DECIZIE
Nr. 78 din 2 februarie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6
martie 1945-22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 172 din 22 februarie 2006
Ion
Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Aspazia Cojocaru
- judecător
Constantin Doldur
- judecător
Kozsokar Gabor
- judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre
Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu -
judecător
Antonia Constantin
- procuror
Irina Loredana Lăpădat -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 46 alin. (5) din Legea
nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Edmund Michael
Dumitrovici în Dosarul nr. 1.070/R/2005 al Curţii de Apel Braşov - Secţia
civilă.
La apelul nominal răspunde partea
Societatea Comercială „Rial" - S.R.L. din Braşov, prin consilier juridic,
precum şi părţile Aurel Dima, personal şi asistat de avocat, Ion Mucică,
personal şi asistat de avocat, şi Avram Gheorghe, Ilka Barabas, Paraschiva
Dumitru şi Virgil Munţiu, reprezentaţi prin avocat. Lipseşte autorul excepţiei,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi
în Dosarul nr. 912D/2005. Excepţia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Emil Ioanovici, Tiberiu Milos Ioanovici si Eugen Titian Ioanovici în Dosarul nr. 4.889/R/2005 al Tribunalului Arad - Secţia
civilă.
La apelul nominal se constată
lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că
excepţiile de neconstitutionalitate ce fac obiectul dosarelor nr. 875D/2005 şi
nr. 912D/2005 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema
conexării cauzelor. Părţile
prezente şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu măsura
conexării.
Curtea, în temeiul art. 53 alin.
(5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 912D/2005 la Dosarul nr.
875D/2005, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanţii părţilor prezente
solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, invocând practica în materie a
Curţii Constituţionale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstitutionalitate, având în vedere vasta jurisprudenţă a instanţei de
contencios constituţional în această materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 16 noiembrie
2005, pronunţate în dosarele nr. 1.070/R/2005 şi nr. 4.889/R/2005, Curtea de
Apel Braşov - Secţia civila şi Tribunalul Arad - Secţia civilă au sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul
juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22
decembrie 1989.
Excepţia a fost ridicată de Edmund
Michael Dumitrovici în Dosarul nr. 1.070/R/2005 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi de Emil Ioanovici, Tiberiu Milos Ioanovici şi Eugen
Titian Ioanovici în Dosarul nr. 4.889/R/2005 al Tribunalului Arad - Secţia
civilă.
In motivarea excepţiei de
neconstitutionalitate se susţine, în esenţă, că
dreptul de proprietate este un drept fundamental, garantat prin Constituţie, şi
nu poate fi încălcat prin norme procedurale, aşa cum este instituirea, prin
textul de lege criticat, a unui termen de prescripţie derogatoriu de la dreptul
comun.
Se mai arată că textul de lege
criticat creează o inegalitate între persoanele care revendică imobile ce cad
sub incidenţa acestui act normativ special şi persoanele care revendică alte
categorii de imobile, si contravine astfel art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 21
alin. (1) şi (2) din Constituţie.
Curtea de Apel Braşov - Secţia
civilă apreciază că excepţia de
neconstitutionalitate este neîntemeiată.
Tribunalul Arad - Secţia civilă
consideră că textul de lege criticat contravine
dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost
comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei
de neconstitutionalitate.
Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere
ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat
punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare,
punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului
Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor
prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională
a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit.
d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstitutionalitate.
Potrivit încheierilor de sesizare a Curţii Constituţionale din 16 noiembrie 2005, obiectul
excepţiei de neconstitutionalitate îl reprezintă prevederile art. 46 alin. (5)
din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod
abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie
2001.
Legea nr. 10/2001, modificată şi
completată prin titlul I cuprins
în Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei,
precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 653 din 22 iulie
2005, a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, astfel
încât, în prezent, în urma renumerotării textelor, art. 46 alin. (5) a devenit
art. 45 alin. (5), cu acelaşi cuprins, şi anume: „(5) Prin derogare de la
dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune se prescrie
în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi."
Prevederile
legale criticate sunt considerate a fi contrare dispoziţiilor constituţionale
cuprinse în art. 1 alin. (5) referitoare la obligativitatea respectării
Constituţiei şi a legilor, art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul
intern,art. 15 alin. (2), care
instituie principiul neretroactivităţii legii, art. 16 alin. (1) şi (2)
referitoare la egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaţionale
privind drepturile omului, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber
la justiţie şi dreptul părţilor la un proces echitabil, art. 44 alin. (1),
alin. (2) teza întâi şi alin. (3) referitoare la garantarea dreptului de
proprietate, a creanţelor asupra statului şi a proprietăţii private, precum şi
la expropriere, art. 51 - Dreptul
de petiţionare şi art. 136 alin. (1) şi (5) privind felurile proprietăţii şi
caracterul inviolabil al proprietăţii private.
In opinia autorului excepţiei,
sunt încălcate şi dispoziţiile art. 1 din primul Protocol adiţional la
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului si a libertăţilor fundamentale,
referitor la protecţia proprietăţii, şi art. 6 paragraful 1 din aceeaşi
convenţie, privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 45 alin. (5) din
Legea nr. 10/2001 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate,
prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentală, invocate şi în
prezenta cauză, şi cu o motivare asemănătoare, Curtea respingând în mod
constant excepţiile de neconstituţionalitate invocate.
Astfel, prin Decizia nr. 272 din
24 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723
din 11 august 2004, Curtea a constatat că nu există nici o contradicţie între
textul de lege criticat si dispoziţiile art. 1 alin. (5),' art. 15 alin. (2),
art. 21 alin. (1), (2), art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi din Constituţie,
pentru considerentele acolo reţinute.
De asemenea, analizând
compatibilitatea art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001,
devenit art. 45 alin. (5), cu dispoziţiile art. 1 din primul Protocol adiţional
la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
referitor la protecţia proprietăţii, şi art. 6 paragraful 1 din aceeaşi
convenţie, privind dreptul la un proces echitabil, raportate la art. 20 din
Constituţie, Curtea a reţinut, în esenţă, că prevederile legale criticate se
armonizează cu aceste prevederi, având ca scop asigurarea stabilităţii şi
securităţii raporturilor civile, cu atât mai importante cu cât au ca obiect
dreptul de proprietate, In acest sens s-a pronunţat Curtea prin Decizia nr. 564
din 16 decembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 92 din 27 ianuarie 2005, şi Decizia nr. 91 din 4 martie 2004, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 20 aprilie 2004.
Pentru aceleaşi considerente, în
prezenta cauză nu poate fi reţinută nici o contradicţie între prevederea legală
criticată şi dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie referitoare la dreptul la un proces echitabil.
In ceea ce priveşte invocarea
dispoziţiilor art. 51 din Legea fundamentală, referitoare la dreptul de
petiţionare, prin Decizia nr. 296 din 8 iulie 2003, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 12 august 2003, Curtea a statuat că
sesizarea instanţelor judecătoreşti pentru valorificarea unui drept subiectiv nesocotit ori încălcat
sau pentru realizarea unui interes nu este un aspect al dreptului de
petiţionare, ci se circumscrie unor reguli specifice, proprii activităţii de
judecată.
Soluţiile pronunţate în deciziile
anterior menţionate, precum şi considerentele ce au stat la baza acestora îşi
menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu au fost aduse elemente
noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii
Constituţionale.
In prezenta cauză, autorul
excepţiei mai susţine că prevederile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001
creează o inegalitate între persoanele care revendică imobile ce cad sub
incidenţa acestui act normativ special şi persoanele care revendică alte
categorii de imobile, ceea ce contravine principiului constituţional al egalităţii
în drepturi, reglementat de art. 16 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentală.
Analizând aceste susţineri, Curtea
constată că textul de lege criticat se aplică în mod egal tuturor persoanelor
ce se încadrează în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe
considerente arbitrare, astfel încât nu este îndreptăţită calificarea normei
legale de referinţă ca fiind neconstituţională.
De altfel, în jurisprudenţa Curţii
Constituţionale s-a statuat că înţelesul art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie
vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea
în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, iar nu şi
identitatea de tratament juridic în aplicarea unor măsuri, indiferent de natura
lor. Ca atare, este justificată admisibilitatea unui statut juridic diferit
faţă de anumite categorii de persoane, cum este situaţia persoanelor
îndreptăţite la restituirea imobilelor preluate în mod abuziv, ce cad sub
incidenţa Legii nr. 10/2001, situaţie distinctă de cea a altor proprietari
neposesori ce revendică categorii de imobile diferite.
Referitor la invocarea încălcării
art. 136 alin. (5) din Legea fundamentală, Curtea reţine că aceste dispoziţii
constituţionale, potrivit cărora: „Proprietatea privată este inviolabilă, în
condiţiile legii organice", nu exclud posibilitatea ca, în condiţiile
legii, proprietatea privată să constituie obiect al unor măsuri restrictive,
cum sunt cele privind instituirea unui termen de prescripţie derogatoriu de la
dreptul comun în materia revendicării imobiliare.
Mai mult, aşa cum a statuat Curtea
Constituţională în jurisprudenţa anterior menţionată, imprescriptibilitatea,
consfinţită cu titlu de principiu în legislaţia civilă, nu este consacrată ca
atare de Constituţie, astfel încât legiuitorul poate să deroge de la acest
principiu, în considerarea unor raţiuni majore, fără a îndreptăţi calificarea
reglementării respective ca fiind neconstituţională.
Curtea constată că invocarea
dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 11 - Dreptul internaţional şi
dreptul intern, art. 44 alin. (3) privind exproprierea şi art. 136 alin. (1)
referitoare la clasificarea proprietăţii în publică şi privată nu este
relevantă în cauză.
Pentru considerentele expuse, în
temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Edmund Michael Dumitrovici
în Dosarul nr. 1.070/R/2005 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi de Emil
Ioanovici, Tiberiu Milos Ioanovici şi Eugen Titian Ioanovici în Dosarul nr.
4.889/R/2005 al Tribunalului Arad - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din
data de 2 februarie 2006.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Lăpădat