Protocol Nr.- din 28.02.2011

România şi Confederaţia Elveţiană,dorind să încheie un Protocol de amendare a Convenţiei dintre România şi Confederaţia Elveţiană privind evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere, semnată la Bucureşti la 25 octombrie 1993 (denumită în continuare Convenţie) şi a Protocolului semnat la Bucureşti la 25 octombrie 1993 (denumit în continuare Protocol-anexă la Convenţie),au convenit după cum urmează: Articolul ISubparagraful a) al paragrafului 3 al articolului 2 (Impozite vizate) al Convenţiei va fi înlocuit cu următorul subparagraf: a)în România:

(denumite în continuare impozit român“); Articolul II1. Subparagraful h) al paragrafului 1 al articolului 3 (Definiţii generale) al Convenţiei va fi înlocuit cu următorul subparagraf: h)expresia «autoritate competentă» înseamnă:

2. Următorul subparagraf nou va fi adăugat la paragraful 1 al articolului 3 (Definiţii generale) al Convenţiei:

Articolul IIIArticolul 4 (Domiciliul fiscal) al Convenţiei va fi înlocuit cu următorul articol: Articolul 4Rezident 1. În sensul prezentei convenţii, expresia «rezident al unui stat contractant» înseamnă orice persoană, care, potrivit legislaţiei acelui stat, este supusă impozitării acolo datorită domiciliului său, rezidenţei sale, locului său de conducere sau oricărui alt criteriu de natură similară şi include de asemenea acel stat şi orice unitate administrativ-teritorială, subdiviziune politică sau autoritate locală a acestuia. Totuşi, această expresie nu include o persoană care este supusă impozitării în acel stat numai pentru faptul că realizează venituri din surse sau capital, situate în acel stat. 2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, atunci statutul său se determină după cum urmează: a)aceasta va fi considerată rezidentă numai a statului în care are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa; dacă aceasta dispune de o locuinţă permanentă în ambele state, ea va fi considerată rezidentă numai a statului cu care legăturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale); b)dacă statul în care aceasta are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă aceasta nu dispune de o locuinţă permanentă în niciunul dintre state, ea va fi considerată rezidentă numai a statului în care locuieşte în mod obişnuit; c)dacă aceasta locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau nu locuieşte în niciunul dintre ele, ea va fi considerată rezidentă numai a statului al cărui naţional este; d)dacă această persoană este naţional al ambelor state sau nu este naţional al niciunuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state contractante, ea va fi considerată rezidentă numai a statului în care se află locul conducerii sale efective. Articolul IVArticolul 10 (Dividende) al Convenţiei va fi înlocuit cu următorul articol: Articolul 10Dividende 1. Dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat. 2. Totuşi, aceste dividende sunt de asemenea impozabile în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dividendelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 15% din suma brută a dividendelor. 3. Independent de prevederile paragrafului 2, aceste dividende vor fi scutite de impozit în statul contractant în care compania plătitoare de dividende este rezidentă dacă dividendele sunt efectiv obţinute de un rezident al celuilalt stat contractant, care este: a)o societate (alta decât un parteneriat) care deţine direct cel puţin 25% din capitalul societăţii plătitoare de dividende; sau b)un fond de pensii sau altă instituţie similară care furnizează scheme de pensii; ori c)Guvernul celuilalt stat, o unitate administrativ-teritorială, subdiviziune politică sau autoritate locală a acestuia ori banca centrală a celuilalt stat.4. Paragrafele 2 şi 3 nu afectează impunerea societăţii cu privire la profiturile din care se plătesc dividendele. 5. Termenul «dividende» folosit în prezentul articol înseamnă venituri provenind din acţiuni, acţiuni participative sau drepturi participative, părţi miniere, părţi de fondator sau din alte drepturi, care nu sunt titluri de creanţă, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte părţi sociale care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca veniturile din acţiuni de către legislaţia statului în care este rezidentă societatea distribuitoare. 6. Prevederile paragrafelor 1, 2 şi 3 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfăşoară în celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz. 7. Când o societate rezidentă a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, celălalt stat nu poate percepe niciun impozit asupra dividendelor plătite de societate, cu excepţia cazului în care asemenea dividende sunt plătite unui rezident al celuilalt stat sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un sediu permanent ori de o bază fixă situată în celălalt stat, nici să supună profiturile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite ale societăţii, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă în întregime ori în parte profituri sau venituri provenind din celălalt stat. Articolul VArticolul 11 (Dobânzi) al Convenţiei se va înlocui cu următorul articol: Articolul 11Dobânzi 1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat. 2. Totuşi, aceste dobânzi sunt de asemenea impozabile în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 5% din suma brută a dobânzilor. 3. Independent de prevederile paragrafului 2, dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile numai în celălalt stat, cu condiţia ca aceste dobânzi să fie plătite: a)în legătură cu un împrumut, titlu de creanţă sau credit care este datorat, realizat, furnizat, garantat sau asigurat de acel stat sau de o unitate administrativ-teritorială, o subdiviziune politică, autoritate locală sau de o instituţie de finanţare a exportului aparţinând acestuia; sau b)de o companie unei companii a celuilalt stat contractant, când această companie este asociată cu compania plătitoare de dobânzi, având o participare directă minimă de 25% din capital sau când ambele companii sunt deţinute de o terţă companie care are direct o participare minimă de 25% atât în capitalul primei companii, cât şi în capitalul celei de-a doua companii.4. Termenul «dobânzi» folosit în prezentul articol înseamnă venituri din titluri de creanţă de orice natură, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauză de participare la profiturile debitorului, şi, în special, veniturile din efecte publice, titluri de creanţă sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanţă sau obligaţiuni. Penalităţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol. 5. Prevederile paragrafelor 1, 2 şi 3 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin dobânzile printr-un sediu permanent situat acolo sau prestează în celălalt stat profesii independente, printr-o bază fixă situată acolo, iar creanţa în legătură cu care sunt plătite dobânzile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie, se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz. 6. Dobânzile se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este rezident al acelui stat. Totuşi, când plătitorul dobânzilor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă în legătură cu care a fost contractată creanţa generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suportă de un asemenea sediu permanent sau bază fixă, atunci astfel de dobânzi se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă. 7. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma dobânzilor, ţinând seama de creanţa pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la ultima sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii. Articolul VI1. La paragraful 2 al articolului 12 (Redevenţe) al Convenţiei, fraza „autorităţile competente ale statelor contractante reglementează de comun acord modalităţile de aplicare a acestei limitări“ se elimină. 2. Paragraful 5 al articolului 12 (Redevenţe) al Convenţiei este înlocuit cu următorul paragraf: 5. Redevenţele se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este rezident al acelui stat. Totuşi, când plătitorul redevenţelor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă de care este legată obligaţia de a plăti redevenţele şi acestea sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau bază fixă, atunci astfel de redevenţe se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă. Articolul VII1. Actuala formulare a articolului 18 (Pensii) al Convenţiei devine paragraful 1. 2. La articolul 18 (Pensii) al Convenţiei se adăugă următorul paragraf 2: 2. Contribuţiile la un fond de pensii sau altă instituţie similară care asigură scheme de pensii într-un stat contractant, efectuate de către sau în numele unei persoane fizice ce prestează servicii independente ori dependente în celălalt stat contractant, sunt tratate în celălalt stat, atunci când se stabilesc impozitul datorat de persoana fizică şi profiturile unei companii ce pot fi impozitate în celălalt stat, în acelaşi mod şi vor fi supuse aceloraşi condiţii şi limitări ca şi contribuţiile efectuate către un fond de pensii sau altă instituţie similară care furnizează scheme de pensii celuilalt stat, cu condiţia ca: a)persoana fizică să nu fi fost rezident al acelui stat şi să nu fi participat la schema de pensii imediat înainte de a începe să furnizeze servicii în celălalt stat; şi b)schema de pensii să fi fost acceptată de autoritatea competentă a celuilalt stat ca şi corespunzând în general unei scheme de pensii recunoscute ca atare, din punct de vedere fiscal, de celălalt stat. Articolul VIIIUrmătorul articol 25a este adăugat Convenţiei: „ARTICOLUL 25a Schimb de informaţii 1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii relevante necesare pentru aplicarea prevederilor prezentei convenţii sau pentru administrarea ori punerea în aplicare a legislaţiilor interne privitoare la impozitele vizate de Convenţie, în măsura în care impozitarea la care se referă nu este contrară Convenţiei. Schimbul de informaţii nu este limitat de art. 1. 2. Orice informaţie obţinută în baza paragrafului 1 de un stat contractant va fi tratată ca secret în acelaşi mod ca informaţia obţinută conform prevederilor legislaţiei interne a acelui stat şi va fi dezvăluită numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv instanţelor judecătoreşti şi organelor administrative) însărcinate cu stabilirea, încasarea, aplicarea, urmărirea impozitelor sau soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele la care se face referire la paragraful 1. Asemenea persoane sau autorităţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvălui informaţia în procedurile judecătoreşti sau în deciziile judiciare. Independent de prevederile precedente, informaţia primită de un stat contractant poate fi utilizată pentru alte scopuri în situaţia în care această informaţie poate fi utilizată pentru alte asemenea scopuri potrivit legislaţiei ambelor state şi autoritatea competentă a statului care furnizează informaţia autorizează o asemenea utilizare. 3. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu vor fi interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia: a)de a lua măsuri administrative contrare propriei legislaţii şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant; b)de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute în baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui sau a celuilalt stat contractant; c)de a furniza informaţii care ar dezvălui un secret comercial, de afaceri, industrial sau profesional ori un procedeu de fabricaţie sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice (ordre public).4. Dacă un stat contractant solicită informaţii în conformitate cu acest articol, celălalt stat contractant va utiliza măsurile sale de culegere a informaţiilor pentru a obţine informaţiile solicitate, chiar dacă celălalt stat nu are nevoie de respectivele informaţii în scopurile sale fiscale. Obligaţia prevăzută în fraza anterioară face obiectul limitărilor de la paragraful 3, dar în niciun caz aceste limitări nu vor fi interpretate în sensul de a permite unui stat contractant să refuze furnizarea de informaţii doar pentru că acesta nu are niciun interes intern faţă de respectivele informaţii. 5. În niciun caz prevederile paragrafului 3 nu vor fi interpretate în sensul de a permite unui stat contractant să refuze furnizarea de informaţii doar pentru că acestea sunt deţinute de o bancă, de o altă instituţie financiară, de o persoană nominalizată sau de o persoană ce acţionează ca agent sau în calitate fiduciară ori pentru că informaţiile respective se referă la participaţiile în cadrul unei persoane. Pentru a obţine aceste informaţii, autorităţile fiscale ale statului contractant solicitat au puterea, dacă este necesar pentru a-şi duce la îndeplinire obligaţiile conform acestui paragraf, de a obliga la dezvăluirea informaţiilor vizate de acest paragraf, independent de prevederile paragrafului 3 sau de orice alte prevederi contrare existente în legislaţia internă.“ Articolul IX1. Următorul nou paragraf 2 se adăuga Protocolului-anexă la Convenţie: 2. ad. articolul 4 Referitor la paragraful 1, se înţelege că expresia «rezident al unui stat contractant» include: a)un fond de pensii sau alte instituţii similare care furnizează scheme de pensii scutite de impozit conform legislaţiei interne a acelui stat; şi b)o organizaţie care este înfiinţată şi exploatată exclusiv pentru scopuri religioase, caritabile, ştiinţifice, culturale, artistice, sportive sau educaţionale (sau pentru mai mult decât unul din aceste scopuri) şi care este rezidentă a acelui stat, potrivit legislaţiei acestuia, indiferent dacă toate veniturile sale sau o parte din ele pot fi scutite de impozit, potrivit legislaţiei interne a acelui stat. 2. Paragrafele 2, 3 şi 4 ale Protocolului-anexă la Convenţie vor fi renumerotate ca paragrafele 3, 4 şi 5. 3. Următoarele paragrafe noi sunt adăugate Protocolului- anexă la Convenţie: 6. ad. articolele 18 şi 19 Se înţelege că termenii «pensie» şi «pensii», astfel cum sunt utilizaţi în art. 18 şi 19, în mod corespunzător, includ atât plăţi periodice, cât şi plăţi efectuate o singură dată. 7. ad. articolul 25 Se înţelege că, dacă România convine să introducă o clauză de arbitraj într-un acord de dublă impunere cu un stat terţ, următorul paragraf 5 va fi adăugat la art. 25 (Procedura amiabilă) al Convenţiei şi va fi aplicat între România şi Elveţia de la data la care se va aplica acordul cu respectivul stat terţ şi se va aplica asupra cazurilor care sunt în analiza autorităţilor competente pentru mai puţin de 3 ani împliniţi la acea dată sau care vor fi analizate după această dată: 5. Atunci când, a)în conformitate cu paragraful 1, o persoană a prezentat un caz autorităţii competente a unui stat contractant pe baza faptului că acţiunile unuia sau ale ambelor state contractante au avut ca rezultat impunerea persoanei respective în neconcordanţă cu prevederile acestei convenţii; şi b)autorităţile competente nu pot ajunge la o soluţionare a cazului conform paragrafului 2 în termen de 3 ani de la prezentarea cazului autorităţii competente a celuilalt stat contractant, orice aspecte nesoluţionate ce ţin de caz vor fi supuse arbitrajului dacă persoana respectivă solicită acest lucru. Aceste aspecte nesoluţionate nu vor fi însă supuse arbitrajului dacă în legătură cu ele s-a pronunţat deja o hotărâre de către un tribunal din oricare dintre state. Cu excepţia cazului în care o persoană direct afectată de caz nu acceptă acordul amiabil de implementare a deciziei de arbitraj sau autorităţile competente şi persoanele direct afectate de caz convin asupra unei soluţii diferite, în termen de 6 luni de la data la care decizia le-a fost comunicată, decizia de arbitraj va fi obligatorie pentru ambele state şi va fi implementată fără a se ţine seama de termenele- limită prevăzute de legislaţiile naţionale ale acestor state. Autorităţile competente ale statelor contractante vor conveni de comun acord modul de aplicare a acestui paragraf. Statele contractante pot transmite comisiei de arbitraj, înfiinţată conform prevederilor acestui paragraf, informaţii necesare pentru desfăşurarea procedurii de arbitraj. Membrii comisiei de arbitraj sunt supuşi limitărilor de dezvăluire a informaţiilor primite prevăzute la paragraful 2 al art. 25a cu privire la informaţiile transmise în acest mod. 8. ad. articolul 25a a)Se înţelege că un schimb de informaţii este solicitat numai dacă statul contractant solicitant a epuizat toate procedurile normale existente în legislaţia internă pentru a obţine informaţia. b)Se înţelege că expresia «relevante necesare» asigură realizarea schimbului de informaţii pe probleme fiscale în sensul cel mai larg posibil, în acelaşi timp se înţelege că statele contractante nu au posibilitatea să se angajeze în investigaţii aleatorii sau să solicite informaţii care sunt puţin probabil să fie relevante pentru aspectele fiscale ale unui anumit contribuabil. c)Se înţelege că autorităţile fiscale ale statului solicitant vor furniza următoarele informaţii autorităţilor fiscale ale statului solicitat când este făcută o cerere pentru informaţii, conform art. 25a al Convenţiei:

Chiar dacă acest paragraf conţine cerinţe procedurale importante cu scopul de a evita apariţia investigaţiilor aleatorii, subparagrafele (i)-(v) nu vor fi interpretate ca împiedicând schimbul efectiv de informaţii. d)Se înţelege că art. 25a al Convenţiei nu solicită statelor contractante să facă schimb automat sau spontan de informaţii. e)Se înţelege că în cazul unui schimb de informaţii regulile procedurale administrative referitoare la drepturile contribuabililor existente în statul contractant solicitat rămân aplicabile înainte ca informaţia să fie transmisă statului contractant solicitant. Totodată se înţelege că această prevedere are rolul de a garanta aplicarea unui tratament corect contribuabilului şi nu conduce la prevenirea sau întârzierea schimbului de informaţii. Articolul X1. Statele contractante îşi vor notifica reciproc pe cale diplomatică îndeplinirea cerinţelor constituţionale interne necesare pentru intrarea în vigoare a Protocolului. 2. Prezentul protocol va face parte integrantă din Convenţie şi va intra în vigoare la data ultimei notificări la care se face referire în paragraful 1. Protocolul se va aplica: a)în legătură cu impozitele reţinute la sursă asupra sumelor plătite sau creditate către nerezidenţi la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor intrării în vigoare a acestui protocol; b)în legătură cu celelalte impozite, pentru anii fiscali începând la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care acest protocol a intrat în vigoare.3. Independent de prevederile paragrafului 2 al acestui articol, în legătură cu art. 25a al Convenţiei, schimbul de informaţii prevăzut în acest protocol va fi aplicabil pentru cererile făcute la sau după data intrării în vigoare pentru informaţiile care se referă la anii impozabili care încep la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului imediat următor intrării in vigoare a prezentului protocol. Drept care subsemnaţii, autorizaţi în bună şi cuvenită formă, au semnat prezentul protocol. Semnat în două exemplare la Bucureşti la 28 februarie 2011, în limbile română, franceză şi engleză, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe de interpretare, textul în limba engleză va prevala. Pentru România, Dan Tudor Lazăr, secretar de stat Ministerul Finanţelor Publice Pentru Confederaţia Elveţiană, Marc Bruchez, însărcinat cu afaceri a.i. Ambasada Elveţiei în România