DECIZIE Nr.
1124 din 23 septembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 33 din Legea nr. 50/1991 privind
autorizarea executarii lucrarilor de constructii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 715 din 27 octombrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea
- judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 din Legea nr. 50/1991 privind
autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „DMD Contrast" - S.R.L, din Bucureşti în Dosarul nr.
40.958/3/CA/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei, invocând jurisprudenţa în materie a
Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 23 februarie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 40.958/3/CA/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 50/1991 privind
autorizarea executării lucrărilor de construcţii. Excepţia a fost ridicată
de Societatea Comercială „DMD Contrast" - S.R.L., cu sediul în Bucureşti,
într-o cauză având ca obiect o acţiune în anulare a unui act administrativ.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se
arată că dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 50/1991 aduc atingere principiului
egalităţii în drepturi, al accesului liber la justiţie şi al ocrotirii
proprietăţii în mod egal, indiferent de titular. Arată că proprietarul
construcţiei realizate fără autorizaţie de construire pe terenuri aparţinând
domeniului public sau privat al statului ori al unităţilor
administrativ-teritoriale este expus arbitrariului autorităţii administraţiei
publice, care poate dispune desfiinţarea lucrării fără o comunicare prealabilă
către proprietarul construcţiei. Ca atare, în lipsa unui proces-verbal de
contravenţie care să fie supus controlului judecătoresc, se aduce atingere
garanţiilor proprietăţii private prevăzute de Constituţie şi este răsturnată
prezumţia de liceitate a dobândirii bunurilor. Precizează că se creează o
discriminare în funcţie de titular, deoarece numai în cazul proprietăţii
private a statului se pot desfiinţa construcţii realizate fără autorizaţie de
construire în mod direct şi facil, pe cale administrativă, şi nu judiciară.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât exercitarea dreptului de proprietate impune
respectarea condiţiilor legale în materie.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile
legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 33 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea
executării lucrărilor de construcţii, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, modificate prin articolul
unic pct. 4 din Legea nr. 376/2006, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 846 din 13 octombrie 2006, şi prin art. I pct. 32 din Legea nr.
261/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 493 din 16
iulie 2009. Textul de lege criticat are următoarea redactare:
„Art. 33. - (1) Prin excepţie de la prevederile art. 32, construcţiile
executate fără autorizaţie de construire pe terenuri aparţinând domeniului
public sau privat al statului, cât şi construcţiile, lucrările şi amenajările
cu caracter provizoriu executate pe terenuri aparţinând domeniului public sau
privat al judeţelor, municipiilor, oraşelor şi comunelor vor putea îi
desfiinţate pe cale administrativă de autoritatea administraţiei publice de pe
raza unităţii administrativ-teritoriale unde se află construcţia, fără emiterea
unei autorizaţii de desfiinţare, fără sesizarea instanţelor judecătoreşti şi pe
cheltuiala contravenientului.
(2) Procedura prevăzută la alin. (1) se poate
declanşa din oficiu de autoritatea administraţiei publice de pe raza unităţii
administrativ-teritoriale unde se află construcţia sau la solicitarea
proprietarului ori a administratorului legal al terenului aparţinând domeniului
public sau privat al statului.
(3) In cazul neîndeplinirii de către autoritatea
administraţiei publice competente a procedurii de desfiinţare, în termen de 15
zile calendaristice de la data solicitării prevăzute la alin. (2), proprietarul
sau administratorul legal al terenului aparţinând domeniului public ori privat
al statului va putea trece de îndată la desfiinţarea construcţiilor executate
fără autorizaţie de construire.
(4) Prin excepţie de la prevederile art. 32,
construcţiile executate fără autorizaţie de construire pe terenuri aparţinând
domeniului public sau privat al judeţelor, oraşelor ori comunelor vor putea fi
desfiinţate pe cale administrativă de autoritatea administraţiei publice competente,
fără sesizarea instanţelor judecătoreşti şi pe cheltuiala contravenientului.
(5) Pentru realizarea prevederilor alin. (1)
autorităţile publice competente pot contracta efectuarea acestor servicii cu
societăţi comerciale specializate în astfel de lucrări, în condiţiile
legii."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textul de lege criticat contravine prevederilor din Legea fundamentală cuprinse
la art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiţie şi la art. 44 - Dreptul de proprietate privată.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de
constituţionalitate sub aceleaşi aspecte ca şi cele criticate de autorul
prezentei excepţii, instanţa de contencios constituţional constatând
conformitatea acestora cu prevederile invocate din Legea fundamentală. In acest
sens sunt Decizia nr. 656 din 5 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 925 din 15 noiembrie 2006, şi Decizia nr. 1.344 din
22 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
850 din 8 decembrie 2009. Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut că desfiinţarea
construcţiei constituie o sancţiune pentru nerespectarea obligaţiei obţinerii
autorizaţiei de construire,
al cărei scop este prevenirea consecinţelor negative în cazul unor construcţii
necorespunzătoare. Sancţiunea vizează în egală măsură toate persoanele aflate
în aceeaşi situaţie, acestea neputându-se apăra prin invocarea principiului
constituţional al ocrotirii proprietăţii, de vreme ce exercitarea acestui drept
se abate de la prevederile legale imperative, în cazul de faţă cele referitoare
la autorizarea executării lucrărilor de construcţii. Totodată, Curtea a
constatat că sintagma „fără sesizarea instanţelor judecătoreşti şi pe
cheltuiala contravenientului" din cuprinsul art. 33 vizează autoritatea administraţiei publice
locale competente, iar nu pe proprietarul construcţiei, care ar fi astfel
lipsit de „un cadru procesual, unde să-şi apere dreptul invocând apărări pe
fond sau de procedură". Intrucât nu au intervenit elemente noi, care să
determine modificarea soluţiei pronunţate prin deciziile menţionate, atât
aceasta, cât şi argumentele pe care s-a bazat îşi păstrează valabilitatea si în
cauza de fată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 33 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării
lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „DMD
Contrast" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 40.958/3/CA/2009 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 septembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu