ORDIN Nr. 550
din 15 iulie 2010
privind aprobarea Normei
tehnice feroviare „Vehicule de cale ferata destinate transportului de calatori.
Usi exterioare si interioare actionate cu instalatii electrice, pneumatice si
electropneumatice. Cerinte de proiectare"
ACT EMIS DE:
MINISTERUL TRANSPORTURILOR SI INFRASTRUCTURII
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 673 din 4 octombrie 2010
In temeiul prevederilor art. 3 alin. (2) lit. k) din
anexa nr. 2 „Regulamentul de organizare şi funcţionare al Organismului
Notificat Feroviar Român" la anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr.
626/1998 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Feroviare Române
-AFER, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 5 alin. (4) din
Hotărârea Guvernului nr. 76/2009 privind organizarea şi funcţionarea
Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, cu modificările şi
completările ulterioare,
ministrul transporturilor şi infrastructurii emite următorul ordin:
Art. 1. - Se aprobă Norma tehnică feroviară „Vehicule
de cale ferată destinate transportului de călători. Uşi exterioare şi
interioare acţionate cu instalaţii electrice, pneumatice şi electropneumatice.
Cerinţe de proiectare", prevăzută în anexa care face parte integrantă din
prezentul ordin.
Art. 2. - Prevederile normei tehnice feroviare se
aplică de către proiectanţii vehiculelor feroviare destinate transportului de
călători, constructorii acestor vehicule feroviare, precum şi de către
operatorii de transport feroviar, la întocmirea caietelor de sarcini pentru noile tipuri de vehicule feroviare şi la modernizarea celor existente, precum şi
de către Autoritatea Feroviară Română - AFER în activităţile de avizare a
documentaţiei tehnice şi de certificare/omologare/agrementare tehnică feroviară
cu privire la proiectele instalaţiilor electrice, pneumatice şi electropneumatice
de acţionare a uşilor exterioare şi interioare ale vagoanelor de călători.
Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul
Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării.
Ministrul transporturilor şi infrastructurii,
Radu Mircea Berceanu
ANEXĂ
NORMĂ TEHNICĂ FEROVIARĂ
„Vehicule de cale ferată destinate transportului de
călători. Uşi exterioare şi interioare acţionate cu instalaţii electrice, pneumatice şi electropneumatice.
Cerinţe de proiectare"
Cod NTF 56-002
Norma tehnică feroviară are
caracter obligatoriu.
PREAMBUL
Prezenta normă tehnică feroviară stabileşte cerinţele
minime privind proiectarea uşilor exterioare şi interioare acţionate cu
instalaţii electrice, pneumatice şi electropneumatice care echipează vagoanele
de călători pentru siguranţa, confortul şi sănătatea călătorilor. Instalaţiile
de acţionare care se importă, precum şi instalaţiile fabricate în România vor
fi agrementate, respectiv omologate dacă au cel puţin performanţele echivalente
cu cerinţele prezentei norme tehnice feroviare. Prevederile prezentei norme
tehnice feroviare se aplică de către proiectanţii şi constructorii vehiculelor
feroviare destinate transportului de călători, la proiectarea şi fabricarea
uşilor de acces şi intercomunicaţie, a uşilor culoarului lateral şi ale marilor
compartimente, de către operatorii de transport feroviar la întocmirea
caietelor de sarcini pentru noile tipuri de vehicule feroviare şi la
modernizarea celor existente, precum şi de către organismele legal notificate
în activităţile de avizare a documentaţiei tehnice,
certificare/omologare/agrementare tehnică şi de inspecţie tehnică feroviară.
La elaborarea normei tehnice feroviare s-au utilizat
prevederile standardelor române care au preluat integral standardele europene şi internaţionale şi prevederile din fişele Uniunii
Internaţionale a Căilor Ferate (UIC) precizate în anexa la prezenta normă
tehnică feroviară. De asemenea, s-au analizat şi s-a constatat că prevederile
STI nr. 164/2008 şi STI nr. 920/2006 acoperă parţial cerinţele din sfera de
aplicare a prezentei norme tehnice feroviare.
Prezenta normă tehnică feroviară este elaborată cu
respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.016/2004 privind măsurile
pentru organizarea şi respectarea schimbului de informaţii în domeniul
standardelor şi reglementărilor tehnice, precum şi al regulilor referitoare la
serviciile societăţii informaţionale între România şi statele membre ale
Uniunii Europene, precum şi Comisia Europeană, cu modificările ulterioare.
Cifrele din parantezele drepte
din cuprinsul normei tehnice feroviare indică numărul de ordine al documentelor
de referinţă menţionate în anexă.
1. Generalităţi
1.1. Scop
Prezenta normă tehnică feroviară stabileşte condiţiile
minime de proiectare a uşilor, dotate cu instalaţii electrice, pneumatice şi electropneumatice de acţionare a
acestora, de pe materialul rulant feroviar destinat transportului de călători.
Proiectarea instalaţiilor electrice, pneumatice şi electropneumatice
de acţionare a uşilor trebuie să aibă în vedere, în principal, cerinţele legate de securitate şi utilizare.
Suplimentar faţă de aceste cerinţe la proiectare trebuie avută în vedere
asigurarea confortului, a unei ambianţe şi a unei fiabilităţi crescute.
1.2. Domeniul de utilizare
(1) Prevederile
prezentei norme tehnice feroviare se aplică de către proiectanţii şi
constructorii vehiculelor feroviare destinate transportului de călători, la
proiectarea şi fabricarea uşilor de acces şi intercomunicaţie, a uşilor
culoarului lateral şi ale marilor compartimente, precum şi de către operatorii
de transport feroviar, la întocmirea caietelor de sarcini pentru noile tipuri
de vehicule feroviare şi la modernizarea celor existente. Prevederile prezentei
norme tehnice feroviare se pot aplica şi vehiculelor destinate transportului
urban pe şine (metrou, tramvaie, vehicule feroviare uşoare).
Uşile la care se face referire în prezenta normă
tehnică feroviară, dotate cu instalaţii electrice, pneumatice şi
electropneumatice de acţionare, sunt:
- uşi exterioare:
• uşi de acces;
• uşi de intercomunicaţie;
- uşi interioare:
• uşi ale culoarului lateral;
• uşi ale marilor compartimente;
• uşi pentru toalete şi WC-uri.
Alimentarea cu energie electrică a instalaţiilor
electrice de acţionare, precum şi alimentarea cu aer sub presiune pentru
acţionarea uşilor nu fac obiectul prezentei norme tehnice feroviare.
(2) Aplicarea prezentei norme tehnice feroviare la
produsele legal comercializate în alt stat membru al Uniunii Europene este obiectul
Regulamentului CE nr. 764/2008 al Parlamentului
European şi al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a unor proceduri de
aplicare a anumitor norme tehnice naţionale pentru produsele comercializate în
mod legal în alt stat membru şi de abrogare a Deciziei nr. 3052/95/CE. Prezenta
normă tehnică feroviară nu împiedică aplicarea pe teritoriul României a
specificaţiilor de interoperabilitate şi respectă principiul liberei circulaţii
a subsistemelor autorizate pe baza STI în cadrul Uniunii Europene, în
conformitate cu art. 17 din Directiva 2008/57/CE a Parlamentului European şi a
Consiliului din 17 iunie 2008 privind interoperabilitatea sistemului feroviar
în Comunitate.
Cerinţele prezentei norme tehnice feroviare nu se
aplică produselor legal fabricate şi/sau comercializate în alt stat membru al
Uniunii Europene sau în Turcia ori produselor legal fabricate într-un stat EFTA
care este parte contractantă a acordului EEA.
1.3. Clasa de risc
Uşile exterioare ale vagoanelor de călători fac parte
din categoria produselor cu clasa de risc 1A, care prin defectare antrenează o
pierdere a siguranţei şi a securităţii transporturilor [1].
Uşile interioare ale vagoanelor de călători fac parte
din categoria produselor cu clasa de risc 2 A, care prin defectare determină o
diminuare a calităţii condiţiilor de transport, a protecţiei mediului şi
sănătăţii [1].
1.4. Definiţii
Pentru scopul prezentei norme tehnice feroviare,
termenii de specialitate se definesc după cum urmează:
a) furnizor feroviar -
orice operator economic autorizat şi supravegheat din punct de vedere tehnic,
care realizează şi/sau furnizează produse şi/sau servicii feroviare destinate a
fi utilizate în activitatea de proiectare, fabricaţie, întreţinere, reparare şi
exploatare a materialului rulant şi a infrastructurii feroviare;
b) deţinător al unui vehicul feroviar - operator
economic care exploatează într-o manieră durabilă un vehicul feroviar, ca
mijloc de transport, fie că este proprietarul vehiculului feroviar, fie că are
drept de folosinţă asupra lui (închiriere, leasing);
c) beneficiar final -
deţinător al unui vehicul feroviar care stabileşte modalităţile de introducere
în revizie/reparaţie, precum şi predarea şi constatarea stării tehnice la
încheierea lucrărilor de construcţie sau reparaţie;
d) fiabilitate - probabilitatea ca un produs să poată realiza funcţia cerută, în condiţiile de funcţionare
date (prescrise) pentru o perioadă de timp dată (t2-t1);
e) mentenanţă - ansamblul tuturor acţiunilor tehnice şi administrative, inclusiv
cele de supraveghere, destinate menţinerii sau repunerii unui produs într-o
stare ce îi permite să îndeplinească funcţiile cerute;
f) disponibilitate -
capacitatea unui produs de a fi în stare să realizeze funcţia cerută, în condiţii
specificate, la un moment dat sau în orice moment al unui interval de timp
prestabilit, presupunând că sunt asigurate resursele externe cerute;
g) confort - senzaţie
agreabilă percepută de o persoană referitor la mediul său climatic;
h) uşi exterioare - uşile care au contact permanent cu exteriorul;
i) uşi interioare - uşile care nu au contact cu exteriorul.
1.5. Simboluri şi
abrevieri
UIC - Uniunea
Internaţională a Căilor Ferate;
SR - standard român;
EN- normă europeană;
SR EN - standard român
care preia o normă europeană;
ISO - Organizaţia
Internaţională de Standardizare;
RIC - Regulamentul
pentru utilizarea reciprocă a vagoanelor de călători în trafic internaţional;
CEI - Comisia
Internaţională de Electrotehnică.
2. Condiţii de mediu
Funcţionarea uşilor exterioare şi interioare şi a
subansamblurilor de acţionare a acestora - echipamente electrice,
electromecanice, pneumatice şi electronice - trebuie să îndeplinească cerinţele
recomandate în [9].
Instalaţiile electrice, pneumatice şi electropneumatice
de acţionare a uşilor exterioare şi interioare trebuie ca, în condiţiile de
mediu specificate, să asigure:
- funcţionarea la parametrii proiectaţi, demonstrată
prin încercări în condiţiile cerute;
- calitatea protecţiei anticorozive alese;
- capacitatea de a suporta nivelul de vibraţii şi
şocuri ales;
- încadrarea în valorile-limită ale sistemului de
alimentare cu energie electrică şi/sau cu aer sub presiune.
Pentru stabilirea claselor de condiţii de mediu şi a
valorilor parametrilor de mediu se recomandă utilizarea următoarelor documente
de referinţă:
- încercări în condiţii climatice
[9], [10], [14];
- încercări la şocuri şi vibraţii [10], [15];
- încercări la interferenţe electromagnetice [10],
[16], [17], [18];
- încercări ale sistemului de alimentare [3], [10].
Pentru încercările în condiţii climatice se recomandă
utilizarea prevederilor din [33], [34].
3. Componenţa uşilor
exterioare şi interioare
Uşile interioare şi exterioare trebuie să aibă în
componenţă mecanisme electrice, pneumatice sau electropneumatice, care să
permită deschiderea, închiderea, blocarea şi deblocarea lor în mod automat sau
manual, precum şi închiderea telecomandată a uşilor de acces, îndeplinind
cerinţele din [2]. Recomandările cuprinse în acest document de referinţă şi în
prezenta normă tehnică feroviară sunt opţionale în cadrul proiectării
mecanismelor uşilor.
Figura nr. 1 prezintă un exemplu de mecanism de
acţionare a uşilor de culoar, iar figura nr. 2 prezintă un exemplu de mecanism
de acţionare a uşilor de intercomunicaţie.
4. Cerinţe generale
pentru uşile exterioare şi interioare
4.1. Cerinţe privind securitatea transportului de
călători:
a) subansamblurile din clasa de
risc 1 A trebuie să îndeplinească cerinţele pentru a garanta securitatea circulaţiei
la viteza maximă autorizată;
b) în poziţie închisă, uşile de acces trebuie să fie
dispuse în lungul peretelui lateral al vagonului şi să poată fi încuiate
mecanic;
c) uşile de intercomunicaţie
trebuie să fie prevăzute cu dispozitive de închidere care oferă securitate
călătorului. Uşile de intercomunicaţie trebuie să fie prevăzute cu o
încuietoare care poate fi manevrată, din interior şi din exterior, cu o cheie
pătrată, „mamă", de tip RIC;
d) uşa pentru culoarul lateral
trebuie să aibă mânere de acţionare pe ambele feţe ale uşii şi se recomandă ca
uşa să fie prevăzută cu o încuietoare manevrabilă de pe ambele feţe cu o cheie
pătrată, „mamă", de tip RIC;
e) uşile interioare pentru
vagoanele necompartimentate (marile compartimente sau saloane) trebuie să fie
realizate în unul sau două canaturi, în sistem culisant, echipate cu un
dispozitiv de deschidere automată. Dispozitivul trebuie conceput astfel încât
uşa să nu rănească călătorii şi trebuie să permită închiderea temporizată şi
menţinerea în poziţie deschisă;
f) concepţia uşilor, împreună cu dispozitivele de
ghidare, de închidere şi, după caz, dispozitivul de încuiere şi de blocare, nu
trebuie să permită apariţia unor defecţiuni şi dereglări care pot limita
utilizarea vehiculului sau să compromită securitatea transportului;
g) materialele utilizate la
fabricarea instalaţiilor electrice, pneumatice şi electropneumatice de
acţionare a uşilor trebuie să fie cele prevăzute în documentaţia tehnică de
fabricaţie valabilă, având modificările la zi, conform prevederilor
reglementărilor în vigoare;
h) concepţia şi proiectarea pieselor şi a
subansamblurilor având clasa de risc 1 A trebuie să asigure funcţionarea
acestora în condiţii de siguranţă cel puţin până la următoarea reparaţie
planificată.
4.2. Cerinţe privind
viaţa, sănătatea şi confortul călătorilor:
a) fiecare uşă de acces trebuie
echipată cu mânere de acţionare şi cu un dispozitiv de blocare care să
împiedice deschiderea neintenţionată a uşilor în parcurs;
b) uşile care se deschid spre exterior trebuie să fie
prevăzute cu dublă închidere realizată de două dispozitive distincte sau de
unul singur care închide în doi timpi (preliminar şi principal);
c) uşile de acces laterale care
se deschid spre exterior trebuie să fie proiectate, pe lângă mânere, şi cu
protecţie împotriva blocării mâinilor pe mâner, iar pe cantul lor trebuie să
fie montate garnituri elastice pentru evitarea rănirii mâinilor. Mânerele
interioare şi exterioare trebuie proiectate şi realizate astfel încât să nu
permită călătorilor să se sprijine de ele, după punerea în mişcare a trenului.
Se recomandă ca mânerul de închidere/deschidere să fie montat la înălţimea de
cea 900 mm deasupra podelei;
d) faţa internă a uşilor de acces trebuie vopsită
într-o culoare contrastantă faţă de suprafeţele învecinate, iar pe aceasta se
va inscripţiona: „Nu deschideţi înainte de oprirea trenului." Inscripţia
poate fi realizată în mai multe limbi de circulaţie internaţională şi poate fi
însoţită de pictograme [35], [36];
e) uşile exterioare trebuie concepute şi realizate
astfel încât să asigure etanşeitate la curenţii de aer, la efectele
intemperiilor (ploaie, zăpadă) şi un nivel de zgomot redus [2], [6];
f) pentru confortul călătorilor este recomandabil ca:
- uşile de acces să fie
concepute şi echipate cu un dispozitiv de uşurare a deschiderii lor;
- să se poată sesiza persoanele aflate în dreptul
uşilor;
- să existe un interval de timp
după care trebuie să se închidă uşa, ca urmare a acţionării deschiderii ei şi a
trecerii unei persoane;
- să existe un semnal acustic (intermitent) şi/sau
luminos care să preceadă închiderea uşilor;
g) la vagoanele de călători în serviciu, uşile trebuie
să fie dotate cu un dispozitiv de izolare a sistemelor electrice şi pneumatice
de acţionare, montat la interior, pentru a permite deschiderea manuală a lor,
din interior şi din exterior, în caz de incendiu, deraiere sau tamponare
violentă [3], [7], [8], [25];
h) uşile de intercomunicaţie trebuie să reziste la
diferenţele de presiune dinamică ce se exercită de o parte şi de cealaltă a
acestora la viteza maximă admisă pentru vehiculul respectiv;
i) uşile de intercomunicaţie trebuie să fie prevăzute
cu un dispozitiv care împiedică deschiderea lor atunci când pasarela de trecere
dintre vagoane este ridicată;
j) uşa pentru marile compartimente (saloane) trebuie să
fie prevăzută cu un sistem de deschidere de siguranţă, în cazul defectării
sistemului automat de deschidere, prin acţionarea unui buton sau a unei manete;
k) pentru protecţia mediului se vor respecta prevederile
legislaţiei naţionale specifice [29], [30].
4.3. Cerinţe privind
manevrarea şi circulaţia vagoanelor în caz de defectare a uşilor:
a) uşile trebuie să poată fi încuiate în poziţie
închisă cu chei pătrate de tip RIC, din interior şi din exterior. Incuietoarea
trebuie să prezinte o crestătură care, în poziţie verticală, semnifică
„descuiat", iar în poziţie orizontală semnifică „încuiat";
b) dispozitivele de închidere trebuie să fie concepute
astfel încât să funcţioneze de o manieră sigură în timpul utilizării şi să
garanteze înzăvorârea sigură (fermă) care trebuie să împiedice orice tentativă
de deschidere şi siguranţa blocării automate a
închiderii în cazul sistemului autoblocant.
4.4. Cerinţe
previzionale privind fiabilitatea, mentenabilitatea şi disponibilitatea
4.4.1. Fiabilitatea reprezintă
probabilitatea ca un sistem să îndeplinească funcţiile pentru care a fost
proiectat, pentru un interval de timp determinat, fără defectări. Fiabilitatea
este dată în primul rând de parametrii de construcţie, impunându-se ca sistemul
să fie utilizat exact pentru ceea ce a fost proiectat. Cerinţele privind
fiabilitatea implică:
- analiza şi previziunile fiabilităţii;
- planificarea fiabilităţii;
- culegerea şi evaluarea datelor fiabilităţii.
4.4.2. Mentenabilitatea reprezintă
capacitatea de a menţine un sistem în stare de funcţionare, existând
posibilitatea de a fi reparat. Mentenabilitatea este condiţionată de
recondiţionările făcute, de profesionalismul echipelor ce efectuează
reparaţiile, de modul în care sunt utilizate metodele şi resursele prescrise
pentru fiecare nivel.
Cerinţele privind mentenabilitatea implică:
- analiza şi previziunile despre mentenanţă;
- planificarea mentenanţei;
- evaluarea susţinerii logistice a mentenanţei;
- culegerea şi evaluarea
datelor mentenanţei utilizând documentaţia specifică: documentele din faza
pregătitoare şi cele din faza de exploatare;
- analiza datelor pentru
îmbunătăţirea mentenanţei.
4.4.3. Disponibilitatea unui
sistem este reprezentată ca un parametru de performanţă pe care acel sistem
tehnic îl poate atinge în timpul ciclului de viaţă şi poate fi exprimată ca un
procent de timp la care sistemul funcţionează la parametrii corespunzători.
Cerinţele privind disponibilitatea implică:
- analiza disponibilităţii;
- demonstrarea disponibilităţii la începutul
funcţionării;
- culegerea şi evaluarea datelor disponibilităţii;
- analiza datelor pentru
îmbunătăţirea şi prevederea disponibilităţii.
La vagoanele de călători noi, precum şi la cele la care
s-au executat lucrări de modernizare şi care au fost dotate cu instalaţii de
diagnoză tehnică automată trebuie să fie determinate şi înregistrate starea
tehnică a instalaţiilor de închidere/deschidere a uşilor, poziţia uşilor,
precum şi afişarea poziţiei uşilor („închis"/„deschis") pentru
avertizarea călătorilor.
Eficacitatea şi eficienţa lucrărilor de modernizare a
vagoanelor vor fi stabilite pe baza indicatorilor de fiabilitate şi
disponibilitate calculaţi, utilizându-se informaţiile despre defectele
înregistrate înainte şi după modernizare.
Pentru evidenţa informaţiilor referitoare la defecte şi
pentru calculul de verificare a indicatorilor de fiabilitate şi a
disponibilităţii previzionale a vagoanelor se recomandă utilizarea cerinţelor
minimale din [12] şi [13].
Proiectantul instalaţiilor electrice şi pneumatice de
acţionare a uşilor de acces şi de intercomunicaţie trebuie să calculeze
următorii indicatori previzionali:
a) fiabilitate:
- rata de defect - Z (t),A;
- timp mediu de bună funcţionare - MTBF;
- timp mediu de defectare - MTD;
- funcţia de fiabilitate - R (t);
b) mentenabilitate:
- timpul mediu de reparare - m (MRT);
- timpul mediu de mentenantă
(corectivă/preventivă) - MTTM;
- funcţia disponibilităţii - M (t);
c) disponibilitate:
- coeficientul de disponibilitate A0
unde:
T0 reprezintă
timpul în care sistemul se află în stare de funcţionare;
TF reprezintă
timpul în care sistemul se află în standby;
- funcţia de disponibilitate
-A(t).
Pentru specificarea cerinţelor şi determinarea
indicatorilor de fiabilitate, mentenabilitate si disponibilitate se recomandă
utilizarea prevederilor din [11], [12], [22], [23], [24], [38].
5. Cerinţe privind
caracteristicile tehnice ale uşilor exterioare şi interioare
5.1. Cerinţe privind caracteristicile tehnice ale
uşilor exterioare
5.1.1. Cerinţe generale pentru uşile exterioare:
a) în poziţie deschisă, uşile de acces a căror parte
inferioară se găseşte la mai puţin de 1.050 mm deasupra căii, în poziţia cea
mai de jos a tampoanelor (980 mm), pot depăşi cu 200 mm gabaritul redus al
vehiculului;
b) instalaţia electrică, pneumatică sau
electropneumatică de acţionare a uşilor de acces trebuie să permită
deschiderea/închiderea şi blocarea automată a uşilor. In lipsa alimentării cu
aer comprimat şi/sau a curentului electric trebuie să fie posibil să se execute
manevrele de deschidere şi închidere manual. Trebuie să existe, de asemenea, un
dispozitiv pentru oprirea acestor uşi în poziţia deschis. Figura nr. 3 prezintă
un exemplu de schemă a unui mecanism electropneumatic pentru închiderea uşilor
pivotant-culisante (louvoyante-coulissante) care poate fi adaptat ca schemă a
unui mecanism electropneumatic pentru închiderea uşilor pivotant-pliante;
c) manevra de deschidere a
uşilor de către călător sau manevrant, atunci când trenul staţionează, trebuie
să se realizeze atât din interiorul, cât şi din exteriorul vagonului. Manevra de închidere şi blocare automată
se realizează din interior prin acţionarea unui buton şi/sau de către un
dispozitiv care sesizează depăşirea vitezei de 5 km/h atunci când trenul este
în mişcare. Deblocarea automată a uşilor trebuie să aibă loc înainte de oprirea
trenului atunci când viteza scade sub 5 km/h;
d) comanda de deschidere
automată nu trebuie să intre în acţiune decât atunci când încuietoarea a fost
descuiată. Se recomandă ca această descuiere să se declanşeze fie manual, fie
prin comandă de la un buton sau un mâner. In cazul când nu funcţionează
deschiderea automată, uşa trebuie să poată fi descuiată şi deschisă manual;
e) în poziţie închisă uşile de acces trebuie să fie
prevăzute cu încuietori care fac posibilă încuierea lor, din interior şi din
exterior, cu o cheie pătrată de tip RIC. Crestătura aplicată pe încuietoare, în
poziţie verticală, simbolizează „deschis" şi invers, în poziţie orizontală,
„închis";
f) dacă uşa este prevăzută cu mâner de deschidere
trebuie să fie indicate poziţiile extreme: „deschis/închis". Este
recomandat ca această menţiune să fie făcută în mai multe limbi de circulaţie
internaţională;
g) comanda blocării şi a deblocării automate a uşilor
trebuie să fie independentă pentru fiecare vagon şi se realizează de către un
dispozitiv care sesizează depăşirea/micşorarea vitezei de 5 km/h atunci când
trenul este în mişcare;
h) la manevra de închidere, la întâlnirea unui obstacol,
uşa trebuie să se redeschidă şi după o temporizare se închide în mod automat
sau prin apăsarea unui buton la dispoziţia călătorului, prin închidere
telecomandată ori în mod automat de către un dispozitiv care sesizează
depăşirea vitezei de 5 km/h;
i) după o comandă de deschidere a uşilor de acces, se
recomandă ca timpul de rămânere a uşii în poziţia „deschis" să fie
temporizat pentru diminuarea transmiterii aerului exterior către interior, în
cazul temperaturilor scăzute şi al intemperiilor;
j) se recomandă pentru uşile de acces prevăzute cu
mâner de deschidere să se monteze în interior, pentru închidere, un buton
acţionat de către călători, în apropierea acelei uşi, pe un stâlp al uşii, la
înălţimea de aproximativ 900 mm deasupra podelei;
k) la uşile de acces prevăzute cu buton de deschidere
şi de închidere, din interior, butonul trebuie montat pe stâlpul uşii la
înălţimea de aproximativ 1350 mm deasupra podelei, iar în exterior, respectivul
buton trebuie montat pe peretele alăturat, la înălţimea de 1.550±30 mm deasupra
şinei (figura nr. 4). Este admis a se renunţa la butonul exterior de închidere
dacă uşa poate fi închisă manual, cu ajutorul unui mâner, de la nivelul peronului;
l) evitarea prinderii şi
rănirii în uşă a călătorului, respectiv distrugerii bagajului, se realizează
prin redeschidere automată şi închidere, la întâlnirea obstacolului, după 15
secunde, sau prin neutralizarea închiderii timp de 10 secunde. In ambele cazuri
efortul de închidere, măsurat pe cantul uşii, trebuie să fie de maximum 15 daN;
m) uşile de acces trebuie să fie echipate cu sistem de
închidere prin telecomandă utilizând cablul de sonorizare, alimentat cu o
tensiune de 24 Vcc, fiind admis intervalul 18-33 Vcc şi tensiunea minimă de 15
Vcc, la o impedanţă de intrare de 1.200 Ω [4], [5], [11]. Figura nr. 5 prezintă un
exemplu de schemă de comandă a închiderii uşilor de acces prin telecomandă;
n) întrerupătorul de închidere prin telecomandă a
uşilor trenului trebuie să poată fi acţionat cu o cheie pătrată, „mamă",
de tip RIC, cu manevrare prin rotire spre dreapta şi revenire automată, situat
în interior, la înălţimea de 500 mm deasupra podelei, astfel încât să poată fi
manevrat de pe peron. Uşa de la care s-a dat comanda de închidere nu se va
închide automat; închiderea acesteia este posibilă manual sau de la butonul utilizat de călători ori de la semnalul
dispozitivului care sesizează creşterea vitezei peste 5 km/h;
o) uşile de acces trebuie să fie echipate cu dispozitiv
de blocare/deblocare, independent pe fiecare vagon. Se recomandă introducerea
unui sistem de blocare centralizat, suplimentar, care trebuie să permită
blocarea uşilor opuse peronului la oprirea în staţie şi pe ambele părţi la
oprirea în linie curentă. In cazul în care se proiectează un nou sistem de
închidere centralizată, care poate fi utilizat, acesta va funcţiona în paralel
cu cel existent, pe acelaşi vehicul;
p) blocarea uşilor şi un ordin de închidere, eventual
neexecutat încă, trebuie să se poată anula acţionându-se un dispozitiv de
securitate. Trebuie să existe cel puţin un dispozitiv de securitate, pe fiecare
platformă a vagonului. Acesta trebuie să fie uşor reperat de călători printr-o
inscripţie: „Deblocarea uşii"; „A nu se utiliza decât în caz de
urgenţă", scrisă în mai multe limbi de circulaţie internaţională. De
asemenea, trebuie să existe un dispozitiv cu acţionare manuală pentru anularea
efectului dispozitivului de securitate;
q) trebuie să existe o semnalizare optică sau acustică
ce anunţă intrarea în acţiune a dispozitivului de securitate şi ieşirea din
acţiune a dispozitivului de închidere şi blocare automată;
r) la vagoanele care nu sunt prevăzute cu bară de
urcare exterioară (mâini curente) şi treaptă exterioară de manevră, agentul de
manevră trebuie să dispună de o posibilitate de neutralizare a comenzii de
închidere (întrerupător) şi blocare, de la nivelul platformei vagonului;
s) întrerupătorul pentru comanda de închidere poate fi
unul singur pe platforma vagonului, posibil de acţionat atât de călători, cât
şi de agentul de manevră, fiind posibilă şi soluţia cu întrerupătoare separate.
Intrerupătorul agentului de manevră trebuie să fie reperat printr-o inscripţie:
„Uşă de acces, deblocare de serviciu". La acţionarea cu cheie pătrată de
către agentul de manevră trebuie să se declanşeze o semnalizare acustică sau
optică;
t) este recomandat ca întrerupătorul (maneta
dispozitivului de securitate) să fie prevăzut cu un sigiliu, dar trebuie să fie
posibil de utilizat de către agentul de manevră cu o cheie pătrată,
„mamă", de tip RIC, fără a deteriora sigiliul în cursul acestei operaţii.
5.1.2. Cerinţe pentru uşile pivotant-pliante:
a) mânerul interior trebuie să fie protejat în aşa fel
încât să nu permită sprijinirea pe acesta, ceea ce ar provoca deschiderea
intempestivă a uşii. De asemenea, trebuie să aibă o cursă în gol, la deplasarea
în sus, înainte de începerea cursei de coborâre pentru efectuarea deschiderii
uşii;
b) se recomandă indicarea sensului
deschiderii/închiderii cu ajutorul unei săgeţi şi explicitarea cu textul:
„deschis'VJnchis". Mânerul exterior trebuie realizat astfel încât
călătorul să nu se poată atârna de acesta după punerea în mişcare a trenului;
c) la vagoanele prevăzute cu
mâini curente şi treaptă care permite menţinerea călătorului în exteriorul
uşii, instalaţiile de acţionare a uşilor trebuie să permită deschiderea din
exterior, indiferent de viteza de mers, iar după închidere trebuie să se
blocheze din interior şi din exterior, în mod automat, la V>5 km/h şi să se
deblocheze automat la V<5 km/h;
d) la uşile deschise sau parţial deschise, la care
sistemul de blocare a intrat în funcţiune, trebuie să fie posibilă închiderea,
fără avarierea dispozitivului de închidere;
e) se recomandă pentru uşile pivotant-pliante, care nu
sunt prevăzute cu dispozitiv automat de închidere, ca anularea deblocării de
securitate să se opereze în mod automat printr-un releu de timp.
5.1.3. Cerinţe pentru uşile
pivotant-culisante (louvoyante-coulissante):
a) uşa trebuie să mascheze treptele de urcare, cu
excepţia treptei cea mai de jos;
b) la vagoanele care nu sunt prevăzute
cu mâini curente şi treaptă şi fără posibilitatea de menţinere a călătorului în
exteriorul uşii, instalaţiile de acţionare a uşilor trebuie să blocheze în mod
automat uşa, din exterior, la V>5 km/h şi să se deblocheze automat la V<5
km/h;
c) atunci când uşa se închide,
nu trebuie să apară pericolul înţepenirii sau rănirii călătorilor şi nici
avarierea bagajelor. La întâlnirea unui obstacol uşa trebuie să se redeschidă
automat, să se reînchidă după aproximativ 15 secunde sau să fie neutralizată
acţiunea de închidere timp de aproximativ 10 secunde după un timp prestabilit.
In ambele cazuri forţa de apăsare a cantului uşii trebuie să fie de maximum 15
daN.
5.2. Cerinţe privind
caracteristicile tehnice ale uşilor interioare:
a) uşile de intercomunicaţie pot fi realizate din două
canate care se deschid spre exterior ori spre interior sau uşi culisante din
două canate ori uşi culisante dintr-un singur canat. Se acceptă ca unul dintre
cele două canate să acţioneze asupra celui de al doilea la executarea manevrei de deschidere/ închidere;
b) instalaţia de acţionare a uşilor de intercomunicaţie
trebuie să permită închiderea şi deschiderea automată a uşilor, iar, opţional,
iniţiere manuală a deschiderii şi executare automată în continuare. In lipsa
alimentării cu aer comprimat şi a curentului electric, trebuie să fie posibilă
manevrarea manuală a uşilor;
c) manevra de deschidere a
uşilor de către călător se realizează prin acţionarea unui buton sau de la
mânerele uşii, care se află de o parte şi de cealaltă parte a uşii. Este
posibil să se utilizeze un singur mâner de manevră dispus numai pe un canat. Se
recomandă ca mânerele să fie realizate în aşa fel încât să nu permită trecerea
mâinii călătorului prin mâner;
d) trebuie să existe, de
asemenea, un dispozitiv pentru oprirea acestor uşi în poziţia deschis;
e) mânerele de acţionare a uşilor vor fi montate la
înălţimea de 1,2-1,4 m deasupra planşeului platformei;
f) uşile culisante trebuie să
lase un pasaj de trecere de minimum 750 mm la deschidere şi se recomandă de a
se extinde până la 960 mm;
g) la întâlnirea unui obstacol,
la manevra de închidere, uşa trebuie să se redeschidă şi după o temporizare
trebuie să se închidă în mod automat, astfel încât să nu rănească călătorii sau
să deterioreze bagajele;
h) rămânerea uşii în poziţia „deschis" este
temporizată pentru diminuarea transmiterii aerului exterior către interior,
atunci când temperatura este scăzută, şi a intemperiilor;
i) uşile trebuie să fie prevăzute cu garnituri astfel
ca la închiderea lor să asigure o etanşare care să nu compromită funcţionarea
instalaţiilor de climatizare sau de încălzire a aerului, până la viteza maximă
a vehiculului. Materialul pentru garnituri trebuie ales în aşa fel încât acesta
să garanteze o comportare corespunzătoare în caz de temperaturi joase, iar
profilul acestuia nu trebuie să aibă adâncituri în care se poate acumula apa.
Pentru îndeplinirea acestei cerinţe se recomandă punerea în aplicare şi a
prevederilor din [28];
j) uşile de intercomunicaţie trebuie să fie echipate cu
un dispozitiv care să împiedice deschiderea lor atunci când pasarela este
ridicată, dar să permită rabaterea pasarelei din interior după cuplarea
vagonului alăturat. Pentru executarea operaţiei de coborâre a pasarelei este
necesar ca uşa dintr-un singur canat să se deschidă minimum 120 mm, iar cea din
două canate minimum 150 mm şi maximum 200 mm;
k) uşile marilor compartimente (saloane) trebuie să
ofere un pasaj de trecere de minimum 700 mm şi se recomandă să se prevadă o
lărgire la 800 mm;
l) se recomandă realizarea unei
comenzi de deschidere automată pentru uşile de WC şi de toaletă spre interiorul
cabinei, astfel încât să se
evite confuzia şi călătorul să nu acţioneze din greşeală uşa exterioară.
6. Cerinţe privind
execuţia şi montajul instalaţiilor electrice,
pneumatice şi electropneumatice pe vehicul
6.1. Cerinţe privind execuţia instalaţiilor:
a) materialele utilizate la fabricarea uşilor trebuie
să fie cele precizate în desenele de execuţie şi vor fi însoţite de certificate
de calitate şi de garanţie;
b) reperele din cauciuc vor fi
alese astfel încât durata lor de serviciu să fie egală cu durata dintre două
reparaţii succesive. Se recomandă utilizarea elastomerului etilenpropilic
(EPDM) care respectă cerinţele precizate de [31].
6.2. Cerinţe privind
montajul pe vehicul al instalaţiilor:
a) montajul subansamblurilor va
respecta cerinţele din desenele de execuţie şi din specificaţia tehnică, precum
şi recomandările din [19], [26];
b) asigurarea închiderii ferme a uşii;
c) asigurarea blocării uşii;
d) asigurarea etanşeităţii
uşii;
e) asigurarea forţei minime de
deszăvorâre şi deschidere pentru confortul şi siguranţa călătorilor.
7. Cerinţe privind
încercările şi verificările instalaţiilor electrice, pneumatice şi
electropneumatice de acţionare a uşilor
Pentru verificarea calităţii
instalaţiilor electrice şi pneumatice de acţionare a uşilor materialului rulant
feroviar destinat transportului de călători, se execută următoarele categorii
de încercări:
- încercări de tip;
- încercări de serie;
- încercări pentru determinarea fiabilităţii,
mentenabilităţii şi disponibilităţii;
- încercări pentru verificarea aptitudinilor de
funcţionare în exploatare.
Pentru stabilirea condiţiilor de încercare, amplasarea
punctelor de măsură, programul de încercări şi metodele de efectuare a
încercărilor de tip şi de serie, se recomandă utilizarea prevederilor din [2],
[6], [10], [20], [21], [27].
7.1. Incercări de tip
Incercările de tip se efectuează cu ocazia
certificării/omologării tehnice a unor tipuri de instalaţii şi ori de câte ori
se aduc modificări constructive, se înlocuiesc materiale, se înlocuiesc
echipamente, care conduc la îmbunătăţirea caracteristicilor tehnico-funcţionale
şi a performanţelor instalaţiilor. In cazul efectuării unor modificări se
execută numai acele încercări care sunt cerute de modificările realizate.
Incercările pot fi efectuate de către Autoritatea
Feroviară Română (AFER), de laboratoare autorizate de către AFER sau în laboratoare din alte
state membre ale Uniunii Europene care îndeplinesc cerinţele legale în acest
sens. Rezultatele încercărilor sunt consemnate în rapoarte de încercări.
7.2. Incercări de
serie
Incercările de serie se efectuează pe fiecare vehicul
pe care se montează o instalaţie. Incercările se efectuează în prezenţa reprezentantului
beneficiarului final, atunci când contractele de fabricaţie a vehiculului
conţin prevederi în acest sens.
Rezultatele încercărilor sunt consemnate în rapoarte de
încercări.
7.3. Incercări pentru
determinarea fiabilităţii, mentenabilităţii şi disponibilităţii
Aceste încercări au ca scop
următoarele:
- verificarea indicatorilor
previzionali de fiabilitate, mentenabilitate şi disponibilitate;
- controlul periodic al
conformităţii acestor indicatori cu valorile previzionate.
Incercările pentru determinarea fiabilităţii,
mentenabilităţii şi disponibilităţii se efectuează prin urmărirea comportării
în exploatare a unui lot de instalaţii şi înregistrarea informaţiilor
referitoare la defectele apărute si modul lor de remediere [13], [21].
7.4. Incercări pentru
verificarea aptitudinilor de funcţionare în exploatare
Aceste încercări sunt efectuate pe baza unui program de
urmărire în exploatare a unei instalaţii sau a unui lot stabilit, ca număr,
prin caietul de sarcini/specificaţia tehnică.
Programul trebuie să cuprindă cel puţin următoarele
elemente:
- lista încercărilor şi verificărilor ce urmează să fie
efectuate;
- condiţiile de exploatare;
- durata programului (timp sau km);
- mărimea lotului;
- planul de mentenanţă, cu
specificarea documentaţiei aferente;
- planul de inspecţie
(frecvenţa, scopul şi numărul acestora);
- criteriile pentru aprecierea
defecţiunilor tolerabile în exploatare şi impactul acestora asupra programului;
- informaţiile care urmează să
fie incluse în raportul încercărilor în exploatare;
- datele de identificare ale
operatorului responsabil cu urmărirea în exploatare şi cu întocmirea
raportului.
Incercările trebuie să fie realizate într-un mod
corespunzător, astfel încât să fie verificate cerinţele funcţionale, acoperind
toţi parametrii şi caracteristicile tehnice. Incercările, în funcţie de locaţia
unde se efectuează, se împart în două categorii:
- încercări la post fix;
- încercări în linie curentă (în exploatare).
Incercările la post fix trebuie să certifice că
produsul este suficient de sigur să efectueze încercările în linie curentă,
conform planului de încercări.
Incercările în linie curentă (în exploatare) au ca scop
verificarea produsului în condiţii de funcţionare, clar definite, pe vehiculul
pe care a fost montat. Pentru verificarea compatibilităţii electromagnetice a
vehiculelor feroviare cu sistemele din cale se recomandă aplicarea cerinţelor
din [37].
Incercările la post fix:
|
Nr. crt.
|
Denumirea încercării/verificării
|
Tipul încercării
|
|
de tip
|
de serie
|
|
1.
|
Verificări dimensionale şi de gabarit
|
X
|
X
|
|
2.
|
Verificarea masei
|
X
|
|
|
3.
|
Incercări climatice
|
X
|
|
|
4.
|
Verificarea de etanşeitate (proba de ploaie)
|
X
|
X
|
|
5.
|
Verificarea sistemului pneumatic
|
X
|
X
|
|
6.
|
Verificarea sistemului electric
|
X
|
X
|
|
Nr. crt.
|
Denumirea încercării/verificării
|
Tipul încercării
|
|
de tip
|
de serie
|
|
7.
|
Verificarea la întrerupere şi la salturi de tensiune
|
X
|
|
|
8.
|
Verificarea sistemului de comandă
|
X
|
X
|
|
9.
|
Incercarea izolaţiei electrice
|
X
|
|
|
10.
|
Verificarea circuitelor de protecţie şi siguranţă
|
X
|
X
|
|
11.
|
Verificarea la vibraţii şi şocuri*
|
X
|
|
|
12.
|
Verificarea funcţionării şi a
aptitudinii privind mentenanţa
|
X
|
|
|
13.
|
Incercări de anduranţă
|
X
|
|
* Verificările pot fi executate
şi pe subansamblurile componente
Incercările în linie curentă (în parcurs):
|
Nr. crt.
|
Denumirea încercării/verificării
|
Tipul încercării
|
|
de tip
|
de serie
|
|
1.
|
Verificarea caracteristicilor funcţionale
|
X
|
X
|
|
2.
|
Verificarea performanţelor şi influenţei asupra confortului
|
X
|
X
|
|
3.
|
Incercarea sistemelor de protecţie
|
X
|
|
|
4.
|
Verificarea furnizării energiei sistemului de alimentare
electrică şi pneumatică
|
X
|
|
|
5.
|
Verificarea compatibilităţii electromagnetice
|
X
|
|
|
6.
|
Incercarea sistemului de telecomandă
|
X
|
X
|
8. Cerinţe privind asigurarea calităţii procesului
de proiectare
8.1. Elemente de intrare ale procesului de proiectare
Beneficiarul final al
vehiculului construit şi dotat cu o instalaţie de acţionare a uşilor exterioare
şi interioare trebuie să stabilească şi să comunice proiectantului următoarele
elemente:
a) tipul vehiculului pe care se
montează instalaţia, cu precizarea caracteristicilor constructive care pot
influenţa instalaţia (structura de rezistenţă, alimentarea cu energie,
materiale utilizate, spaţiile disponibile etc);
b) destinaţia vehiculului feroviar;
c) aria geografică de utilizare;
d) cerinţele privind realizarea instalaţiei:
- componenţa instalaţiei;
- caracteristici tehnice şi funcţionale;
- performanţe;
- condiţii de execuţie;
- condiţii privind
fiabilitatea, mentenabilitatea şi disponibilitatea;
- condiţii privind amplasarea subansamblurilor;
e) cerinţe privind comunicarea
pe durata elaborării proiectului:
- analiza soluţiilor adoptate;
- modificări şi îmbunătăţiri aduse proiectului;
- modul de participare a
beneficiarului la validarea proiectului sau a părţilor de proiect în diverse
etape.
8.2. Elemente de ieşire ale
procesului de proiectare
a) contractul pe baza căruia se
poate trece la fabricarea/modernizarea instalaţiei de acţionare a uşilor
exterioare şi interioare;
b) planul proiectului (etapele de elaborare, de
verificare şi de validare);
c) documentaţia proiectului (scrisă şi desenată):
- specificaţia tehnică ce trebuie să cuprindă:
caracteristici, cerinţe (pentru materiale, pentru execuţie, de mediu, de
confort, de siguranţă etc), încercări, metode de încercare, cerinţe de
admisibilitate;
- desene de execuţie;
- breviare de calcul
(alimentare cu energie, fiabilitate previzională etc);
- lista furnizorilor
ansamblurilor şi subansamblurilor componente şi a serviciilor;
d) planul mentenanţei preventive:
- tipul reviziilor/inspecţiilor şi al reparaţiilor planificate;
- intervalul de timp/km
parcurşi la care se execută revizia/reparaţia;
- planul de etalonare sau reglare;
e) manualul pentru mentenanţa preventivă:
- lista ansamblurilor, subansamblurilor şi a pieselor
critice;
- lista pieselor de schimb care se repară;
- lista pieselor de schimb care nu se repară (se
înlocuiesc cu altele noi, similare) şi duratele de timp la care se înlocuiesc;
- schemele electrice, pneumatice şi hidraulice;
- schema de ungere;
- nomenclatorul de lucrări pentru tipurile de
revizie/reparaţie şi pentru depanare;
- proceduri/instrucţiuni de lucru pentru
demontare/montare, reparare, reglare, securitatea personalului;
- lista dispozitivelor de măsură şi control;
- lista activităţilor şi a personalului care necesită
autorizaţii speciale, însoţite de certificatele specifice;
- modelele rapoartelor de încercare/verificare;
- documentele pentru
înregistrarea activităţilor de mentenanţa;
f) manualul de exploatare:
- instrucţiuni de punere în funcţiune;
- instrucţiuni de exploatare;
- modelul documentului pentru
înregistrarea informaţiilor privind defectele;
- diagrame control (MTBF, MRT, cauză-efect);
- planul de ungere.
Documentele enumerate la lit. d), e) şi f) se vor prezenta
cu ocazia omologării finale a uşilor sau a vagonului.
Atunci când beneficiarul final
solicită ca procesul de proiectare să se realizeze în sistemul de management al
calităţii, se recomandă utilizarea prevederilor din [32].
ANEXĂ
la norma tehnică feroviară
DOCUMENTE DE REFERINŢĂ
Aplicarea standardelor cuprinse în această listă reprezintă o modalitate recomandată pentru asigurarea
conformităţii cu cerinţele din norma tehnică feroviară.
[I] Ordinul ministrului
transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 2.068/2004 pentru modificarea
Ordinului ministrului transporturilor nr. 290/2000 privind admiterea tehnică a
produselor şi/sau serviciilor destinate utilizării în activităţile de
construire, modernizare, întreţinere şi de reparare a infrastructurii feroviare
şi a materialului rulant, pentru transportul feroviar şi
cu metroul, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I,' nr. 1.076 din
18 noiembrie 2004.
[2] Fişa UIC nr. 560 OR: ediţia 12, ianuarie 2002. Uşi,
platforme de urcare, ferestre, trepte, manete de acţionare şi mâini curente ale
vagoanelor de călători şi ale vagoanelor de marfă.
[3] Fişa UIC nr. 550 OR: ediţia 11, aprilie 2005.
Instalaţii pentru alimentarea cu energie electrică a materialului rulant pentru
călători.
[4] Fişa UIC nr. 550-1 OR: ediţia 1, ianuarie 1990.
Dulapuri cu aparataj electric la bordul materialului rulant pentru transport de
călători.
[5] Fişa UIC nr. 558 OR: ediţia 1, ianuarie 1996. Linii
de telecomandă şi informatizare. Caracteristici tehnice unificate pentru echipamentele
vagoanelor de călători în regim RIC.
[6] Fişa UIC nr. 561 OR: ediţia 8, ianuarie 1991.
Dispozitive de intercomunicaţie dintre vagoanele de călători.
[7] Fişa UIC nr. 564-2 OR: ediţia 3, ianuarie 1991.
Reguli relative la protecţia şi lupta împotriva incendiului în vehiculele
feroviare din serviciul internaţional, de transport de călători sau vehicule
similare.
[8] Fişa UIC nr. 567 OR: ediţia 2, noiembrie 2004.
Dispoziţii generale cu privire la vagoane de călători.
[9] SR EN 50125-1:2003 Aplicaţii feroviare. Condiţii de
mediu pentru echipamente. Partea 1: Echipament la
bordul materialului rulant.
[10] SR EN 60721-3-0:1997 Clasificarea condiţiilor de
mediu. Partea 3: Clasificarea grupelor de agenţi de mediu şi a gradelor de
severitate ale acestora. Introducere.
[11] SR EN 50128:2003 Aplicaţii
feroviare. Sisteme de semnalizare, telecomunicaţii şi de prelucrare de date.
Software pentru sisteme de comandă şi de protecţie feroviare.
[12] SR EN 13460:2003 Mentenanţă.
Documente pentru mentenanţă.
[13] SR EN 50126:2003 Aplicaţii feroviare. Specificarea
şi demonstrarea fiabilităţii, disponibilităţii, mentenabilităţii şi a
siguranţei (FDMS).
[14] SR EN 60721-3-5:2004 Clasificarea condiţiilor de
mediu. Partea 3: Clasificarea grupelor de agenţi de mediu şi a gradelor de
severitate ale acestora. Secţiunea 5: Instalaţii pe vehicule terestre.
[15] SR EN 61373:2002 Aplicaţii feroviare. Echipament
pentru material rulant - Incercări la şocuri si vibraţii.
[16] SR EN 50121-3-2:2003 Aplicaţii' feroviare.
Compatibilitate electromagnetică. Partea 3-2: Material rulant - Aparatură.
[17] SR EN 50121-3-1:2003
Aplicaţii feroviare. Compatibilitate electromagnetică. Partea 3-1: Material
rulant - Trenuri şi vehicule complete.
[18] SR EN 50121:2003 Aplicaţii feroviare.
Compatibilitate electromagnetică.
[19] SR EN 50155:2002 Aplicaţii feroviare - Echipamente electronice utilizate pe materialul rulant.
[20] SR EN 50215:2003 Aplicaţii feroviare. Incercări pe
materialul rulant după terminarea construcţiei şi înainte de punerea în
funcţiune.
[21] SR CEI 60300-3-2:2005
Managementul siguranţei în funcţionare. Partea 3. Ghid de aplicare. Secţiunea
2: Culegerea datelor privind siguranţa în funcţionare în condiţiile de
exploatare.
[22] SR CEI 60300-3-4:2001 Managementul siguranţei în
funcţionare. Partea 3. Ghid de aplicare. Secţiunea 4: Ghid pentru specificarea
cerinţelor siguranţei în funcţionare.
[23] SR CEI 60706-2:1998 Ghid de mentenabilitate a
echipamentului. Partea 2: Secţiunea 5 - Studii de mentenabilitate în timpul
fazei de proiectare.
[24] SR CEI 60863:1998 Prezentarea rezultatelor
previziunii caracteristicilor de fiabilitate,
mentenabilitate şi disponibilitate.
[25] SR EN 50153:2004 Aplicaţii feroviare. Material
rulant. Măsuri de protecţie referitoare la riscurile electrice
[26] SR EN 50261:2002 Aplicaţii feroviare. Montajul
echipamentelor electronice.
[27] SR EN 60077-1:2003 Echipament electric pentru
material rulant. Partea 1: Condiţii generale de funcţionare şi reguli generale.
[28] SR EN 13129-1:2004 Aplicaţii feroviare. Aer
condiţionat pentru material rulant de lung parcurs. Partea 1: Parametri de confort.
[29] Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005
privind protecţia mediului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.196 din 30 decembrie 2005,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 265/2006, cu modificările
şi completările ulterioare.
[30] Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr.
319/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 26 iulie 2006.
[31] STAS 3230-84 Garnituri de cauciuc de uz general
pentru ferestre şi uşi de autovehicule şi vagoane. Condiţii tehnice generale de
calitate.
[32] SR EN ISO 9001:2001 Sisteme de management al
calităţii. Cerinţe.
[33] SR EN 60068-2-1+A1+A2:1996 Incercări de mediu.
Partea 2: Incercări -Incercarea A: frig.
[34] SR EN 60068-2-2+A1+A2:1997 Incercări de mediu.
Partea 2: Incercări -Incercarea B: căldură uscată.
[35] Fişa UIC nr. 413 O: ediţia 9, decembrie 2000.
Măsuri pentru facilitarea călătoriilor pe calea ferată.
[36] Fişa UIC nr. 580 OR: ediţia 6, ianuarie 1990.
Inscripţii şi mărci, plăci de itinerar şi de numerotare care se aplică pe
vagoanele de călători în trafic internaţional.
[37] SR EN 50238: 2006 Aplicaţii feroviare.
Compatibilitatea între materialul rulant şi sistemele de detectare a
trenurilor.
[38] SR EN 62308: 2007 Fiabilitatea echipamentelor. Metode de evaluare a fiabilităţii.
1. Suport
2. Cilindru pneumatic
3. Arbore
4. Cărucior
5. Distanţier
6 Piesă de cuplare
7. Fălci de cuplare
8. Microîntrerupător
9. Camă
10. Cablu flexibil
Figura nr. 1*- Mecanism de acţionare a uşilor de culoar
* Figura nr. 1 este reprodusă în facsimil.
1. Suport
2. Cilindru pneumatic
3. Arbore
4. Cărucior
5. Distanţier
6. Cablu
7. Rolă
8. Microîntrerupător
9. Camă
10. Cablu flexibil
11. Arc
Figura nr. 2*- Mecanism de acţionare a uşilor de
intercomunicaţie
* Figura nr. 2 este reprodusă în facsimil.
Figura nr. 3*- Schema electropneumatică pentru
închiderea uşilor pivotant - culisante
* Figura nr. 3 este reprodusă în facsimil.
Figura nr. 4*- Uşă pivotant - culisantă - amplasare
butoane de acţionare şi cote de gabarit pentru trepte
* Figura nr. 4 este reprodusă în facsimil.
A - Releu de impuls
B - Releu de acţionare electrovalvă
C - Intrerupător cu cheie pătrată tip RIC
D - Electrovalvă
E - Contact de înzăvorâre
Figura nr.5*- Schemă pentru telecomanda închiderii
uşilor pi votant- culisante
* Figura nr. 5 este reprodusă în facsimil.