ORDIN
Nr. 80 din 3 februarie 2003
pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind stabilirea metodelor de
analiza si testare a laptelui tratat termic pentru consum uman direct*)
ACT EMIS DE: MINISTERUL AGRICULTURII, ALIMENTATIEI SI PADURILOR
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 157 bis din 12 martie 2003
*) Ordinul nr. 80/2003 a fost publicat in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 157 din 12 martie 2003, si este reprodus si in acest numar bis.
In temeiul prevederilor art. 31 alin. 1 din Legea sanitara veterinara nr.
60/1974, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare,
in baza Hotararii Guvernului nr. 362/2002 privind organizarea si
functionarea Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, cu
modificarile si completarile ulterioare,
vazand Referatul de aprobare nr. 161.943 din 29 ianuarie 2003, intocmit de
Agentia Nationala Sanitara Veterinara,
ministrul agriculturii, alimentatiei si padurilor emite urmatorul ordin:
Art. 1
Se aproba Norma sanitara veterinara privind stabilirea metodelor de analiza
si testare a laptelui tratat termic pentru consum uman direct, prevazuta in
anexa care face parte integranta din prezentul ordin.
Art. 2
Agentia Nationala Sanitara Veterinara, institutele centrale de profil si
directiile sanitare veterinare judetene si a municipiului Bucuresti vor duce la
indeplinire prevederile prezentului ordin.
Art. 3
Agentia Nationala Sanitara Veterinara va controla modul de indeplinire a
prevederilor prezentului ordin.
Art. 4
La data intrarii in vigoare a prezentului ordin se abroga orice alte
dispozitii contrare.
Art. 5
Prezentul ordin va fi publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
si va intra in vigoare la data de 31 decembrie 2004.
p. Ministrul agriculturii, alimentatiei si padurilor,
Petre Daea,
secretar de stat
ANEXA 1*)
*) Anexa este reprodusa in facsimil.
NORMA SANITARA VETERINARA
privind stabilirea metodelor de analiza si testare a laptelui tratat termic
pentru consum uman direct
Art. 1
Metodele de analiza si testare a laptelui tratat termic sunt urmatoarele:
a) determinarea continutului de substanta uscata;
b) determinarea continutului de grasime;
c) determinarea continutului total de substanta uscata negrasa;
d) determinarea continutului de proteina;
e) determinarea greutatii specifice.
Art. 2
Implementarea metodelor de referinta de analiza si testare, determinarea
criteriilor de credibilitate si prelevarea de probe trebuie sa fie efectuata in
conformitate cu regulile stabilite la anexa nr. 1.
Art. 3
Metodele la care se refera art. 1 sunt stabilite in anexa nr. 2.
Art. 4
(1) Autoritatea veterinara centrala a Romaniei prin Ministerul
Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor va lua masurile necesare si va
sanctiona, potrivit legii, orice incalcare a prevederilor prezentei norme
sanitare veterinare.
(2) Autoritatea veterinara centrala a Romaniei prin Ministerul
Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor poate modifica, completa sau abroga
total sau partial prevederile prezentei norme sanitare veterinare.
Art. 5
Anexele nr. 1 si 2 fac parte integranta din prezenta norma sanitara
veterinara.
ANEXA 1*)
la norma sanitara veterinara
*) Anexa nr. 1 este reprodusa in facsimil.
CAP. 1
Prevederi generale
1. Introducere
Sunt stabilite cerinte generale privind reactivii, echipamentul, exprimarea
rezultatelor, precizia metodelor de analiza precum si rapoartele de testare.
Autoritatile veterinare competente si laboratoarele de analiza si testare
responsabile cu prelevarea probelor de lapte tratat termic si testarea acestor
probe trebuie sa respecte aceste cerinte.
2. Reactivii
A. Apa
1. Daca nu exista o alta cerinta specifica, cand se face referire la apa,
in scopul dizolvarii, diluarii sau spalarii, se foloseste apa distilata, apa
deionizata sau demineralizata de o puritate cel putin echivalenta.
2. Prin "dizolvare" sau "diluare", fara alte indicatii,
se va intelege "dizolvare in apa" sau "diluare in apa".
B. Substante chimice
Daca nu exista o alta cerinta specifica, toate substantele chimice folosite
trebuie sa aiba calitate analitica recunoscuta.
3. Echipament
A. Lista de echipamente
Lista de echipamente folosite la diferitele metode de analiza si testare a
laptelui tratat termic cuprinde numai echipamentele cu utilizare specializata
si cele cu o specificatie particulara.
B. Prin "balanta analitica" se intelege o balanta cu limita
minima de cantarire de 0,1 mg.
4. Exprimarea rezultatelor
A. Rezultate
Daca nu exista o alta specificatie, rezultatele prezentate in raportul de
testare stabilit la pct. 6 din prezentul capitol, reprezinta media aritmetica a
doua testari care indeplinesc criteriul de repetabilitate stabilit la pct. 5
lit. A pct. 1 din prezentul capitol, prevazut pentru fiecare metoda de analiza
si testare a laptelui tratat termic. Daca criteriul de repetabilitate nu este
indeplinit, testul trebuie repetat, daca este posibil, sau rezultatul trebuie
declarat nul.
B. Calculul rezultatelor
Daca nu exista o alta specificatie, rezultatul trebuie calculat ca un
procent de masa.
5. Criterii de precizie: repetabilitate si reproductibilitate
A. Criteriile de precizie stabilite pentru fiecare metoda de analiza si
testare a laptelui tratat termic sunt definite astfel:
1. Repetabilitatea - r - valoarea sub care se afla diferenta absoluta
dintre rezultatele a doua testari unice obtinute prin aceeasi procedura, pe
materiale de testare identice, in aceleasi conditii, respectiv acelasi
operator, acelasi aparat, acelasi laborator si intr-un interval scurt de timp.
2. Reproductibilitatea - R - valoarea sub care se afla diferenta absoluta
dintre rezultatele a doua teste unice obtinute prin aceeasi procedura, pe
materiale de testare identice, in conditii diferite, respectiv operatori diferiti,
aparate diferite, laboratoare diferite si/sau la diferite intervale de timp.
3. Daca nu exista o alta specificatie, pentru fiecare metoda de analiza si
testare a laptelui tratat termic in parte, valorile pentru criteriile de
repetabilitate si reproductibilitate pentru fiecare procedura reprezinta 95%
din intervalele nivelului de confidenta, asa cum este definit de ISO 5725-2,
editia 1986.
4. Testele interlaboratoare si studiile necesare trebuie planificate si
desfasurate conform ghidurilor internationale.
6. Raportul de testare
Raportul de testare trebuie sa specifice metoda de analiza folosita, precum
si rezultatele obtinute. In plus, acesta trebuie sa precizeze orice detaliu al
procedurii folosite care nu este specificat in metoda de analiza sau care este
optional, precum si orice alte circumstante ce ar fi putut influenta
rezultatele obtinute. Raportul de testare trebuie sa furnizeze toate
informatiile necesare pentru identificarea completa a probei.
CAP. 2
Prelevarea de probe din lapte tratat termic
1. Scopul si domeniul de aplicare
Prezentul capitol precizeaza metoda de referinta de prelevare, transport si
depozitare a probelor de lapte tratat termic destinat consumului uman direct.
2. Generalitati
a) Prelevarea probelor de lapte tratat termic din recipienti, se efectueaza
de catre un operator calificat, instruit corespunzator inainte de preluarea
activitatii de prelevare a probelor.
b) Daca se considera necesar, autoritatile veterinare competente sau laboratorul
de analiza si testare trebuie sa instruiasca personalul care preleveaza probele
privind tehnicile de prelevare a probelor, pentru a se asigura ca probele sunt
in conformitate si reprezentative pentru intregul lot.
c) Daca se considera necesar, autoritatile veterinare competente sau
laboratorul de analiza si testare trebuie sa instruiasca personalul care
preleveaza probele privind marcarea probei pentru a se asigura identificare
probei.
3. Echipamentul pentru prelevarea probelor
a) Echipamentul pentru prelevarea probelor trebuie sa fie confectionat din
otel inoxidabil sau alte materiale corespunzatoare de o rezistenta
corespunzatoare si cu o constructie corespunzatoare scopului urmarit -
omogenizare, prelevare de probe, sau alte proceduri. Sondele si agitatoarele
folosite la omogenizare trebuie sa aiba o suprafata suficienta pentru a produce
o omogenizare adecvata a produsului dar fara a cauza dezvoltarea unui miros
respingator. Cuvele de imersie trebuie sa aiba un maner solid, de o lungime
suficienta pentru a face posibil sa se poata preleva o proba de la orice
adancime a recipientului. Capacitatea cuvei trebuie sa fie de cel putin 50 ml.
b) Recipientii pentru probe si dispozitivele de inchidere trebuie sa fie
confectionate din sticla, metale adecvate sau material plastic.
c) Materialele din care sunt confectionate echipamentele pentru prelevarea
probelor, inclusiv recipientii si dispozitivele de inchidere, nu trebuie sa
produca probei modificari ce pot afecta rezultatele examinarilor. Toate
suprafetele echipamentului pentru prelevarea probelor si recipientii pentru
probe, trebuie sa fie curate si uscate, netede si fara fisuri, cu colturile
rotunjite.
4. Tehnica de prelevare a probelor
A. Generalitati
1. Indiferent de testele ce trebuie sa fie efectuate, laptele trebuie sa
fie foarte bine omogenizat inainte de prelevarea probelor, prin mijloace
manuale sau mecanice.
2. Proba trebuie sa fie prelevata imediat dupa omogenizare, atat timp cat
laptele este inca agitat.
3. Volumul probei trebuie sa fie corespunzator cerintelor de testare.
Capacitatea recipientilor folositi pentru probe trebuie sa fie astfel incat
acestia sa fie umpluti aproape complet cu proba, permitand astfel o omogenizare
corespunzatoare a continutului, inainte de inceperea procedurilor de testare,
evitandu-se spumarea in timpul transportului.
B. Prelevarea manuala a probelor
1. Prelevarea probelor dintr-o cantitate divizata
Atunci cand cantitatea de lapte tratat termic din care urmeaza sa fie
prelevata proba, se afla in mai multi recipienti, se recolteaza o cantitate
reprezentativa din fiecare recipient si se noteaza cantitatea de lapte la care
se raporteaza fiecare proba. Cu exceptia situatiei in care probele din fiecare
recipient urmeaza sa fie testate individual, se amesteca parti - unitati - din
aceste probe reprezentative, in volume proportionale cu cantitatea de lapte din
recipientul din care a fost prelevata fiecare proba reprezentativa. Din aceste
volume proportionale, dupa omogenizare, se preleveaza proba de analizat.
2. Prelevarea probelor din recipienti mari - tancuri de depozitare, tancuri
pentru transport feroviar si rutier.
a) Omogenizarea laptelui printr-o procedura corespunzatoare, inainte de
prelevarea probelor.
Pentru a omogeniza continutul recipientilor mari sau a tancurilor de
depozitare, tancurilor pentru transport feroviar si rutier, se recomanda
folosirea agitarii mecanizata conform pct. b).
Durata omogenizarii trebuie sa fie corespunzatoare perioadei de timp in
care laptele a fost lasat in repaus. Trebuie sa se demonstreze ca eficienta
procedurii de omogenizare aplicata in orice situatie speciala este
corespunzatoare scopului analizei propuse. Criteriul eficientei omogenizarii
influenteaza, in special, obtinerea de rezultate analitice similare de la probe
prelevate, fie din diferite parti ale recipientului, fie de la robinetul de
evacuare a acestuia, la intervale diferite pe durata descarcarii. O procedura
de omogenizare a laptelui se considera eficienta daca diferenta continutului de
grasime dintre doua probe, prelevate in aceste conditii, este mai mica de 0,1%
.
Dintr-un recipient mare cu robinetul de evacuare aflat in partea
inferioara, exista o cantitate mica de lapte care nu este reprezentativa pentru
tot continutul, chiar si dupa omogenizare. De aceea, probele se preleveaza, de
preferinta, printr-o gura de vizitare. Daca probele sunt prelevate de la
robinetul de evacuare, trebuie sa se scurga suficient lapte pentru a se asigura
ca probele sunt reprezentative pentru tot continutul.
b) Omogenizarea continutului din recipientii mari sau din tancurile de
depozitare si tancurile pentru transport feroviar si rutier se poate efectua:
1) cu ajutorul unui agitator mecanic care intra in constructia tancului,
actionat de un motor electric;
2) cu ajutorul unui agitator cu elice actionat de un motor electric, plasat
la gura de vizitare, si agitatorul introdus in lapte;
3) in cazul tancurilor pentru transport feroviar si rutier, prin
recircularea laptelui prin conducta de transfer atasata pompelor de evacuare a
tancului si introdusa prin gura de vizitare;
4) prin aer comprimat filtrat; in acest caz, se indica o presiune si un
volum minim de aer pentru prevenirea dezvoltarii mirosului de ranced.
3. Prelevare de probe de lapte tratat termic destinat consumului uman
direct, ambalat pentru vanzare cu amanuntul.
Probele de lapte tratat termic pentru consum uman direct, ambalat pentru
vanzare cu amanuntul, se preleveaza dintr-un pachet complet sigilat. Unde este
posibil, probele trebuie prelevate de la nivelul masinii de ambalare sau din
spatiul de racire al unitatii de tratare, cat mai curand posibil dupa
prelucrare, iar pentru laptele pasteurizat, in aceeasi zi cu tratamentul
termic. Probele sunt recoltate pentru fiecare tip de lapte tratat termic -
pasteurizat, UHT si sterilizat - in numar corespunzator pentru analizele care
vor fi efectuate, conform instructiunilor stabilite de laboratorul de analiza
si testare sau de alta autoritate veterinara competenta.
5. Identificarea probei
Proba se marcheaza cu un cod astfel incat aceasta sa poata fi usor
identificabila folosind instructiunile furnizate de laboratorul de analiza si
testare sau de autoritatea veterinara competenta.
6. Conservarea, transportul si depozitarea probelor
a) Conform prevederilor in vigoare, instructiunile privind conditiile de
conservare - substante chimice, temperatura, de transport, depozitare si timpul
dintre prelevarea probei si analiza acesteia, trebuie sa fie emise de catre
laboratorul de referinta in domeniu, in conformitate cu tipul de lapte si
procedura de analiza ce urmeaza a fi folosita.
b) In aceste instructiuni se va mentiona ca trebuie luate precautii pentru
prevenirea expunerii la mirosuri contaminante si la lumina solara directa, pe
durata transportului si a depozitarii probelor. Daca recipientul folosit pentru
proba este transparent, acesta trebuie sa fie depozitat intr-un loc intunecos.
ANEXA 2*)
la norma sanitara veterinara
*) Anexa nr. 2 este reprodusa in facsimil.
CAP. 1
Determinarea substantei uscate totale
1. Scopul si domeniul de aplicare
Aceasta procedura precizeaza metoda de referinta pentru determinarea
continutului de substanta uscata totala a laptelui.
2. Definitie
Continutul de substanta uscata reprezinta masa care ramane dupa finalizarea
procedurii de uscare specificata, exprimata ca un procentaj de masa.
3. Principiu
Principiul metodei consta in evaporarea apei dintr-o proba de testat la o
temperatura de 102 +/-3 grade C intr-o etuva de uscare.
4. Aparatura si sticlarie
Echipament obisnuit de laborator si in special:
a) Balanta analitica
b) Desicator, prevazut cu un agent de deshidratare eficient - de exemplu silicagel
proaspat deshidratat cu un indicator al continutului de apa.
c) Etuva de uscare, cu ventilatie, reglata termostatic la 102 +/-3 grade C
in tot spatiul de lucru.
d) Placi cu fundul plat, cu o inaltime de 20 - 25 mm, diametru de 50 - 75
mm si confectionate dintr-un material corespunzator, prevazute cu capace
etanse.
f) Baie de apa fierbinte
g) Omogenizator
5. Pregatirea probei de testat
a) Proba de lapte se aduce la temperatura de 20 - 25 grade C. Se amesteca
in profunzime pentru a se asigura o distributie omogena a grasimii in proba. Se
evita agitarea atat de puternica incat sa se produca spumarea laptelui sau
separarea untului. Daca se constata a fi dificila dispersarea stratului de
smantana, continutul se incalzeste incet intre 25 si 40 grade C, amestecand cu
grija si incorporand si smantana ce adera la container. Proba se raceste rapid
la 20 - 25 grade C.
b) Dupa caz, poate fi folosit un omogenizator pentru a ajuta dispersarea
grasimii.
c) Nu se pot obtine rezultate corecte daca proba contine grasime lichida
separata sau particule albe de forma neregulata ce adera la peretii
containerului.
6. Procedura
a) Pregatirea placilor
Se incalzeste placa cu capacul asezat langa aceasta, in etuva (4.d),
reglata la 102 +/-3 grade C, timp de cel putin 30 minute. Se pune capacul pe
placa si se transfera imediat in desicator (4.b.), se lasa sa se raceasca la
temperatura camerei - de ex. timp de cel putin 30 minute - si se cantareste cu
o precizie de 0,1 mg.
b) Proba de testat
Se cantaresc imediat 3 - 5 g din proba de testare pregatita, cu precizie de
0,1 mg, (5) in placa pregatita (6.a.).
c) Determinarea:
1. Placa se usuca in prealabil timp de 30 minute prin incalzirea acestuia
in baia de apa fierbinte (4.e.).
2. Placa se incalzeste in etuva (4.c), cu capacul alaturi, reglata la 102
+/-3 grade C, timp de doua ore. Capacul se pune pe placa si se scoate din
etuva.
3. Se lasa sa se raceasca in desicator (4.2) la temperatura camerei (ex.
timp de cel putin 30 minute) si se cantareste cu o precizie de 0,1 mg.
4. Placa cu capacul pus alaturi se incalzeste din nou in etuva. Se pune
capacul pe placa si se scoate din etuva. Se lasa sa se raceasca timp de
aproximativ 30 de minute in desicator si se cantareste cu precizie de 0,1 mg.
5. Se repeta operatiunea descrisa la punctul 6.c.4 pana ce diferenta de
greutate dintre doua cantariri consecutive nu depaseste 0,5 mg. Se
inregistreaza greutatea cea mai scazuta.
7. Exprimarea rezultatelor
a) Calcul si formula
Se calculeaza continutul total de substanta uscata ca procent de masa din:
m_2 - m_0
W_r = ----------- x 100
m_1 - m_0
unde:
W_r = continutul total de substanta uscata in g/100 g,
m_0 = masa, in grame, a placii si a capacului (a se vedea 6.a.)
m_1 = masa, in grame, a placii, capacului si a probei de lucru (6.b.)
m_2 = masa, in grame, a placii, capacului si probei uscate de testat
(6.c.5).
Valoarea obtinuta se rotunjeste cu o precizie de 0,01% (procent de masa).
b) Precizie
1. Repetabilitate (r): 0,10 g din totalul de substanta uscata/100 g produs.
2. Reproductibilitate (R): 0,20 g din totalul de substanta uscata/100 g
produs.
CAP. 2
Determinarea continutului de grasime
1. Scopul si domeniul de aplicare
Aceasta procedura precizeaza metoda de referinta pentru determinarea
continutului de grasime din lapte crud, integral, lapte partial smantanit si
lapte smantanit.
2. Definitie
Continutul de grasime a laptelui reprezinta toate substantele determinate
prin metoda specifica. Acest continut este exprimat prin procente de masa.
3. Principiul metodei
Principiul metodei consta in extragerea grasimii dintr-o solutie alcoolica
amoniacala din proba de lapte, cu dietil eter si eter petrol, solventii se
elimina prin distilare sau evaporare si se determina masa substantei extrase
solubila in eter petrol. Procedura este cunoscuta uzual ca metoda
Rose-Gottileb.
4. Reactivi
Toti reactivii trebuie sa fie de o calitate analitica cunoscuta si sa nu
lase reziduuri apreciabile atunci cand sunt supusi testului blank.
Pentru a testa calitatea reactivilor, se efectueaza o determinare asa cum
este specificat la punctul 6.c. din prezentul capitol. Se foloseste o fiola
goala, un pahar de laborator sau o placa de metal (5.h) pentru cantarire,
pregatite asa cum este specificat la pct. 6 lit. d) din prezentul capitol, ca o
tara - pentru a se permite corectarea efectelor asupra rezultatului cantaririi,
cauzate de schimbarile de conditii atmosferice. Daca reziduul corectat pentru
aparenta schimbare a masei tarei este mai mare de 2,5 mg, se determina reziduul
sau solventul separat, prin evaporarea a 100 ml dietil eter (4.d) si respectiv
a 100 ml eter petrol (4.e). Se foloseste, de asemenea, o tara pentru cantarire.
Atunci cand cantitatea de reziduu este mai mare de 2,5 mg, se elimina solventul
prin intermediul distilarii sau aceasta se inlocuieste.
Reactivii utilizati sunt:
a) Solutia de amoniac, ce contine aproximativ 25% (m/m) de NH3. Poate fi
folosita si o solutie mai concentrata de amoniac (conform pct. 6 lit. e) pct. 1
din prezentul capitol si pct. 5 lit. a) din "Apendix".).
b) Etanol, de cel putin 94% (v/v). Poate fi folosit etanolul denaturat prin
metanol, cu conditia sa fie sigur faptul ca nu sunt afectate rezultatele
determinarii.
c) Solutie de rosu de Congo si rosu crezol. Se dizolva in apa 1 g de rosu
de Congo sau crezol si se dilueaza la 100 ml.
NOTA:
Folosirea acestei solutii ce permite ca suprafata de separatie intre
solvent si stratul apos sa fie vazuta mai clar, este optionala (conform pct.
6.e.2.). Pot fi folosite si alte solutii apoase colorate, cu conditia ca
acestea sa nu afecteze rezultatul determinarii.
d) Dietil eter fara peroxizi si care nu contine mai mult de 2 mg/kg de
antioxidanti si indeplineste cerintele testului blank (6.c).
e) Eter petrol, avand orice limita de fierbere intre 30 si 60 grade C.
f) Solvent amestec, preparat cu scurt timp inainte de folosire prin
amestecarea unor volume egale de dietil eter (4.d) si eter petrol.
5. Aparatura si sticlarie
Atentionare: Din moment ce determinarea implica folosirea unor solventi
volatili inflamabili, orice aparat electric folosit trebuie sa fie in conformitate
cu legislatia referitoare la utilizarea unor astfel de solventi.
Echipament de laborator obisnuit, in special:
a) Balanta analitica
b) Centrifuga, in care fiolele sau tuburile de extractie a grasimii (5.f)
se pot roti la o frecventa de rotatie de 500 - 600 turatii/minut pentru a
produce un camp gravitational de 80 - 90 g la capatul deschis al fiolelor sau
tuburilor.
NOTA:
Folosirea centrifugii este optionala (6.e.5).
c) Aparat de distilare sau evaporare, pentru a permite solventilor si
etanolului sa fie distilate din fiole sau sa fie evaporate din paharele gradate
si capsule (pct. 6 lit. e) pct. 12 si pct. 6 lit. e) pct. 15) la o temperatura
ce nu depaseste 100 grade C.
d) Etuva cu incalzire electrica, cu usi de ventilatie deschisa, ce poate fi
reglata la o temperatura de 102 +/-3 grade C in tot spatiul de lucru. Etuva
trebuie sa fie prevazuta cu un termometru corespunzator.
e) Baie de apa ce poate fi mentinuta la o temperatura de 35 - 40 grade C.
f) Fiole de extractie a grasimii tip Molonnier
NOTA:
Este, de asemenea, posibil sa se foloseasca tuburi de extractie a grasimii
cu sifon sau dispozitiv de spalare dar atunci procedura este diferita si este
specificat in "Apendix".
Fiolele sau tuburile trebuie sa fie prevazute cu dopuri de sticla, dopuri
de pluta de buna calitate sau alte tipuri de dopuri ce nu sunt afectate de
reactivii folositi. Dopurile de pluta trebuie sa fie supuse extragerii cu
dietil eter (4.d), tinute in apa la 60 grade C sau mai mult, timp de cel putin
15 minute si apoi trebuie lasate sa se raceasca in apa rece, astfel incat, in
momentul folosirii, acestea sa fie impregnate.
g) Stativ pentru mentinerea fiolelor sau tuburilor de extractie a grasimii
(conform pct. 5.f).
h) Flacon de spalare corespunzator, pentru folosire cu solvent amestec
(4.f). Nu trebuie sa fie folosite flacoane de spalare din plastic.
i) Recipiente pentru colectarea grasimii, de exemplu fiole de fierbere cu
fund plat, fiole Erlenmeyer cu capacitate de 125 - 250 ml sau capsule metalice.
Daca sunt folosite capsule metalice, acestea trebuie sa fie, de preferinta,
din otel inoxidabil, trebuie sa fie cu fund plat, preferabil cu tub si trebuie
sa aiba un diametru de 80 - 100 mm si o inaltime de aproximativ 50 mm.
j) Reglator de fierbere, degresat - din portelan neporos sau carbid silicon
ori granule din sticla, optional in cazul capsulelor metalice.
k) Cilindrii de masurare, de capacitati de 5 si 25 ml.
l) Pipete gradate de capacitate de 10 ml.
m) Clesti confectionati din metal corespunzatori, pentru preluarea
fiolelor, paharelor sau capsulelor.
6. Procedura
NOTA:
Procedura alternativa ce foloseste tuburi de extractie a grasimii, cu sifon
sau dispozitive de spalare a flaconului (conform notei de la punctul 5.f.) este
descrisa in "Apendix".
a) Pregatirea probei de testat
Este necesara ajustarea temperaturii probei de laborator la aproximativ 35
- 40 grade C in 15 minute, prin intermediul unei bai de apa. Proba se amesteca
complet dar cu grija, rasturnand flaconul cu proba, fara a produce spuma sau a
se separa untul si se raceste rapid la aproximativ 20 grade C.
b) Proba de testat
Se amesteca proba de testat (6.a.) prin rasturnarea cu grija a flaconului
de trei sau patru ori si se cantaresc imediat, cu o precizie de 0,1 mg, 10 - 11
g din proba de testat, direct sau prin diferenta, intr-unul dintre flacoanele
de extractie (5.f).
Proba de testat trebuie sa fie transferata, cat mai complet posibil in
bulbul (mic) de extractie al fiolei.
c) Testul blank
Testul blank se efectueaza simultan cu determinarea, folosindu-se aceeasi
procedura si aceiasi reactivi dar inlocuind proba de testat cu 10 - 11 ml de
apa.
Schimbarea in masa aparenta a recipientului de colectare a grasimii,
corectat pentru schimbarea aparenta in masa a recipientului de control, nu
trebuie sa fie mai mare de 2,5 mg.
d) Pregatirea recipientului de colectare a grasimii
Se usuca un recipient (5.i) impreuna cu putine reglatoare de fierbere (5.j)
pentru a se realiza fierberea moderata pe durata eliminarii ulterioare a
solventului in etuva, (5.d) timp de o ora. Se lasa vasul sa se raceasca (nu in
desicator, dar protejat de praf) la temperatura camerei de cantarire.
Recipientele de sticla se lasa cel putin o ora iar recipientele de metal se
lasa cel putin 30 minute. Se are grija sa se evite variatiile de temperatura,
se folosesc clesti pentru punerea recipientului in balanta si se cantareste cu
o precizie de 0,1 mg.
e) Determinarea
1. Se adauga 2 ml de solutie de amoniac (4.a) sau un volum echivalent
dintr-o solutie mai concentrata de amoniac si se amesteca complet cu proba de
testat in bulbul mic al fiolei. Dupa adaugarea solutiei de amoniac, se are
grija sa se efectueze determinarea fara intarziere.
2. Se adauga 10 ml de etanol (4.b) si se amesteca moderat dar incomplet,
permitandu-se ca de fapt continutul fiolei sa migreze inainte si inapoi intre
cei doi bulbi; Se evita scurgerea lichidului catre gatul fiolei. Daca este
necesar, se adauga doua picaturi de solutie de rosu de Congo sau rosu crezol
(4.c).
3. Se adauga 25 ml de dietil eter (4.d), se inchide fiola cu un dop de
pluta imbibat cu apa sau un dop umezit cu apa (vezi 5.f) si se scutura fiola
viguros dar nu excesiv, pentru evitarea formarii unei emulsii persistente, timp
de un minut cu fiola in pozitie orizontala cu bulbul mic in sus. Periodic, se
lasa ca lichidul sa se scurga din bulbul mare in bulbul mic. Daca este necesar,
fiola se raceste in apa de la robinet, apoi se indeparteaza cu grija dopul si
se spala aceasta si gatul fiolei cu o cantitate mica din solventul amestec
(4.f) folosind dispozitivul de spalare (5.h) astfel incat solutia de spalare sa
se scurga in fiola.
4. Se adauga 25 ml de eter petrol (4.e), fiola se inchide cu dopul reumezit
prin cufundare in apa si se agita moderat timp de 30 secunde, conform
descrierii de la pct. 6.c.3.
5. Fiola inchisa se centrifugheaza timp de 1 - 5 minute la o frecventa de
rotatie de 500 - 600 turatii/minut (5.b). Daca nu este disponibila o centrifuga
(conform notei de la pct. 5.b.) se lasa fiola inchisa pe stativ (5.g) timp de
cel putin 30 minute pana ce stratul de supernatant este limpede si este clar
separat de stratul apos. Daca este necesar, fiola se raceste sub jet de apa de
la robinet.
6. Se indeparteaza cu grija dopul de pluta sau dopul folosit si se clateste
acesta impreuna cu fata interioara a gatului fiolei, cu o cantitate de solvent
amestec (4.f), astfel incat lichidul de spalare sa se scurga in fiola. Daca
suprafata de separatie este sub baza gatului fiolei, aceasta se ridica usor
deasupra acestui nivel prin adaugare de apa, cu grija, in partea de jos a
fiolei pentru a se facilita decantarea solventului.
7. Tinand fiola de extractie de bulbul mic se decanteaza, cu grija, cat mai
mult posibil din stratul de supernatant, in recipientul de colectare a
grasimii, deja pregatit (6.d) si care in cazul fiolelor contine reglatoare de
fierbere (5.j), optional in cazul capsulelor de metal, evitandu-se decantarea
oricarui tip de strat apos.
8. Se clateste partea exterioara a gatului fiolei de extractie cu o
cantitate mica de solvent amestec (4.d) colectandu-se lichidul de spalare in
recipientul de extractie a grasimii si avandu-se grija ca solventul amestec sa
nu se scurga in afara fiolei de extractie. Daca se doreste, solventul sau o
parte din solvent poate fi indepartat prin distilare sau evaporare, asa cum
este descris la pct. 6.c.1.
9. Se adauga 5 ml de etanol (4.b) la continutul fiolei de extractie,
folosindu-se etanolul pentru spalarea partii interioare a gatului fiolei, asa
cum este descris la punctul 6.e.2.
10. Se efectueaza o extractie secundara prin repetarea operatiunii descrise
la pct. 6.e.3. si 6.e.8. dar folosindu-se numai 15 ml de dietil eter (4.d) si
15 ml de eter petrol (4.e); eterul se foloseste pentru spalarea interiorului
gatului fiolei de extractie. Daca este necesar, se ridica suprafata de
separatie la mijlocul trunchiului fiolei, pentru a permite ca decantarea finala
a solventului sa fie cat mai completa posibil.
11. Se efectueaza o a treia extractie, prin repetarea ulterioara a
operatiunilor descrise la pct. 6.e.3. si 6.e.8., dar folosind numai 15 ml de
dietil eter (4.d) si 15 ml de eter petrol (4.e). Eterul se foloseste pentru
spalarea interiorului gatului fiolei de extractie. Daca este necesar, se ridica
suprafata de separatie la mijlocul trunchiului fiolei pentru a permite ca
decantarea finala a solventului sa fie cat mai completa posibil.
In cazul laptelui ecremat, a treia extractie poate fi omisa.
12. Se indeparteaza solventii, inclusiv etanolul, din paharul gradat sau
din capsula, cat mai complet posibil din fiola de distilare, prin evaporare
(5.c), clatind interiorul gatului fiolei, inainte de inceperea distilarii cu o
cantitate mica de solvent amestec (4.f).
13. Se incalzeste recipientul de colectare a grasimii, (cu fiola plasata pe
aceeasi parte pentru a permite degajarea vaporilor de solvent) timp de o ora,
in etuva (5.d). Se indeparteaza recipientul de colectare a grasimii din etuva,
se lasa sa se raceasca, nu in desicator dar protejat de praf, la temperatura
camerei de cantarire (in cazul recipientelor de sticla se lasa cel putin o ora,
iar pentru capsulele de metal se lasa cel putin 30 minute) si se cantareste cu
o precizie de 0,1 mg.
Nu trebuie sa se stearga recipientul imediat inainte de cantarire. Vasul se
pune in balanta folosind clestii si se evita, in special, variatiile de
temperatura.
14. Se repeta operatiunile descrise la punctul 6.e.13 pana ce masa recipientului
de colectare a grasimii descreste cu 0,5 mg sau mai putin sau creste, intre
doua cantariri succesive. Se inregistreaza masa minima observata ca masa a
recipientului de colectare a grasimii si a substantei extrase.
15. Se adauga 15 ml de eter petrol in recipientul de colectare a grasimii
pentru a se verifica daca substanta extrasa este sau nu solubila in totalitate.
Se incalzeste cu grija si se agita solventul pana ce se dizolva grasimea.
Daca substanta extrasa este total solubila in eter petrol, se obtine masa
grasimii ca diferenta dintre masa finala a recipientului ce contine substanta
extrasa (6.5.14) si masa initiala a acestuia (6.d).
16. Daca substanta extrasa nu este total solubila in eter petrol sau in caz
de dubiu, se extrage complet substanta din recipient, prin spalare repetata cu
eter petrol cald.
Se lasa sa se depuna orice urma de substanta insolubila si se decanteaza cu
grija eter petrolul, fara a se indeparta substanta insolubila. Se repeta
aceasta operatiune de inca trei ori, folosindu-se eter petrolul pentru spalarea
suprafetei interioare a gatului recipientului.
In final, se spala suprafata exterioara superioara a recipientului cu
solvent amestec astfel incat solventul sa nu se imprastie in afara
recipientului. Se indeparteaza urmele usoare de eter petrol din recipient, prin
incalzire timp de o ora in etuva, se lasa sa se raceasca si se cantareste, asa
cum este descris la pct. 6 lit. e) pct. 13 si pct. 6 lit. e) pct. 14.
Se obtine masa grasimii, ca diferenta intre masa determinata la pct. 6 lit.
e) pct. 14 si masa finala.
7. Exprimarea rezultatelor
a) Calcul si formula
Continutul de grasime se calculeaza ca un procent de masa prin:
(m_1 - m_2) - (m_3 - m_4)
F = --------------------------- x 100
m_0
unde
F = continutul de grasime
m_0 = masa, in grame, a probei de testat (6.b.)
m_1 = masa, in grame, a recipientului de colectare a grasimii si a
substantei extrase determinate la pct. 6.e.14.
m_2 = masa, in grame, a recipientului de colectare a grasimii pregatit sau
in cazul substantelor nedizolvabile, masa recipientului de colectare a grasimii
si a reziduurilor nedizolvate determinate la pct. 6 lit. e) pct. 16.
m_3 = masa in grame a recipientului de colectare a grasimii folosit la
testele blank (6.c) si orice substanta extrasa, determinata la pct. 6 lit. e)
pct. 14
m_4 = masa in grame a recipientului pregatit pentru colectarea grasimii
(6.b.) folosite la testul blank (6.c.) sau in cazul substantelor nedizolvate,
masa recipientului de colectare a grasimii si reziduurile insolubile
determinata la pct. 6 lit. e) pct. 16.
Rezultatul se raporteaza cu o precizie de 0,01% .
b) Precizia
1. Repetabilitatea (r):
(i) pentru laptele integral sau laptele partial ecremat: 0,02 g de grasime
per 100 g produs,
(ii) pentru laptele degresat: 0,01 g de grasime per 100 g produs.
2. Reproductibilitatea (R):
(i) pentru laptele integral: 0,04 g de grasime per 100 g produs,
(ii) pentru laptele partial ecremat: 0,03 g de grasime per 100 g produs,
(iii) pentru laptele degresat: 0,025 g de grasime per 100 g produs.
CAP. 3
Determinarea substantei uscate negrase
1. Scopul si domeniul de aplicare
Aceasta procedura precizeaza metoda de referinta pentru determinarea
substantei uscate negrase din laptele tratat termic.
2. Definitie si calcul
Continutul de substanta uscata negrasa trebuie sa fie exprimat ca un
procent de masa. Continutul de substanta uscata negrasa reprezinta diferenta
dintre substanta uscata totala, conform cap. 1 din prezenta anexa, si
continutul de grasime, conform cap. II din prezenta anexa.
CAP. 4
Determinarea continutului total de azot
1. Scopul si domeniu de aplicare
Aceasta procedura precizeaza metoda de referinta pentru determinarea
continutului de azot total din lapte crud, lapte partial ecremat si lapte
ecremat.
2. Definitie
Continutul total de azot al laptelui reprezinta continutul de azot,
exprimat in procent de masa, determinat prin metoda specificata Kjeldahl.
3. Principiu
O cantitate cantarita din proba de lapte este supusa digestiei cu acid
sulfuric concentrat si sulfat de potasiu si sulfat de cupru (II) ca si
catalizator, pentru a transforma azotul din compusii organici in sulfat de
amoniu. Amoniacul se elimina prin adaugarea solutiei de hidroxid de sodiu si
apoi se distileaza si se absoarbe intr-o solutie de acid boric. Aceasta este
titrata apoi cu solutie acida.
4. Reactivi
a) Sulfat de potasiu (K2SO4)
b) Solutie de sulfat de cupru. Se dizolva intr-un recipient volumetric 5,0
g de sulfat de cupru pentahidrat (CuSO4, 5H2O) in apa si se aduce la 100 ml (la
20 grade C).
c) Acid sulfuric, cel putin 98,0% (m/m) H2SO4.
d) Solutie de hidroxid de sodiu, 47% (m/m) 704 g NaOH/l (20 grade C).
NOTA:
Poate fi folosita o solutie de hidroxid de sodiu cu o concentratie mai
mica, de exemplu: 40% (m/m) 572 g/l, 20 grade C sau 30% (m/m) 399 g/l, 20 grade
C.
e) Solutie de acid boric. Se dizolva 40 g de acid boric (H3BO3) intr-un
litru de apa calda, se lasa sa se raceasca si se pastreaza intr-o sticla din
borosilicat.
f) Solutie indicator. Se dizolva 0,01 g rosu metil, 0,02 g de albastru de
bromtimol si 0,06 g verde de bromcrezol in 100 ml de etanol. Solutia se
pastreaza intr-o sticla de culoare maro, inchisa, intr-un loc intunecos si
rece.
g) Solutie volumetrica
c (1/2 H2SO4) sau c (HCl) = 0,1 mol/l standardizat cu o precizie de 0,0001
mol/l.
h) Zaharoza fara azot.
i) Sare de amoniu pura, ca oxalatul de amoniu (NH4)2C2O4, H2O) sau sulfatul
de amoniu (NH4)2SO4.
j) Triptofan (C11H12N2O2), fenacetin (C10H7CH2CONH2) sau lizina mono- sau
dihidroclorid (C6H14N2O2 x HCl sau C6H14N2O2 x 2HCl).
NOTA:
Gradul de puritate a reactivilor de la pct. i) si j) trebuie sa fie de o
calitate superioara fata de "calitatea analitica". Daca este posibil,
trebuie sa se foloseasca o solutie de sare de amoniu certificata (i).
5. Aparatura si sticlarie
Echipament de laborator obisnuit si in special:
a) Baloane Kjeldahl de 500 ml capacitate.
b) Reglatoare de fierbere corespunzatoare, de exemplu, bile de sticla cu
diametrul de aproximativ 5 mm, granule Hengar, piatra ponce.
c) Eprubeta gradata sau pipeta automata ce depune 1,0 ml.
d) Cilindri gradati de masurare, din sticla, cu o capacitate de 50, 100 si
250 ml.
e) Aparat de digestie, intr-o pozitie inclinata (aproximativ 45 grade), cu
incalzitor electric sau bec de gaz, ce nu incalzeste fiolele deasupra nivelului
continutului acestora, cu sistem de extractie a fumului.
f) Aparat de distilare confectionat din sticla de borosilicat, in care se
poate instala balonul Kjeldahl (a.), constand intr-un cap de stropire eficient
conectat la un condensator cu tuburi interne drepte si cu un tub de evacuare
atasat la capatul inferior al acestuia. Tubulatura de conectare si dopul (s)
trebuie sa inchida etans si preferabil sa fie din cauciuc neopren.
g) Pipete sau pipete automate, pentru a furniza 0,10 ml.
h) Fiole conice cu capacitate de 500 ml, gradate pana la 200 ml.
i) Eprubete gradate cu capacitate de 50 ml, gradate la 0,1 ml si eroare
maxima +/-0,05 ml.
j) Lupe pentru citirea eprubetei (5.9).
k) Ph-metru
l) Eprubete gradate automate.
6. Procedura
a) In balonul Kjeldahl (5.a) se adauga reglatoare de fierbere (5.b) (adica
trei bile de sticla), 15 g de sulfat de potasiu (4.a), 1,0 ml de solutie de
sulfat de cupru (4.b), aproximativ 5 g din proba de lapte (cantarita cu o
precizie de 0,001 g) si 25 ml acid sulfuric (4.c). Se foloseste acid pentru
spalarea oricarei urme de solutie de sulfat de cupru, sulfat de potasiu sau
lapte de pe gatul balonului si se amesteca cu grija continutul balonului.
NOTA:
Deoarece substantele organice consuma acidul sulfuric in timpul fierberii,
se folosesc pentru digestie 30 ml de H2SO4 (4.c) in loc de 25 de ml, daca
laptele contine mai mult de 5,0% (m/m) grasime. Acest lucru trebuie, de
asemenea aplicat la testul blank.
b) Fiecare balon Kjeldahl se incalzeste pe aparatul de digestie (5.e), la
inceput usor, astfel incat toata spuma neagra sa ramana in balon. Atunci cand
spumarea initiala a incetat si apar vapori albi abundenti, se fierbe puternic
(vaporii de acid se vor condensa la jumatatea gatului balonului) pana cand nu
mai raman particule negre si pana ce continutul balonului devine limpede de
culoare albastru-verzui pal. Se fierbe apoi usor cel putin 1,5 ore. Se retin
urmatoarele cerinte:
(i) timpul de limpezire a substantei digerate nu trebuie sa fie mai mare de
o ora, iar timpul total de digestie nu trebuie sa fie mai mic de 2,5 ore. Daca
este necesar mai mult de o ora pentru limpezire, timpul total de digestie
trebuie sa se prelungeasca in consecinta.
(ii) sulfatul de potasiu adaugat favorizeaza digestia pe masura ce creste
temperatura de fierbere a amestecului. Daca volumul rezidual de H2SO4 este mai
mic de aproximativ 15 ml, la finalul timpului de digestie, azotul poate sa fi
fost pierdut din cauza incalzirii excesive. Daca se incalzeste cu gaz, balonul
se incalzeste pe un suport din material termoizolant, prevazut cu o deschidere
circulara cu un diametru ce permite ca flacara libera sa atinga doar partea
balonului care este mai jos de suprafata continutului de lichid (5.5).
(iii) daca unele particule negre intra pe gatul balonului si nu sunt
spalate sa intre in balon de acidul care circula in timpul stadiului initial al
perioadei de fierbere puternica (aceasta poate fi facilitata de rotirea
balonului), se permite ca balonul sa se raceasca suficient si se spala, cu
grija, cu o cantitate minima de apa. Se continua digestia dupa aceea, asa cum
este descris mai sus.
c) Atunci cand baloanele Kjeldahl sunt racite, se adauga in fiecare dintre
acestea 300 ml de apa (conform notei), astfel incat sa se spele cu grija gatul
balonului si se amesteca complet continutul, asigurandu-se ca de fapt
cristalele ce s-au separat sunt dizolvate. Se adauga cateva reglatoare de
fierbere (5.b), pentru a se asigura o fierbere uniforma. Se adauga apoi, in fiecare
balon 70 ml de solutie de hidroxid de sodiu (4.d) (conform notei), turnandu-se
incet solutia pe gatul inclinat al balonului, pentru a se forma un strat pe
fundul balonului. Nu trebuie sa se umezeasca capatul gatului cu solutie de
hidroxid de sodiu.
NOTA:
Este necesar ca volumul compus din apa si solutia de hidroxid de sodiu, in
total 370 ml, sa faca posibila colectarea a aproximativ 150 ml de distilat,
chiar inainte de a urma fierberea neregulata ("clocotirea"). Astfel,
daca se adauga un volum echivalent mai mare de solutie de hidroxid de sodiu ce
este de o concentratie mai scazuta de 47% (m/m), volumul de apa adaugata
trebuie sa fie, in consecinta, redus. De exemplu, daca urmeaza sa fie adaugati
85 ml de solutie de hidroxid de sodiu cu concentratie 40% (m/m) sau 125 ml de
concentratie 30% (m/m), volumul de apa adaugat trebuie sa fie 285 ml sau
respectiv 245 ml.
d) Fiecare balon Kjeldahl se conecteaza imediat la un aparat de distilare
(5.f). Se asigura ca varful tubului de evacuare a condensatorului sa fie
scufundat in 50 ml solutie de acid boric (4.e) impreuna cu 0,20 ml (5 - 6
picaturi) de solutie de indicator (4.f), toate acestea fiind continute de un
balon conic (5.h). Se roteste continutul fiecarui balon pentru a se amesteca
bine si se fierbe, initial incet, pentru a se preveni spumarea excesiva. Atunci
cand s-a colectat 100 - 125 ml de distilat, fiecare balon conic trebuie sa fie
coborat pana ce varful tubului de evacuare a condensatorului este la
aproximativ 40 mm deasupra semnului de 200 ml. Se continua fiecare distilare
pana ce incepe fierberea puternica ("clocotirea"), apoi se inceteaza
brusc incalzirea. Se deconecteaza fiecare balon Kjeldahl si se spala varful
fiecarui tub de evacuare a condensatorului cu putina apa, colectand apa de spalare
in baloanele conice. Se noteaza urmatoarele cerinte:
(i) rata de distilare trebuie sa fie astfel incat sa se colecteze
aproximativ 150 ml de distilat, pana la inceperea clocotirii, incat volumul
continutului fiecarui balon conic va fi aproximativ de 200 ml.
(ii) eficienta fiecarui condensator trebuie sa fie astfel incat temperatura
continutului fiecarui balon conic sa nu depaseasca 25 grade C pe toata durata
distilarii.
e) Se titreaza fiecare distilat cu solutie volumetrica standard (4.g) pana
ce pH-ul ajunge la 4,6 +/-0,1, folosindu-se un pH-metru si daca este necesar, o
eprubeta gradata. Adaugarea unui indicator ajuta la faptul de a verifica daca
titrarea se efectueaza corect. Se ia fiecare eprubeta gradata si se citeste cu
o precizie de 0,1 ml, cu ajutorul unei lupe (5.j) evitand erorile de paralaxa.
Titrarea poate fi efectuata numai cu indicator. Se titreaza pana ce
culoarea distilatului corespunde cu cea a solutiei preparate recent, intr-un
balon conic (5.g) din 150 ml de apa la care s-a adaugat 50 ml de solutie de
acid boric si 0,20 ml de indicator.
f) Se efectueaza un test blank, conform pct. 6.a. si 6.b. inclusiv,
utilizandu-se 5 ml de apa distilata impreuna cu cca 0,1 g zaharoza (4.h), prin
procedura inlocuirii probei de lapte.
NOTA:
Titrarea distilatului blank va necesita numai un volum foarte mic de
solutie volumetrica standard (4.g).
g) Se verifica, in mod regulat, acuratetea procedurii, prin folosirea a
doua incercari de recuperare, urmandu-se procedura conform pct. 6.a. si 6.b.
(i) Se verifica daca nu a avut loc vreo pierdere de azot, ca rezultat al
caldurii excesive sau a scurgerilor mecanice din timpul distilarii, prin
folosirea unei probe de testat de 0,15 g de oxalat sau sulfat de amoniu (4.i)
cantarita cu o precizie de 0,001 g, impreuna cu 0,1 g de zaharoza (4.h).
Procentul de azot recuperat trebuie sa fie intre 99,0 si 100,0% .
Rezultate mai scazute sau mai ridicate vor indica greseli de procedura
si/sau o concentratie neprecisa a solutiei standard (4.g).
(ii) Se verifica faptul ca procedura de digestie este suficienta pentru a
elibera tot azotul proteic, prin folosirea unei probe de testat de 0,20 g de
triptofan pur, 0,35 g de fenacetina sau 0,20 g de hidroclorid de lizina (4.j.).
Toate cantaririle trebuie sa se faca cu o precizie de 0,001 g. Trebuie sa fie
recuperat cel putin 98 - 99% de azot.
7. Masuri de protectie
a) Atunci cand se lucreaza cu acid sulfuric si hidroxid de sodiu concentrat
si atunci cand se manipuleaza baloane Kjeldahl, se poarta intotdeauna
imbracaminte de laborator, ochelari de protectie si manusi rezistente la acizi.
b) in timpul distilarii niciodata nu se lasa baloanele Kjeldah
nesupravegheate. Din cauza posibilitatii de pericol, se opreste distilarea imediat
ce continutul baloanelor "clocoteste" prea puternic. Daca fierberea
persista mai mult de doua - trei minute, se coboara balonul de colectare astfel
incat varful de distilare sa fie scos din lichid.
8. Exprimarea rezultatelor
a) Calcul si formula
Se calculeaza continutul de azot (W_N), exprimat in grame de azot pe 100 g
de produs, prin:
1,40 (V - V_0) c
W_N = -----------------
m
W_N = continutul de azot
V = volumul, in mililitri, al solutiei volumetrice standard de acid
folosita la determinare.
V_0 = volumul, in mililitri, al solutiei volumetrice standard de acid
folosita la testul blank.
c = concentratia, exprimata in moli/litri, al solutiei volumetrice standard
de acid (4.g).
m = masa, in grame, a probei de testat
Rezultatul se rotunjeste cu o precizie de 0,001 g/100 g.
b) Precizie
1. Repetabilitate (r): 0,007 g/100 g
2. Reproductibilitate (R): 0,015 g/100 g
9. Proceduri modificate
a) Se foloseste un aparat de digestie in bloc, prevazut cu baloane
cilindrice in locul aparatului de digestie si a baloanelor Kjeldahl descrise la
pct. 5.e. si 5.a. In acest caz, pentru a se identifica potentialele probleme,
fiecare loc trebuie sa fie verificat individual (6.g).
b) Se foloseste distilarea cu vapori in locul baloanelor incalzite direct
(6.d). Atunci cand aparatul nu permite folosirea apei distilate, trebuie sa se
aiba grija ca apa sa nu contina substante volatile acide sau alcaline.
c) Poate fi folosita, in loc de 5 g, (6.a) o proba de testat de 1 g de
lapte (semi-macro Kjeldahl), cu conditia ca:
1. in fapt, cantitatea de reactivi folositi pentru digestie (6.a): H2SO4,
CuSO4 x 5H2O, K2SO4 sa fie redusa in aceeasi proportie (1/5)
2. timpul total de digestie (6.b) sa se reduca la 75 minute
3. cantitatea de solutie de hidroxid de sodiu (6.3) sa se reduca in aceeasi
proportie (1/5).
4. trebuie sa fie folosita o solutie standard acid (4.g) de o concentratie
mai scazuta (0,02 la 0,03 moli/l).
NOTA:
Folosirea uneia sau a mai multora dintre aceste optiuni este acceptabila
numai in cazul in care valoarea repetabilitatii (8.b.1) si rezultatele celor
doua teste de acuratete (6.g) sunt in concordanta cu cerintele acestei metode.
CAP. 5
Determinarea continutului de proteine
1. Scopul si domeniul de aplicare
Aceasta procedura precizeaza metoda de referinta pentru determinarea
continutului de proteine din lapte tratat termic.
2. Definitie
Continutul de proteine reprezinta valoarea obtinuta prin multiplicarea
continutului de azot total, exprimat in procente de masa, determinat conform
metodei descrise la cap. IV pct. 3, cu un factor corespunzator.
3. Calcul
Continutul de proteine al laptelui exprimat ca procent de masa reprezinta
continutul total de azot al laptelui multiplicat cu factorul 6,38.
CAP. 6
Determinarea masei specifice
1. Scop si domeniu de aplicare
Aceasta procedura precizeaza metoda de referinta pentru determinarea masei
specifice a laptelui crud si integral, a laptelui ecremat partial si a laptelui
ecremat, la 20 grade C.
2. Definire
Masa specifica a laptelui reprezinta valoarea raportul intre masa unui
anumit volum de lapte la 20 grade C fata de masa aceluiasi volum de apa la 20
grade C.
3. Principiu
Masa specifica la 20 grade C este determinata printr-un hidrometru.
4. Aparatura si sticlarie
Echipament de laborator uzual si in special.
a) Areometru (hidrometru)
Un areometru de masa specifica este un instrument ce consta intr-un flotor
de sticla ce este larg si greu la capatul inferior al acestuia. Exista o
bagheta de sticla de forma cilindrica, atasat de partea superioara si de flotor
si este orientata coaxial catre acesta. Partea superioara a baghetei este inchisa.
Flotorul de sticla contine incarcatura (plumb, mercur etc.), destinata sa
ajusteze masa areometrului. Bagheta include o scala gradata de la 1,025 la
1,035 g/ml.
Areometrul trebuie sa fie verificat printr-o metoda picnometrica,
folosindu-se un picnometru de o capacitate de aproximativ 100 ml, prevazut cu
un termometru de precizie.
b) Cilindri de sticla sau otel inoxidabil.
Dimensiunile minime trebuie sa fie:
(i) diametrul intern aproximativ 35 mm
(ii) inaltime interna aproximativ 225 mm
c) Baie de apa, reglata la 20 grade C +/-0,1 grade C
d) Baie de apa, reglata la 40 grade C +/-2 grade C
e) Termometru, gradat la 0,5 grade C
5. Procedura
a) Se amesteca proba prin rasturnare pentru a dispersa grasimea si pentru a
se pune in baia de apa (4.d). Se lasa proba sa atinga o temperatura de 40 grade
C si se mentine la temperatura aceasta timp de cinci minute. Se amesteca proba
prin rasturnare cu grija pentru a se asigura ca grasimea este distribuita in
mod omogen. Se raceste la 20 grade C in cea de-a doua baie de apa (4.c).
b) Se amesteca proba prin rasturnare cu grija pentru a se evita includerea
de aer. Se toarna laptele in cilindru (4.b), se tine inclinat astfel incat sa
se evite formarea spumei sau a bulelor. Se foloseste o proba de lapte
suficienta pentru a se asigura ca o parte din aceasta se revarsa din cilindru
in momentul in care se introduce areometrul. Se scufunda cu grija areometrul in
lapte si se lasa sa pluteasca liber pana ce ajunge la pozitia de echilibru.
Cilindrul urmeaza a fi plasat vertical. Areometrul trebuie sa fie pozitionat in
mijlocul coloanei de lichid si nu trebuie sa atinga peretii cilindrului.
c) Atunci cand areometrul ajunge in echilibru, se citeste gradatia de la
varful meniscului.
d) Imediat dupa citirea areometrului se introduce termometrul (4.e) in
proba si se citeste temperatura cu o precizie de 0,5 grade C. Temperatura nu
trebuie sa varieze mai mult de +/-2 grade C de 20 grade C.
6. Corectarea temperaturii
Daca temperatura probei de lapte nu este exact de 20 grade C, atunci cand
s-a efectuat masurarea masei specifice a acesteia, rezultatul obtinut trebuie
sa fie corectat adaugand masei specifice determinate pentru fiecare grad
Celsius peste 20 grade C sau scazand pentru fiecare grad sub 20 grade C
valoarea 0,0002. Aceasta corectare este valabila numai daca temperatura
laptelui difera cu cel mult 5 grade C de valoarea de 20 grade C.
7. Exprimarea rezultatelor
Metoda de calcul si formula masei specifice a probei sunt exprimate in g/ml
pentru laptele ecremat la 20 grade C, conform urmatoarei formule:
1000 x mv - MG x mv 0,92 mv (1000 - MG)
--------------------- = ---------------------
MG x mv 920 - MG x mv
1000 - ---------
0,92
unde
mv = masa specifica a probei citita pe areometru (5.d) in g/l
MG = continutul de grasime al probei, in g/l
0,92 = densitatea grasimii
8. Precizie
a) Repetabilitate (r): 0,0003 g/ml.
b) Reproductibilitate (R): 0,0015 g/ml.
"APENDIX"
la Anexa nr. 2
Proceduri alternative ce folosesc tuburi de extractie a grasimii cu sifon
sau dispozitive de spalare
Procedura
1. Prepararea probei de testat - conform pct. 6 lit. a) din cap. II al anexei
nr. 2
2. Proba de testat
Se procedeaza dupa cum este specificat la punctul 6.b. dar folosindu-se
tuburi de extractie a grasimii (conform pct. 5 lit. f) din cap. II al anexei
nr. 2).
Proba de testat trebuie sa fie transferata cat mai complet posibil la
fundul tuburilor de extractie.
3. Testul blank - conform pct. 6 lit. c) din cap. II al anexei nr. 2.
4. Pregatirea recipientului de colectare a grasimii - conform pct. 6 lit.
d) din cap. II al anexei nr. 2.
5. Determinarea
a) Se adauga 2 ml de solutie de amoniac (pct. 4 lit. a) din cap. II al
anexei nr. 2) sau un volum echivalent a unei solutii de amoniac mai concentrata
si se amesteca cu proba de testat tratata in prealabil, in profunzime pe fundul
tubului. Dupa adaugarea amoniacului, se efectueaza determinarea fara
intarziere.
b) Se adauga 10 ml de etanol (pct. 4 lit. b) din cap. II al anexei nr. 2)
si se amesteca cu grija dar complet pe fundul tubului. Daca este de dorit, se
adauga doua picaturi de solutie de rosu de Congo sau rosu crezol (pct. 4 lit.
c) din cap. II al anexei nr. 2).
c) Se adauga 25 ml de dietil eter (pct. 4 lit. d) din cap. II al anexei nr.
2), se inchide tubul cu un dop de pluta imbibat cu apa sau cu un dop umezit cu
apa (pct. 5 lit. f) din cap. II al anexei nr. 2) si se agita tubul viguros dar
nu excesiv, pentru a se evita formarea unei emulsii persistente, prin
rasturnari repetate, timp de un minut. Daca este necesar, se lasa tubul sa se
raceasca la jet de apa, apoi se indeparteaza cu grija dopul de pluta si se
spala impreuna cu gatul tubului, cu o cantitate mica de solvent amestec (pct. 4
lit. f) din cap. II al anexei nr. 2) folosindu-se flaconul de spalare (pct. 5
lit. h) din cap. II al anexei nr. 2), astfel incat lichidul de spalare sa curga
inapoi in tub.
d) Se adauga 25 ml de eter petrol (pct. 4 lit. e) din cap. II al anexei nr.
2), se inchide tubul cu dopul de pluta reumezit prin scufundare in apa si se
agita usor timp de 30 de secunde asa cum este descris la pct. c).
e) Se centrifugheaza tubul inchis, timp de 1 - 5 minute, la o frecventa de
rotatie de 500 - 600 de turatii/minut (pct. 5 lit. b) din cap. II al anexei nr.
2). Daca nu este disponibila centrifuga (conform pct. 5 lit. b) din cap. II al
anexei nr. 2), se lasa tubul inchis pe stativ (pct. 5 lit. g) din cap. II al
anexei nr. 2) pentru cel putin 30 de minute pana ce stratul supernatant se
limpezeste si se separa in mod distinctiv de stratul apos. Daca este necesar,
tubul se raceste la jet de apa.
f) Se indeparteaza cu grija dopul de pluta si se spala impreuna cu gatul
tubului, cu o cantitate mica de solvent amestec, astfel incat lichidul de
spalare sa curga inapoi in tub.
g) Se insera un sifon corespunzator sau un flacon de spalare ce trebuie sa
intre intr-un tub si se impinge in jos marginea interioara mai lunga a
instalatiei pana ce tubul de intrare este la aproximativ 3 mm deasupra
interfetei dintre straturi. Marginea interioara a instalatiei trebuie sa fie
paralela cu axa tubului de extractie.
Se transfera cu grija stratul supernatant al tubului intr-un recipient de
colectare a grasimii (pct. 6 lit. d) din cap. II al anexei nr. 2) ce contine
cateva reglatoare de fierbere (pct. 5 lit. j) din cap. II al anexei nr. 2) in
cazul fiolelor (optional la capsulele de metal), evitandu-se transferul
vreunuia dintre straturile apoase. Se spala tubul de evacuare al instalatiei cu
o cantitate mica de solvent amestec, colectandu-se lichidul de spalare in
recipientul de colectare a grasimii.
h) Se desface dispozitivul de la gatul tubului, se ridica usor instalatia
si se ridica partea inferioara a marginii interioare mai lungi a acesteia, si
se spala cu o cantitate mica de solvent amestec. Se coboara si se re-insera
instalatia si se transfera lichidul de spalare in recipientul de colectare a
grasimii. Se spala tubul de evacuare a instalatiei cu o cantitate mica de
solvent amestec, colectandu-se lichidul de spalare in recipient. Daca este de
dorit, solventul, sau o parte din solvent poate fi indepartat din recipient
prin distilare sau evaporare, asa cum este descris la pct. 6 lit. e) pct. 12
din cap. II al anexei nr. 2.
i) Se coboara din nou instalatia de la nivelul gatului, se ridica usor si
se adauga la continutului tubului 5 ml de etanol, folosindu-se etanol pentru
ridicarea marginii interioare mai lungi a instalatiei. Se amesteca dupa cum
este descris la pct. 5 lit. b).
j) Se efectueaza o a doua extractie prin repetarea operatiunilor descrise
la pct. 5 lit. c). - pct. 5 lit. h). dar folosindu-se numai 15 ml de dietil
eter (pct. 4 lit. d) din cap. II al anexei nr. 2) si 15 ml de eter petrol (pct.
4 lit. e) din cap. II al anexei nr. 2). Eterul se foloseste pentru a se spala
marginea interioara mai lunga a instalatiei, in timpul indepartarii instalatiei
din tub dupa extractia precedenta.
k) Se efectueaza o a treia extractie, prin repetarea operatiunilor descrise
la lit. c) - lit. h), folosindu-se 15 ml de dietil eter si 15 ml de eter petrol
si se spala marginea interioara mai lunga a instalatiei, dupa cum este descris
la lit. j).
In cazul laptelui ecremat, a treia extractie poate fi omisa.
l) Se procedeaza asa cum este descris la pct. 6 lit. e) pct. 12 pct. 6
lit. e) pct. 16 din cap. II al anexei nr. 2.