ORDONANTA Nr.
29 din 30 august 2010
privind modificarea si
completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a
producerii energiei din surse regenerabile de energie
ACT EMIS DE:
GUVERNUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 616 din 31 august 2010
In temeiul art. 108 din Constituţia României,
republicată, şi al art. 1 pct. I. 13 din Legea nr. 138/2010 privind abilitarea
Guvernului de a emite ordonanţe,
Guvernul României adoptă
prezenta ordonanţă.
Art. I. - Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea
sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de
energie, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 13
august 2010, se modificaşi se completează după cum urmează:
1. La articolul 2, după litera i) se introduc două
noi litere, literele i1) şi i2), cu următorul cuprins:
,,i1) consum final brut de energie -
consumul de produse energetice furnizate în scopuri energetice industriei,
transporturilor, sectorului casnic, serviciilor, inclusiv serviciilor publice,
agriculturii, silviculturii şi pescuitului, inclusiv consumul de energie
electrică şi termică din sectorul de producere a energiei electrice şi termice,
precum şi pierderile de energie electrică şi termică din distribuţie şi
transport;
i2) obligaţie referitoare la energia
regenerabilă - sistemul de promovare care fie impune producătorilor de
energie să includă în producţia lor o anumită proporţie de energie din surse
regenerabile, fie impune furnizorilor de energie să includă în furnizarea de
energie o anumită proporţie de energie din surse regenerabile sau care impune
consumatorilor de energie să includă în consumul lor o anumită proporţie de
energie din surse regenerabile. Sistemele în cadrul cărora astfel de cerinţe
pot fi îndeplinite prin utilizarea certificatelor verzi sunt incluse în
definiţie;".
2. La articolul 13, alineatul (2) se modifică şi va
avea următorul cuprins:
„(2) Ministerul de resort elaborează Planul naţional de
acţiune în domeniul energiei regenerabile potrivit modelului stabilit de
Comisia Europeană, în concordanţă cu prevederile art. 4 alin. (1) din Directiva
2009/28/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009
privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare şi
ulterior de abrogare a directivelor 2001/77/CE şi 2003/30/CE."
3. La articolul 15 alineatul (1), litera b) se
modifică şi va avea următorul cuprins:
,,b) România poate, prin acorduri comune cu terţe ţări,
coopera la realizarea unor proiecte referitoare la producerea de energie
electrică din surse regenerabile de energie. Cooperarea respectivă poate
implica şi operatori privaţi."
4. La articolul 20, alineatul (5) se modifică şi va
avea următorul cuprins:
„(5) Raportul prevăzut la alin. (4) detaliază:
a) ponderile sectoriale, energie electrică, încălzire
şi răcire şi transport şi, respectiv, globale de energie din surse regenerabile
din cei 2 ani calendaristici precedenţi şi măsurile luate sau propuse la nivel
naţional de promovare a dezvoltării energiei din surse regenerabile ţinând
seama de traiectoria orientativă din anexa I partea B a Directivei 2009/28/CE;
b) introducerea şi funcţionarea sistemelor de promovare
şi a altor măsuri de promovare a energiei din surse regenerabile şi orice
evoluţii ale măsurilor utilizate cu privire la cele stabilite în Planul
naţional de acţiune în domeniul energiei regenerabile al statului membru şi
informaţii privind modul în care energia electrică care beneficiază de sprijin
este alocată consumatorilor finali, potrivit prevederilor art. 3 alin. (6) din
Directiva 2003/54/CE;
c) modalităţile în care au fost structurate sistemele
de promovare pentru a lua în considerare aplicaţiile care utilizează energie
regenerabilă şi care oferă avantaje suplimentare faţă de alte aplicaţii
comparabile, însă au costuri mai ridicate, inclusiv biocarburanţii produşi din
deşeuri, reziduuri, material celulozic de origine nealimentară şi material
lignocelulozic;
d) funcţionarea sistemului de garanţii de origine
pentru energie electrică, încălzire şi răcire din surse regenerabile de energie
şi măsurile luate pentru a asigura fiabilitatea şi protecţia sistemului
împotriva fraudării;
e) progresele înregistrate în evaluarea şi
îmbunătăţirea procedurilor administrative de îndepărtare a eventualelor
obstacole identificate în reglementări şi de altă natură apărute în calea
dezvoltării energiei din surse regenerabile;
f) măsurile luate pentru a asigura transportul şi
distribuţia energiei electrice produse din surse regenerabile de energie şi
pentru a îmbunătăţi cadrul sau normele pentru suportarea separată sau în comun
a costurilor prevăzute la art. 16 alin. (3) din Directiva 2009/28/CE;
g) dezvoltarea disponibilităţii şi utilizării
resurselor de biomasă în scop energetic;
h) preţul de comercializare şi schimbările în ceea ce
priveşte utilizarea terenurilor asociate cu intensificarea utilizării biomasei
şi a altor forme de energie din surse regenerabile;
i) dezvoltarea şi utilizarea în comun a
biocarburanţilor produşi din deşeuri, reziduuri, material celulozic de origine
nealimentară şi material lignocelulozic;
j) impactul estimat al producţiei de biocarburant! şi a
bioiichidelor asupra biodiversităţii, resurselor de apă, calităţii apei şi
solului de pe teritoriul României;
k) reducerea estimată netă a emisiilor de gaze cu efect
de seră datorată utilizării energiei din surse regenerabile;
l) excesul estimat de producţie de energie din surse
regenerabile al României în comparaţie cu traiectoria orientativă, care ar
putea fi transferat altor state membre, precum şi potenţialul estimat pentru
proiecte comune, până în anul 2020;
m) cererea estimată de energie din surse regenerabile
care trebuie să fie satisfăcută altfel decât prin producţia internă până în
anul 2020;
n) informaţii privind modul de estimare a ponderii
deşeurilor biodegradabile din deşeurile utilizate la producerea energiei şi
privind măsurile luate pentru a ameliora şi verifica aceste estimări."
5. La articolul 20, după alineatul (5) se introduce
un nou alineat, alineatul (6), cu următorul cuprins:
„(6) In fiecare raport se pot corecta datele din
rapoartele precedente."
6. La articolul 23, litera a) se modifică şi va
avea următorul cuprins:
,,a) excesul estimat al producţiei sale de energie din
surse regenerabile comparat cu obiectivele orientative stabilite potrivit
anexei I partea B a Directivei 2009/28/CE, care ar putea fi transferat către
alte state membre, în conformitate cu art. 16-19, precum şi potenţialul său estimat
pentru proiecte comune, până în anul 2020;".
7. După articolul 23 se introduce un nou articol,
articolul 231, cu următorul cuprins:
„Art. 231. - Documentul previzional prevăzut
la art. 23 se actualizează în raportul menţionat la art. 20 alin. (4)."
8. După capitolul IX se introduc două noi
capitole, capitolele IX1 şi IX2, cu următorul cuprins:
„CAPITOLUL IX1
Proceduri administrative
Art. 241. - (1) Autorităţile publice cu
competenţe în acordarea de autorizaţii, licenţe, avize sau certificate pentru
centralele de producere a energiei electrice, pentru reţelele de transport şi
distribuţie a energiei electrice sau pentru reţelele de încălzire/răcire ce
utilizează surse regenerabile de energie şi în procesele de transformare a
biomasei în biocarburant! sau alte produse energetice sunt obligate să emită
aceste documente în baza unor proceduri specifice elaborate cu respectarea
principiului proporţionalităţii şi cu luarea în considerare a structurii
specifice a sectorului energiei produse din surse regenerabile.
(2) Reglementările prevăzute la alin. (1) sunt
obiective, transparente, proporţionale, nu fac discriminare între solicitanţi
şi ţin cont de particularităţile fiecăreia dintre tehnologiile care utilizează
surse regenerabile de energie.
(3) Pentru instalaţiile cu putere instalată sub 1 MW şi
pentru instalaţiile de producere distribuită a energiei din surse regenerabile
se stabilesc proceduri simplificate prin reglementările prevăzute la alin. (1).
(4) In reglementările şi codurile din domeniul construcţiilor
se introduc măsuri pentru a creşte ponderea tuturor tipurilor de energie din
surse regenerabile în domeniul construcţiilor.
Art. 242. - Până la 31 decembrie 2014,
reglementările şi/sau codurile menţionate la art. 241 alin. (4)
prevăd utilizarea unor niveluri minime de energie din surse regenerabile de
energie în cazul clădirilor noi şi al celor existente care fac obiectul unor
renovări majore.
CAPITOLUL IX2
Sisteme de certificare pentru instalatori şi
campanii de informare
Art. 243. - (1) Până în anul 2012,
autorităţile publice responsabile, sub coordonarea ministerului de resort,
elaborează şi pun la dispoziţia instalatorilor de cazane şi sobe mici pe bază
de biomasă şi de sisteme fotovoltaice solare şi termice solare, de sisteme
geotermice de mică adâncime şi pompe de căldură scheme de certificare sau
sisteme de calificare echivalente.
(2) Schemele prevăzute la alin. (1) au la bază
criteriile prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege.
(3) România recunoaşte certificarea acordată de
celelalte state membre în conformitate cu criteriile prevăzute la alin. (2).
Art. 244. -Autorităţile administraţiei
publice centrale şi locale cu responsabilităţi în domeniul promovării energiei
din surse regenerabile organizează programe adecvate de informare, de
sensibilizare, de îndrumare sau de formare cu privire la avantajele şi
aspectele practice ale dezvoltării şi utilizării energiei din surse
regenerabile."
9. După Notă se introduce anexa „Criterii aferente
schemelor de certificare a instalatorilor", prevăzută în anexa la prezenta
ordonanţă.
Art. II. - Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea
sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de
energie, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 13
august 2010, cu modificările şi completările aduse prin prezenta ordonanţă, se
va republica după aprobarea acesteia prin lege, dându-se textelor o nouă
numerotare.
PRIM-MINISTRU
EMIL BOC
Contrasemnează:
Ministrul economiei, comerţului şi mediului de afaceri,
Adriean Videanu
p. Ministrul dezvoltării regionale şi turismului,
Gheorghe Răzvan Murgeanu,
secretar de stat
Şeful Departamentului pentru Afaceri Europene,
Bogdan Mănoiu
Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în
Domeniul Energiei,
Iulius Dan Plaveti
ANEXĂ (Anexa la Legea nr. 220/2008)
Criterii aferente schemelor de certificare a
instalatorilor
Art. 1. - Procesul de certificare sau calificare este
transparent şi definit în mod clar.
Art. 2. - Instalatorii pentru pompa de căldură şi de
biomasă şi pentru instalaţiile geotermale, termice solare şi cele fotovoltaice
solare sunt certificaţi printr-un program de formare acreditat sau de către un
organism de formare acreditat.
Art. 3. -Acreditarea programului sau a organismului de
formare se realizează de către organisme desemnate. Organismul acreditat are
obligaţia de a se asigura că programul de formare oferit de organismul de
formare prezintă continuitate sau acoperire regională ori naţională. Organismul
de formare trebuie să deţină dotări tehnice specifice pentru a oferi formare
practică, inclusiv anumite echipamente de laborator sau facilităţi
corespunzătoare pentru a asigura formarea practică. De asemenea, organismul de
formare trebuie să ofere, pe lângă formarea de bază, cursuri scurte de
perfecţionare privind problemele tipice, inclusiv noile tehnologii, pentru a
permite perfecţionarea continuă în domeniul instalaţiilor. Pot avea calitatea
de organism de formare producătorul instalaţiei sau al sistemului, institute
sau asociaţii.
Art. 4. - Formarea care se încheie cu certificarea sau
calificarea instalatorului include atât o parte teoretică, cât şi una practică.
La finalul formării, instalatorul trebuie să deţină calificările necesare
pentru instalarea echipamentelor şi sistemelor relevante în scopul de a
îndeplini cerinţele clientului de performanţă şi fiabilitate ale acestora, de
a-şi însuşi competenţe la un înalt nivel de calitate şi de a respecta toate
codurile şi standardele aplicabile, inclusiv cele referitoare la energie şi etichetare
ecologică.
Art. 5. - Cursul de formare se încheie cu un examen
pentru obţinerea unui certificat sau a unei calificări. Examenul constă într-o
probă practică de instalare corectă a cazanelor şi a cuptoarelor de biomasă, a
pompelor de căldură, a instalaţiilor geotermale sau a instalaţiilor termice
solare şi a celor fotovoltaice solare.
Art. 6. - Sistemele de certificare sau sistemele de
calificare iau în considerare următoarele orientări:
1. Programele de formare acreditate ar trebui oferite
instalatorilor cu experienţă la locul de muncă şi care au urmat sau urmează
tipurile de formare menţionate în continuare:
a) în cazul instalatorilor de cazane şi cuptoare de
biomasă: se cere formarea prealabilă ca instalator de apă şi canal, instalator
de ţevi şi conducte, instalator de instalaţii termice sau tehnician de
instalaţii sanitare şi de încălzire sau de răcire;
b) în cazul instalatorilor de pompe de căldură: se
cere formarea prealabilă ca instalator de apă şi canal sau instalator de
instalaţii frigorifice şi deţinerea calificării de bază ca electrician şi
instalator de apă şi canal (tăierea ţevilor, sudarea manşoanelor de ţeava,
lipirea manşoanelor de ţeava, izolarea, etanşarea garniturilor, verificarea
scurgerilor şi instalarea sistemelor de încălzire sau de răcire);
c) în cazul instalatorului de instalaţii termice
solare sau fotovoltaice solare: se cere formarea prealabilă ca instalator de
apă şi canal sau electrician, deţinerea calificării de bază ca instalator de
apă şi canal, electrician şi calificare pentru lucrări de aplicare a
învelişurilor în construcţii, inclusiv cunoştinţe de sudare a manşoanelor de
ţeava, lipire a manşoanelor de ţeava, izolaţii, etansare a garniturilor,
verificare a scurgerilor la lucrările de apă şi canal, capacitate de a efectua
racordări la reţea, familiarizare cu materialele de bază pentru acoperiri,
metodele de descărcare în arc şi de sudare; sau
d) un program de formare profesională care să îi ofere
unui instalator calificările specifice, echivalente cu 3 ani de instruire în
calificările menţionate la lit. a), b) sau c), inclusiv învăţământ la clasă şi
la locul de muncă.
2. Partea teoretică a formării instalatorului pentru
cuptoare şi cazane de biomasă ar trebui să ofere o privire de ansamblu a
situaţiei pieţei de biomasă şi să cuprindă aspecte ecologice, combustibili din
biomasă, logistică, protecţia împotriva incendiilor, dotări aferente, tehnici
de ardere, sisteme de aprindere, soluţii hidraulice optime, compararea
costurilor şi a rentabilităţii, precum şi proiectarea, instalarea şi
întreţinerea cazanelor şi cuptoarelor de biomasă. Formarea ar trebui să
asigure, de asemenea, o bună cunoaştere a standardelor europene în domeniul
tehnologiei şi combustibililor din biomasă, de tipul peletelor, precum şi a
legislaţiei naţionale şi comunitare referitoare la biomasă.
3. Partea teoretică a formării instalatorilor de pompe
de căldură ar trebui să ofere o privire de ansamblu a situaţiei pieţei de pompe
de căldură şi să acopere resursele geotermale şi temperaturile surselor subterane
din diferite regiuni, identificarea conductibilităţii termice a solurilor şi a
rocilor, reglementări privind utilizarea resurselor geotermale, fezabilitatea
utilizării pompelor de căldură în construcţii şi determinarea celui mai
potrivit sistem de pompe de căldură, precum şi cunoştinţe privind cerinţele
tehnice, siguranţa, filtrarea aerului, racordarea la sursa de căldură şi planul
sistemului. Formarea ar trebui să asigure, de asemenea, o bună cunoaştere a
standardelor europene pentru pompe de căldură, precum şi a legislaţiei
naţionale şi comunitare relevante. Instalatorul ar trebui să demonstreze că
deţine următoarele competenţe esenţiale:
a) înţelegerea de bază a principiilor fizice şi de
funcţionare a pompei de căldură, inclusiv a caracteristicilor circuitului
pompei de căldură: contextul dintre temperaturile joase ale mediului absorbant
de căldură, temperaturile mari ale sursei de căldură şi eficienţa sistemului,
determinarea coeficientului de performanţă (COP) şi factorul de performanţă
sezonieră (FPS);
b) înţelegerea componentelor şi a funcţionării lor în
cadrul circuitului pompei de căldură, cum ar fi compresorul, ventilul de
destindere, evaporatorul, condensorul, armăturile şi garniturile, uleiul de
ungere, refrigerentul, supraîncălzirea şi subrăcirea şi posibilităţile de
răcire în cazul pompelor de căldură;
c) capacitatea de a alege şi de a dimensiona
componentele în situaţii tipice pentru domeniul instalaţiilor, inclusiv de a
determina valorile tipice ale necesarului de frig pentru diferite clădiri şi
pentru producerea de apă caldă pe baza consumului de energie, de a determina
capacitatea pompei de căldură privind necesarul de frig pentru producerea de
apă caldă, pentru masa de conservare a clădirii şi pentru furnizarea
neîntreruptă de curent; determinarea componentei rezervor-tampon şi a volumului
acesteia, precum şi integrarea unui al doilea sistem de încălzire.
4. Partea teoretică a formării instalatorilor pentru
instalaţiile termice solare şi cele fotovoltaice solare ar trebui să ofere o
privire de ansamblu a situaţiei pieţei de produse solare şi comparaţii între
cost şi profitabilitate şi să cuprindă aspecte ecologice, componente,
caracteristicile şi dimensionarea sistemelor care utilizează energie solară,
selectarea de sisteme precise şi dimensionarea componentelor, determinarea
necesarului de căldură, protecţia împotriva incendiilor, dotări aferente,
precum şi proiectarea, instalarea şi întreţinerea instalaţiilor termice solare
şi a celor fotovoltaice solare. Formarea ar trebui să asigure, de asemenea,
cunoaşterea standardelor europene privind tehnologia şi certificarea, precum
Solar Keymark, precum şi a legislaţiei naţionale şi comunitare aferente.
Instalatorul ar trebui să demonstreze că deţine următoarele competenţe
esenţiale:
a) capacitatea de a lucra în condiţii de siguranţă,
utilizând echipamentul şi uneltele necesare şi punând în aplicare codurile şi
standardele de siguranţă şi capacitatea de a identifica pericolele legate de
lucrările de energie electrică, apă şi canal, precum şi pericolele de altă
natură asociate instalaţiilor solare;
b) capacitatea de a identifica sistemele şi
componentele specifice pentru sistemele active şi pasive, inclusiv proiectarea
lor mecanică, şi de a determina amplasarea componentelor, planul şi
configuraţia sistemului;
c) capacitatea de a determina zona necesară pentru
instalare, orientarea şi înclinarea încălzitorului de apă solar şi ale celui
fotovoltaic solar, ţinând cont de umbră, de accesul solar, de integritatea
structurală, de oportunitatea instalării din punctul de vedere al clădirii sau
climei şi de identificarea diferitelor metode de instalare potrivite pentru
tipurile de acoperiş şi proporţia echipamentelor necesare pentru instalare în
cadrul sistemului; şi
d) în special, pentru sistemele fotovoltaice solare,
capacitatea de adaptare a schemei electrice, inclusiv determinarea curenţilor
nominali proiectaţi, selectarea tipurilor corespunzătoare de conductori şi a
valorilor nominale corespunzătoare pentru fiecare circuit electric,
determinarea dimensiunii corespunzătoare, a valorilor nominale şi a locaţiilor
pentru echipamentele şi subsistemele aferente şi selectarea unui punct
corespunzător de interconectare.
5. Certificarea instalatorilor ar trebui să fie
limitată în timp, astfel încât se recomandă un seminar sau un curs de
perfecţionare pentru a se asigura continuitatea certificării.