este necesară din motive de risc, bine întemeiate. (2) În situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. b), contrapartea centrală care decide încetarea acordului de interoperabilitate trebuie să prezinte A.S.F. o justificare adecvată a motivelor de încetare a acordului şi să informeze cu cât mai mult timp posibil înainte membrii compensatori, platformele de tranzacţionare deservite de contrapartea centrală şi alte contrapărţi centrale interoperabile, după caz. Secţiunea a 3-aIdentificarea, monitorizarea şi gestionarea riscurilor Articolul 8Contrapartea centrală trebuie să instituie un cadru general pentru a identifica, monitoriza şi gestiona, înainte de a încheia un acord de interoperabilitate şi la intervale periodice, potenţialele riscuri care decurg din acordul de interoperabilitate. Articolul 9Acordul de interoperabilitate nu trebuie să influenţeze conformitatea contrapărţilor centrale participante la acord cu cerinţele sub incidenţa cărora intră, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 648/2012 şi standardelor tehnice sau reglementărilor echivalente din ţările terţe. În acest sens, cerinţele respective trebuie să fie îndeplinite de fiecare contraparte centrală în mod independent, în special în ceea ce priveşte resursele financiare prefinanţate, inclusiv marjele. Articolul 10Pentru a permite fiecărei contrapărţi centrale să efectueze evaluări periodice eficace şi să identifice, să monitorizeze şi să reducă orice risc nou sau agravat, orice interdependenţe sau efecte de domino care pot decurge din acordul de interoperabilitate, contrapărţile centrale trebuie să realizeze schimburile de informaţii necesare despre operaţiunile lor, inclusiv, după caz, despre posibilul apel la părţi terţe pentru prestarea de servicii critice. Articolul 11Contrapărţile centrale care încheie un acord de interoperabilitate au obligaţia de întocmire a unor reglementări proprii prin care să se asigure îndeplinirea prevederilor Regulamentului (UE) nr. 648/2012 şi a prevederilor prezentului regulament, care trebuie să cuprindă cel puţin următoarele: a)procedură de reexaminare periodică a cadrului contrapărţilor centrale de gestionare a riscurilor, în urma evaluării menţionate la art. 10; b)procedură de aprobare reciprocă, între contrapărţile centrale interoperabile, a oricăror modificări ale acordului de interoperabilitate, precum şi de soluţionare a litigiilor; c)procedură pentru informarea contrapărţilor centrale interoperabile cu privire la orice modificare a regulilor unei contrapărţi centrale; d)procedură pentru acordul comun al contrapărţilor centrale cu privire la orice modificări ale regulilor unei contrapărţi centrale, care au un impact direct asupra acordului de interoperabilitate; e)politici, proceduri şi sisteme pentru identificarea, monitorizarea, evaluarea şi reducerea riscurilor care decurg din acordurile colective, precum şi din drepturile şi obligaţiile diferitelor contrapărţi centrale interoperabile, în cazul acordurilor de interoperabilitate care implică 3 sau mai multe contrapărţi centrale; f)proceduri privind gestionarea situaţiilor de neîndeplinire a obligaţiilor de plată, concepute în aşa fel încât să asigure că gestionarea unei situaţii de neîndeplinire a obligaţiilor de către un membru compensator al unei contrapărţi centrale nu afectează operaţiunile contrapărţilor centrale interoperabile şi nu le expune unor riscuri suplimentare; g)procedură privind încetarea acordului de interoperabilitate de către oricare dintre contrapărţile centrale interoperabile, concepută clar şi transparent şi care asigură încetarea în mod ordonat a acordului, fără expunerea nejustificată a contrapărţilor centrale interoperabile la riscuri suplimentare. Articolul 12În situaţia încheierii unui acord de interoperabilitate, contrapartea centrală trebuie să evalueze necesitatea unor proceduri specifice de gestionare a situaţiilor de neîndeplinire a obligaţiilor de plată. Articolul 13Măsurile operaţionale, capacitatea de prelucrare şi măsurile de gestionare a riscurilor de care dispun contrapărţile centrale trebuie să fie suficient de adaptabile şi fiabile atât pentru volumele maxime de activitate, actuale şi proiectate, derulate în cadrul relaţiei de interoperabilitate, cât şi pentru numărul contrapărţilor centrale participante la acordul de interoperabilitate. Articolul 14Acordurile privind informarea încheiate între contrapărţile centrale interoperabile trebuie să asigure o comunicare promptă, fiabilă şi în condiţii de siguranţă. Articolul 15Riscurile financiare care decurg din acordul de interoperabilitate, inclusiv riscurile legate de păstrarea în custodie, trebuie să fie identificate, monitorizate şi reduse cu aceeaşi rigoare ca şi expunerile la care contrapartea centrală este supusă din cauza membrilor săi compensatori. Articolul 16Contrapartea centrală trebuie să dispună de procese, proceduri şi modele de risc adecvate, inclusiv metodologii de testare a rezistenţei, pentru a putea estima în mod corespunzător expunerile sale financiare şi necesarul de lichidităţi determinate de acordul de interoperabilitate. Articolul 17Contrapartea centrală trebuie să evalueze, să colecteze sau să aibă acces la resursele impuse ca urmare a interoperabilităţii contrapărţilor centrale, necesare pentru acoperirea riscurilor de credit şi de lichiditate care decurg din acordul de interoperabilitate, inclusiv în condiţii de piaţă extreme, dar plauzibile. Articolul 18Contrapartea centrală trebuie să identifice orice riscuri care pot să apară în intervalul dintre apelurile în marjă ale contrapărţilor centrale interoperabile şi disponibilitatea garanţiei relevante. Articolul 19Contrapărţile centrale interoperabile nu pot contribui reciproc la fondurile lor de garantare sau la alte resurse financiare, astfel cum sunt definite la art. 43 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012. Articolul 20 (1) Contrapartea centrală trebuie să dispună de o procedură privind analiza periodică a diferenţelor dintre cadrele de gestionare a riscurilor, în cazul în care acestea există, ale contrapărţilor centrale interoperabile, identificarea oricărui risc care poate apărea din utilizarea acestor modele sau controale diferite, inclusiv evaluarea rezultatelor testelor de rezistenţă şi testarea procedurilor aplicabile în situaţii de neîndeplinire a obligaţiilor de plată şi, de asemenea, faptul că contrapartea centrală a instituit măsuri de reducere a acestor riscuri.(2) În urma evaluării menţionate la alin. (1) este necesar un proces prin care contrapărţile centrale interoperabile să îşi reexamineze cadrele de gestionare a riscurilor şi să analizeze măsurile posibile, inclusiv nevoia unei mai mari convergenţe a cadrelor de gestionare a riscurilor. Articolul 21Contrapartea centrală trebuie să evalueze profilul de risc al fiecărei contrapărţi centrale interoperabile, inclusiv orice riscuri care pot decurge din politicile sale de aderare. Contrapartea centrală trebuie să se asigure că acordul de interoperabilitate nu conduce la vulnerabilizarea cadrului general al contrapărţii centrale de gestionare a riscurilor. Articolul 22Contrapartea centrală trebuie să instituie politici, proceduri şi sisteme pentru a monitoriza şi evalua periodic, precum şi pentru a reduce orice risc care decurge din interdependenţe, inclusiv entităţi sau grupuri de entităţi care acţionează ca membri compensatori sau prestatori de servicii esenţiale pentru una sau mai multe contrapărţi centrale. În acest sens, este necesar ca limitele de concentrare stabilite de fiecare contraparte centrală să fie reexaminate, pentru a se asigura că ele continuă să aibă un caracter adecvat, având în vedere acordul de interoperabilitate, în special în cazul în care acordul dă naştere unor riscuri mai mari de interdependenţe. Articolul 23Contrapartea centrală trebuie să identifice modul în care va acoperi expunerile care decurg din acordul de interoperabilitate, inclusiv: a)modul în care va calcula marja, în conformitate cu art. 41 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 şi cu cap. VI din Regulamentul delegat (UE) nr. 153/2013 al Comisiei din 19 decembrie 2012 privind completarea Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 4 iulie 2012, în ceea ce priveşte standarde tehnice de reglementare privind cerinţele pentru contrapărţile centrale, denumit în continuare Regulamentul delegat (UE) nr. 153/2013; b)modul în care va face faţă expunerilor, în urma neîndeplinirii obligaţiilor de plată ale unei contrapărţi centrale interoperabile, fără a reduce capacitatea contrapărţii centrale de a-şi îndeplini obligaţiile faţă de proprii membri compensatori; c)ipotezele privind stabilirea şi schimbul de marje dintre contrapărţile centrale, care trebuie să includă o explicaţie detaliată prezentată A.S.F. a diferenţelor, în cazul în care acestea există, dintre parametrii de gestionare a riscurilor aplicaţi pentru expunerile dintre contrapărţile centrale şi parametrii aplicaţi membrilor compensatori. Articolul 24Pentru a preveni orice vulnerabilizare a cadrului general al contrapărţii centrale de gestionare a riscurilor provenind din acordul de interoperabilitate, contrapartea centrală trebuie să instituie instrumente de gestionare a riscurilor, cum ar fi politici de marjă sau de fonduri de garantare. Articolul 25Contrapartea centrală trebuie să instituie acorduri, care sunt transparente pentru membrii săi compensatori, pentru a face faţă expunerilor care decurg din acordul de interoperabilitate, inclusiv în condiţii de piaţă extreme, dar plauzibile. Articolul 26Contrapartea centrală interoperabilă are obligaţia de a constitui depozite de garanţie pentru a fi protejată în situaţia de neîndeplinire a obligaţiilor de plată de către orice altă contraparte centrală interoperabilă. Secţiunea a 4-aAlte cerinţe Articolul 27În vederea verificării respectării prevederilor art. 5, A.S.F. ia în considerare cel puţin dacă: a)contrapartea centrală s-a asigurat că acordurile de compensare dintre contrapărţile centrale interoperabile sunt valabile şi executorii; b)contrapartea centrală s-a asigurat că regulile şi procedurile sale privind momentul introducerii ordinelor de transfer în sistemele proprii şi momentul irevocabilităţii au fost definite în conformitate cu art. 52 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012; c)contrapartea centrală a evaluat corespunzător potenţialul apariţiei unor probleme juridice transfrontaliere, ca urmare a participării sale la acordul de interoperabilitate, în special în ceea ce priveşte procedurile aplicabile şi forţa executorie a contractelor de garanţie; d)contrapartea centrală s-a asigurat că procedurile sale de gestionare a neîndeplinirii obligaţiilor de plată ale contrapărţilor centrale interoperabile sunt valabile şi executorii; e)contrapartea centrală are reguli cu caracter executoriu ce se aplică contrapărţii centrale interoperabile, precum şi proceduri viabile de interoperabilitate. Articolul 28În vederea verificării respectării prevederilor art. 8, A.S.F. ia în considerare şi următoarele aspecte: a)potenţialele expuneri ale contrapărţii centrale, care decurg din pierderile neacoperite la credite, în cazul în care ordinea utilizării resurselor unei contrapărţi centrale în situaţii de neîndeplinire a obligaţiilor de plată a fost epuizată; b)măsura în care portabilitatea poziţiilor de la o contraparte centrală aflată în situaţie de neîndeplinire a obligaţiilor de plată către o contraparte centrală care nu se află într-o astfel de situaţie sau către un fond de garantare al contrapărţii centrale interoperabile, dedicat acoperirii expunerilor provenind din instrumentele financiare compensate prin acordul de interoperabilitate, va contribui la reducerea expunerilor contrapărţilor centrale interoperabile; c)asigurarea faptului că riscurile introduse prin acordul de interoperabilitate sunt dezvăluite membrilor compensatori, în conformitate cu art. 38 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 şi art. 10 din Regulamentul delegat (UE) nr. 153/2013; d)riscurile acordului colectiv de interoperabilitate, în cazul în care la un acord de interoperabilitate participă mai mult de două contrapărţi centrale; e)nevoile probabile de lichidităţi rezultate din acordul de interoperabilitate, ca în cazul unui apel în marjă între contrapărţile centrale care nu este îndeplinit. Articolul 29În vederea verificării respectării de către contrapartea centrală a prevederilor art. 26, A.S.F. analizează dacă contrapartea centrală depozitează garanţiile primite astfel încât să fie protejată în situaţia de neîndeplinire a obligaţiilor de plată de către o contraparte centrală interoperabilă. Capitolul IIIDispoziţii finale Articolul 30În cazul în care acordul de interoperabilitate este încheiat între o contraparte centrală autorizată în conformitate cu art. 17 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 şi o contraparte centrală recunoscută în conformitate cu art. 25 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, între A.S.F. şi autoritatea competentă din ţara terţă trebuie să existe un acord de cooperare. Articolul 31Prezentul regulament se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, în Buletinul Autorităţii de Supraveghere Financiară, precum şi pe site-ul acesteia şi intră în vigoare la data publicării acestuia în Monitorul Oficial al României, Partea I. Preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară, Mişu Negriţoiu