ORDIN   Nr. 688 din 9 decembrie 2010

pentru punerea in aplicare a Instructiunilor privind angajamentele in materia concentrarilor economice

ACT EMIS DE: CONSILIUL CONCURENTEI

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 1 din 3 ianuarie 2011

In baza prevederilor art. 20 alin. (4) lit. d), art. 21 alin. (2) şi art. 27 alin. (2) şi (4), precum şi ale art. 28 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

preşedintele Consiliului Concurenţei emite următorul ordin:

Art. 1. -In urma adoptării în plenul Consiliului Concurenţei, se pun în aplicare Instrucţiunile privind angajamentele în materia concentrărilor economice, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Compartimentele de specialitate din cadrul Consiliului Concurenţei vor urmări punerea în aplicare a prevederilor prezentului ordin.

Art. 3. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin, anexa nr. 3 „Instrucţiuni privind măsurile corective acceptabile în cazul autorizării condiţionate a unor concentrări economice" la Ordinul preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 63/2004 privind punerea în aplicare a regulamentelor şi instrucţiunilor Consiliului Concurenţei elaborate în baza Legii concurenţei nr. 21/1996, cu modificările şi completările ulterioare, cu modificările ulterioare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280 din 31 martie 2004, se abrogă.

Art. 4. - Prezentul ordin intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Preşedintele Consiliului Concurenţei,

Bogdan Marius Chiriţoiu

ANEXĂ

INSTRUCŢIUNI

privind angajamentele în materia concentrărilor economice

In temeiul prevederilor art. 27 alin. (1)şi alin. (3) lit. c) şi ale art. 462 alin. (7) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

Consiliul Concurenţei adoptă prezentele instrucţiuni.

INTRODUCERE

1. Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Lege, prevede la art. 46 alin. (2) lit. b) şi alin. (4) lit. c) posibilitatea Consiliului Concurenţei de a declara o concentrare economică compatibilă cu un mediu concurenţial normal în urma modificărilor efectuate de părţi1, atât în faza I2, cât şi în faza II3 ale procedurii. In acest scop, Consiliul Concurenţei poate include în decizia sa condiţii şi obligaţii destinate să asigure respectarea de către părţile implicate a angajamentelor pe care şi le-au asumat faţă de autoritatea de concurenţă pentru realizarea compatibilităţii concentrării economice cu un mediu concurenţial normal.

2. Scopul prezentelor instrucţiuni este de a oferi orientări în ceea ce priveşte modificările aduse operaţiunilor de concentrare economică, în special angajamentele de modificare a concentrărilor economice asumate de întreprinderile în cauză, pentru realizarea compatibilităţii concentrării economice cu un mediu concurenţial normal. Aceste modificări sunt denumite angajamente, întrucât au rolul de a elimina problemele de concurenţă4 identificate de către Consiliul Concurenţei.

3. Prezentele instrucţiuni stabilesc principiile generale aplicabile angajamentelor acceptabile de către Consiliul Concurenţei, principalele tipuri de angajamente care pot fi acceptate de către autoritatea de concurenţă în cazurile care intră sub incidenţa Legii şi a Regulamentului privind concentrările economice5, pus în aplicare prin Ordinul preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 385/2010, condiţiile specifice pe care trebuie să le îndeplinească propunerile de angajamente în ambele faze ale procedurii, precum şi principalele condiţii pentru punerea în aplicare a angajamentelor. Consiliul Concurenţei va lua în considerare, în mod corespunzător, circumstanţele particulare ale fiecărei operaţiuni de concentrare economică.

I. Principii generale

4. Potrivit Legii şi Regulamentului privind concentrările economice, pus în aplicare prin Ordinul preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 385/2010, Consiliul Concurenţei evaluează compatibilitatea concentrărilor economice notificate cu un mediu concurenţial normal pe baza efectului acestora asupra structurii concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte substanţială a acesteia. Analiza compatibilităţii are scopul de a stabili dacă o concentrare economică ridică obstacole semnificative în calea concurenţei efective pe piaţa românească sau pe o parte substanţială a acesteia, în special prin crearea sau consolidarea unei poziţii dominante. O concentrare care ridică obstacole semnificative în calea concurenţei efective pe piaţa românească sau cu o parte substanţială a acesteia este incompatibilă cu mediul concurenţial normal, iar Consiliul Concurenţei trebuie să o interzică. Principiile definite de prezentele instrucţiuni se aplică şi angajamentelor propuse pentru eliminarea problemelor de concurenţă identificate în cazul creării unei societăţi în comun, potrivit prevederilor art. 10 alin. (3) din Lege.

1 Trimiterile la „părţi" şi la „părţi implicate în concentrarea economică" reglementează, de asemenea, situaţiile în care există o singură parte care notifică.

2 A se vedea pct. 70-79.

3 A se vedea pct. 80-86.

4 In cele ce urmează, cu excepţia cazurilor în care se prevede altfel, expresia probleme de concurenţă corespunde, în funcţie de stadiul procedurii, unor îndoieli serioase sau unor constatări preliminare, potrivit cărora concentrarea economică ridică obstacole semnificative în calea concurenţei efective pe piaţa românească ori de pe o parte substanţială a acesteia, în special ca urmare a creării sau consolidării unei poziţii dominante.

5 Publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 bis din 5 august 2010.

5. In situaţia în care o concentrare economică generează probleme de concurenţă, prin faptul că ridică obstacole semnificative în calea concurenţei efective, în special ca urmare a creării sau consolidării unei poziţii dominante, părţile pot încerca să modifice concentrarea economică în vederea eliminării problemelor de concurenţă şi să obţină astfel autorizarea operaţiunii în cauză. Asemenea modificări pot fi puse în aplicare integral înaintea autorizării operaţiunii sau ulterior autorizării acesteia.

6. Consiliului Concurenţei îi revine sarcina de a proba faptul că o concentrare economică ridică obstacole semnificative în calea concurenţei efective. Consiliul Concurenţei informează părţile cu privire la problemele de concurenţă identificate, pentru a permite acestora să formuleze propuneri de angajamente adecvate. Drept urmare, părţile la concentrare pot propune angajamente autorităţii de concurenţă. In lipsa acestora, Consiliul Concurenţei nu poate impune în mod unilateral nicio condiţie în scopul emiterii unei decizii de autorizare, ci numai pe baza angajamentelor părţilor. Consiliul Concurenţei informează părţile în scris despre evaluarea preliminară efectuată cu privire la angajamentele propuse. In cazul în care părţile nu propun în mod valabil angajamente adecvate pentru eliminarea problemelor de concurenţă, Consiliul Concurenţei va emite o decizie prin care va declara operaţiunea de concentrare economică incompatibilă cu un mediu concurenţial normal.

7. Consiliul Concurenţei trebuie să evalueze dacă angajamentele propuse, odată puse în aplicare, elimină problemele de concurenţă identificate. Numai părţile dispun de toate informaţiile relevante pentru o astfel de evaluare, în special cu privire la fezabilitatea angajamentelor propuse şi la viabilitatea şi competitivitatea activelor propuse pentru cesionare. In consecinţă, părţilor le revine responsabilitatea de a furniza toate aceste informaţii, necesare Consiliului Concurenţei pentru evaluarea angajamentelor propuse. In acest scop, părţile care efectuează notificarea trebuie să furnizeze, împreună cu angajamentele, informaţii detaliate privind conţinutul angajamentelor propuse, condiţiile de punere în aplicare a acestora şi să demonstreze că angajamentele sunt de natură să elimine orice obstacole semnificative în calea concurenţei efective, potrivit Formularului privind angajamentele în materia concentrărilor economice, cuprins în anexă. In cazul angajamentelor care constau în cesionarea unei activităţi, părţile trebuie să furnizeze o descriere detaliată, în special a modului în care funcţionează în prezent activitatea propusă pentru cesionare. Aceste informaţii permit Consiliului Concurenţei să evalueze viabilitatea, competitivitatea şi potenţialul comercial al activităţii, comparând funcţionarea actuală a acesteia cu obiectivele propuse în cadrul angajamentelor. Părţile pot iniţia contacte prealabile cu Consiliul Concurenţei anterior transmiterii Formularului privind angajamentele în materia concentrărilor economice, pentru a discuta adaptarea cerinţelor specifice din formular în funcţie de informaţiile necesare în cazurile respective.

8. In timp ce părţile trebuie să propună angajamente suficiente pentru a elimina problemele de concurenţă şi să furnizeze informaţiile necesare pentru evaluarea acestora, Consiliului Concurenţei îi revine sarcina de a stabili dacă o concentrare economică, astfel cum este modificată de angajamentele propuse în mod valabil, trebuie să fie declarată incompatibilă cu mediul concurenţial normal deoarece conduce, în pofida angajamentelor, la obstacole semnificative în calea concurenţei efective. O concentrare economică modificată prin angajamente se supune aceloraşi criterii, în ceea ce priveşte sarcina probei pentru interdicţia sau autorizarea operaţiunii, ca şi o concentrare economică nemodificată.

Condiţiile de bază pentru acceptarea angajamentelor

9. Consiliul Concurenţei poate accepta numai angajamentele care pot face concentrarea economică compatibilă cu un mediu concurenţial normal, prevenind apariţia de obstacole semnificative în calea concurenţei efective. Angajamentele trebuie să elimine în întregime problemele de concurenţă şi trebuie să fie complete şi eficiente din toate punctele de vedere. De asemenea, angajamentele trebuie să poată fi puse în aplicare în mod efectiv, într-o perioadă scurtă de timp.

10. Se consideră că angajamentele structurale propuse de părţi, în special cesionările, îndeplinesc aceste condiţii numai în măsura în care Consiliul Concurenţei poate concluziona, cu un grad de certitudine suficient, că va fi posibilă punerea în aplicare a acestora şi că noile structuri comerciale rezultate sunt susceptibile de a fi suficient de viabile pentru a garanta că distorsionarea semnificativă a concurenţei nu se va produce.

11. Gradul de certitudine suficient privind punerea în aplicare a angajamentelor propuse poate fi afectat, în special, de riscuri legate de transferul unei activităţi destinate cesionării, cum ar fi condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească părţile care participă la cesionare, drepturile terţilor în legătură cu activitatea sau riscurile privind găsirea unui cumpărător adecvat, precum şi riscurile legate de degradarea activelor până la data realizării cesionării. Părţilor le revine obligaţia de a înlătura aceste incertitudini legate de punerea în aplicare a angajamentelor atunci când acestea sunt prezentate Consiliului Concurenţei6.

12. La evaluarea celei de-a doua condiţii, şi anume dacă angajamentul propus este susceptibil să elimine problemele de concurenţă identificate, Consiliul Concurenţei va lua în considerare toţi factorii relevanţi legaţi de angajamentul respectiv, printre care: tipul, amploarea şi aria de aplicare a angajamentului propus, folosind ca termeni de referinţă structura şi caracteristicile distinctive ale pieţei pe care apar problemele de concurenţă, inclusiv poziţia părţilor şi a altor operatori pe piaţă.

13. Pentru ca angajamentele să se conformeze acestor principii, trebuie ca punerea în aplicare şi capacitatea de a monitoriza angajamentele să fie efective. In timp ce cesionările, odată ce au fost puse în aplicare, nu mai necesită nicio măsură de monitorizare suplimentară, alte tipuri de angajamente necesită mecanisme de monitorizare efective pentru a se asigura că efectul lor nu este redus sau chiar eliminat de părţi. Altfel, aceste angajamente ar trebui considerate ca simple declaraţii de intenţie ale părţilor şi nu ar constitui obligaţii deoarece, în absenţa unor mecanisme efective de monitorizare, încălcarea lor nu ar putea permite dispunerea măsurilor prevăzute de art. 461 alin. (2) şi art. 47 alin. (4) din Lege.

14. In cazurile în care părţile propun angajamente de o asemenea amploare şi complexitate încât Consiliul Concurenţei se află în imposibilitatea de a determina cu un grad de certitudine suficient, la data emiterii deciziei, dacă acestea vor fi puse integral în aplicare şi dacă sunt susceptibile să menţină o concurenţă efectivă pe piaţă, operaţiunea nu poate fi autorizată. Consiliul Concurenţei poate respinge aceste angajamente, în special pe motiv că punerea în aplicare a angajamentelor nu poate fi monitorizată în mod efectiv şi că absenţa unei monitorizări efective limitează sau chiar elimină efectul angajamentelor propuse.

6 In funcţie de natura riscurilor, acestea pot fi compensate prin adoptarea unor măsuri de salvgardare specifice. De exemplu, riscul care decurge din drepturile terţilor cu privire la activele de cesionat poate fi compensat prin propunerea unei alternative de cesionare.

Caracterul adecvat al diferitelor tipuri de angajamente

15. Principalul obiectiv al angajamentelor este de a asigura structuri de piaţă concurenţiale. In consecinţă, angajamentele de natură structurală, precum angajamentul de a vinde o activitate, de regulă, sunt preferabile, în măsura în care acestea previn în mod durabil problemele de concurenţă care ar fi rezultat din concentrare, astfel cum a fost notificată; în plus, angajamentele structurale nu necesită măsuri de monitorizare pe termen mediu şi lung. Cu toate acestea, nu poate fi exclusă în mod aprioric posibilitatea ca şi alte tipuri de angajamente să fie, de asemenea, în măsură să prevină obstacolele semnificative în calea concurenţei efective.

16. Trebuie examinat de la caz la caz dacă un angajament şi, în special, ce tip de angajament este adecvat pentru a elimina problemele de concurenţă identificate.

17. Cu toate acestea, se poate face o distincţie generală între cesionări, alte angajamente structurale, cum ar fi acordarea accesului la infrastructuri importante sau la factori de producţie în condiţii nediscriminatorii, şi angajamente privind comportamentul viitor al entităţii rezultate din concentrare. Angajamentele de cesionare sunt cel mai bun mod de a elimina problemele de concurenţă rezultate din suprapunerile pe orizontală, putând constitui, de asemenea, cea mai bună soluţie de rezolvare a problemelor de tip vertical sau conglomerat. Alte angajamente structurale pot fi adecvate pentru a rezolva toate tipurile de probleme în cazul în care angajamentele în cauză sunt echivalente unor cesionări din punctul de vedere al efectelor lor, după cum se prevede la pct. 60-69. Angajamentele privind comportamentul viitor al entităţii rezultate din concentrare pot fi acceptate numai cu titlu excepţional, în împrejurări specifice. In special, angajamentele sub forma promisiunilor de a nu creşte preţurile, de a nu reduce gama de produse sau de a nu elimina unele mărci etc. nu vor elimina problemele de concurenţă rezultate din suprapunerile pe orizontală. Astfel de angajamente pot fi acceptate numai în situaţia în care viabilitatea acestora este garantată pe deplin de punerea în aplicare şi monitorizarea efectivă, potrivit pct. 13, 14, 65, 68, precum şi în situaţia în care nu riscă să conducă la distorsionarea concurenţei7.

Procedura

18. Consiliul Concurenţei poate accepta angajamente în oricare dintre fazele procedurii. Totuşi, având în vedere că o cercetare aprofundată a pieţei este realizată numai în faza II a procedurii, angajamentele propuse Consiliului Concurenţei în faza I trebuie să elimine în mod clar „îndoielile serioase" privind compatibilitatea operaţiunii cu un mediu concurenţial normal8, pentru a se emite o decizie potrivit art. 46 alin. (2) lit. b) din Lege.

19. In cazul în care Consiliul Concurenţei constată că operaţiunea de concentrare economică prezintă îndoieli serioase privind compatibilitatea cu un mediu concurenţial normal şi acestea nu au putut fi înlăturate potrivit prevederilor art. 46 alin. (2) lit. b) din Lege va decide deschiderea unei investigaţii. Angajamentele propuse de părţile implicate trebuie să fie suficiente pentru a elimina problemele de concurenţă identificate. Consiliul Concurenţei va emite o decizie de autorizare condiţionată, în temeiul art. 46 alin. (4) lit. c) din Lege, dacă ajunge la concluzia că îndoielile serioase la care se face referire la art. 46 alin. (3) din Lege au fost eliminate în urma angajamentelor propuse de părţi.

20. Angajamentele pot fi propuse numai de către părţi. Consiliul Concurenţei va asigura obligativitatea angajamentelor prin faptul că va condiţiona decizia de autorizare a concentrării economice de respectarea angajamentelor respective. In practică se face distincţie între condiţii şi obligaţii. Cerinţa realizării modificării structurale a pieţei, cum ar fi cesionarea unei activităţi, este din acest punct de vedere o condiţie. Etapele de punere în aplicare, necesare obţinerii acestui rezultat, sunt, în general, obligaţii ale părţilor, de exemplu, desemnarea unui împuternicit pentru vânzarea activităţii.

21. In cazul în care întreprinderile implicate nu îndeplinesc o obligaţie şi/sau o condiţie impusă prin una dintre deciziile prevăzute la art. 46 alin. (2) lit. b) sau alin. (4) lit. c) din Lege, Consiliul Concurenţei poate aplica sancţiuni potrivit dispoziţiilor art. 51 alin. (1) lit. e) şi ale art. 54 alin. (1) lit. d)din Lege. In cazul încălcării unei condiţii, de exemplu în cazul în care o activitate nu este cesionată în intervalul de timp prevăzut în angajamente sau în cazul în care este redobândită ulterior, Consiliul Concurenţei poate, în temeiul art. 47 alin. (4) lit. b) din Lege, să impună măsuri interimare adecvate pentru restabilirea sau menţinerea condiţiilor de concurenţă efectivă. In cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 461 alin. (2) din Lege, Consiliul Concurentei poate acţiona potrivit prevederilor art. 461 alin. (1).

II. Tipuri de angajamente

1. Cesionarea unei activităţi către un cumpărător adecvat

22. In cazul în care există riscul ca o concentrare economică să ridice obstacole semnificative în calea concurenţei efective, cea mai eficientă modalitate de a menţine concurenţa efectivă, cu excepţia declarării acesteia ca fiind incompatibilă cu un mediu concurenţial normal, este crearea condiţiilor de înfiinţare a unei noi entităţi concurente sau de consolidare a concurenţilor existenţi, prin realizarea unei cesionări de către părţile la concentrare.

1.1. Cesionarea unei activităţi viabile şi competitive

23. Elementele cesionate trebuie să constituie o activitate viabilă care, în cazul în care ar fi exploatată de un cumpărător adecvat, ar putea concura efectiv şi durabil cu entitatea creată prin concentrarea economică, ca întreprindere activă9. Pentru a asigura viabilitatea activităţii respective, ar putea fi necesară şi includerea activităţilor legate de pieţele pe care Consiliul Concurenţei nu a identificat probleme de concurenţă, dacă acest lucru este necesar pentru a crea un concurent efectiv pe pieţele în cauză.

24. In cazul în care se propune cesionarea unei activităţi viabile, este necesar să se ţină cont de incertitudinile şi de riscurile aferente transferului activităţii către un nou proprietar. Aceste riscuri pot limita impactul concurenţial al activităţii cesionate şi, prin urmare, pot conduce la o situaţie de piaţă care nu ar fi, în mod necesar, de natură să elimine respectivele probleme de concurenţă.

Caracteristicile activităţii destinate cesionării

25. Activitatea trebuie să includă toate activele care contribuie la funcţionarea sa curentă sau care sunt necesare pentru a asigura viabilitatea şi competitivitatea sa, precum şi întregul personal angajat în prezent sau care este necesar pentru a asigura viabilitatea şi competitivitatea activităţii10.

7 De exemplu, angajamentele privind un anumit comportament referitor la preţuri, cum ar fi plafoane de preţuri care implică riscul de a genera o aliniere anticoncurenţială a preţurilor între concurenţi.

8 Angajamentele prezentate în faza I pot fi acceptate numai în anumite situaţii. A se vedea pct. 74.

9 Aceasta include, în anumite condiţii, activităţi care trebuie disociate din activitatea sau activele individuale ale unei părţi; a se vedea pct. 34 şi 35.

10 Părţile notificatoare se vor obliga în angajamente ca activitatea destinată cesionării să includă toate activele şi personalul în cauză.

26. Personalul şi activele care sunt în prezent partajate între activitatea destinată cesionării şi alte activităţi ale părţilor, dar care contribuie la funcţionarea activităţii sau care sunt necesare pentru a asigura viabilitatea şi competitivitatea acesteia, trebuie de asemenea să fie incluse în cesiune. In caz contrar, viabilitatea şi competitivitatea activităţii destinate cesionării ar fi compromise. In consecinţă, activitatea destinată cesionării trebuie să cuprindă personalul care exercită funcţii esenţiale pentru activitate, cum ar fi, de exemplu, personalul din cercetare-dezvoltare şi personalul informatic al grupului, chiar şi în cazul în care acest personal este angajat în prezent pentru a desfăşura o altă activitate a părţilor - cel puţin într-o proporţie suficientă pentru a îndeplini necesităţile curente ale activităţii cesionate. In acelaşi mod, activele partajate trebuie incluse chiar dacă aceste active aparţin sau sunt alocate unei alte activităţi.

27. Pentru a permite Consiliului Concurenţei să identifice caracteristicile activităţii destinate cesionării, părţile trebuie să includă în angajamente o descriere precisă a caracteristicilor acestei activităţi. Descrierea trebuie să fie adaptată fiecărui caz şi trebuie să conţină toate elementele care fac parte din activitatea destinată cesionării: active corporale, precum activităţi de cercetare-dezvoltare, de producţie, de distribuţie, de vânzări şi de marketing, şi active necorporale, cum ar fi drepturi de proprietate intelectuală, know-howşi fond de comerţ; licenţe, permise şi autorizaţii acordate activităţii în cauză de anumite organisme; contracte, contracte de închiriere şi angajamente, precum convenţii cu furnizorii şi clienţii, în beneficiul activităţii destinate cesionării; dosare ale clienţilor, de credit şi de altă natură. In descrierea activităţii, părţile trebuie să includă, în linii generale, personalul pe care intenţionează să îl transfere, inclusiv personalul detaşat şi angajaţii temporar, şi să furnizeze o listă a personalului de bază, respectiv a personalului esenţial pentru viabilitatea şi competitivitatea activităţii. Angajamentul trebuie să cuprindă un angajament de nesolicitare a personalului de bază de către părţi.

28. In descrierea activităţii, părţile trebuie să stabilească şi regimul de furnizare a produselor şi serviciilor de către acestea către activitatea destinată cesionării sau de către activitatea destinată cesionării către părţi. Asemenea relaţii în derulare ale activităţii cesionate pot fi necesare pentru menţinerea deplinei viabilităţi economice şi a competitivităţii activităţii cesionate pentru o perioadă de tranziţie. Consiliul Concurenţei va accepta un astfel de angajament numai dacă acesta nu afectează independenţa activităţii cesionate faţă de părţi.

29. Pentru a evita orice neînţelegere referitoare la activitatea de cesionat, părţile trebuie să excludă în mod expres, prin textul angajamentelor, activele sau personalul care sunt utilizate în cadrul acesteia sau de către aceasta, dar care, în opinia părţilor, nu trebuie transferate în cadrul cesionării. Consiliul Concurenţei va putea accepta astfel de excluderi numai dacă părţile pot demonstra în mod clar că acestea nu afectează viabilitatea şi competitivitatea activităţii.

30. Activitatea destinată cesionării trebuie să fie viabilă ca atare. In consecinţă, resursele unui eventual sau chiar presupus cumpărător viitor nu sunt luate în considerare de către Consiliul Concurenţei în faza de evaluare a angajamentului.

31. Situaţia este diferită în cazul în care, în cursul procedurii, este încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu un cumpărător specific, ale cărui resurse pot fi luate în considerare la data evaluării angajamentului. Această situaţie este prevăzută la pct. 55 şi 56.

1.2. Activitatea autonomă şi condiţiile pentru acceptarea alternativelor

32. In mod normal, o activitate viabilă este aceea care poate funcţiona autonom faţă de părţile la concentrarea economică, în ceea ce priveşte furnizarea de materii prime sau alte forme de cooperare, altele decât cele din perioada de tranziţie. Este indicat ca activitatea destinată cesionării să fie o activitate autonomă existentă. Aceasta poate lua forma unei întreprinderi existente sau a unui grup de întreprinderi existente ori a unei activităţi dintr-o întreprindere.

33. In cazul în care problema de concurenţă rezultă dintr-o suprapunere pe orizontală, părţile pot opta între două activităţi. In cazurile care implică o ofertă ostilă, iar părţile notificatoare dispun de informaţii limitate despre activitatea destinată cesionării, un angajament de cesionare a anumitor activităţi ale întreprinderii-ţintă poate să mărească riscul ca activitatea în cauză să nu reprezinte, după cesionare, un concurent viabil care poate intra în concurenţă efectivă şi durabilă pe piaţă. In consecinţă, în astfel de cazuri, pentru părţi ar putea fi mai adecvat să propună cesionarea unor activităţi ale întreprinderii achizitoare.

Disocierile

34. Chiar dacă în mod normal este necesară cesionarea unei activităţi existente autonome şi viabile, Consiliul Concurenţei, luând în considerare principiul proporţionalităţii, poate de asemenea avea în vedere cesionarea unor activităţi care au legături puternice sau care sunt parţial integrate în activităţile reţinute de părţi şi care, în consecinţă, trebuie „disociate". Pentru a reduce la minimum riscurile care ar putea afecta viabilitatea şi competitivitatea în astfel de împrejurări, părţile pot furniza angajamente prin care propun disocierea acelor părţi ale unei activităţi existente, care nu trebuie în mod obligatoriu să fie cesionate. De fapt, în aceste împrejurări se cesionează o activitate autonomă existentă, chiar dacă, printr-o „disociere inversă", părţile pot disocia părţi limitate pe care le pot păstra.

35. Consiliul Concurenţei va putea accepta angajamente care necesită disocierea unei activităţi numai dacă poate exista certitudinea că, cel puţin la data la care activitatea este transferată cumpărătorului, se cesionează o activitate autonomă viabilă şi riscurile care ar putea afecta viabilitatea şi competitivitatea, generate de disociere, sunt astfel reduse la minimum. Aşadar, părţile trebuie să garanteze că disocierea este iniţiată în perioada de tranziţie, adică în perioada dintre emiterea deciziei Consiliului Concurenţei şi data încheierii cesionării, respectiv data transferului juridic şi efectiv al activităţii către cumpărător. In consecinţă, la sfârşitul acestei perioade se cesionează o activitate autonomă viabilă. Dacă acest lucru nu este posibil sau dacă disocierea este deosebit de dificilă, părţile pot oferi Consiliului Concurenţei gradul necesar de certitudine prin propunerea unei soluţii de tip „cumpărător iniţial", astfel cum este prevăzut la pct. 54.

Cesionarea activelor, în special a mărcilor şi licenţelor

36. O cesionare care constă într-o combinaţie de active specifice care nu au format o activitate unitară şi viabilă în trecut generează riscuri pentru viabilitatea şi competitivitatea activităţii rezultate. In particular, acesta este cazul în care sunt implicate active care aparţin mai multor părţi. O astfel de abordare poate fi acceptată de Consiliul Concurenţei numai dacă este asigurată viabilitatea activităţii, indiferent de faptul că activele nu au format o activitate unitară în trecut. Acesta ar putea fi cazul în care activele individuale pot fi deja considerate ca o activitate viabilă şi competitivă. In mod similar, în cazuri excepţionale poate fi suficient un pachet de cesionare care include numai mărcile, activele de producţie şi/sau distribuţie aferente pentru a crea condiţiile unei concurenţe efective. In astfel de împrejurări, pachetul constând din mărci şi active trebuie să fie suficient pentru a permite Consiliului Concurenţei să concluzioneze că activitatea rezultată va fi viabilă imediat ce se va afla în proprietatea unui cumpărător adecvat.

37. Cesionarea unei activităţi este în general preferabilă acordării de licenţe pentru drepturi de proprietate intelectuală, deoarece acordarea unei licenţe implică mai multe incertitudini, nu permite titularului licenţei să concureze imediat pe piaţă, presupune relaţii cu părţile, care ar putea permite emitentului licenţei să influenţeze comportamentul concurenţial al titularului licenţei, şi poate da naştere la dispute între emitentul şi titularul licenţei cu privire la domeniul de aplicare, termenii şi condiţiile licenţei. Aşadar, acordarea unei licenţe nu va fi, în general, considerată ca adecvată în cazurile în care pare posibilă o cesionare a unei activităţi. In cazul în care problemele de concurenţă sunt generate de poziţia pe piaţă deţinută pentru o astfel de tehnologie sau pentru drepturi de proprietate intelectuală, cesionarea acestei tehnologii sau a acestor drepturi constituie cel mai bun angajament, întrucât elimină o relaţie durabilă între noua entitate rezultată din concentrare şi concurenţii acesteia. Cu toate acestea, Consiliul Concurenţei poate accepta contracte de licenţă ca alternativă la cesionare în situaţia în care, de exemplu, cesionarea ar constitui un obstacol pentru o cercetare eficientă în curs sau cesionarea ar fi imposibilă din cauza naturii activităţii. Aceste licenţe trebuie să permită titularului licenţei să intre în concurenţă efectivă cu părţile într-un mod similar cu situaţia în care ar fi avut loc o cesionare. In general, aceste licenţe vor fi licenţe exclusive şi nu trebuie să prevadă nicio restricţie privind domeniul de utilizare sau zona geografică pentru titularul licenţei. In cazurile în care pot exista incertitudini cu privire la domeniul de aplicare al licenţei sau la termenii şi condiţiile acesteia, părţile trebuie să cesioneze dreptul de proprietate intelectuală subiacent, însă pot obţine în schimb o licenţă. In cazurile în care este incert dacă licenţa va fi acordată efectiv unui titular adecvat, părţile pot avea în vedere propunerea unui „titular iniţial" al licenţei sau o soluţie de „încheiere prealabilă a unui acord", potrivit pct. 55, pentru a permite Consiliului Concurenţei să concluzioneze cu un grad de certitudine suficient că angajamentul va fi pus în aplicare.

Schimbarea mărcii

38. In cazuri excepţionale, Consiliul Concurenţei poate accepta angajamente de acordare a unei licenţe exclusive, limitate în timp, pentru o anumită marcă, cu scopul de a permite titularului licenţei să schimbe marca produsului în perioada prevăzută. După prima fază de licenţă a acestor aşa-zise angajamente de schimbare a mărcii, părţile se angajează ca într-o a doua fază să se abţină de la orice utilizare a mărcii - faza de neutilizare. Scopul unor astfel de angajamente este de a permite titularului licenţei să transfere clienţii dinspre marca licenţiată către propria sa marcă, astfel încât să fie creat un concurent viabil, fără cesionarea definitivă a mărcii licenţiate.

39. Un angajament de schimbare a mărcii prezintă riscuri substanţial mai mari pentru restabilirea unei concurenţe efective decât cesionarea, inclusiv cesionarea unei mărci, deoarece este în mare măsură incert dacă titularul licenţei va reuşi să se afirme ca un concurent activ pe piaţă în virtutea produsului a cărui marcă a fost schimbată. Un angajament de tipul schimbării mărcii poate fi acceptabil în cazurile în care marca în cauză este folosită pe scară largă şi o pondere ridicată a cifrei de afaceri pe care a generat-o este realizată pe alte pieţe decât cele pe care au fost identificate probleme de concurenţă11. In aceste cazuri, un angajament de schimbare a mărcii trebuie definit în aşa fel încât să garanteze că acordarea licenţei va menţine în mod efectiv o concurenţă durabilă pe piaţă şi că titularul licenţei va constitui un concurent real după schimbarea mărcii produselor.

40. Intrucât succesul angajamentelor de schimbare a mărcii este legat în mare măsură de viabilitatea mărcii licenţiate, trebuie îndeplinite mai multe condiţii prealabile pentru elaborarea acestor angajamente. In primul rând, marca destinată transferării trebuie să fie bine cunoscută şi să fie suficient de puternică pentru a garanta atât viabilitatea imediată a mărcii licenţiate, cât şi supravieţuirea economică în cursul perioadei de schimbare a mărcii. In al doilea rând, unele dintre activele legate de producţia sau distribuţia produselor comercializate sub marca licenţiată sau de transferul de know-how ar putea fi necesare pentru asigurarea viabilităţii angajamentului12. In al treilea rând, licenţa trebuie să fie exclusivă şi, în principiu, să nu fie limitată la o anumită gamă de produse de pe o anumită piaţă şi să includă drepturi de proprietate intelectuală care să garanteze că produsul a cărui marcă a fost schimbată va fi recunoscut de clienţi. Părţile nu vor putea să folosească semne sau cuvinte similare, întrucât acest lucru ar putea submina efectul operaţiunii de schimbare a mărcii. In al patrulea rând, atât licenţa, cât şi perioada de neutilizare trebuie să aibă o durată suficient de lungă, având în vedere particularităţile cazului respectiv, pentru ca angajamentul de schimbare a mărcii să producă efecte similare cu cele ale unei cesionări.

41. Identitatea potenţialului titular al licenţei va constitui un factor esenţial pentru reuşita angajamentelor de acest tip. Dacă există incertitudini cu privire la existenţa unor titulari de licenţă adecvaţi, capabili şi puternic motivaţi să efectueze operaţiunea de schimbare a mărcii, părţile pot avea în vedere propunerea unei „soluţii iniţiale" sau de „încheiere prealabilă a unui acord", potrivit prevederilor pct. 52-56.

1.3. Clauza de nerăscumpărare

42. Pentru a menţine efectul structural al unui angajament, acesta trebuie să prevadă că entitatea rezultată din concentrare nu poate dobândi ulterior influenţă13 asupra întregii activităţi cesionate sau asupra unei părţi a acesteia. In general, angajamentele trebuie să prevadă că răscumpărarea unei influenţe semnificative nu este posibilă decât după trecerea unei perioade semnificative de timp, în general de 10 ani. Cu toate acestea, angajamentele pot prevedea şi posibilitatea Consiliului Concurenţei de a accepta o clauză de derogare a părţilor de la această obligaţie, în cazul în care constată ulterior că structura pieţei s-a schimbat într-o asemenea măsură încât absenţa unei influenţe asupra activităţii cesionate nu mai este necesară pentru a face concentrarea economică compatibilă cu mediul concurenţial normal. Chiar şi în absenţa unei clauze exprese, redobândirea influenţei asupra activităţii ar încălca o obligaţie implicită a părţilor în temeiul angajamentelor, în măsura în care ar afecta eficacitatea acestora.

1.4. Angajamentele privind o altă posibilitate de cesionare: active de prim rang

43. In anumite cazuri, punerea în aplicare a opţiunii de cesionare alese de părţi (o activitate viabilă care rezolvă problemele de concurenţă) ar putea fi nesigură, având în vedere, de exemplu, drepturile de preempţiune deţinute de terţi sau incertitudinile privind transferul unor contracte esenţiale, drepturile de proprietate sau incertitudinile privind găsirea unui cumpărător adecvat. Cu toate acestea, părţile pot estima că vor fi în măsură să cesioneze activitatea către un cumpărător adecvat într-un termen foarte scurt.

11 Cu toate acestea, chiar şi în aceste condiţii poate fi mai adecvată o cesionare a mărcii, în special dacă separarea rezultată în proprietatea asupra mărcii corespunde unei practici comune în cadrul industriei respective.

12 Acest lucru este deosebit de important în faza de acordare a licenţei, în care titularul licenţei trebuie să se pregătească pentru lansarea unei noi mărci competitive. Reiese că această lansare a unei mărci nu este fezabilă în cazul în care cumpărătorul a trebuit să cheltuiască resurse considerabile în procesul de producţie, comercializare şi distribuţie a mărcii licenţiate.

13 O influenţă exercitată de proprietarul anterior al activităţii asupra comportamentului concurenţial al activităţii cesionate riscă să compromită obiectivul urmărit de angajament.

44. In asemenea cazuri, Consiliul Concurenţei nu îşi poate asuma riscul ca, în cele din urmă, concurenţa efectivă să nu fie menţinută. In consecinţă, Consiliul Concurenţei va accepta angajamente de cesionare numai cu îndeplinirea următoarelor condiţii cumulative:

a) în absenţa incertitudinii, prima cesionare propusă în angajamente ar consta într-o activitate viabilă;

b) părţile vor propune o posibilitate alternativă de cesionare pe care sunt obligate să o respecte în cazul în care nu reuşesc să pună în aplicare primul angajament în intervalul de timp prevăzut pentru prima cesionare. In general, angajamentul referitor la o asemenea posibilitate alternativă trebuie să vizeze un „activ de prim rang" (crown jewel)14, adică trebuie, după punerea sa în aplicare, să fie cel puţin la fel de bun ca şi prima propunere de cesionare în ceea ce priveşte crearea unui concurent viabil, nu trebuie să implice nicio incertitudine cu privire la punerea sa în aplicare şi trebuie să poată fi pus în aplicare rapid, pentru a se evita ca perioada totală de punere în aplicare să depăşească o durată considerată în mod normal ca acceptabilă în condiţiile pieţei respective. Pentru a limita riscurile în perioada de tranziţie, este obligatorie aplicarea unor măsuri de conservare provizorii, distincte asupra tuturor activelor incluse în ambele posibilităţi alternative de cesionare. Mai mult, angajamentul trebuie să prevadă criterii clare şi un calendar strict care să arate modalităţile şi data la care obligaţia alternativă de cesionare va deveni efectivă, iar Consiliul Concurenţei va specifica termene mai scurte pentru punerea în aplicare a acesteia.

45. In cazul în care există incertitudini cu privire la punerea în aplicare a cesionării legate de drepturi ale terţilor sau de găsirea unui cumpărător adecvat, angajamentele privind „activele de prim rang" şi „cumpărătorii iniţiali", astfel cum este prevăzut la pct. 53, vizează aceleaşi aspecte, iar părţile pot alege, în consecinţă, între cele două alternative.

1.5. Transferul către un cumpărător adecvat

46. Efectul pe care îl vizează cesionarea va fi atins numai dacă şi în cazul în care activitatea este transferată unui cumpărător adecvat, în posesia căruia va deveni o forţă concurenţială activă pe piaţă. Capacitatea unei activităţi de a atrage un cumpărător adecvat constituie un element important de care Consiliul Concurenţei ţine cont în evaluarea caracterului adecvat al angajamentului propus. Pentru a garanta cesionarea activităţii către un cumpărător adecvat, angajamentele trebuie să includă criterii de definire a caracterului adecvat, care să permită Consiliului Concurenţei să concluzioneze că cesionarea activităţii către un astfel de cumpărător este susceptibilă să elimine problemele de concurenţă identificate.

a) Caracterul adecvat al cumpărătorului

47. Cerinţele standard privind cumpărătorul sunt următoarele:

a) cumpărătorul trebuie să fie independent de părţi şi să nu aibă legături cu acestea;

b) cumpărătorul trebuie să dispună de resurse financiare, de competenţa relevantă dovedită şi să aibă motivaţia şi capacitatea de a menţine şi dezvolta activitatea cesionată, sub forma unei forţe competitive viabile şi active, aflate în concurenţă cu părţile şi alţi concurenţi; şi

c) achiziţionarea activităţii de către un cumpărător propus nu trebuie să fie susceptibilă de a crea noi probleme de concurenţă şi nici nu trebuie să creeze riscul de întârziere a punerii în aplicare a angajamentelor. In consecinţă, se presupune în mod rezonabil că, pentru achiziţionarea activităţii cesionate, cumpărătorul propus este susceptibil să obţină toate aprobările necesare de la autorităţile competente.

48. Este posibil ca cerinţele standard privind cumpărătorul să fie suplimentate, după caz. Un exemplu îl constituie cerinţa ca respectivul cumpărător să aparţină sectorului industrial şi nu celui financiar. Angajamentele vor conţine, în general, o clauză prin care, din cauza circumstanţelor specifice speţei, un cumpărător financiar nu ar putea fi capabil sau nu ar avea motivaţia să dezvolte activitatea ca forţă viabilă şi competitivă pe piaţă, chiar dacă ar putea obţine competenţele necesare de gestionare, de exemplu, prin recrutarea unor manageri cu experienţă în sectorul respectiv şi, în consecinţă, achiziţionarea de către un cumpărător financiar nu ar elimina problemele de concurenţă cu un grad suficient de certitudine.

b) Identificarea unui cumpărător adecvat

49. In general, există 3 moduri prin care se poate garanta că activitatea este transferată unui cumpărător adecvat:

a) activitatea este transferată, într-un termen fix după adoptarea deciziei, către un cumpărător aprobat de Consiliul Concurenţei, pe baza cerinţelor privind cumpărătorii;

b) în plus faţă de condiţiile prevăzute la lit. a), angajamentele prevăd că părţile nu pot finaliza operaţiunea notificată înainte de încheierea unui acord cu un cumpărător pentru activitate, numit „cumpărător iniţial", aprobat de Consiliul Concurenţei;

c) părţile identifică un cumpărător pentru activitate şi încheie un acord în timpul procedurii Consiliului Concurenţei15, angajament numit „încheiere prealabilă a unui acord". Principala diferenţă dintre ultimele două opţiuni este că, în cazul unui „cumpărător iniţial", identitatea cumpărătorului nu este cunoscută Consiliului Concurenţei înainte de emiterea unei decizii de autorizare.

50. Alegerea categoriei depinde de riscurile implicate de cazul respectiv şi, în consecinţă, de măsurile care permit Consiliului Concurenţei să concluzioneze, cu un grad suficient de certitudine, că angajamentul va fi pus în aplicare. Aceasta va depinde de domeniul de aplicare şi natura activităţii de cesionat, de riscurile de depreciere a activităţii în perioada de tranziţie dinaintea cesionării şi de orice incertitudini inerente transferării şi punerii în aplicare, în special în ceea ce priveşte riscurile privind găsirea unui cumpărător adecvat.

1. Vânzarea activităţii cesionate într-un termen fix, ulterior deciziei

51. Părţile pot proceda la vânzarea activităţii cesionate în baza cerinţelor privind cumpărătorii, într-un termen fix de la data adoptării deciziei Consiliului Concurenţei. Această procedură este adecvată în majoritatea cazurilor, cu condiţia să poată fi luaţi în considerare mai mulţi cumpărători pentru o activitate viabilă şi să nu existe probleme specifice care să complice sau să împiedice cesionarea. In cazul în care cumpărătorul trebuie să aibă competenţe speciale, această procedură poate fi adecvată dacă există suficienţi cumpărători potenţiali interesaţi care îndeplinesc cerinţele specifice privind cumpărătorii ce trebuie incluse în angajamente în astfel de cazuri.

2. „Cumpărătorul iniţial"

52. Există cazuri în care numai propunerea unui „cumpărător iniţial" poate permite Consiliului Concurenţei să concluzioneze cu un grad de certitudine suficient că activitatea va fi cesionată efectiv unui cumpărător adecvat. In consecinţă, părţile trebuie să se oblige în angajamente să nu încheie operaţiunea notificată înainte de semnarea unui acord pentru cesionarea activităţii cu un cumpărător aprobat de Consiliul Concurenţei.

53. In primul rând, acest lucru priveşte cazurile în care există obstacole considerabile în calea cesionării, cum ar fi drepturi ale terţilor sau incertitudini privind găsirea unui cumpărător adecvat. In astfel de cazuri, un „cumpărător iniţial" va permite Consiliului Concurenţei să concluzioneze cu un grad de certitudine suficient că angajamentele vor fi puse în aplicare, întrucât un astfel de angajament creează un stimulent mai puternic pentru părţi de a încheia cesionarea pentru a putea realiza propria lor concentrare economică. In aceste circumstanţe, părţile pot alege între propunerea unui „cumpărător iniţial" şi un angajament alternativ de cesionare, astfel cum este prevăzut la pct. 45^

14 Alternativa poate consta într-o activitate complet diferită sau, în cazul incertitudinii cu privire la găsirea unui cumpărător adecvat, în activităţi şi active suplimentare, care sunt adăugate pachetului iniţial.

15 Transferul activităţii poate fi pus în aplicare după emiterea deciziei Consiliului Concurenţei.

54. In al doilea rând, un „cumpărător iniţial" poate fi necesar în cazurile care generează riscuri considerabile pentru menţinerea competitivităţii şi atractivităţii activităţii cesionate în perioada de tranziţie până la data cesionării. Această categorie cuprinde cazurile în care riscurile de depreciere a activităţii cesionate par să fie mari, în special din cauza riscului de a pierde angajaţi esenţiali pentru activitate sau în care riscurile intermediare sunt amplificate, deoarece părţile nu sunt capabile să întreprindă procesul de disociere în perioada de tranziţie, însă procesul de disociere poate avea loc numai după încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu un cumpărător. Soluţia privind „cumpărătorul iniţial" poate accelera transferul activităţii de cesionat - dată fiind motivaţia mai puternică pentru părţi de a încheia cesionarea, cu scopul de a putea realiza propria lor concentrare economică - într-o asemenea măsură încât angajamentele să permită Consiliului Concurenţei să concluzioneze cu un grad de certitudine suficient că aceste riscuri sunt limitate şi că cesionarea va fi pusă efectiv în aplicare.

3. Angajamentele de „încheiere prealabilă a acordului"

55. Cea de-a treia categorie cuprinde cazurile în care părţile identifică şi încheie cu un cumpărător un acord în care sunt specificate caracteristicile esenţiale ale achiziţiei, în timpul procedurii Consiliului Concurenţei. In cazul în care Consiliul Concurenţei autorizează concentrarea economică notificată, nu mai este necesară aprobarea suplimentară din partea autorităţii de concurenţă în ceea ce priveşte cumpărătorul şi încheierea vânzării activităţii cesionate poate avea loc la scurt timp după emiterea deciziei.

56. Consiliul Concurenţei încurajează angajamentele de „încheiere prealabilă a acordului", în special în cazurile în care identitatea cumpărătorului este determinantă pentru eficacitatea angajamentului propus. Acestea sunt situaţiile în care, în funcţie de împrejurări, pot fi consideraţi adecvaţi numai câţiva cumpărători potenţiali, în special în situaţia în care activitatea cesionată nu este o activitate viabilă în sine, ci viabilitatea sa este asigurată numai prin anumite active ale cumpărătorului ori în situaţia în care cumpărătorul trebuie să aibă anumite caracteristici pentru ca angajamentul propus să elimine problemele de concurenţă. Dacă părţile optează pentru încheierea unui acord cu un cumpărător adecvat în cursul procedurii, prin intermediul unei soluţii de „încheiere prealabilă a acordului", Consiliul Concurenţei, în aceste circumstanţe, poate să concluzioneze cu un grad de certitudine suficient că angajamentele vor fi puse în aplicare prin vânzarea către un cumpărător adecvat. In astfel de situaţii, o soluţie de „cumpărător iniţial" ce cuprinde cerinţe specifice cu privire la caracterul adecvat al cumpărătorului va fi considerată, în general, ca echivalentă şi acceptabilă soluţiei de „încheiere prealabilă a acordului".

2. Eliminarea legăturilor cu concurenţii

57. Angajamentele de cesionare pot fi utilizate şi pentru eliminarea legăturilor dintre părţi şi concurenţi, în cazurile în care aceste legături contribuie la problemele de concurenţă generate de respectiva concentrare economică. Pentru a elimina o legătură structurală cu un concurent important poate fi necesară cesionarea unei participaţii minoritare în cadrul unei societăţi în comun sau în cadrul unui concurent.

58. Deşi cesionarea acestor participaţii reprezintă soluţia preferabilă, Consiliul Concurenţei poate accepta, în mod excepţional, renunţarea la drepturile legate de participaţiile minoritare în cadrul unui concurent, pentru care se poate exclude, date fiind circumstanţele specifice ale cazului, că acele câştiguri financiare care sunt generate de o participaţie minoritară în cadrul unui concurent ar genera, ele însele, probleme de concurenţă. In astfel de împrejurări, părţile trebuie să renunţe la toate drepturile legate de o asemenea participaţie, care au fost relevante pentru comportamentul lor concurenţial, precum reprezentarea în cadrul consiliului de administraţie, drepturile de veto şi drepturile de informare. Consiliul Concurenţei poate accepta o astfel de eliminare a legăturii cu un concurent numai dacă se renunţă complet şi definitiv la aceste drepturi.

59. Dacă problemele de concurenţă sunt rezultatul unor contracte cu întreprinderi care furnizează aceleaşi produse sau prestează aceleaşi servicii, un angajament adecvat ar fi încetarea contractului respectiv, cum ar fi contractele de distribuţie cu concurenţi sau contractele care au drept consecinţă coordonarea comportamentului comercial. Cu toate acestea, încetarea unui contract de distribuţie va elimina problemele de concurenţă numai dacă se garantează că produsul unui concurent va fi, de asemenea, distribuit în viitor şi va exercita o presiune concurenţială reală asupra părţilor.

3. Alte angajamente

60. Deşi cesionările sau eliminarea legăturilor cu concurenţii constituie angajamentele preferate, acestea nu reprezintă singurele angajamente posibile pentru eliminarea anumitor probleme de concurenţă. Cu toate acestea, cesionările sunt etalonul faţă de care este evaluată eficacitatea şi eficienţa altor angajamente. In consecinţă, Consiliul Concurenţei poate accepta alte tipuri de angajamente, dar numai în condiţiile în care angajamentul alternativ propus are cel puţin efecte echivalente cu angajamentele de cesionare.

Angajamentele de acces

61. Consiliul Concurenţei poate accepta angajamente care prevăd acordarea accesului la infrastructuri, reţele şi tehnologii importante, inclusiv brevete, know-how sau alte drepturi de proprietate intelectuală, precum şi la factori de producţie. In general, părţile acordă un astfel de acces terţilor în mod nediscriminatoriu şi transparent.

62. Pot fi propuse angajamente de acordare a accesului la infrastructuri şi reţele, pentru a facilita pătrunderea pe piaţă a concurenţilor. Acestea pot fi acceptate de Consiliul Concurenţei în cazurile în care este suficient de clar că va exista o pătrundere efectivă a unor noi concurenţi pe piaţă ce va elimina orice obstacol semnificativ în calea concurenţei efective. Alte exemple de angajamente de acces sunt angajamentele de acordare a accesului la platformele de televiziune cu plată şi la energie prin programe de cesiune de contracte de furnizare a gazelor naturale. Adeseori, o reducere suficientă a barierelor la intrarea pe piaţă nu este realizată prin măsuri individuale, ci printr-un pachet ce conţine o combinaţie de angajamente de cesionare şi de acces sau printr-un pachet de angajamente ce vizează facilitarea globală a pătrunderii pe piaţă a concurenţilor printr-o gamă întreagă de diferite măsuri. In cazul în care aceste angajamente sunt susceptibile de a permite unui număr suficient de concurenţi noi să pătrundă pe piaţă în timp util, pot fi considerate ca având, asupra concurenţei de pe piaţă, un efect similar cu cesionarea. Dacă nu se poate concluziona că reducerea barierelor la intrarea pe piaţă de către angajamentele propuse este susceptibilă de a conduce la pătrunderea unor noi concurenţi pe piaţă, Consiliul Concurenţei va respinge pachetul de angajamente în cauză16.

16 In cazurile de concentrări economice din sectorul transporturilor aeriene, simpla reducerea obstacolelor la intrarea pe piaţă, prin angajamentul părţilor de a oferi tranşe orare pe anumite aeroporturi, poate fi insuficientă pentru a asigura intrarea unor concurenţi noi pe acele rute pe care apar problemele de concurenţă şi pentru a face ca efectele angajamentului respectiv să fie echivalente cu cele ale unei cesionări.

63. Pot fi propuse şi angajamente prin care se acordă acces nediscriminatoriu la infrastructuri sau la reţelele părţilor, cum ar fi reţelele de telecomunicaţii sau alte reţele similare, care participă la concentrarea economică, pentru a garanta că nu apar obstacole semnificative în calea concurenţei prin blocarea accesului concurenţilor. Consiliul Concurenţei va accepta astfel de angajamente numai dacă se poate concluziona că acestea vor fi efective, iar concurenţii sunt susceptibili să le utilizeze, astfel încât problemele de blocare a accesului concurenţilor vor dispărea. In cazuri specifice, poate fi adecvată corelarea unui astfel de angajament cu o dispoziţie de „cumpărător iniţial" sau de „încheiere prealabilă a unui acord" pentru a permite Consiliului Concurenţei să concluzioneze cu un grad de certitudine suficient că angajamentul va fi pus în aplicare.

64. In mod similar, controlul asupra unei tehnologii importante sau asupra unor drepturi de proprietate intelectuală poate ridica probleme de eliminare a concurenţilor care depind de acea tehnologie sau de acele drepturi de proprietate intelectuală ca element esenţial pentru activităţile lor de pe o piaţă situată în aval. Această situaţie priveşte, de exemplu, cazurile în care problemele de concurenţă apar deoarece părţile nu comunică informaţii ce sunt necesare pentru interoperabilitatea diferitelor echipamente. In astfel de cazuri, angajamentele de a acorda concurenţilor acces la informaţiile necesare pot elimina problemele de concurenţă. In mod similar, în sectoarele în care întreprinderile trebuie în general să coopereze prin acordarea reciprocă de brevete, problemele legate de faptul că entitatea rezultată din concentrare nu ar mai avea interesul de a acorda licenţe în aceeaşi măsură şi în aceleaşi condiţii ca înainte pot fi eliminate prin angajamente de a acorda licenţe în aceleaşi condiţii şi în viitor. In astfel de cazuri, angajamentele ar trebui să prevadă licenţe neexclusive sau divulgarea de informaţii în mod neexclusiv către toţi terţii care depind de drepturi de proprietate intelectuală sau de informaţii pentru activităţile lor. In continuare, trebuie asigurat faptul că termenii şi condiţiile care se aplică acordării licenţelor nu împiedică punerea în aplicare efectivă a unui astfel de angajament bazat pe acordarea de licenţe. Dacă nu există termeni şi condiţii clar definite pentru acordarea licenţelor pe piaţa în cauză, termenii şi condiţiile, inclusiv structura preţurilor, trebuie să reiasă clar din angajamente, de exemplu, prin formule de preţ. O soluţie alternativă poate fi recurgerea la licenţe scutite de la plata oricăror redevente. In plus, după caz, acordarea unor licenţe poate transmite şi informaţii sensibile către partea care acordă licenţa cu privire la comportamentul concurenţial al titularilor licenţelor care sunt concurenţi activi pe piaţa din aval, de exemplu prin transmiterea numărului de licenţe folosite pe piaţa din aval. In asemenea cazuri, pentru ca angajamentul să fie adecvat este necesar ca acesta să excludă astfel de probleme de confidenţialitate. In general, potrivit prevederilor pct. 63, Consiliul Concurenţei va accepta astfel de angajamente numai dacă se poate concluziona că acestea vor fi efective şi că sunt susceptibile de a fi folosite de către concurenţi.

65. Angajamentele de acces au adeseori o natură complexă şi includ, în mod necesar, termeni generali pentru stabilirea termenilor şi condiţiilor în care se realizează accesul. Pentru a fi eficiente, aceste angajamente trebuie să conţină cerinţele procedurale necesare pentru monitorizarea lor. Consiliul Concurenţei va putea accepta astfel de angajamente numai în situaţia în care complexitatea nu implică, de la bun început, riscuri privind eficacitatea lor, mecanismele de monitorizare propuse garantează că angajamentele vor fi puse în aplicare în mod eficient şi mecanismul de asigurare a aplicării lor va produce rezultate în timp util.

Modificarea contractelor exclusive pe termen lung

66. Modificarea în structura pieţei, rezultată în urma realizării unei concentrări economice, poate face ca aranjamentele contractuale existente să fie defavorabile concurenţei efective. Acest lucru este valabil, în special, pentru contractele exclusive de furnizare pe termen lung, în cazul în care contractele respective fie blochează posibilităţile de participare ale concurenţilor în amonte, fie blochează accesul acestora la clienţi în aval. In cazul în care entitatea rezultată din concentrare are capacitatea şi interesul de a bloca accesul concurenţilor în acest mod, efectele blocării care rezultă din contractele exclusive existente pot contribui la ridicarea unor obstacole semnificative în calea concurenţei efective.

67. In astfel de cazuri, încetarea sau modificarea clauzelor exclusive existente poate fi considerată adecvată pentru eliminarea problemelor de concurenţă. Cu toate acestea, probele disponibile trebuie să permită Consiliului Concurenţei să determine în mod clar că nu va fi menţinută nicio exclusivitate de facto. De asemenea, o astfel de modificare a contractelor pe termen lung va fi suficientă, în general, numai dacă face parte dintr-un pachet de angajamente destinate să elimine problemele de concurenţă identificate.

Alte angajamente care nu implică cesionarea

68. Astfel cum este prevăzut la pct. 17, angajamentele care nu au caracter structural, cum ar fi promisiunile părţilor de a se abţine de la un anumit comportament concurenţial, nu vor elimina, în general, problemele de concurenţă care rezultă din suprapunerile pe orizontală. Din cauza absenţei unei monitorizări eficiente a punerii sale în aplicare, poate fi dificil să se îndeplinească gradul de eficacitate necesar al unui astfel de angajament, după cum este prevăzut la pct. 13. Ar putea fi imposibil pentru Consiliul Concurenţei să verifice respectarea angajamentului şi chiar şi pentru alţi participanţi de pe piaţă, cum ar fi concurenţii, să stabilească cu un grad suficient de certitudine dacă părţile pot implementa condiţiile angajamentului. De asemenea, concurenţii s-ar putea să nu aibă interesul de a sesiza Consiliul Concurenţei, deoarece nu sunt beneficiari direcţi ai angajamentelor. In consecinţă, Consiliul Concurenţei poate examina alte tipuri de angajamente care nu implică cesionarea, cum ar fi promisiunile comportamentale, numai în mod excepţional şi în împrejurări specifice, precum problemele de concurenţă apărute în structurile de tip conglomerat.

Termenul-limită pentru angajamentele care nu implică cesionarea

69. Consiliul Concurenţei poate accepta angajamente care nu implică cesionarea şi care sunt limitate în timp. Acceptarea unui astfel de termen-limită şi durata sa vor depinde de circumstanţele specifice fiecărui caz în parte.

III. Aspecte procedurale privind propunerile de angajamente

1. Faza I

70. Consiliul Concurenţei poate să declare o operaţiune de concentrare economică compatibilă cu un mediu concurenţial normal, potrivit prevederilor art. 46 alin. (2) lit. b) din Lege, dacă se constată că, în urma modificărilor propuse de părţile implicate, operaţiunea notificată nu mai prezintă îndoieli serioase privind compatibilitatea cu un mediu concurential normal.

71. Părţile pot prezenta Consiliului Concurenţei propuneri de angajamente înainte de data efectivă a notificării sau într-un termen de maximum două săptămâni de la această dată. In cazul în care angajamentele propuse sunt acceptate, Consiliul Concurenţei va emite o decizie în ceea ce priveşte concentrarea economică notificată, în termenul de 45 de zile prevăzut la art. 46 alin. (2) din Lege.

72. Pentru a putea fi luate în considerare la fundamentarea unei decizii în temeiul art. 46 alin. (2) lit. b) din Lege, propunerile de angajamente trebuie să îndeplinească următoarele condiţii cumulative:

a) să fie prezentate în termen, cel mai târziu în ultima zi a termenului de două săptămâni prevăzut la pct. 71;

b) să specifice în mod complet angajamentele de fond convenite de părţi şi modalităţile de punere în aplicare a acestora;

c) să fie semnate de o persoană autorizată corespunzător în acest sens;

d) să fie însoţite de informaţii despre angajamente, furnizate potrivit Formularului privind propunerile de angajamente în materia concentrărilor economice, prevăzut la pct. 7;

e) să fie însoţite de o versiune neconfidenţială a angajamentelor, în vederea consultării de către Consiliul Concurenţei a terţilor interesaţi. Versiunea neconfidenţială a angajamentelor trebuie să permită terţilor să evalueze complet viabilitatea şi eficacitatea angajamentelor propuse în vederea eliminării problemelor de concurenţă.

73. Angajamentele propuse de părţi în concordanţă cu aceste cerinţe vor fi evaluate de către Consiliul Concurenţei, care va putea consulta terţii cu privire la eficacitatea angajamentelor propuse, sub forma unui test de piaţă.

74. Angajamentele prezentate în faza I pot fi acceptate numai în situaţia în care problema de concurenţă este uşor de identificat şi poate fi uşor corectată. In consecinţă, problema de concurenţă trebuie să fie suficient de precisă, angajamentele foarte clare, astfel încât să nu fie necesară iniţierea unei investigaţii, şi suficiente pentru a înlătura orice „îndoieli serioase" potrivit art. 46 alin. (2) lit. b) din Lege. In cazul în care evaluarea confirmă că angajamentele propuse înlătură îndoielile serioase ridicate de operaţiune, Consiliul Concurenţei poate autoriza concentrarea economică în faza I.

75. Din cauza restricţiilor de timp în faza I, este deosebit de important ca părţile să furnizeze în timp util Consiliului Concurenţei informaţiile necesare prevăzute în Formularul privind propunerile de angajamente în materia concentrărilor economice, pentru a se putea evalua în mod corect conţinutul, viabilitatea şi caracterul adecvat al angajamentelor, în vederea menţinerii unei concurenţe efective şi durabile pe piaţă. In caz contrar, este posibil ca autoritatea de concurenţă să nu poată concluziona că angajamentele propuse vor elimina îndoielile serioase.

76. In cazul în care evaluarea conduce la concluzia că angajamentele propuse nu sunt suficiente pentru a elimina problemele de concurenţă determinate de concentrare, părţile vor fi informate în consecinţă. Deoarece angajamentele din faza I sunt destinate să furnizeze un răspuns clar pentru o problemă de concurenţă, uşor identificabilă, pot fi acceptate numai modificări limitate ale angajamentelor propuse. Astfel de modificări, prezentate ca un răspuns imediat la rezultatele consultărilor, pot cuprinde clarificări, perfecţionări şi/sau alte îmbunătăţiri, destinate să garanteze că angajamentele sunt viabile şi efective. Totuşi, aceste modificări pot fi acceptate numai în cazurile în care se asigură faptul că acele angajamente pot fi evaluate în mod adecvat de către Consiliul Concurenţei.

77. In cazul în care evaluarea finală a Consiliului Concurenţei cu privire la un caz demonstrează că nu există probleme de concurenţă pe una sau mai multe pieţe, părţile vor fi informate şi pot retrage angajamentele care nu sunt necesare pentru pieţele respective. In cazul în care părţile nu retrag angajamentele în cauză, Consiliul Concurenţei nu le va lua în considerare la emiterea deciziei.

78. Consiliul Concurenţei nu poate impune, în mod unilateral, nicio condiţie în legătură cu o decizie de autorizare, ci numai pe baza angajamentelor părţilor. Consiliul Concurenţei va analiza dacă angajamentele propuse de părţi sunt proporţionale cu problema de concurenţă, în cazul în care evaluează dacă acestea trebuie anexate drept condiţii sau obligaţii la decizie. Totuşi, într-o propunere de angajamente vor fi considerate necesare toate elementele cerute pentru îndeplinirea condiţiilor de bază pentru acceptarea angajamentelor, potrivit prevederilor pct. 9-14. Angajamentelor din faza II le sunt aplicabile deopotrivă pct. 77 şi 78.

79. Dacă prin angajamentele propuse părţile nu au eliminat îndoielile serioase privind compatibilitatea operaţiunii de concentrare economică cu un mediu concurential normal, Consiliul Concurenţei va decide deschiderea unei investigaţii, în temeiul art. 46 alin. (3) din Lege.

2. Faza a II-a

80. Consiliul Concurenţei va declara o operaţiune de concentrare compatibilă cu un mediu concurential normal dacă, în urma modificării, concentrarea economică notificată nu ridică obstacole semnificative în calea concurenţei efective pe piaţa românească sau pe o parte substanţială a acesteia, potrivit art. 12 din Lege.

81. Angajamentele propuse de părţi trebuie să fie transmise Consiliului Concurenţei într-un termen de 30 de zile de la data deschiderii investigaţiei. In circumstanţe excepţionale, părţile pot solicita prelungirea acestui termen cu maximum 15 zile, cu condiţia justificării acestora. Cererea de prelungire trebuie depusă în cadrul termenului de 30 de zile.

82. Părţile sunt invitate să prezinte proiecte de propuneri privind aspectele de fond şi de implementare necesare pentru asigurarea viabilităţii depline a angajamentelor.

83. Pentru a putea fi luate în considerare la fundamentarea unei decizii în temeiul art. 46 alin. (4) lit. c) din Lege, angajamentele trebuie să îndeplinească următoarele condiţii cumulative:

a) să fie prezentate în termen, cel mai târziu în ultima zi a termenului prevăzut la pct. 81;

b) să rezolve toate problemele de concurenţă generate de concentrarea economică şi să specifice în mod integral angajamentele de fond convenite de părţi şi modalităţile de punere în aplicare a acestora;

c) să fie semnate de o persoană autorizată corespunzător în acest sens;

d) să fie însoţite de informaţii despre angajamente, furnizate potrivit Formularului privind propunerile de angajamente în materia concentrărilor economice, prevăzut la pct. 7;

e) să fie însoţite de o versiune neconfidenţială a angajamentelor, în vederea consultării terţilor interesaţi de către Consiliul Concurenţei. Versiunea neconfidenţială a angajamentelor trebuie să permită terţilor să evalueze complet viabilitatea şi eficacitatea angajamentelor propuse în vederea eliminării problemelor de concurenţă.

84. Propunerile de angajamente înaintate de părţi cu îndeplinirea acestor condiţii se evaluează de către Consiliul Concurenţei. Dacă rezultatele acestei evaluări confirmă că angajamentele propuse elimină îndoielile serioase identificate, Consiliul Concurenţei va publica un rezumat al cazului şi conţinutul esenţial al angajamentelor propuse, asupra cărora terţii interesaţi vor fi invitaţi să îşi prezinte punctele de vedere, în termenul stabilit de autoritatea de concurenţă.

85. In cazul în care evaluarea conduce la concluzia că angajamentele propuse nu sunt suficiente pentru a elimina problemele de concurenţă determinate de concentrarea economică, părţile vor fi informate în consecinţă. Consiliul Concurenţei va accepta modificări limitate ale angajamentelor numai în cazul în care poate stabili în mod clar - pe baza evaluării sale cu privire la informaţiile deja obţinute în cadrul investigaţiei, inclusiv pe baza rezultatelor testelor anterioare de piaţă şi fără a mai fi nevoie de vreun test de piaţă - faptul că angajamentele respective, odată puse în aplicare, rezolvă complet şi fără ambiguităţi problemele de concurenţă identificate şi permit o evaluare adecvată de către Consiliul Concurenţei.

86. In cazul în care evaluarea confirmă că angajamentele propuse realizează compatibilitatea operaţiunii de concentrare economică cu un mediu concurenţial normal, Consiliul Concurenţei va emite o decizie de autorizare condiţionată potrivit prevederilor art. 46 alin. (4) lit. c) din Lege. In cazul în care evaluarea conduce la concluzia că angajamentele propuse nu sunt suficiente pentru rezolvarea problemelor de concurenţă ridicate de operaţiunea de concentrare economică, Consiliul Concurenţei va emite, potrivit prevederilor art. 46 alin. (4) lit. a) din Lege, o decizie prin care va declara operaţiunea de concentrare economică incompatibilă cu un mediu concurenţial normal, întrucât ridică obstacole semnificative în calea concurenţei efective, pe piaţa românească sau pe o parte substanţială a acesteia.

IV. Condiţii pentru punerea în aplicare a angajamentelor

87. Angajamentele sunt propuse de părţi cu scopul de a obţine autorizarea operaţiunii în cauză, iar punerea în aplicare a acestora are loc, în mod normal, după emiterea deciziei de autorizare. In consecinţă, angajamentele necesită garanţii care să asigure punerea în aplicare eficientă şi la termenul prevăzut. Aceste dispoziţii de punere în aplicare a angajamentelor sunt incluse în angajamentele asumate de părţi faţă de Consiliul Concurenţei.

88. In cele ce urmează sunt prezentate orientări detaliate privind punerea în aplicare a angajamentelor de cesionare, precum şi a altor tipuri de angajamente.

1. Procesul de cesionare

89. Cesionarea trebuie să fie încheiată într-un termen determinat, convenit de părţi şi Consiliul Concurenţei. Perioada totală de timp poate fi împărţită într-o perioadă pentru convenirea unui acord final şi o perioadă suplimentară pentru încheierea tranzacţiei şi transferul titlului legal. In general, perioada de convenire a unui acord final poate fi împărţită într-o primă perioadă în care părţile pot căuta un cumpărător adecvat (prima fază de cesionare) şi, în cazul în care părţile nu reuşesc să cesioneze activitatea, o a doua perioadă în care un mandatar însărcinat cu cesionarea obţine un mandat privind cesionarea activităţii, fără cerinţa unui preţ minim (faza de intervenţie a mandatarului însărcinat cu cesionarea).

90. In general, perioadele scurte de cesionare contribuie în mare măsură la reuşita cesionării, întrucât, în caz contrar, activitatea vizată pentru cesionare va fi expusă unei perioade prelungite de incertitudine. Perioadele de timp trebuie, aşadar, să fie cât mai scurte posibil. In general, Consiliul Concurenţei va lua în considerare o perioadă de aproximativ 6 luni pentru prima fază de cesionare şi o perioadă suplimentară de 3 luni pentru faza de intervenţie a mandatarului însărcinat cu cesionarea, după caz. O perioadă suplimentară de 3 luni este prevăzută, în general, pentru încheierea tranzacţiei. Aceste termene pot fi modificate, de la caz la caz. In mod special, este posibil ca acestea să fie necesar a fi reduse, în cazul în care există un risc important de deteriorare a viabilităţii activităţii în perioada de tranziţie.

91. In general, termenul stabilit pentru cesionare începe să curgă de la data emiterii deciziei de către Consiliul Concurenţei. O excepţie de la acest principiu poate fi justificată în cazul unei operaţiuni efectuate printr-o ofertă publică, în care părţile se angajează să cesioneze o activitate care aparţine entităţii rezultate din operaţiunea de concentrare economică. In situaţia în care, în astfel de circumstanţe, părţile nu sunt în măsură să cesioneze activitatea societăţii-ţintă înainte de finalizarea concentrării notificate, Consiliul Concurenţei poate accepta ca termenele privind cesionarea în cauză să înceapă numai de la data finalizării tranzacţiei notificate. In mod similar, o astfel de soluţie poate fi avută în vedere şi în cazul în care data finalizării concentrării nu poate fi stabilită de părţi, deoarece, de exemplu, necesită aprobarea unei autorităţi a statului17. In schimb, poate fi oportună comprimarea termenelor-limită, reducându-se astfel perioada de incertitudine pentru activitatea destinată cesionării.

92. Procedura descrisă anterior se aplică pentru cazurile de „cumpărător iniţial". Pentru soluţiile de „încheiere prealabilă a unui acord" se aplică o procedură diferită. In acest caz, în general, se încheie un acord final cu un cumpărător în timpul procedurii, astfel încât să se prevadă un termen suplimentar numai pentru încheierea tranzacţiei, după emiterea deciziei de către Consiliul Concurenţei, In cazul în care înaintea respectivei decizii s-a încheiat numai un acord-cadru cu cumpărătorul, termenele de prevăzut pentru realizarea unui acord final şi încheierea ulterioară a tranzacţiei vor trebui stabilite de la caz la caz.

2. Aprobarea cumpărătorului şi a contractului de vânzare-cumpărare

93. Pentru asigurarea eficacităţii angajamentului, vânzarea către un cumpărător propus se va realiza cu acordul prealabil al Consiliului Concurenţei. In situaţia în care părţile sau mandatarul însărcinat cu cesionarea au realizat un acord final cu un cumpărător, acestea trebuie să prezinte Consiliului Concurenţei o propunere motivată şi documentată. Părţilor sau mandatarului, după caz, li se cere să demonstreze că respectivul cumpărător îndeplineşte condiţiile prevăzute, precum şi că activitatea este cesionată în conformitate cu decizia Consiliului Concurenţei şi cu angajamentele asumate. In cazul în care angajamentele permit propunerea mai multor cumpărători diferiţi pentru diversele părţi ale pachetului, Consiliul Concurenţei trebuie să aprecieze dacă fiecare dintre respectivii cumpărători este acceptabil, precum şi dacă întreg pachetul rezolvă problemele de concurenţă.

17 Cu toate acestea, chiar şi în astfel de circumstanţe, unele prevederi ale angajamentelor, în special cele care stabilesc măsuri de salvgardare în perioada de tranziţie, ar trebui să se aplice de la data adoptării deciziei.

94. La evaluarea oricărui cumpărător propus, Consiliul Concurenţei va interpreta cerinţele privind cumpărătorul urmărind scopul angajamentelor, respectiv de a asigura imediat o concurenţă efectivă pe piaţa pe care au fost constatate problemele de concurenţă, conform celor specificate în decizie. In general, baza evaluării Consiliului Concurenţei referitoare la cerinţele privind cumpărătorul respectiv vor fi informaţiile prezentate de părţi, evaluarea efectuată de mandatarul însărcinat cu monitorizarea, discuţiile cu cumpărătorul şi planul de afaceri al acestuia.

95. Condiţia conform căreia cumpărătorul trebuie să dispună de resursele financiare necesare se aplică în primul rând modului de finanţare a achiziţiei de către cumpărătorul propus. Consiliul Concurenţei nu va accepta, în general, nicio finanţare a cesionării de către vânzător şi, în special, nicio finanţare din partea vânzătorului, dacă în acest fel i se acordă vânzătorului o participaţie la profiturile viitoare ale activităţii cesionate.

96. In evaluarea cumpărătorului propus, din punctul de vedere al posibilităţii creării unor probleme de concurenţă, Consiliul Concurenţei va întreprinde o evaluare prima facie în lumina informaţiilor de care dispune în cadrul procesului de aprobare a cumpărătorului. Cumpărătorul propus trebuie să obţină toate aprobările necesare din partea autorităţilor competente. In situaţia în care se poate anticipa, pe baza informaţiilor disponibile Consiliului Concurenţei, că dificultăţile pentru obţinerea aprobărilor ar putea întârzia în mod necorespunzător punerea în aplicare în timp util a angajamentului, se va considera că acel cumpărător propus nu îndeplineşte cerinţele privind cumpărătorul. In caz contrar, problemele de concurenţă identificate de Consiliul Concurenţei nu ar fi eliminate într-un interval de timp adecvat.

97. In general, aprobarea de către Consiliul Concurenţei nu se aplică numai identităţii cumpărătorului, ci şi contractului de vânzare-cumpărare, precum şi oricărui alt contract încheiat între părţi şi cumpărătorul propus, inclusiv acordurilor cu caracter tranzitoriu. Consiliul Concurenţei va verifica dacă cesionarea prevăzută de acele acorduri respectă dispoziţiile angajamentelor.

98. Consiliul Concurenţei va comunica părţilor opinia sa cu privire la caracterul adecvat al cumpărătorului propus. In cazul în care autoritatea de concurenţă ajunge la concluzia că respectivul cumpărător propus nu îndeplineşte cerinţele privind cumpărătorul, va informa părţile că acesta nu satisface condiţiile prevăzute în angajamente. In cazul în care Consiliul Concurenţei ajunge la concluzia că respectivul contract de vânzare-cumpărare (sau orice alte acorduri auxiliare) nu prevede o cesionare conformă cu angajamentele, autoritatea de concurenţă va comunica acest lucru părţilor, fără a respinge în mod necesar cumpărătorul. In cazul în care Consiliul Concurenţei ajunge la concluzia că atât cumpărătorul, cât şi contractele sunt conforme cu angajamentele, autoritatea de concurenţă va comunica părţilor, în cel mai scurt timp posibil, acordul său cu privire la cesionarea către cumpărătorul propus18.

3. Obligaţiile părţilor în perioada de tranziţie

99. Părţile trebuie să îndeplinească anumite obligaţii în perioada de tranziţie. In general, în această privinţă trebuie incluse în angajamente următoarele dispoziţii:

a) măsurile de salvgardare pentru menţinerea viabilităţii activităţii în perioada de tranziţie;

b) acţiunile necesare pentru un proces de disociere, dacă este cazul; şi

c) acţiunile necesare pentru pregătirea cesionării activităţii.

In situaţiile în care autoritatea de concurenţă nu a impus numirea unui mandatar însărcinat cu monitorizarea, părţile vor informa Consiliul Concurenţei, conform obligaţiilor asumate prin angajamente, cu privire la demersurile pe care le întreprind în vederea îndeplinirii angajamentelor. Consiliului Concurenţei poate solicita părţilor orice informaţii relevante pentru a se asigura că părţile îşi respectă angajamentele, în special obligaţiile ce le revin în perioada de tranziţie şi în procesul de cesionare.

Menţinerea activităţii cesionate în perioada de tranziţie

100. Părţile au obligaţia de a reduce la minimum orice posibil risc de pierdere a potenţialului de concurenţă al activităţii de cesionat rezultat din incertitudinile inerente unui transfer de activitate. Până la transferul activităţii către cumpărător, Consiliul Concurenţei va solicita părţilor să propună angajamente care să asigure menţinerea independenţei, a viabilităţii economice, a valorii de piaţă şi a competitivităţii activităţii. Numai astfel de angajamente permit autorităţii de concurenţă să concluzioneze cu un grad de certitudine suficient că cesionarea activităţii va fi pusă în aplicare, în modul propus de părţi în cadrul angajamentelor.

101. In general, aceste angajamente trebuie concepute astfel încât să menţină separarea activităţii de cesionat de activităţile reţinute de părţi şi să asigure gestionarea acesteia ca activitate distinctă şi care poate fi vândută în cel mai bun interes al său.

102. Părţile vor trebui să garanteze că toate activele activităţii de cesionat sunt menţinute conform bunelor practici de afaceri şi în contextul unei activităţi normale, precum şi că nu se efectuează acţiuni care ar putea avea un efect negativ important asupra acesteia. Se are în vedere, în special, menţinerea activelor fixe, a know-how-ului şi a informaţiilor comerciale cu caracter confidenţial sau exclusiv, a clientelei şi a competenţelor tehnice şi comerciale ale angajaţilor. De asemenea, părţile trebuie să menţină activitatea de cesionat în aceleaşi condiţii ca şi în perioada anterioară concentrării economice, să ofere suficiente resurse, precum capital sau o linie de credit, în continuarea planurilor de afaceri existente, să menţină aceleaşi funcţii administrative şi de conducere sau alţi factori relevanţi pentru menţinerea concurenţei în sectorul respectiv. De asemenea, angajamentele trebuie să prevadă, pe de o parte, că părţile trebuie să ia toate măsurile rezonabile pentru a încuraja totalitatea personalului important să rămână în cadrul activităţii şi, pe de altă parte, că părţile nu pot solicita sau transfera angajaţii către restul activităţilor reţinute.

103. Părţile trebuie, în continuare, să menţină activitatea separată de activităţile pe care le-au reţinut şi să garanteze că personalul principal al activităţii de cesionat nu este implicat în niciun fel în activităţile reţinute şi viceversa. In cazul în care activitatea de cesionat este o persoană juridică şi este necesară o separare în cadrul structurii acelei persoane juridice, drepturile părţilor în calitate de acţionari, în special drepturile de vot, trebuie exercitate de mandatarul însărcinat cu monitorizarea aplicării angajamentelor, care trebuie să aibă şi competenţa de a înlocui membrii consiliului de administraţie numiţi în numele părţilor. Din punctul de vedere al informaţiilor, părţile trebuie să protejeze activitatea de cesionat şi să ia toate măsurile necesare pentru a garanta că nu vor obţine niciun secret de afaceri sau nicio informaţie confidenţială. Orice documente sau informaţii confidenţiale ale activităţii cesionate obţinute de părţi înainte de adoptarea deciziei trebuie înapoiate activităţii.

18. In funcţie de circumstanţele cesionării, este posibil să fie necesar ca părţile să garanteze, de exemplu prin dispoziţii corespunzătoare în contractul de cumpărare, că activitatea cesionată va fi menţinută de către cumpărător ca o forţă competitivă activă pe piaţă şi că nu o va revinde în scurt timp.

Etapele disocierii

104. Aşa cum este prevăzut la pct. 34, Consiliul Concurenţei poate accepta că, în circumstanţe adecvate, cesionarea unei activităţi care trebuie disociată de restul activităţilor părţilor poate fi considerată un angajament corespunzător. Cu toate acestea, chiar şi în astfel de situaţii, numai transferul unei activităţi viabile către un cumpărător care poate menţine şi dezvolta această activitate ca forţă competitivă activă pe piaţă va elimina problemele de concurenţă identificate. In consecinţă, părţile trebuie să se angajeze să îndeplinească în perioada de tranziţie, prin intermediul unor obligaţii orientate către obţinerea unor rezultate, disocierea activelor care contribuie la activitatea cesionată. Rezultatul constă în posibilitatea transferării unei activităţi viabile şi competitive, autonome şi separate de celelalte activităţi ale părţilor, către un cumpărător adecvat, la sfârşitul perioadei de tranziţie. Părţile vor trebui să suporte costurile şi riscurile acestei disocieri în perioada de tranziţie.

105. Disocierea trebuie realizată de părţi sub supravegherea mandatarului, în cazul în care Consiliul Concurenţei a solicitat numirea unui mandatar. In primul rând, acele active şi acei membri ai personalului a căror utilizare este partajată între activitatea de cesionat şi celelalte activităţi reţinute trebuie alocaţi activităţii de cesionat, în măsura în care acest lucru nu este exclus în cadrul angajamentelor. Alocarea activelor şi a personalului va fi monitorizată şi trebuie aprobată de mandatar. In al doilea rând, procesul de disociere poate necesita o reconstituire, pentru activitate, a activelor sau funcţiilor deţinute, în situaţia în care acest lucru este necesar pentru a asigura viabilitatea şi competitivitatea activităţii de cesionat. Un exemplu îl constituie încetarea participării activităţii într-o reţea informatică centrală şi instalarea unui sistem informatic separat pentru activitatea de cesionat. In general, principalele etape ale unui astfel de proces de disociere, precum şi funcţiile care trebuie reconstituite vor fi decise de la caz la caz şi prevăzute în angajamente.

106. In acelaşi timp, trebuie să se garanteze că viabilitatea afacerii de cesionat nu este afectată de măsurile în cauză. In consecinţă, în perioada de tranziţie, părţile trebuie să menţină utilizarea activelor partajate şi trebuie să continue să furnizeze servicii activităţii de cesionat în aceeaşi măsură ca şi în trecut, atât timp cât activitatea în sine nu este încă viabilă ca o activitate autonomă.

Obligaţiile specifice ale părţilor cu privire la procesul de cesionare

107. Pentru procesul de cesionare, angajamentele ar trebui să prevadă că potenţialii cumpărători pot obţine suficiente informaţii despre activitatea cesionată, în funcţie de stadiul în care se află procedura. Scopul acestor prevederi este de a permite cumpărătorului să evalueze integral valoarea, anvergura şi potenţialul comercial al activităţii, precum şi să aibă acces direct la personalul acesteia. Părţile trebuie să furnizeze rapoarte periodice privind cumpărătorii potenţiali şi evoluţia negocierilor. Cesionarea este pusă în aplicare numai după ce tranzacţia este încheiată, mai precis în situaţia în care titlul juridic a fost transferat cumpărătorului aprobat şi activele au fost efectiv transferate. La sfârşitul procesului, părţile trebuie să trimită Consiliului Concurenţei un raport final, prin care să confirme încheierea operaţiunii şi transferul activelor.

4. Mandatarul însărcinat cu monitorizarea şi mandatarul însărcinat cu cesionarea

Rolul mandatarului însărcinat cu monitorizarea

108. In funcţie de natura şi de complexitatea angajamentelor asumate de părţi şi ţinând cont de faptul că pot exista situaţii în care Consiliul Concurenţei nu poate fi implicat zilnic, în mod direct, în supravegherea punerii în aplicare a angajamentelor, Consiliul Concurenţei poate solicita părţilor, dacă consideră necesar, să propună numirea unui mandatar care să monitorizeze respectarea angajamentelor, în special obligaţiile care le revin în perioada de tranziţie şi în procesul de cesionare, denumit mandatar însărcinat cu monitorizarea. Prin aceasta, părţile garantează eficacitatea angajamentelor propuse şi permit Consiliului Concurenţei să se asigure că modificarea concentrării economice notificate, în forma propusă de părţi, va fi îndeplinită cu un grad suficient de certitudine.

109. Mandatarul însărcinat cu monitorizarea îşi va îndeplini sarcinile sub supravegherea Consiliului Concurenţei, care va veghea ca activitatea să fie gestionată şi menţinută în mod adecvat şi autonom în perioada de tranziţie. Consiliul Concurenţei poate transmite orice ordine şi instrucţiuni mandatarului însărcinat cu monitorizarea în vederea asigurării respectării angajamentelor, iar mandatarul poate propune părţilor orice măsuri pe care le consideră necesare pentru realizarea sarcinilor care îi revin. Părţile nu pot emite nicio instrucţiune către mandatar fără aprobarea Consiliului Concurenţei.

110. In general, sarcinile mandatarului însărcinat cu monitorizarea se stabilesc în angajamente, iar atribuţiile şi competenţele vor fi detaliate în mandatul acestuia, care va fi încheiat între părţi şi mandatar. Sarcinile mandatarului însărcinat cu monitorizarea vor fi precizate într-un plan de lucru, vor începe îndată după emiterea deciziei de către Consiliul Concurenţei şi vor dura până la transferul legal şi efectiv al activităţii către cumpărătorul aprobat. Se pot distinge următoarele sarcini principale pe care mandatarul însărcinat cu monitorizarea va trebui să le îndeplinească:

a) va supraveghea măsurile de salvgardare pentru activitatea de cesionat în cursul perioadei de tranziţie;

b) în cazurile de disociere, va monitoriza separarea activelor şi alocarea personalului între activitatea de cesionat şi activităţile reţinute de părţi, precum şi reconstituirea activelor şi funcţiilor activităţii care anterior fuseseră asigurate de către părţi;

c) va supraveghea eforturile părţilor de a găsi un cumpărător potenţial şi de a transfera activitatea. In general, va analiza progresele procesului de cesionare şi cumpărătorii potenţiali incluşi în proces. Acesta va verifica dacă cumpărătorii potenţiali primesc suficiente informaţii cu privire la activitate. Indată ce este propus un cumpărător, mandatarul însărcinat cu monitorizarea va trimite Consiliului Concurenţei o opinie motivată în care indică dacă respectivul cumpărător îndeplineşte cerinţele din angajamente privind cumpărătorul şi dacă activitatea este vândută în conformitate cu angajamentele. La sfârşitul procesului, mandatarul însărcinat cu monitorizarea trebuie să supravegheze transferul legal şi efectiv al activităţii către cumpărător şi să emită un raport final prin care să confirme transferul;

d) va acţiona ca punct de contact pentru orice solicitări provenite de la terţi, în special de la cumpărătorii potenţiali, în legătură cu angajamentele. Părţile vor informa terţii interesaţi, inclusiv orice cumpărători interesaţi, despre identitatea şi sarcinile mandatarului însărcinat cu monitorizarea. In eventualitatea unui dezacord între părţi şi terţi cu privire la aspectele stabilite în angajamente, mandatarul însărcinat cu monitorizarea va discuta aspectele în cauză cu părţile şi cu terţii şi va trimite raportul către Consiliul Concurenţei. Mandatarul însărcinat cu monitorizarea va păstra confidenţialitatea oricăror secrete de afaceri ale părţilor şi ale terţilor;

e) va raporta Consiliului Concurenţei aceste aspecte în cadrul unor rapoarte periodice privind respectarea angajamentelor şi va furniza, de asemenea, rapoarte suplimentare la cererea Consiliului Concurenţei.

111. De asemenea, angajamentele vor defini în mod integral modalităţile prin care mandatarul însărcinat cu monitorizarea primeşte sprijin din partea părţilor şi cooperează cu acestea; Consiliul Concurenţei va supraveghea relaţia dintre părţi şi mandatar şi sub acest aspect. Pentru a-şi putea îndeplini sarcinile, mandatarul are acces la registrele şi evidenţele părţilor şi ale activităţii cesionate, registre şi evidenţe care au legătură cu respectarea angajamentelor; în măsura în care şi atât timp cât acest lucru este relevant pentru punerea în aplicare a angajamentelor, mandatarul poate solicita sprijinul managerial şi administrativ al părţilor, va fi informat despre cumpărătorii potenţiali şi despre toate evoluţiile procesului de cesionare şi i se vor comunica informaţiile furnizate cumpărătorilor potenţiali. Angajamentele vor permite, de asemenea, Consiliului Concurenţei să comunice mandatarului însărcinat cu monitorizarea informaţiile părţilor pentru a permite acestuia îndeplinirea sarcinilor, iar mandatarul va fi obligat să păstreze confidenţialitatea informaţiilor primite.

Rolul mandatarului însărcinat cu cesionarea

112. In cazul în care părţile nu reuşesc să găsească un cumpărător adecvat în cadrul primei faze de cesionare, acestea vor propune Consiliului Concurenţei numirea unui mandatar însărcinat cu cesionarea, pentru punerea în practică a angajamentelor propuse. Mandatarul însărcinat cu cesionarea va primi un mandat irevocabil şi exclusiv de a vinde activitatea unui cumpărător adecvat, sub supravegherea Consiliului Concurenţei, în cadrul unui anumit termen-limită, fără cerinţa unui preţ minim. Angajamentele vor permite mandatarului însărcinat cu cesionarea să includă în contractul de vânzare-cumpărare termenii şi condiţiile pe care le consideră adecvate în vederea unei vânzări rapide, în special declaraţiile, garanţiile şi despăgubirile uzuale. Vânzarea activităţii de către mandatarul însărcinat cu cesionarea este supusă aprobării prealabile a Consiliului Concurenţei în acelaşi mod ca şi vânzarea de către părţi.

113. Angajamentele vor dispune că părţile sprijină şi informează mandatarul însărcinat cu cesionarea şi cooperează cu acesta în acelaşi mod ca şi cel prevăzut pentru mandatarul însărcinat cu monitorizarea. In vederea cesionării, părţile trebuie să acorde mandatarului însărcinat cu cesionarea o procură specială completă, care să acopere toate etapele cesionării.

Aprobarea mandatarului şi a mandatului acestuia

114. In funcţie de angajament, mandatarul însărcinat cu monitorizarea poate fi aceeaşi persoană sau instituţie care îndeplineşte misiunea de mandatar însărcinat cu cesionarea. Părţile vor propune unul sau mai mulţi mandatari potenţiali Consiliului Concurenţei, inclusiv totalitatea condiţiilor mandatului şi o prezentare a planului de lucru. Intrucât mandatarul însărcinat cu monitorizarea trebuie să îşi exercite atribuţiile îndată după emiterea deciziei de către Consiliul Concurenţei, în cazul în care acesta a solicitat numirea unui astfel de mandatar, părţile trebuie să propună un mandatar adecvat în termen de maximum 15 zile de la data deciziei, iar angajamentele trebuie să prevadă că operaţiunea de concentrare economică notificată poate fi pusă în aplicare numai după numirea mandatarului însărcinat cu monitorizarea, după aprobarea sa de către Consiliul Concurenţei. Situaţia este diferită pentru mandatarul însărcinat cu cesionarea, care trebuie să fie numit cu cel puţin o lună înainte de sfârşitul primei faze de cesionare, astfel încât mandatul său să poată intra în vigoare la începutul fazei de intervenţie a mandatarului însărcinat cu cesionarea.

115. Ambele tipuri de mandatar vor fi numite de părţi pe baza unui mandat încheiat între părţi şi mandatar. Numirea şi mandatul sunt supuse aprobării Consiliului Concurenţei, care va avea competenţa exclusivă a alegerii mandatarului şi care va evalua dacă respectivul candidat este adecvat pentru realizarea sarcinilor acelui caz. Mandatarul trebuie să fie independent faţă de părţi, să deţină calificările necesare îndeplinirii mandatului său şi să nu fie sau să devină obiectul unui conflict de interese.

116. Misiunea de mandatar însărcinat cu monitorizarea angajamentelor poate fi îndeplinită de societăţi de audit, de alte societăţi de consultanţă, de persoane care au lucrat în sectorul respectiv, în cazul în care aceste persoane dispun de resursele necesare pentru a îndeplini sarcinile în cauză. Rolul de mandatar însărcinat cu cesionarea poate fi îndeplinit de bănci de investiţii. Consiliul Concurenţei nu va accepta ca mandatari persoane sau instituţii care sunt în acelaşi timp auditorii părţilor sau consilierii acestora în procesul de cesionare. Părţilor le revine responsabilitatea de a furniza Consiliului Concurenţei informaţiile adecvate pentru ca acesta să verifice dacă mandatarul îndeplineşte aceste cerinţe. Numirea mandatarului după aprobarea de către autoritatea de concurenţă este irevocabilă, cu excepţia cazului în care mandatarul este înlocuit cu aprobarea sau la cererea Consiliului Concurenţei.

117. Mandatul mandatarului trebuie să definească atribuţiile astfel cum au fost specificate în angajamente şi să includă toate dispoziţiile necesare pentru a-i permite mandatarului să îşi îndeplinească sarcinile, în condiţiile angajamentelor acceptate de Consiliul Concurenţei. Părţile sunt responsabile de remunerarea mandatarului, în condiţiile mandatului, iar sistemul de remunerare trebuie să nu conducă la afectarea independenţei şi eficienţei mandatarului în exercitarea mandatului. Consiliul Concurenţei va aproba un mandatar numai în condiţiile unui mandat adecvat.

118. In cazul în care angajamentele specifice cu asigurarea respectării cărora a fost însărcinat mandatarul au fost puse în aplicare - şi anume titlul legal pentru activitatea cesionată şi activele au fost transferate efectiv cumpărătorului şi anumite acorduri specifice, care pot continua şi ulterior cesionării, au fost îndeplinite, mandatul prevede posibilitatea ca mandatarul să fi eliberat de orice alte responsabilităţi. Cu toate acestea, chiar şi în cazul în care această eliberare a fost acordată, Consiliul Concurenţei poate solicita ca mandatarul să fie numit din nou în funcţie, în cazul în care autoritatea de concurenţă constată ulterior că angajamentele în cauză nu au fost puse în aplicare integral şi în mod corespunzător.

5. Obligaţiile părţilor după punerea în aplicare a cesionării

119. Angajamentele trebuie să prevadă, de asemenea, că, în decursul unei perioade de maximum 10 ani după emiterea unei decizii de autorizare, Consiliul Concurenţei poate solicita informaţii de la părţi. Acest lucru va permite Consiliului Concurenţei să monitorizeze punerea în aplicare efectivă a angajamentelor.

6. Punerea în aplicare a altor angajamente

120. Multe dintre principiile prezentate anterior cu privire la punerea în aplicare a angajamentelor de cesionare pot fi aplicate în aceeaşi măsură şi altor tipuri de angajamente în situaţia în care aceste angajamente trebuie puse în aplicare după decizia Consiliului Concurenţei. De exemplu, în cazul în care se prevede că beneficiarul unei licenţe trebuie aprobat de Consiliul Concurenţei, pot fi aplicate considerentele referitoare la aprobarea cumpărătorului.

121. Dată fiind durata însemnată a angajamentelor de altă natură decât cesionarea şi complexitatea frecventă a acestora, acestea necesită adeseori un efort de monitorizare foarte mare, inclusiv utilizarea unor instrumente specifice, pentru a permite Consiliului Concurenţei să concluzioneze că vor fi puse efectiv în aplicare. In consecinţă, Consiliul Concurenţei va putea solicita implicarea unui mandatar pentru a supraveghea punerea în aplicare a acestor angajamente.

122. Anexa face parte integrantă din prezentele instrucţiuni.

123. Prezentele instrucţiuni se pun în aplicare prin ordin al preşedintelui Consiliului Concurenţei şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

ANEXA

la instrucţiuni

FORMULAR

privind angajamentele în materia concentrărilor economice

INTRODUCERE

Prezentul formular specifică informaţiile şi documentele care trebuie furnizate de întreprinderile în cauză în acelaşi timp cu propunerea angajamentelor în temeiul art. 46 alin. (2) lit. b) şi alin. (4) lit. c) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Informaţiile solicitate sunt necesare pentru a permite Consiliului Concurenţei să examineze dacă angajamentele asumate de părţi pot face concentrarea economică notificată compatibilă cu un mediu concurenţial normal.

Părţile pot iniţia contacte prealabile cu Consiliul Concurenţei, anterior transmiterii prezentului formular, pentru a discuta adaptarea cerinţelor specifice prevăzute de acesta în funcţie de informaţiile necesare în fiecare caz.

Nivelul informaţiilor necesare variază în funcţie de tipul şi de structura angajamentelor propuse. De exemplu, angajamentele de cesionare a unei activităţi vor necesita informaţii mai detaliate decât cesionarea unor unităţi autonome.

SECŢIUNEA 1

Descrierea angajamentului

1. Furnizaţi informaţii detaliate despre:

a) obiectul angajamentelor propuse;

b) condiţiile de punere în aplicare a acestora.

In cazul în care angajamentele propuse constau în cesionarea unei activităţi, secţiunea 4 cuprinde informaţiile specifice necesare.

SECŢIUNEA a 2-a

Caracterul adecvat în scopul eliminării problemelor de concurenţă

2. Furnizaţi informaţii care să demonstreze caracterul adecvat al angajamentelor propuse în scopul eliminării obstacolelor semnificative în calea concurenţei efective, care au fost identificate de către Consiliul Concurenţei.

SECŢIUNEA a 3-a

Rezumatul angajamentelor

3. Furnizaţi un rezumat neconfidenţial al angajamentelor propuse, precum şi motivul pentru care, în opinia părţilor, acestea sunt adecvate pentru a elimina orice obstacole semnificative în calea concurenţei efective. Consiliul Concurenţei poate folosi acest rezumat pentru a consulta terţii cu privire la angajamentele propuse.

SECŢIUNEA a 4-a

Informaţii privind activitatea destinată cesionării

4. In cazul în care angajamentele propuse constau în cesionarea unei activităţi, furnizaţi următoarele informaţii şi documente.

Informaţii generale privind activitatea destinată cesionării

Furnizaţi informaţiile următoare cu privire la funcţionarea curentă a activităţii vizate pentru cesionare şi la schimbările deja planificate pentru viitor:

4.1. Descrieţi activitatea care va fi cesionată, inclusiv entităţile care aparţin acesteia, sediul legal şi administrativ al acestora, alte amplasamente pentru producţie sau prestarea de servicii, structura organizaţională globală şi orice alte informaţii relevante privind structura administrativă a activităţii ce urmează a fi cesionată.

4.2. Specificaţi dacă există obstacole juridice pentru transferul activităţii destinate cesionării sau al activelor, inclusiv drepturi deţinute de terţi şi autorizaţii necesare, şi descrieţi aceste obstacole.

4.3. Enumeraţi şi descrieţi bunurile produse ori serviciile prestate, în special caracteristicile lor tehnice şi de altă natură, mărcile implicate, cifra de afaceri generată de fiecare dintre aceste produse sau servicii (în ultimii 3 ani), precum şi orice inovaţii sau produse noi ori servicii planificate.

4.4. Descrieţi nivelul la care sunt exercitate funcţiile esenţiale ale activităţilor destinate cesionării, în cazul în care acestea nu sunt operate la nivelul activităţilor de cesionat în cauză, inclusiv funcţiile de cercetare şi dezvoltare, producţie, marketing şi vânzări, logistică, relaţii cu clienţii, relaţii cu furnizorii, sisteme informatice etc. Descrierea ar trebui să cuprindă rolul jucat de celelalte niveluri, relaţiile cu activităţile destinate cesionării şi resursele funcţiei respective, cum ar fi personal, active, resurse financiare etc.

4.5. Descrieţi detaliat legăturile dintre activitatea destinată cesionării şi alte întreprinderi controlate de părţile care efectuează notificarea, indiferent de sensul legăturii, cum ar fi:

- furnizare, producţie, distribuţie, servicii sau alte contracte;

- active corporale sau necorporale comune;

- personal comun sau detaşat;

- sisteme informatice sau de altă natură folosite în comun;

- clienţi comuni.

4.6. Descrieţi în termeni generali toate activele corporale şi necorporale relevante care sunt utilizate şi/sau deţinute de activitatea destinată cesionării, incluzând, în toate cazurile, drepturile de proprietate intelectuală şi mărcile.

4.7. Furnizaţi o organigramă precizând numărul persoanelor care lucrează în prezent în fiecare dintre funcţiile activităţii destinate cesionării şi o listă a angajaţilor care sunt indispensabili pentru funcţionarea activităţii destinate cesionării, descriind funcţiile acestora.

4.8. Descrieţi clienţii activităţii destinate cesionării, furnizând o listă a acestora şi cifra de afaceri totală generată de activităţile destinate cesionării, desfăşurate cu fiecare dintre aceşti clienţi (în ultimii 3 ani şi ca procentaj din totalul cifrei de afaceri a activităţii destinate cesionării).

4.9. Precizaţi datele financiare pentru activitatea destinată cesionării, inclusiv cifra de afaceri realizată în ultimii 3 ani, precum şi o previziune pentru următorii 3 ani.

4.10. Identificaţi şi descrieţi orice schimbări care au intervenit în ultimii 3 ani în organizarea activităţii destinate cesionării sau în cadrul legăturilor cu alte întreprinderi controlate de părţile care efectuează notificarea.

4.11. Identificaţi şi descrieţi orice schimbări planificate pentru următorii 3 ani în organizarea activităţilor destinate cesionării sau în cadrul legăturilor cu alte întreprinderi controlate de părţile care efectuează notificarea.

Informaţii generale privind activitatea destinată cesionării conform descrierii din angajamente

4.12. Descrieţi orice domenii în care activitatea destinată cesionării, astfel cum a fost specificată în angajamente, diferă de natura şi domeniul de aplicare a activităţilor realizate în prezent.

Achiziţionarea de către un cumpărător adecvat

4.13. Explicaţi motivele pentru care, în opinia părţilor, activitatea va fi achiziţionată de către un cumpărător adecvat în intervalul de timp propus în angajamentele oferite.