ORDIN Nr. 95
din 2 aprilie 2007
privind aprobarea Normei
sanitare veterinare si pentru siguranta alimentelor privind masurile de
supraveghere si control al unor substante si al reziduurilor acestora la
animalele vii si la produsele de origine animala
ACT EMIS DE:
AUTORITATEA SANITARA VETERINARA SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 272 din 24 aprilie 2007
Văzand
Referatul de aprobare nr. 70.344 din 23 februarie 2007, întocmit de Direcţia de
control şi coordonare a activităţii farmaceutice veterinare din cadrul
Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor,
avand în vedere prevederile
art. 10 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii
sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare,
în temeiul art. 3 alin. (3) şi al art. 4 alin. (3) din
Hotărarea Guvernului nr.
130/2006 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale Sanitare
Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a unităţilor din subordinea
acesteia,
preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare
Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor emite
următorul ordin:
Art. 1. - Se aprobă Norma sanitară veterinară şi pentru
siguranţa alimentelor privind măsurile de supraveghere şi control al unor
substanţe şi al reziduurilor acestora la animalele vii şi la produsele de
origine animală, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul
ordin.
Art. 2. - Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi
pentru Siguranţa Alimentelor, institutele veterinare centrale şi direcţiile
sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului
Bucureşti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
Art. 3. - La data intrării în vigoare a prezentului
ordin se abrogă Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare
şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 82/2005 pentru aprobarea Normei sanitare
veterinare privind măsurile de supraveghere şi control al unor substanţe şi al
reziduurilor acestora la animalele vii şi la produsele lor, precum şi al
reziduurilor de medicamente de uz veterinar în produsele de origine animală,
publicat în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 832 şi 832 bis din 14 septembrie 2005, cu modificările şi
completările ulterioare.
Art. 4. - Prezentul ordin transpune Directiva
Consiliului 96/23/CEE privind măsurile de supraveghere şi control al unor
substanţe şi al reziduurilor acestora la animalele vii şi la produsele de
origine animală, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE)
L 125, 23.05.1996, p. 10, astfel cum a fost modificată ultima dată prin
Directiva Consiliului 2006/104/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene (JOUE) L 363, 20.12.2006, p. 352 - 367, şi preia prevederile Deciziei
Comisiei 97/747/CE care fixează nivelurile şi frecvenţele de prelevare a
probelor prevăzute de Directiva Consiliului 96/23/CE pentru supravegherea
anumitor substanţe şi reziduuri ale acestora în anumite produse de origine
animală, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) L 303,
6.11.1997, p. 12, şi ale Deciziei Comisiei 98/179/CE ce stabileşte reguli
detaliate pentru prelevare oficială de probe pentru supravegherea anumitor
substanţe şi reziduuri ale acestora la animale vii şi produse de origine
animală, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) L 65,
5.03.1998, p. 31.
Art. 5. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I.
Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare
şi pentru Siguranţa Alimentelor,
Marian Avram
ANEXĂ
NORMA SANITARĂ VETERINARĂ Şl PENTRU
SIGURANŢA ALIMENTELOR
privind măsurile de supraveghere şi control al unor
substanţe şi al reziduurilor acestora la animalele vii si la produsele de origine animală
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1. - Prezenta normă sanitară veterinară şi pentru
siguranţa alimentelor stabileşte măsuri pentru monitorizarea substanţelor şi a
grupurilor de reziduuri menţionate în anexa nr. 1.
Art. 2. - (1) In sensul
prezentei norme sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, următorii
termeni se definesc astfel:
a) substanţe sau produse
neautorizate - substanţele sau produsele a căror
administrare la animale este interzisă în baza legislaţiei comunitare;
b) tratament ilegal - administrarea
la animale a substanţelor sau produselor neautorizate ori utilizarea de
substanţe sau produse autorizate în baza legislaţiei comunitare, dar aplicate
în alte condiţii decat cele
stabilite de legislaţia comunitară ori, după caz, de legislaţia naţională;
c) reziduu - rest de
substanţe sau metaboliţii substanţelor cu acţiune farmacologică şi al altor
substanţe transmise la
produsele de origine animală care pot constitui factori de risc pentru
sănătatea umană;
d) autoritate competentă
- Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi
pentru Siguranţa Alimentelor sau orice autoritate căreia i-a fost delegată o
astfel de competenţă;
e) probă/contraprobă
oficială - eşantionul prelevat de autoritatea
competentă în scopul decelării şi confirmării reziduurilor sau substanţelor
menţionate în anexa nr. 1;
f) laborator aprobat - laboratorul
aprobat de autoritatea competentă pentru examinarea de probe oficiale pentru
decelarea şi identificarea reziduurilor;
g) animal - orice
animal din speciile prevăzute de Norma sanitară veterinară privind controalele
veterinare şi zootehnice aplicabile comerţului Romaniei cu statele membre ale Uniunii Europene cu unele animale vii şi
produse de origine animală, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii,
alimentaţiei şi pădurilor nr. 580/2002, publicat în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 250 din 11 aprilie 2003,
ce transpune în legislaţia naţională Directiva Consiliului 90/425/CEE;
h) lot de animale - un grup de animale din aceeaşi specie şi de aceeaşi varstă, crescute în aceeaşi exploataţie, în acelaşi timp şi în
aceleaşi condiţii de creştere;
i) substanţe betaagoniste - grupă de substanţe cu acţiune specifică la nivelul receptorilor
adrenergici din structura musculară a cordului, pulmonilor şi uterului.
(2) Pentru ceilalţi termeni se aplică definiţiile din
Norma sanitară veterinară privind interzicerea utilizării în creşterea
animalelor de fermă a unor substanţe cu acţiune hormonală sau tireostatică şi a
celor betaagoniste, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale
Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 199/2006, publicat în
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 749 din 1 septembrie 2006, ce transpune în legislaţia naţională
Directiva Consiliului 96/22/CE.
CAPITOLUL II
Planul de supraveghere pentru controlul reziduurilor
sau substanţelor
Art. 3. - Supravegherea lanţului de producţie a
produselor de origine animală şi a produselor primare trebuie să fie efectuată
în conformitate cu prevederile prezentului capitol, în scopul detectării
reziduurilor şi substanţelor enumerate în anexa nr. 1 la animalele vii, în
fecale şi în lichidele biologice ale acestora, în ţesuturile şi produsele de
origine animală, în furaje şi în apa de băut.
Art. 4. - (1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară
şi pentru Siguranţa Alimentelor coordonează efectuarea inspecţiilor prevăzute
de prezentul capitol pe întreg teritoriul Romaniei.
(2) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru
Siguranţa Alimentelor este responsabilă de:
a) elaborarea planului prevăzut la art. 5 pentru a
permite departamentelor competente să efectueze inspecţiile planificate;
b) coordonarea activităţilor departamentelor centrale
sau regionale responsabile pentru supravegherea şi controlul reziduurilor. O
astfel de coordonare se extinde asupra tuturor departamentelor care participă
la prevenirea utilizării frauduloase de substanţe sau de produse interzise în
creşterea animalelor;
c) culegerea informaţiilor necesare pentru evaluarea
mijloacelor utilizate şi a rezultatelor obţinute în urma aplicării măsurilor
prevăzute de prezentul capitol;
d) transmiterea informaţiilor şi rezultatelor prevăzute
la lit. c), inclusiv a rezultatelor anchetelor efectuate, către Comisia
Europeană, nu mai tarziu de
data de 31 martie a fiecărui an.
(3) Prezentul articol nu afectează regulile specifice,
aplicabile în supravegherea şi controlul nutriţiei animalelor.
Art. 5. - (1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară
şi pentru Siguranţa Alimentelor transmite Comisiei Europene planul ce
stabileşte măsurile naţionale care trebuie să fie implementate pe durata anului
în care a fost iniţiat planul, precum şi orice actualizare ulterioară a
planurilor aprobate, în conformitate cu procedura comunitară, pe baza
experienţei anului sau anilor precedenţi, pană la data de 31 martie a anului în care se face actualizarea.
(2) Planul menţionat la alin. (1) trebuie:
a) să stabilească grupele de reziduuri sau de
substanţe, pe specii de animale, ce urmează a fi analizate
în conformitate cu anexa nr. 2;
b) să precizeze procedurile de detectare a prezenţei:
(i) substanţelor menţionate la lit. a) la animale,
în apa de băut şi în toate
locurile unde sunt crescute sau ţinute animalele;
(ii) reziduurilor de substanţe menţionate, la animalele
vii, în fecale şi lichidele biologice, precum şi în ţesuturile şi produsele de
origine animală: carne, lapte, ouă şi miere;
c) să se conformeze regulilor de prelevare şi
nivelurilor stabilite în anexele nr. 3 şi 4.
Art. 6. - (1) Planul trebuie să
respecte frecvenţa şi numărul de prelevări menţionate în anexele nr. 4 şi 5.
(2) Reexaminarea grupelor de reziduuri care trebuie
detectate în conformitate cu prevederile anexei nr. 2 şi determinarea
frecvenţei şi numărului de recoltări de probe referitoare la animalele şi la
produsele menţionate la art. 3 şi care nu sunt stabilite de anexele nr. 4 şi 5
se efectuează în conformitate cu procedura comunitară.
Art. 7. - Planul iniţial trebuie să ia în considerare
situaţia specifică din Romania
şi să precizeze în mod special:
a) legislaţia referitoare la utilizarea substanţelor
enumerate în anexa nr. 1 şi, în particular, prevederile referitoare la
interzicerea, autorizarea, distribuirea, punerea pe piaţă a acestora şi
regulile care reglementează administrarea lor, în măsura în care o astfel de
legislaţie nu este armonizată;
b) infrastructura departamentelor: se menţionează în
special tipul şi importanţa serviciilor participante la implementarea planului;
c) o listă a laboratoarelor aprobate, indicandu-se capacitatea acestora de prelucrare a probelor;
d) limitele de toleranţă naţionale aprobate pentru substanţele
autorizate, atunci cand nu au
fost stabilite în baza Regulamentului Consiliului 2377/90/CEE ce stabileşte o
procedură comunitară pentru stabilirea limitelor maxime de reziduuri de produse
medicinale veterinare în alimentele de origine animală şi a Directivei
Consiliului 86/363/CEE, transpusă în legislaţia naţională prin Norma sanitară
veterinară şi pentru siguranţa alimentelor privind stabilirea limitelor maxime
de reziduuri de pesticide din conţinutul sau de pe suprafaţa produselor
alimentare de origine animală, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii
Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 23/2007, publicat în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 138 din
26 februarie 2007;
e) lista substanţelor care se identifică, metodele de
analiză, precum şi standardele pentru interpretarea rezultatelor, iar în cazul substanţelor
menţionate în anexa nr. 1, numărul de prelevări efectuate şi justificarea
acestui număr;
f) numărul probelor oficiale care se recoltează
corelat cu numărul animalelor tăiate din specia respectivă în anii precedenţi,
conform frecvenţei şi nivelurilor de prelevare prevăzute în anexa nr. 4;
g) detalii ale normelor privind recoltarea probelor
oficiale şi, obligatoriu, cele care se referă la indicaţiile care trebuie să
figureze pe probele oficiale;
h) măsurile stabilite de autorităţile competente
referitoare la animalele sau produsele la care au fost
detectate reziduuri.
Art. 8. - (1) Planul iniţial trimis conform art. 5
alin. (1) este examinat de Comisia Europeană pentru a constata dacă se
conformează Directivei Consiliului 96/23/CE, transpusă în legislaţia naţională
prin prezenta normă sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor. La
solicitarea Comisiei Europene, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi
pentru Siguranţa Alimentelor modifică sau completează acest plan astfel încat acesta să fie conform.
(2) Pentru a se ţine cont de
evoluţia situaţiei într-un anumit stat membru sau în una dintre regiunile
acestuia, de rezultatele anchetelor naţionale sau ale constatărilor efectuate
conform art. 16 şi 17, la cererea statului membru respectiv ori din proprie
iniţiativă, Comisia Europeană poate hotărî, în conformitate cu procedura
comunitară, aprobarea unei modificări sau a unei completări a planului aprobat
anterior conform procedurii comunitare.
(3) Modificările anuale ale planului iniţial
comunicat Comisiei Europene de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi
pentru Siguranţa Alimentelor, în baza rezultatelor la care se referă art. 4
alin. (2) lit. d), sunt trimise de Comisia Europeană celorlalte state membre,
după ce Comisia Europeană a stabilit conformitatea acestuia cu Directiva
Consiliului 96/23/CEE transpusă în legislaţia naţională prin prezenta normă
sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor.
(4) In situaţia în care Autoritatea Naţională
Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor primeşte de la Comisia
Europeană modificările anuale ale planurilor iniţiale trimise de alte state
membre, are la dispoziţie 10 zile lucrătoare de la primirea acelor modificări,
în care informează Comisia Europeană despre orice comentarii.
(5) La fiecare 6 luni,
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor
informează Comisia Europeană şi celelalte state membre în cadrul Comitetului
Permanent Privind Lanţul Alimentar şi Sănătatea Animală despre implementarea
planului aprobat conform alin. (1) şi (2) sau despre evoluţia situaţiei. Nu mai
tarziu de data de 31 martie a
fiecărui an, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa
Alimentelor trimite Comisiei Europene rezultatele planului de detectare a
reziduurilor şi substanţelor, precum şi măsurile de control.
(6) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi
pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să transmită Comisiei Europene rezultatele
planului de detectare a reziduurilor şi a substanţelor, precum şi măsurile de
control, pentru prima dată, pană
la 31 martie 2008.
(7) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi
pentru Siguranţa Alimentelor face public rezultatul implementării planului.
CAPITOLUL III
Autocontrolul şi coresponsabilitatea operatorilor
Art. 9. - (1) Exploataţiile
care comercializează animale de fermă şi persoanele fizice sau juridice care
comercializează astfel de animale se înregistrează la autorităţile competente
şi se angajează să respecte reglementările naţionale şi comunitare, în special
prevederile stabilite la art. 5 şi 12 din norma sanitară veterinară aprobată
prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 580/2002.
(2) Proprietarii sau responsabilii unităţilor de
prelucrare iniţială a produselor primare de origine animală trebuie să ia în
cadrul programului de autocontrol toate măsurile necesare pentru ca:
a) să nu se accepte în cursul livrărilor directe sau
prin intermediari decat acele
animale pentru care producătorul este în măsură să garanteze că au fost
respectaţi timpii de aşteptare;
b) să se asigure că animalele de fermă sau produsele
introduse în unitate nu prezintă depăşiri ale limitelor maxime de reziduuri
admise şi că nu prezintă nicio urmă de substanţe sau de produse interzise.
(3) Producătorii sau persoanele responsabile
prevăzute la alin. (1) şi (2) trebuie să pună pe piaţă numai:
(i) animale la care nu s-au administrat substanţe sau
produse neautorizate ori care nu au făcut obiectul unui tratament ilegal în
sensul prezentei norme sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor;
(ii) animale la care, atunci cand
au fost administrate produse sau substanţe autorizate, au fost respectate
perioadele de aşteptare prescrise pentru aceste produse ori substanţe;
(iii) produse care provin de la animalele menţionate la
pct. (i) şi (ii).
(4) In cazul în care un animal este dus la o unitate
de transformare primară de către o persoană fizică sau juridică, alta decat proprietarul, obligaţiile enunţate la
alin. (3) revin acestuia din urmă.
(5) In scopul aplicării prevederilor alin. (1), (2),
(3) şi (4), fără a se prejudicia conformitatea cu reglementările stabilite de normele
sanitare veterinare transpuse în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene
referitoare la comercializarea diferitelor produse, Autoritatea Naţională
Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor se asigură că:
a) este stabilit în legislaţia naţională principiul
supravegherii calităţii lanţului de producţie de către diferitele părţi
implicate;
b) sunt sporite măsurile de autocontrol cuprinse în
caietul de sarcini pentru mărci şi etichete.
(6) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru
Siguranţa Alimentelor informează Comisia Europeană şi celelalte state membre
ale Uniunii Europene, la solicitarea acestora, despre prevederile stabilite în
această privinţă şi în special despre prevederile adoptate pentru controalele
la care se referă alin. (3) pct. (i) şi (ii).
Art. 10. - (1) Autoritatea Naţională Sanitară
Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor se asigură că termenii de referinţă
şi responsabilităţile medicilor veterinari care supraveghează fermele sunt
extinse şi asupra condiţiilor de creştere şi formelor de tratament prevăzute de
prezenta normă sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor.
(2) In acest cadru, medicul
veterinar consemnează într-un registru ţinut la fermă data şi felul
tratamentelor prescrise sau administrate, identificarea animalelor tratate,
precum şi perioadele de aşteptare corespunzătoare.
(3) Crescătorul consemnează în registrul menţionat la
alin. (2) sau într-un registru în conformitate cu Norma sanitară veterinară
privind Codul produselor medicinale veterinare, aprobată prin Ordinul
preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa
Alimentelor nr. 69/2005, publicat în Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 854 din 22 septembrie 2005,
ce transpune în legislaţia naţională Directiva Parlamentului European şi a
Consiliului 2001/82/CE, data şi natura tratamentului administrat. Acesta se
asigură că au fost respectate perioadele de aşteptare şi păstrează reţetele
timp de 5 ani.
(4) Crescătorii şi medicii veterinari trebuie să
furnizeze orice informaţie autorităţii competente, la cererea acesteia, şi, în
special, să furnizeze informaţii medicului veterinar oficial din abator privind
conformitatea fermelor cu cerinţele prezentei norme sanitare veterinare şi
pentru siguranţa alimentelor.
CAPITOLUL IV
Măsuri oficiale de control
Art. 11. - (1) Fără a se prejudicia controalele
efectuate în cadrul implementării planului de supraveghere la care se referă
art. 5 sau controalele prevăzute de normele sanitare veterinare specifice transpuse
în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene, Autoritatea Naţională Sanitară
Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor poate proceda la controale oficiale prin sondaj:
a) în faza de fabricaţie a substanţelor prevăzute în
grupa A din anexa nr. 1, precum şi în faza de manipulare, depozitare,
transport, distribuţie, vanzare
sau achiziţionare;
b) pe parcursul lanţului de producţie şi distribuţie
a hranei pentru animale;
c) pe parcursul lanţului de producţie a animalelor şi
a materiilor prime de origine animală reglementate de prezenta normă sanitară
veterinară şi pentru siguranţa alimentelor.
(2) Controalele prevăzute la alin. (1) trebuie să fie
efectuate în special pentru identificarea deţinerii sau prezenţei de substanţe
ori produse interzise care pot fi administrate ilegal la animale în scopul
îngrăşării sau pentru efectuarea unor tratamente interzise.
(3) In cazul suspiciunii de fraudă şi în cazul unui rezultat pozitiv al unuia dintre controalele
prevăzute la alin. (1), se aplică prevederile art. 16, 17, 18 şi 19, precum şi
măsurile prevăzute la cap. V.
(4) Controalele care trebuie efectuate în abator sau
la prima vanzare a animalelor de acvacultura şi a
produselor din peşte pot fi reduse luandu-se în considerare faptul că ferma de origine sau departamentul
aparţine unei reţele de supraveghere epidemiologică ori unui sistem de
supraveghere a calităţii, asa cum prevede art. 9 alin. (5) lit. a).
Art. 12. - (1) Controalele prevăzute de prezenta normă
sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor se efectuează inopinat de
către autorităţile naţionale competente.
(2) Proprietarul, persoana abilitată să dispună de
animale ori reprezentantul acestora este obligat să faciliteze operaţiunile de
inspecţie înainte de tăiere şi în special să ajute medicul veterinar oficial
sau personalul autorizat la orice manipulare considerată necesară.
Art. 13. - Autoritatea competentă are obligaţia ca:
a) în cazul în care există
suspiciunea că s-a aplicat un tratament ilegal, să solicite proprietarului sau
deţinătorului de animale ori
medicului veterinar responsabil de fermă să prezinte documentele care justifică natura tratamentului;
b) în cazul în care această
anchetă confirmă efectuarea unui
tratament ilegal sau că au fost utilizate substanţe ori
produse neautorizate sau cand există motive
pentru suspectarea utilizării acestora, să efectueze ori să dispună:
(i) controale prin sondaj la animalele din fermele de
origine sau de provenienţă, în vederea detectării utilizării de substanţe ori produse
neautorizate şi, în special, a eventualelor urme de
implanturi. Aceste controale pot include prelevarea
oficială de probe;
(ii) controale pentru decelarea reziduurilor
de substanţe a căror utilizare este interzisă sau de substanţe ori produse neautorizate din
fermele în care animalele
sunt crescute, ţinute sau îngrăşate, inclusiv exploataţiile care au legătură din punct de vedere administrativ cu astfel de ferme, ori din
fermele de origine sau de provenienţă a
animalelor. Sunt necesare în acest scop probe oficiale din apa de băut şi din furaje;
(iii) controale prin sondaj ale furajelor şi ale
apei potabile din exploatările
de origine sau de provenienţă,
precum şi ale apei de captare, în cazul animalelor de
acvacultura;
(iv) controalele prevăzute la art. 11 alin. (1)
lit. a);
(v) orice controale solicitate pentru
clarificarea originii substanţelor sau produselor neautorizate ori a animalelor tratate.
Art. 14. - (1) Institutul de Igienă şi Sănătate
Publică Veterinară reprezintă
laboratorul naţional de referinţă pentru reziduuri. Fiecare reziduu sau grupă de reziduuri este atribuită unui singur laborator naţional
de referinţă.
(2) Acest laborator trebuie:
a) să coordoneze activitatea celorlalte laboratoare
naţionale abilitate pentru analiza reziduurilor, în particular pentru
coordonarea standardelor şi metodelor de analiză pentru fiecare reziduu sau
grupă de reziduuri în cauză;
b) să asiste autoritatea competentă la structurarea
planului de supraveghere a reziduurilor;
c) să organizeze periodic teste comparative pentru
fiecare reziduu sau grupă de reziduuri pentru care a fost desemnat;
d) să verifice faptul că laboratoarele naţionale au
stabilit limitele de detecţie în conformitate cu prevederile legale;
e) să asigure difuzarea de informaţii furnizate de
laboratoarele comunitare de referinţă;
f) să asigure personalului posibilitatea de a
participa la cursurile de perfecţionare organizate de Comisia Europeană sau de
laboratoarele comunitare de referinţă.
(3) Laboratoarele comunitare de referinţă sunt cele
la care se referă anexa VII la Regulamentul Parlamentului European şi al
Consiliului nr. 882/2004/CE privind controalele oficiale efectuate pentru a
asigura verificarea conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi
produsele alimentare şi cu normele de sănătate animală şi de bunăstare a
animalelor.
(4) Laboratoarele oficiale pentru controlul
reziduurilor sunt incluse în anexa nr. 7.
Art. 15. - (1) Probele oficiale trebuie să fie
prelevate în conformitate cu prevederile din anexele nr. 3, 4, 5 şi 6 şi
trebuie examinate doar în laboratoare autorizate.
(2) In conformitate cu procedura comunitară, trebuie să fie specificate reguli detaliate pentru
prelevarea de probe oficiale şi metodele uzuale şi de referinţă ce trebuie să
fie utilizate pentru analiza probelor oficiale.
(3) Ori de cate ori este
eliberată o autorizaţie de punere pe piaţă a unui produs medicinal veterinar
destinat administrării la o specie de la care carnea sau produsul este destinat
consumului uman, autorităţile competente transmit metodele de analiză uzuale în
conformitate cu art. 12 alin. (3) lit. h) din norma sanitară veterinară
aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare
şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 69/2005 şi art. 7 din Regulamentul
Consiliului 2.377/90/CEE ce stabileşte o procedură comunitară pentru stabilirea
limitelor maxime de reziduuri de produse medicinale veterinare în alimentele de
origine animală, laboratoarelor comunitare şi naţionale de referinţă pentru
depistarea reziduurilor.
(4) Pentru substanţele cuprinse în grupa A, toate
rezultatele pozitive obţinute prin aplicarea unei metode uzuale în locul unei
metode de referinţă trebuie să fie confirmate de un laborator aprobat utilizand metodele de referinţă stabilite în
conformitate cu alin. (1), (2) şi (3).
(5) Pentru toate substanţele, în situaţia
înregistrării unor rezultate pozitive contestate, confirmarea sau infirmarea
rezultatului examenului de laborator se efectuează de laboratorul naţional de
referinţă desemnat în conformitate cu art. 14 alin. (1), analizele efectuandu-se pe contraproba oficială.
Cheltuielile aferente se suportă, în caz de confirmare, de reclamant.
(6) Atunci cand după
examinarea unei probe oficiale se constată un tratament ilegal, se aplică
prevederile art. 16, 17, 18 şi 19 împreună cu măsurile prevăzute la cap. V.
(7) Atunci cand analizele
evidenţiază prezenţa reziduurilor de substanţe autorizate sau de contaminanţi
care depăşesc nivelul stabilit de reglementările comunitare ori nivelul
stabilit de legislaţia naţională, se aplică prevederile art. 18 şi 19.
(8) Atunci cand examenele la care se referă alin. (8) şi (9) se efectuează pe animale sau pe produse
de origine animală din alt stat membru al Uniunii Europene, autoritatea
competentă a statului membru de origine, la solicitarea motivată a autorităţii
competente care efectuează examenul, aplică fermei ori unităţii de origine sau
de provenienţă prevederile art. 16 alin. (2), art. 17, 18 şi 19, precum şi
măsurile prevăzute la cap. V.
(9) Atunci cand examenul se
efectuează pe animale sau pe produse de origine animală importate dintr-o ţară
terţă, autoritatea competentă care efectuează acea examinare informează Comisia
Europeană care aplică măsurile prevăzute de procedura comunitară.
Art. 16. - (1) Atunci cand sunt
obţinute rezultate pozitive, astfel cum prevede art. 15, Autoritatea Naţională
Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să obţină într-un
interval cat mai scurt:
a) toate informaţiile solicitate în vederea
identificării animalului şi fermei de origine sau de provenienţă;
b) detalii complete cu privire la examenul efectuat şi la rezultatele acestuia. Dacă în urma controalelor
efectuate pe teritoriul Romaniei
se impune efectuarea unei investigaţii sau a altei acţiuni în unul ori mai
multe state membre ale Uniunii Europene sau în ţări terţe, Autoritatea
Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor informează
celelalte state membre ale Uniunii Europene şi Comisia Europeană.
(2) Autoritatea corespunzătoare efectuează:
a) o anchetă în ferma de origine sau de provenienţă,
în funcţie de caz, pentru a determina cauza prezenţei reziduurilor;
b) în cazul unui tratament ilegal, ancheta referitoare
la sursa sau sursele substanţelor ori produselor în cauză, după caz, privind fabricarea,
manipularea, depozitarea, transportul, distribuţia sau vanzarea;
c) orice alte anchete
ulterioare pe care autoritatea le consideră necesare.
(3) Animalele de la care au fost prelevate probe
trebuie identificate cu precizie. Acestea nu pot părăsi în nicio circumstanţă
ferma pană la primirea
rezultatelor controalelor efectuate.
Art. 17. - In cazul constatării unui tratament ilegal,
autoritatea competentă trebuie să se asigure că efectivul de animale în cauză,
în anchetele la care se referă art. 13 lit. b), este pus imediat sub control
oficial. Aceasta trebuie să se asigure în plus de faptul că toate animalele în
cauză sunt prevăzute cu marcă de identificare oficială şi că s-a prelevat o
probă oficială pe un eşantion reprezentativ statistic.
Art. 18. - (1) In momentul decelării de reziduuri de
substanţe ori de produse autorizate peste limita maximă admisă pentru
reziduuri, autoritatea competentă efectuează o anchetă în ferma de origine sau
de provenienţă, în funcţie de caz, pentru a determina cauzele care au condus la
depăşirea limitei.
(2) In funcţie de rezultatele anchetei, autoritatea
competentă ia toate măsurile necesare pentru protecţia sănătăţii publice, care
pot include măsuri de interzicere a scoaterii animalelor şi produselor din
ferma în cauză sau de a părăsi ferma ori unitatea în cauză pentru o perioadă
determinată.
(3) In cazul infracţiunilor
repetate de depăşire a limitelor maxime de reziduuri, în momentul
comercializării pe piaţă a animalelor de către un crescător sau a produselor de
către un crescător ori de o unitate de prelucrare, autorităţile competente
trebuie să efectueze controale intensificate pe animalele şi produsele din ferma
şi/sau unitatea în cauză pentru o perioadă de cel puţin 6 luni, cu interdicţia
valorificării produselor ori a carcaselor în aşteptarea rezultatelor analizelor
probelor prelevate.
(4) Cand se constată
depăşirea limitei maxime de reziduuri trebuie luate măsuri pentru retragerea
din consumul uman a carcaselor sau a produselor respective.
Art. 19. - (1) Costurile anchetelor şi ale controalelor
prevăzute la art. 16 sunt suportate de proprietarul sau deţinătorul de animale.
(2) Costurile analizelor efectuate în baza art. 17 şi
18 sunt suportate de proprietarul sau deţinătorul de animale, în cazul în care
în urma anchetei suspiciunea este confirmată.
(3) Fără a se prejudicia sancţiunile penale sau
administrative, costul distrugerii animalelor depistate pozitive ori a
animalelor care au fost considerate pozitive conform prevederilor art. 23 este
suportat de proprietarul de animale, fără acordarea de compensaţii sau
despăgubiri.
Art. 20. - (1) Se aplică, în
sensul prezentei norme sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor,
Norma sanitară veterinară privind asistenţa mutuală între autorităţile
administrative ale statelor membre ale Uniunii Europene şi cooperarea acestora
cu Comisia Europeană în scopul asigurării aplicării corecte a legislaţiei din
domeniile veterinar şi zootehnic, aprobată prin Ordinul preşedintelui
Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr.
41/2006, publicat în Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 202 din 3 martie 2006, ce transpune în
legislaţia naţională Directiva Consiliului 89/608/CEE.
(2) Atunci cand Autoritatea
Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor consideră că în
alt stat membru al Uniunii Europene controalele prevăzute de Directiva Consiliului 96/23/CE, transpusă
în legislaţia naţională prin prezenta normă sanitară veterinară şi pentru
siguranţa alimentelor, nu sunt efectuate sau au încetat să fie efectuate,
informează autoritatea competentă a acelui stat. Ca urmare a anchetei efectuate
în conformitate cu art. 16 alin. (2), acea autoritate ia toate măsurile
necesare şi notifică cat mai curand posibil Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru
Siguranţa Alimentelor despre deciziile luate şi motivele acelor decizii.
(3) Dacă Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi
pentru Siguranţa Alimentelor consideră că nu sunt luate astfel de măsuri sau
acestea sunt inadecvate, aceasta împreună cu statul membru care a fost acuzat
caută modalităţi şi mijloace de remediere a situaţiei, dacă este cazul,
printr-o inspecţie la faţa locului.
(4) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi
pentru Siguranţa Alimentelor şi statul membru al Uniunii Europene în cauză
informează Comisia Europeană în legătură cu litigiile şi soluţiile la care s-a
ajuns.
(5) Dacă Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi
pentru Siguranţa Alimentelor şi statul membru al Uniunii Europene implicat în
litigiu nu pot ajunge la o înţelegere, supun problema atenţiei Comisiei
Europene într-o perioadă de timp rezonabilă, iar aceasta însărcinează unul sau
mai mulţi experţi să delibereze asupra situaţiei şi să formuleze o opinie.
(6) Pană la soluţionarea
situaţiei, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor din Romania, ca stat membru de
destinaţie, poate efectua controale pe produsele care provin din
unitatea/unităţile sau exploataţia/exploataţiile la care se referă litigiul şi,
dacă rezultatul este pozitiv, ia măsuri similare celor prevăzute de art. 7
alin. (1) lit. b) din Norma sanitară veterinară privind controalele veterinare
aplicabile comerţului intracomunitar cu produse de origine animală, aprobată
prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru
Siguranţa Alimentelor nr. 256/2006, publicat în
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 935 din
17 noiembrie 2006, ce transpune în legislaţia naţională Directiva Consiliului
89/662/CEE.
(7) Pot fi luate măsuri corespunzătoare conform
rezoluţiei experţilor, în concordanţă cu procedura comunitară.
(8) Acele măsuri pot fi revizuite în conformitate cu
procedura comunitară, în lumina unei noi rezoluţii a experţilor, emisă în 15
zile.
Art. 21. - (1) Pentru a se asigura aplicarea uniformă a
prezentei norme sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, experţii veterinari
ai Comisiei Europene, în cooperare cu Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară
şi pentru Siguranţa Alimentelor, pot verifica la faţa locului dacă au fost
implementate uniform planul şi sistemul pentru verificarea planului.
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor
acordă toată asistenţa necesară experţilor în efectuarea îndatoririlor
acestora.
(2) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru
Siguranţa Alimentelor ia toate măsurile necesare pentru a lua în considerare
rezultatele acestor verificări şi notifică Comisiei Europene măsurile luate.
CAPITOLUL V
Măsuri ce trebuie luate în cazul constatării unei
infracţiuni
Art. 22. - Atunci cand în posesia persoanelor neautorizate sunt descoperite substanţe sau produse neautorizate
ori substanţe menţionate în grupele A, B1 şi B2 din anexa nr. 1, acele substanţe sau produse neautorizate trebuie
să fie supuse controlului oficial pană la adoptarea unor măsuri adecvate de către autoritatea
competentă, fără a se aduce atingere eventualelor sancţiuni aplicate
contravenientului/contravenienţilor.
Art. 23. - (1) In perioada de interdicţie prevăzută la
art. 17, animalele din ferma în cauză nu pot părăsi ferma de origine sau nu pot
fi cedate unei alte persoane, dacă ferma nu se află sub control oficial.
Autoritatea competentă trebuie să ia măsuri restrictive corespunzătoare în
funcţie de natura substanţei sau substanţelor identificate.
(2) După o prelevare de probe efectuată în
conformitate cu art. 17, în cazul confirmării unui tratament ilegal, animalul
sau animalele depistate pozitiv trebuie tăiate pe loc, fără întarziere, ori trimise direct la un abator desemnat sau la unitatea de
ecarisare, în baza unui certificat veterinar oficial
pentru a fi tăiate. Animalele tăiate în aceste condiţii sunt trimise la o
unitate de procesare cu risc înalt, aşa cum este definită de Regulamentul
Parlamentului European şi al Consiliului 1774/2002/CE ce stabileşte reguli de
sănătate cu privire la subproduse de origine animală care nu sunt destinate
pentru consum uman.
(3) In plus, probele se prelevă pe cheltuiala
proprietarului, pe ansamblul loturilor de animale aparţinand exploataţiei controlate şi susceptibile
de a fi suspectate.
(4) Dacă jumătate sau mai mult din prelevările efectuate
pe o probă reprezentativă, în conformitate cu art. 17, sunt pozitive, fermierul
poate opta fie pentru efectuarea unui control la toate animalele prezente din
fermă care pot fi suspectate, fie pentru tăierea acestor
animale.
(5) Pentru o perioadă ulterioară de minimum 12 luni,
exploataţia/exploataţiile aparţinand aceluiaşi proprietar va/vor face obiectul unui control riguros,
în vederea depistării reziduurilor. In cazul în care fusese deja pus în
aplicare un sistem organizat de autocontrol, proprietarul în cauză pierde
beneficiul utilizării acestuia pe perioada menţionată.
(6) In funcţie de infracţiunea constatată,
exploataţiile sau unităţile care aprovizionează exploataţia în cauză trebuie
supuse unor controale suplimentare celor prevăzute la art. 11 alin. (1), pentru
a se stabili sursa substanţei în cauză. Această dispoziţie se aplică pentru
toate exploataţiile şi unităţile aparţinand, ca şi exploataţia de origine sau de provenienţă, aceleiaşi
filiere de aprovizionare cu animale sau cu hrană pentru animale.
Art. 24. - (1) In cazul în care există suspiciuni ori
dovezi că animalele respective au fost supuse unui tratament ilegal sau că
le-au fost administrate substanţe ori produse neautorizate, medicul veterinar
oficial dintr-un abator trebuie:
a) să dispună ca animalele să fie tăiate separat de
celelalte loturi de animale care sosesc la abator;
b) să reţină carcasele şi organele şi să efectueze
toate procedurile de prelevare de probe necesare pentru decelarea substanţelor
în cauză;
c) să trimită carnea şi organele la o unitate de
procesare cu risc înalt, aşa cum este definită de Regulamentul Parlamentului
European şi al Consiliului 1774/2002/CE, fără despăgubire sau compensaţie, în
cazul obţinerii de rezultate pozitive. In acest caz se aplică art. 20, 21, 22
şi 23.
(2) In cazul în care există suspiciuni sau dovezi că
animalele în cauză au fost supuse unui tratament autorizat, dar nu au fost
respectate perioadele de aşteptare, medicul veterinar oficial din abator amană tăierea animalelor pană cand este sigur că reziduurile nu depăşesc nivelurile admise.
(3) Această perioadă trebuie să fie, obligatoriu, mai
mare decat perioada de
aşteptare prevăzută la art. 7 alin. (3) din norma sanitară veterinară, aprobată
prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru
Siguranţa Alimentelor nr. 199/2006, ce transpune în legislaţia naţională
Directiva Consiliului 96/22/CE, pentru substanţele în cauză, sau perioadele de
aşteptare prevăzute în autorizaţia de comercializare.
(4) In cazuri de urgenţă sau dacă starea de sănătate a
animalelor este grav afectată ori dacă infrastructura sau echipamentul din dotarea abatorului nu permite amanarea
tăierii animalelor, acestea pot fi tăiate înainte de sfarşitul perioadei de interdicţie ori de amanare. Carnea şi organele vor fi reţinute pană la primirea rezultatelor controalelor oficiale efectuate de
medicul veterinar oficial al laboratorului. Se admit pentru consum uman numai
carnea şi organele care conţin o cantitate de reziduuri care nu depăşeşte
nivelul admis.
(5) Medicul veterinar oficial dintr-un abator trebuie
să declare improprii pentru consum uman carcasele şi produsele pentru care
nivelul reziduurilor depăşeşte nivelul permis prin reglementările comunitare
sau naţionale.
Art. 25. - In cazul confirmării utilizării sau
fabricării de substanţe ori de produse neautorizate într-o unitate de
producţie, orice autorizaţii sau aprobări oficiale de care beneficiază unitatea
în cauză vor fi suspendate pe perioada în care unitatea este supusă controalelor
mai stricte. In cazul recidivei, astfel de autorizaţii sau aprobări sunt
retrase definitiv.
Art. 26. - Dreptul de contestaţie
permis de legislaţia naţională împotriva deciziilor luate de autorităţile
competente în baza art. 23 şi 24 nu trebuie să afecteze prevederile prezentei
norme sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor.
Art. 27. - Trebuie să fie luate măsuri administrative
corespunzătoare împotriva oricărei persoane care se face responsabilă de
distribuirea sau administrarea de substanţe ori de produse interzise sau pentru
administrarea de substanţe ori de produse autorizate, în alte scopuri decat cele prevăzute de legislaţia existentă.
Art. 28. - Toate formele de necooperare cu autoritatea
competentă sau toate formele de obstrucţionare din partea personalului ori a
responsabilului unui abator sau, în cazul unei unităţi private, din partea
proprietarului ori a proprietarilor abatorului sau din partea proprietarului de
animale ori a persoanei care le deţine, în timpul inspecţiei şi prelevării de
probe necesare implementării planului naţional de supraveghere a reziduurilor,
precum şi în timpul derulării anchetelor şi controalelor prevăzute prin
prezenta normă sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor, atrag
aplicarea de sancţiuni penale şi/sau administrative corespunzătoare.
CAPITOLUL VI
Import din ţări terţe
Art. 29. - Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi
pentru Siguranţa Alimentelor informează Comisia Europeană în fiecare an despre
rezultatele controalelor cu privire la reziduuri efectuate la animalele şi
produsele de origine animală importate din ţări terţe, în conformitate cu Norma
sanitară veterinară care stabileşte principiile ce reglementează organizarea
controalelor veterinare privind produsele ce intră în Comunitatea Europeană din
ţări terţe, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare
Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 206/2006, publicat în Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 752 din 4 septembrie 2006, ce transpune în legislaţia naţională
Directiva Consiliului 97/78/CE, şi cu Norma sanitară veterinară privind
stabilirea principiilor care reglementează organizarea controalelor veterinare
pentru animalele care intră în Comunitatea Europeană din ţări terţe, aprobată prin
Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru
Siguranţa Alimentelor nr. 243/2006, publicat în Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 900 din 6 noiembrie
2006, ce transpune în legislaţia naţională Directiva Consiliului 91/496/CEE.
Art. 30. - (1) Dacă în urma controalelor prevăzute de
norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii
Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 206/2006 şi
de norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii
Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 243/2006
reiese că au fost utilizate produse sau substanţe neautorizate pentru
tratamentul animalelor dintr-un lot de animale dat, lot de animale în înţelesul
art. 2 alin. (2) lit. e) din norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul
preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa
Alimentelor nr. 243/2006, sau reiese prezenţa unor astfel de produse ori
substanţe, la întregul lot de animale sau la o parte a acestuia care provine
din aceeaşi unitate, autoritatea competentă ia următoarele măsuri cu privire la
animalele şi produsele implicate într-o astfel de utilizare:
a) informează Comisia Europeană despre natura
produselor utilizate şi despre lotul în cauză;
b) întăreşte controlul la toate loturile de animale
sau de produse care provin din aceeaşi sursă. In special, următoarele 10 loturi
care provin din aceeaşi sursă trebuie să fie reţinute la postul de inspecţie de
frontieră, pentru un control privind reziduurile prin prelevarea unei probe
reprezentative din fiecare lot sau parte a lotului, în schimbul depunerii unei
garanţii pentru cheltuieli de control. Atunci cand aceste controale pun în evidenţă prezenţa substanţelor sau
produselor neautorizate ori atunci cand au fost depăşite limitele maxime, se aplică prevederile art. 19,
20, 21 şi 22 din Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului
882/2004/CE privind controalele oficiale efectuate pentru a se asigura verificarea
conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi cea privind
alimentele şi cu regulile de sănătate şi de bunăstare a
animalelor;
c) Comisia Europeană va fi informată despre
rezultatul controalelor suplimentare efectuate şi pe baza acestei informaţii va
efectua toate anchetele necesare pentru determinarea motivelor şi originii
infracţiunilor constatate.
(2) Atunci cand controalele
prevăzute de norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul preşedintelui
Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr.
206/2006 pun în evidenţă depăşirea limitelor maxime de reziduuri se recurge la
controalele prevăzute la alin. (1) lit. b).
CAPITOLUL VII
Dispoziţii finale
Art. 31. - Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi
pentru Siguranţa Alimentelor informează Comisia Europeană cu privire la actele
normative şi prevederile administrative necesare implementării prezentei norme
sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor.
Art. 32. - Anexele nr. 1 -7 fac parte integrantă din
prezenta normă sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor.
ANEXA Nr. 1
la norma sanitară veterinară si pentru siguranţa alimentelor
A. Grupa A: Substanţe cu
efect anabolizant şi substanţe neautorizate
1. Stilbene, derivaţi ai stilbenelor, precum şi
sărurile sau esterii acestora;
2. Agenţi antitiroidieni;
3. Steroizi;
4. Lactone ale acidului rezorcilic, inclusiv zeranol
5. Betaagoniste;
6. Substanţe incluse în anexa IV la Regulamentul Consiliului 2.377/90 ce
stabileşte o procedură comunitară pentru stabilirea limitelor maxime de
reziduuri de produse medicinale veterinare în alimentele de origine animală.
B. Grupa B: Medicamente veterinare1) şi contaminanţi
1. Substanţe antibacteriene, antibiotice, sulfonamide
şi quinolone
2. Alte medicamente veterinare:
a) antihelmintice;
b) anticoccidiene, inclusiv nitroimidazoli;
c) carbamaţi şi piretroide;
d) tranchilizante;
e) antiinflamatorii nesteroidine;
f) alte substanţe cu acţiune farmacologică.
3. Alte substanţe şi contaminanţi din mediul
înconjurător:
a) compuşi organocloruraţi, inclusiv PCB;
b) compuşi organofosforici;
c) elemente chimice;
d) micotoxine;
e) coloranţi;
f) alte substanţe.
1) Inclusiv substanţe neînregistrate care ar putea fi utilizate în
scopuri veterinare.
ANEXA Nr. 2 la norma sanitară veterinară si pentru siguranţa alimentelor
GRUPELE
de reziduuri sau substanţe ce se determină pe specii
de animale, furaje, apă şi produse primare de origine animală
Specia de animale şi tipul de produse de origine animală
Grupa de substanţe
|
Bovine, ovine, caprine, porcine,
cabaline
|
Păsări
|
Animale
de
acvacultura
|
Lapte
|
Ouă
|
Carne de iepure de casă, vanat sălbatic*) şi vanat de crescătorie
|
Miere
|
A
|
1
|
X
|
X
|
X
|
|
|
X
|
|
2
|
X
|
X
|
|
|
|
X
|
|
3
|
X
|
X
|
X
|
|
|
X
|
|
4
|
X
|
X
|
|
|
|
X
|
|
5
|
X
|
X
|
|
|
|
X
|
|
6
|
X
|
X
|
X
|
X
|
X
|
X
|
|
B
|
1
|
X
|
X
|
X
|
X
|
X
|
X
|
X
|
2 a)
|
X
|
X
|
X
|
X
|
|
X
|
|
b)
|
X
|
X
|
|
|
X
|
X
|
|
0
|
X
|
X
|
|
|
|
X
|
X
|
d)
|
X
|
|
|
|
|
|
|
e)
|
X
|
X
|
|
X
|
|
X
|
|
f)
|
|
|
|
|
|
|
|
3 a)
|
X
|
X
|
X
|
X
|
X
|
X
|
X
|
b)
|
X
|
|
|
X
|
|
|
X
|
0
|
X
|
X
|
X
|
X
|
|
X
|
X
|
d)
|
X
|
X
|
X
|
X
|
|
|
|
e)
|
|
|
X
|
|
|
|
|
f)
|
|
|
|
|
|
|
|
*) Pentru vanatul sălbatic se
fac numai determinări de elemente chimice.
ANEXA Nr. 3
la norma sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor
PROCEDURA
de prelevare a probelor oficiale
1. Planul de control al reziduurilor trebuie utilizat
pentru supravegherea şi prezentarea motivelor pentru riscurile determinate de
existenţa reziduurilor din alimentele de origine animală din ferme, abatoare,
unităţi procesatoare de lapte, peşte şi staţiile de colectare şi ambalare a
ouălor. Probele oficiale trebuie să fie prelevate în conformitate cu capitolul
relevant din anexa nr. 4 la norma sanitară veterinară şi pentru siguranţa
alimentelor. Ori de cate ori
sunt prelevate probe oficiale, prelevarea trebuie să fie neprevăzută,
neaşteptată şi să nu fie efectuată la intervale de timp prestabilite şi nici
într-o anumită zi a săptămanii.
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor
trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că elementul de
surpriză al controalelor este menţinut constant.
2. Pentru substanţele din grupa A, supravegherea are
ca scop descoperirea administrării ilegale de substanţe interzise şi,
respectiv, administrarea abuzivă de substanţe aprobate. La prelevare trebuie
urmărite prevederile anexei nr. 4. Probele trebuie să ia în considerare
următoarele criterii minime: sex, varstă, specie, sistem de îngrăsare, toate informaţiile disponibile,
precum şi toate evidenţele de utilizare neadecvată sau de abuz de substanţe din acest grup.
3. Pentru substanţele din grupa B, supravegherea are
ca scop în special controlul conformităţii reziduurilor de medicamente de uz
veterinar menţionate în anexele I şi III la Regulamentul Consiliului 2.377/90 ce stabileşte o
procedură comunitară pentru stabilirea limitelor maxime de reziduuri de produse
medicinale veterinare în alimentele de origine animală, cu limitele maxime
pentru reziduuri, precum şi nivelurile maxime de pesticide prevăzute de anexa
nr. 2 la norma sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor aprobată
prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru
Siguranţa Alimentelor nr. 23/2007, precum şi monitorizarea concentraţiei
contaminanţilor mediului înconjurător.
4. Toate probele trebuie să fie prelevate selectiv,
conform criteriilor stabilite printr-o decizie a Comisiei Europene, cu excepţia
cazului în care prelevarea randomizată poate fi justificată de Autoritatea
Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor la prezentarea
programului naţional Comisiei Europene.
ANEXA Nr. 4
la norma sanitară veterinară si pentru siguranţa alimentelor
NUMĂRUL SI FRECVENTA PRELEVĂRILOR DE PROBE
Scopul prezentei anexe este de
a defini numărul minim de animale de la care trebuie să fie prelevate probe.
Fiecare probă poate fi analizată pentru detectarea prezenţei reziduurilor.
CAPITOLUL I
Bovine, porcine, ovine, caprine şi ecvine
1. Bovine
Numărul minim de animale care trebuie să fie controlate
în fiecare an pentru decelarea reziduurilor şi substanţelor nepermise trebuie
să fie cel puţin egal cu 0,4% din numărul bovinelor tăiate în anul precedent,
cu următoarea repartizare:
Grupa A: 0,25%, împărţită după cum urmează:
a) jumătate din probe trebuie să fie prelevate de la
animalele vii din exploataţie; [prin derogare, 25% din probele analizate pentru
determinarea substanţelor din grupa A5 pot fi prelevate din material adecvat
(furaje, apă etc.)]
b) jumătate din numărul total de probe trebuie să fie
prelevate din abator.
Fiecare subgrup din grupa A trebuie să fie verificat în
fiecare an, utilizandu-se un
minim de 5% din numărul total de probe prelevate pentru grupa A.
Restul de probe trebuie să fie alocat în conformitate
cu experienţa şi informaţiile de care dispune Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi
pentru Siguranţa Alimentelor.
Grupa B: 0,15%
a) 30% din numărul de probe trebuie să fie verificate
pentru substanţele din grupa B1;
b) 30% din numărul de probe trebuie să fie verificate
pentru substanţele din grupa B2;
c) 10% din numărul de probe trebuie să fie verificate
pentru substanţele din grupa B3.
Restul de probe trebuie să fie alocat în conformitate
cu situaţia din Romania.
2. Porcine
Numărul minim de animale care
trebuie să fie verificate în fiecare an pentru decelarea reziduurilor şi
substanţelor interzise trebuie să fie cel puţin egal cu 0,05% din numărul de
porcine tăiate în anul precedent, cu următoarea repartizare:
Grupa A: 0,02%
In cazul în care se prelevă
probe de la animale la abator, sunt necesare la nivelul fermei analize
suplimentare sau testarea tuturor parametrilor adecvaţi din apă, furaje,
fecale. In acest caz, numărul minim de ferme care trebuie să fie controlate
anual trebuie să reprezinte cel puţin o fermă per 100.000 de porci tăiaţi în
anul precedent.
Fiecare subgrup din grupa A trebuie să fie verificat în
fiecare an, utilizandu-se un
minim de 5% din numărul total de probe care sunt prelevate pentru grupa A.
Restul de probe trebuie să fie
alocat în conformitate cu experienţa şi informaţiile de care dispune
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor.
Grupa B: 0,03%
Trebuie să fie respectată aceeaşi pondere pe subgrup ca
şi pentru bovine. Restul de probe trebuie să fie alocat în conformitate cu
situaţia din Romania.
3. Ovine şi caprine
Numărul minim de animale care trebuie să fie verificat
pentru reziduuri şi substanţe interzise trebuie să fie cel puţin egal cu 0,05%
din numărul de ovine şi caprine în varstă de peste 3 luni tăiate în anul precedent, cu următoarea
pondere:
Grupa A: 0,01%
Fiecare subgrup din grupa A trebuie să fie verificat în
fiecare an, utilizandu-se un
minim de 5% din numărul total de probe ce trebuie să fie colectate pentru grupa A.
Restul de probe trebuie să fie alocat în conformitate
cu experienţa şi informaţiile de care dispune Autoritatea Naţională Sanitară
Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor.
Grupa B: 0,04%
Trebuie să fie respectată aceeaşi pondere per subgrup
ca şi pentru bovine. Restul de probe trebuie să fie alocat în conformitate cu
experienţa şi informaţiile Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru
Siguranţa Alimentelor.
4. Ecvine
Numărul de probe trebuie să fie stabilit de Autoritatea
Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor în conformitate
cu problemele identificate.
CAPITOLUL II
Pui de carne, găini reformă, curci, alte păsări
O probă constă în una sau mai multe animale, în funcţie
de cerinţele metodelor analitice.
Pentru fiecare categorie de
păsări (pui de carne, găini reformă, curci sau alte păsări), numărul minim de
probe prelevate în fiecare an trebuie să fie cel puţin egal cu 1 per 200 de
tone din producţia anuală (greutatea la tăiere), cu un minim de 100 de probe
pentru fiecare grup de substanţe, dacă producţia anuală a categoriei de păsări
este peste 5.000 tone.
Trebuie să fie respectată următoarea repartizare:
Grupa A: 50% din numărul total de probe
Echivalentul unei cincimi din aceste probe trebuie să
fie prelevat la nivel de fermă.
Fiecare subgrup al grupei A trebuie să fie verificat în
fiecare an, utilizandu-se un
minim de 5% din numărul total de probe care trebuie să fie colectate pentru
grupa A.
Restul de probe trebuie să fie alocat în conformitate
cu experienţa şi informaţiile de care dispune Autoritatea Naţinală Sanitară
Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor.
Grupa B: 50% din numărul total de probe:
a) 30% trebuie să fie verificate pentru substanţele
din grupa B1;
b) 30% trebuie să fie verificate pentru substanţele
din grupa B2;
c) 10% trebuie să fie verificate pentru substanţele
din grupa B3.
Restul de probe trebuie să fie alocat în conformitate
cu situaţia din Romania.
CAPITOLUL III
Produse de acvacultura
1. Produse din peşte de crescătorie
O probă este reprezentată de unul sau mai mulţi peşti,
în funcţie de mărimea peştelui şi de cerinţele metodei analitice.
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru
Siguranţa Alimentelor trebuie să respecte numărul minim de probe prelevate şi
frecvenţele menţionate mai jos, ţinand cont de producţia peştilor de fermă (exprimată în tone).
Numărul minim de probe prelevate anual trebuie să fie
cel puţin 1/100 tone din producţia anuală.
Compuşii ce urmează a fi analizaţi şi probele prelevate
pentru analiză trebuie selectate în funcţie de probabilitatea de utilizare a
acestor substanţe.
Trebuie să fie respectată următoarea repartizare:
Grupa A: o treime din numărul total de probe
Toate probele trebuie să fie prelevate la nivelul
fermei, din peştii aflaţi în toate stadiile de creştere1), inclusiv peştii care sunt
destinaţi punerii pe piaţă pentru consum.
Grupa B: două treimi din numărul total de probe
Prelevarea trebuie să fie efectuată:
a) de preferinţă la fermă, pe peştele destinat punerii
pe piaţă pentru consum;
b) la unitatea de prelucrare sau la nivelul depozitelor
de vanzare angro, pe peşti proaspeţi, în condiţii în
care poate fi realizată trasabilitatea la ferma de origine, dacă există un
rezultat pozitiv.
In toate cazurile, probele prelevate în fermă pot fi
luate dintr-un minimum de 10% din unităţile de producţie înregistrate.
2. Alte produse de acvacultura
Atunci cand există suspiciuni
privind administrarea de produse medicinale veterinare sau substanţe chimice
altor produse de acvacultura sau cand se suspectează contaminarea mediului înconjurător, aceste specii trebuie să
fie incluse în planul de prelevare în proporţie cu producţia acestora ca probe
suplimentare celor prelevate pentru produsele din peşte de crescătorie.
1) Pentru fermele de
fructe de mare, în care condiţiile de prelevare pot fi
extrem de dificile, probele pot fi luate din furaje, în locul probelor din
peşti.
ANEXA Nr. 5
la norma sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor
NUMĂRUL ŞI FRECVENŢA
prelevărilor de probe pentru supravegherea anumitor
substanţe şi reziduuri ale acestora în lapte, ouă,carne de iepure de casă,
carne de vanat
sălbatic şi de crescătorie, miere
CAPITOLUL I
Lapte
1. Lapte de vacă
A. Cerinţe de prelevare a probelor
1. Fiecare prelevare oficială de probe trebuie să fie
efectuată de autorităţile competente oficiale astfel încat să fie întotdeauna posibilă
identificarea fermei de origine a laptelui.
2. Pot fi prelevate probe:
a) fie la nivelul fermei, din rezervorul de colectare;
b) fie la nivelul fabricii de
prelucrare a laptelui, înainte ca cisterna să fie descărcată.
3. Derogarea de la principiul anterior al
trasabilităţii fermei de origine poate fi acceptată pentru substanţele sau
reziduurile prevăzute în grupa B 3 a), b) şi c) din anexa nr. 1 la norma
sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor.
4. Probele trebuie să fie prelevate numai din lapte
crud. Mărimea probei prelevate depinde de metodele de analiză utilizate.
B. Numărul şi frecvenţa prelevărilor de probe Numărul
anual al probelor prelevate este 1 per 15.000 tone din producţia anuală de lapte, cu un minim de 300 de
probe.
Trebuie să fie respectată următoarea repartizare:
a) 70% din probe trebuie să fie examinate pentru
prezenţa reziduurilor de medicamente veterinare. In acest caz, fiecare probă
trebuie să fie testată pentru cel puţin 4 compuşi diferiţi, de la cel puţin 3
dintre grupele A 6, B 1, B 2 a) şi B 2 e) din anexa nr. 1;
b) 15% din probele prelevate trebuie să fie testate
pentru decelarea reziduurilor desemnate în grupa B 3
din anexa nr. 1;
c) restul de 15% trebuie să fie alocat în conformitate
cu situaţia din Romania.
2. Lapte de oaie, capră şi
iapă
Numărul probelor prelevate pentru aceste specii se
stabileşte de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa
Alimentelor, în concordanţă cu nivelul producţiei şi cu problemele
identificate. Laptele de la aceste specii trebuie să fie inclus în planul de
prelevare a probelor ca probe suplimentare celor prelevate pentru laptele de
vacă.
CAPITOLUL II
Ouă
1. Ouă de găină
A. Cerinţe pentru prelevarea probelor
1. Fiecare prelevare oficială trebuie să fie
efectuată de autorităţile competente oficiale în aşa fel încat să fie întotdeauna posibilă
identificarea fermei de unde provin ouăle.
2. Probele pot fi prelevate:
a) fie la nivel de fermă;
b) fie la nivelul centrului de ambalare.
Mărimea probei este de cel puţin 12 ouă sau mai multe,
în funcţie de metodele analitice utilizate.
B. Numărul şi frecvenţa de prelevare a probelor
Numărul de probe ce trebuie să fie prelevate în fiecare
an trebuie să fie cel puţin egal cu 1/1.000 tone din producţia anuală de ouă de
consum, cu un minim de 200 de probe.
Numărul de probe prelevate pentru aceste specii trebuie
să fie stabilit de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru
Siguranţa Alimentelor, în concordanţă cu structura industriei, în special în
ceea ce priveşte nivelurile de integrare din cadrul acesteia.
Cel puţin 30% din probe trebuie să fie colectate din
centrele de ambalare care reprezintă cea mai semnificativă proporţie de ouă
destinate consumului uman. Trebuie să fie respectată următoarea repartizare:
a) 70% din probele prelevate trebuie să fie testate
pentru cel puţin un compus din următoarele grupe: grupele A 6, B 1 şi B 2 b),
menţionate în anexa nr. 2 la norma sanitară veterinară şi pentru siguranţa
alimentelor;
b) 30% din probele prelevate trebuie să fie alocate
în concordanţă cu situaţia din Romania, dar trebuie să includă anumite analize pentru substanţe din
grupul B 3 a) din anexa nr. 1.
2. Ouă de la alte specii de
păsări
Numărul de probe prelevate pentru aceste specii trebuie
să fie stabilit de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru
Siguranţa Alimentelor, în concordanţă cu nivelul producţiei şi cu problemele
identificate. Ouăle de la aceste specii trebuie să fie incluse în planul de
prelevare ca probe suplimentare celor prelevate pentru găini ouătoare.
CAPITOLUL III
Carne de iepure, carne de vanat sălbatic şi vanat de crescătorie
1. Carne de iepure
A. Cerinţe pentru prelevarea
probelor
O probă constă din unul sau mai multe animale provenite
de la acelaşi producător, în concordanţă cu cerinţele metodelor analitice.
1. Fiecare prelevare oficială trebuie să fie
efectuată de autorităţile competente oficiale astfel încat să fie întotdeauna posibilă identificarea
fermei de origine a iepurilor.
2. Pot fi prelevate probe, în concordanţă cu
structura producţiei de iepuri din Romania:
a) fie la nivelul fermei;
b) fie la nivelul abatoarelor înregistrate (în
conformitate cu prevederile Regulamentului Parlamentului
European şi al Consiliului 854/2004/CE ce stabileşte reguli specifice pentru
organizarea de controale oficiale privind produsele de origine animală
destinate pentru consum uman).
Fără a se prejudicia prevederile prezentei norme
sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, anumite probe suplimentare
din apa de băut şi din furaje pot fi prelevate la nivelul fermei, pentru
controlul substanţelor ilegale.
B. Numărul şi frecvenţa de prelevare a probelor
Numărul probelor ce trebuie să fie prelevate în fiecare an trebuie să fie egal cu 10/300 de tone
din producţia anuală (greutatea la tăiere) pentru primele 3.000 de tone de producţie şi o probă pentru fiecare
300 de tone suplimentare.
Trebuie să fie respectată următoarea repartizare:
(referinţă la anexa nr. 1)
1. grupa A: 30% din totalul numărului de probe
prelevate:
a) 70% trebuie să fie controlate pentru substanţe din
grupa A 6;
b) 30% trebuie să fie controlate pentru substanţe din
alte subgrupe ale grupei A;
2. grupa B: 70% din totalul numărului de probe
prelevate:
a) 30% trebuie să fie verificate pentru substanţe din
grupa B 1;
b) 30% trebuie să fie verificate pentru substanţe din
grupa B 2;
c) 10% trebuie să fie verificate pentru substanţe din
grupa B 3.
Restul de probe trebuie să fie alocat în concordanţă cu
situaţia din Romania.
2. Vanat de
crescătorie
A. Cerinţe pentru prelevarea probelor
Mărimea probei va depinde de metoda analitică
utilizată.
Probele trebuie să fie prelevate la nivel de unitate
procesatoare. Trebuie să fie posibilă trasabilitatea animalelor sau a cărnii
acestora pană la ferma de
origine. Trebuie să fie prelevate la nivel de fermă unele probe suplimentare
din apa de băut şi din furaje pentru controlul substanţelor ilegale, fără a se
prejudicia prevederile prezentei norme sanitare veterinare şi pentru siguranţa
alimentelor.
B. Numărul şi frecvenţa de prelevare a probelor
Numărul probelor ce trebuie să fie prelevate în fiecare an trebuie să fie cel puţin egal cu 100
de probe. Trebuie să fie respectată următoarea repartizare:
1. Grupa A: 20% din totalul numărului de probe
Majoritatea prelevărilor trebuie să fie analizate pentru compuşi din grupele A 5 şi A 6.
2. Grupa B: 70% din numărul total de probe
Repartizarea trebuie să fie:
a) 30% trebuie să fie verificate pentru substanţe din
grupa B 1;
b) 30% trebuie să fie verificate pentru substanţe din
grupa B 2 a) şi b);
c) 10% trebuie să fie verificate pentru substanţe din
grupa B 2 c) şi e);
d) 30% trebuie să fie verificate pentru substanţe din
grupa B 3.
Restul de probe (10%) va fi alocat în concordanţă cu
experienţa Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa
Alimentelor.
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru
Siguranţa Alimentelor furnizează Comisiei Europene cifrele care corespund
producţiei naţionale de carne de vanat de crescătorie destinată pentru consum uman.
3. Vanat sălbatic
A. Cerinţe pentru prelevarea probelor
Mărimea probei va depinde de metoda analitică
utilizată.
Probele trebuie să fie
prelevate la nivel de unitate procesatoare sau la locul de vanătoare.
Trebuie să fie posibilă trasabilitatea animalelor pană la regiunea unde acestea au fost vanate.
B. Numărul şi frecvenţa de prelevare a probelor
Numărul probelor ce trebuie să fie prelevate în fiecare an trebuie să fie cel puţin egal cu 100
de probe.
Aceste probe trebuie să fie prelevate pentru a se
analiza reziduurile de elemente chimice.
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru
Siguranţa Alimentelor furnizează Comisiei Europene cifrele care corespund producţiei
naţionale anuale de vanat
sălbatic destinat consumului uman.
CAPITOLUL IV
Miere
A. Cerinţe pentru prelevarea probelor
Mărimea probei va depinde de metoda analitică
utilizată.
Probele pot fi prelevate în orice
punct al lanţului de producţie, cu condiţia să fie posibilă trasabilitatea
producătorului original al mierii.
B. Numărul şi frecvenţa de prelevare a probelor
Numărul probelor ce trebuie să fie prelevate în fiecare an trebuie să fie cel puţin egal cu 10
per 300 de tone din producţia anuală, pentru primele 3.000 de tone de producţie
şi o probă pentru fiecare 300 de tone suplimentare.
Trebuie să fie respectată următoarea repartizare:
a) grupa B 1 şi grupa B 2 c): 50% din numărul total de
probe;
b) grupa B 3 a), b) şi c):
40% din numărul total de probe.
Restul de probe (10%) trebuie să fie alocat în
concordanţă cu experienţa Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru
Siguranţa Alimentelor. Trebuie să fie acordată o atenţie deosebită micotoxinelor.
ANEXA Nr. 6 la norma sanitară veterinară si pentru siguranţa alimentelor
PROCEDURI
de prelevare oficială a probelor si de prelucrare
oficială a acestora
1. Responsabilităţi
1.1. Inspector Inspectorii oficiali trebuie să fie
desemnaţi de către autoritatea
competentă pentru prelevarea, înregistrarea, pregătirea şi organizarea
transportului probelor pentru controlul oficial în condiţii corespunzătoare.
1.2. Laboratoare aprobate
Analizele probelor trebuie să fie efectuate exclusiv de
laboratoarele aprobate pentru controlul oficial al reziduurilor de către
autoritatea competentă.
Sunt solicitate pentru laboratoarele autorizate
participarea la o evaluare externă de control al calităţii recunoscută
internaţional şi schema de acreditare. Aceste laboratoare trebuie să-şi dovedească
competenţa prin participarea regulată şi cu succes la programe adecvate de
testare a competenţei, recunoscute sau organizate de laboratoarele de referinţă
naţionale ori comunitare.
2. Prelevarea de probe
2.1. Aspecte fundamentale
Ori de cate ori sunt prelevate
probe oficiale, prelevarea de probe trebuie să fie neprevăzută, neaşteptată
şi efectuată la ore şi zile
din săptămană care nu au fost
stabilite anterior. Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru
Siguranţa Alimentelor trebuie să ia toate precauţiile necesare pentru a se
asigura că elementul surpriză în controale este menţinut în permanenţă.
Prelevarea de probe trebuie să fie efectuată la
intervale variate, repartizate pe ansamblul întregului an la unităţile
menţionate la pct. 1 din anexa nr. 3 la norma sanitară veterinară şi pentru
siguranţa alimentelor. In acest context, trebuie să se ia în considerare faptul
că un anumit număr de substanţe sunt administrate doar în perioade speciale.
Fără a se aduce atingere dispoziţiilor planului de
control al reziduurilor, trebuie să fie luate în consideraţie şi alte
informaţii disponibile atunci cand se selectează probele, ca de exemplu utilizarea substanţelor
necunoscute în prezent, apariţia bruscă a bolilor în anumite regiuni, existenţa
unor practici frauduloase etc.
2.2. Strategia prelevării de probe
Planul de control al reziduurilor urmăreşte:
a) detectarea tuturor tratamentelor ilegale, aşa cum
au fost definite la art. 2 lit. b);
b) controlul conformităţii reziduurilor de medicamente veterinare cu limitele maxime de reziduuri
stabilite de anexele nr. I şi III la Regulamentul
Consiliului 2377/90/CEE şi cu nivelurile maxime de pesticide stabilite de anexa
nr. 2 la norma sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor aprobată
prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru
Siguranţa Alimentelor nr. 23/2007 sau prin reglementările naţionale în materie
de contaminanţi din mediul înconjurător;
c) supravegherea şi revelarea motivelor pentru
reziduurile din alimentele de origine animală.
2.3. Colectarea probelor
2.3.1. Definiţii
2.3.1.1. Proba cu scop determinat
Proba cu scop determinat este o probă ce este prelevată
în concordanţă cu strategia de prelevare de probe, aşa cum a fost definită la
pct. 2.2 menţionat anterior.
2.3.1.2. Proba suspectă
Proba suspectă este o probă ce este prelevată:
a) ca o consecinţă a rezultatelor pozitive la probele
prelevate în concordanţă cu cerinţele art. 5;
b) ca o consecinţă a art. 11;
c) ca cerinţe ale art. 24.
2.3.1.3. Proba randomizată
Proba randomizată este o probă care este prelevată în
baza consideraţiilor statistice, pentru a furniza date reprezentative.
2.3.2. Prelevarea de probe cu scop determinat în cadrul
fermei
2.3.2.1. Criterii pentru selectarea probei cu scop
determinat
Fermele care fac obiectul recoltării de probe cu scop
determinat pot fi alese pe baza cunoaşterii locului sau a oricăror alte
informaţii relevante, cum ar fi sistemul de îngrăşare, rasa şi sexul
animalului. Inspectorul efectuează apoi o evaluare a întregului efectiv din
fermă, pentru a selecta acele animale de la care urmează să fie prelevate probe. Pentru realizarea acestei
evaluări, trebuie să fie aplicate, printre altele, următoarele criterii:
a) indicarea utilizării substanţelor farmacologic
active;
b) caracteristici sexuale secundare;
c) modificări comportamentale;
d) acelaşi nivel de dezvoltare într-un grup de
animale de diferite rase/categorii;
e) animale cu o bună conformaţie şi grăsime puţină.
2.3.2.2. Tipul de probă cu scop determinat ce urmează să fie colectată
Pentru detectarea substanţelor farmaceutic active,
probele adecvate ce corespund sunt prelevate în concordanţă cu prevederile din
planul de control al reziduurilor.
2.3.3. Prelevarea de probe-ţintă în unităţile de
prelucrare primară
2.3.3.1. Criterii de selectare
In realizarea evaluării acestora pe carcasele de
animale şi/sau produse de origine animală ce urmează să fie supuse prelevării
de probe, inspectorul trebuie să aplice, printre altele, următoarele criterii:
a) sex, varstă, specie şi
sistem de creştere;
b) informaţii despre producător;
c) indicaţii de utilizare a substanţelor farmaceutic
active;
d) practicile curente cu privire la administrarea
substanţelor farmaceutic active speciale în sistemul de producţie al fermei
respective.
Atunci cand se prelevă probele,
trebuie să se evite prelevarea repetată de probe de la un singur producător.
2.3.3.2. Tipul de probe prelevate
Pentru detectarea substanţelor farmaceutic active,
probele adecvate sunt prelevate în concordanţă cu prevederile planului de
control al reziduurilor.
2.4. Cantitatea de probe
Cantităţile minime de probe trebuie să fie definite în
cadrul planului naţional de control al reziduurilor. Acestea trebuie să fie
suficiente pentru a se permite laboratoarelor aprobate să efectueze procedurile
analitice necesare pentru a completa analizele de screening şi de confirmare.
2.5. Divizarea în subprobe
In afară de cazul în care este imposibil din punct de
vedere tehnic sau legislaţia naţională nu are prevederi în acest sens, fiecare
probă trebuie să fie divizată în cel puţin două subprobe echivalente, fiecare
permiţand realizarea procedurii analitice complete.
Subdivizarea poate avea loc la locul de prelevare a probelor sau în laborator.
2.6. Recipiente pentru prelevarea de probe
Probele trebuie să fie colectate în recipiente
corespunzătoare, pentru a se menţine integritatea şi trasabilitatea acestora.
In special, recipientele trebuie să fie concepute astfel încat să prevină substituirea, contaminarea
încrucişată şi degradarea probei.
Recipientele trebuie să fie sigilate oficial.
2.7. Nota de însoţire
Nota de însoţire sau procesul-verbal de recoltare a
probelor în vederea determinării reziduurilor trebuie să fie întocmită/întocmit
după modelul următor:
PROCES-VERBAL
de recoltare a probelor în vederea determinării
reziduurilor
Denumirea şi adresa autorităţii competente
|
Numele medicului veterinar oficial
………………..
……………….
……………….
……………….
……………….
……………….
……………….
………………
………………
………………
Codul de identificare
|
Codul (nr.) oficial al probei
Data recoltării
z z l l a a a a
Ora:
|
Cod unic de înregistrare în laborator
Data intrării în laborator
z z l l a a a a
Ora:
|
Numele laboratorului
|
|
Numele şi adresa proprietarului
|
|
Numele si adresa fermei
|
|
Numele şi adresa unităţii
|
|
Numele şi adresa unităţii de origine
|
|
Nr. DVCI
|
|
|
|
Identificarea animalului (nr. matricol)
|
|
Specia animalului
|
|
Varsta
an/luni
|
|
|
Sex
|
M
|
|
F
|
|
Identificarea produsului (denumire, cod CN, lot, şarjă)
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Matricea
|
|
Cantitatea
|
|
Data fabricaţiei/termen valabilitate*)
|
Nr. sigiliului probei
|
|
Nr. sigiliului contraprobei
|
|
Medicaţia utilizată cu 4 săptămani
înainte de recoltare
|
|
|
|
|
|
|
Condiţii termice
|
refrigerare |_| congelare |_|
|
Analizele solicitate**) GRUPA
A1 |_| B1 |_| B3a |_| A2 |_| B2a |_| B3b |_| A3
|_| B2b |_| B3c |_| A4 |_| B2c |_| B3d |_| A5 |_| B2d |_| B3e
|_| A6 |_| B2e |_| B2f |_|
|
Specificaţi substanţele din cadrul grupei**)
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Semnătura celui care a efectuat recoltarea
|
Ştampila oficială a autorităţii competente
|
Certificare prin semnătură (de exemplu, a
proprietarului, a şefului de fermă, a persoanei responsabile din abator)
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
*) Cu excepţia produselor biologice recoltate de la
animale în viaţă.
**)Campurile se completează în
mod obligatoriu.
Această notă de însoţire este
înmanată laboratorului pentru analiza de rutină
împreună cu probele.
2.8. Transport şi depozitare
Planul de control al reziduurilor trebuie să specifice
condiţiile corespunzătoare de depozitare şi transport pentru fiecare combinaţie
substanţă analitică/matrice pentru a se asigura stabilitatea substanţei
analizate şi integritatea probei.
O atenţie specifică trebuie să fie acordată boxelor de transport, temperaturii
şi termenelor de distribuire către laboratorul responsabil.
In cazul nerespectării cerinţelor planului de control,
laboratorul informează autoritatea competentă fără întarziere.
ANEXA Nr. 7
la norma sanitară veterinară si pentru siguranţa alimentelor
LABORATOARELE OFICIALE
pentru controlul reziduurilor
Judeţul
|
Substanţa
|
Alba
|
A.6 Substanţe incluse în anexa IV la
Regulamentul 2.377/90/CEE: Dapsona
B.1 Substanţe antimicrobiene (antibiotice si sulfamide)
|
Bacău
|
A.6 Substanţe incluse în anexa IV la
Regulamentul 2.377/90/CEE: Dapsona
B.1 Substanţe antimicrobiene (antibiotice si sulfamide)
|
Bucureşti
|
A.6 Substanţe incluse în anexa IV la
Regulamentul 2.377/90/CEE
B.2b) Substanţe coccidiostatice
B.2c) Carbamaţi şi piretroide
B.3a) Pesticide organoclorurate şi PCB
B.3b) Pesticide organofosforice
B.3c) Metale grele
B.3d) Micotoxine
|
Călăraşi
|
B.3a) Pesticide organoclorurate şi PCB
B.3b) Pesticide organofosforice
B.3c) Metale grele
|
Constanţa
|
A.1 DES (DES, Hexestrol, Dienestrol)
A.2 Substanţe tireostatice
A.3 Steroizi
A.4 Lactone ale acidului rezorcilic
A.5 Substanţe betaagoniste
B.2a) Substanţe antihelmintice
B.3b) Pesticide organofosforice
B.3a) Pesticide organoclorurate si PCB
|
Iasi
|
A.1 DES (DES, Hexestrol, Dienestrol)
A.4 Lactone ale acidului rezorcilic
B.3c) Metale grele
|
Suceava
|
A.6 Substanţe incluse în anexa IV la
Regulamentul 2.377/90/CEE
B.3a) Pesticide organoclorurate si PCB
|
Timiş
|
A.1 DES (DES, Hexestrol, Dienestrol)
A.2 Substanţe tireostatice
A.3 Steroizi
A.4 Lactone ale acidului rezorcilic
A.5 Substanţe betaagoniste
A.6 Substanţe incluse în anexa IV la
Regulamentul 2.377/90/CEE
A.6 Substanţe incluse în anexa IV la Regulamentul 2.377/90/CEE: Dapsona
B.1 Substanţe antimicrobiene (antibiotice şi sulfamide)
B.2a) Substanţe antihelmintice
B.2b) Substanţe coccidiostatice
B.2d) Tranchilizante si betablocante
|
Institutul de Igienă şi Sănătate
Publică Veterinară
|
B.2a) Substanţe antihelmintice
B.2e) Agenţi antiinflamatori nesteroidici
B.2f) Alte substanţe cu acţiune farmacologică
B.3d) Micotoxine
B.3e) Coloranţi
|