ORDIN   Nr. 538 din 22 mai 2006

privind Metodologia trecerii de la produsul intern brut la venitul national brut

ACT EMIS DE: INSTITUTUL NATIONAL DE STATISTICA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 478 din 2 iunie 2006

In temeiul prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 9/1992 privind organizarea statisticii oficiale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Hotărârii Guvernului nr. 957/2005 privind organizarea şi funcţionarea Institutului Naţional de Statistică,

ţinând seama de cerinţele Directivei Consiliului 89/130/CEE-Euratom din 13 februarie 1989 privind armonizarea calculului produsului naţional brut la preţul pieţei;

având în vedere Hotărârea Comitetului de avizare metodologică nr. 1 din 17 mai 2006,

preşedintele Institutului Naţional de Statistică emite următorul ordin:

Art. 1. - Obiectul prezentului ordin este de a stabili Metodologia trecerii de la produsul intern brut la venitul naţional brut, conform cerinţelor Directivei Consiliului 89/130/CEE-Euratom.

Art. 2. - Metodologia menţionată la art. 1 este prezentată în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 3. - Institutul Naţional de Statistică va asigura actualizarea metodologiei în funcţie de legislaţia europeană.

Art. 4. - (1) Prezentul ordin va fi pus în aplicare de compartimentul de specialitate din cadrul Institutului Naţional de Statistică.

(2) Prevederile prezentului ordin devin obligatorii pentru statistica oficială din România.

Art. 5. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă orice alte dispoziţii contrare.

p. Preşedintele Institutului Naţional de Statistică,

Cristian Nicolae Stanică

ANEXA

METODOLOGIA trecerii de la produsul intern brut la venitul naţional brut

I. Implementarea Sistemului european de conturi în România

Un obiectiv esenţial al procesului de perfecţionare a sistemului informaţional statistic din ţara noastră l-a constituit introducerea în practica statistică a Sistemului conturilor naţionale, începând cu anul 1990.

In procesul de introducere a Sistemului european de conturi (SEC) 79, utilizat pe plan european la acea dată, s-a optat nu pentru însuşirea treptată a acestuia, folosindu-se în paralel conceptele vechiului sistem al producţiei materiale (SPM), ci pe renunţarea dintr-o dată la SPM, începând cu anul 1991, şi concentrarea resurselor spre accelerarea introducerii SEC. Această decizie nu s-a limitat la considerente strict statistice, ea fiind mai ales o modalitate de asigurare a unui sistem informaţional statistic capabil să ofere factorilor de decizie macroeconomică elemente mult mai ample şi relevante în analiza şi proiectarea proceselor economice în perioada de tranziţie. Astfel, primele conturi naţionale, elaborate pentru anii 1989 - 1990, au fost realizate prin adaptarea informaţiilor existente, colectate şi prelucrate pentru a satisface cerinţele metodologice ale SPM, la cerinţele metodologice ale SEC 79. Incepând cu anul 1991 estimările au fost realizate numai pe baza metodologiei SEC. Pe parcursul anului 1991 au fost, de asemenea, revizuiţi indicatorii produşi conform SPM pentru perioada 1980-1988 şi transformaţi în agregate SEC.

Se poate afirma cu certitudine că elaborarea conturilor naţionale şi calcularea principalelor agregate specifice contabilităţii naţionale au avut implicaţii în întreg sistemul informaţional statistic.

Procesul de implementare a conturilor naţionale s-a materializat prin elaborarea, pentru prima dată în România, a celor două tabele economice de sinteză ale contabilităţii naţionale - Tabelul intrări-ieşiri şi Tabelul economic de ansamblu - şi prin calcularea unui nou indicator de sinteză - Produsul intern brut (PIB).

1. Etapele procesului de implementare a SEC în România

Avându-se în vedere o multitudine de aspecte legate de acţiunile realizate, sursele de date disponibile, particularităţile perioadei de tranziţie, multiplele modificări legislative şi nu în ultimul rând gradul de formare a personalului implicat în această activitate, se poate aprecia că procesul de implementare a conturilor naţionale în România a parcurs 4 etape distincte, şi anume:

Prima etapă: corespunzătoare perioadei 1989 - 1990, când s-a realizat o conversie a indicatorilor agregaţi din SPM în SEC, prin efectuarea unor ajustări şi corecţii ale sferei de cuprindere şi ale conţinutului indicatorilor. Pentru fiecare dintre aceşti ani au fost elaborate un tabel intrări-ieşiri (77/), în preţuri curente şi constante, şi un tabel economic de ansamblu (TEA), în preţuri curente.

A doua etapă: corespunzătoare perioadei 1991-1992, în care s-a urmărit aplicarea strictă a principiilor metodologice ale SEC 79 şi a fost demarat procesul de adaptare a surselor de date statistice existente la necesităţile de realizare a conturilor naţionale. Un impact pozitiv, în acest sens, l-au avut şi îmbunătăţirile aduse formularelor de bilanţ contabil al agenţilor economici, pe de o parte, şi perfecţionarea clasificaţiei bugetare şi o mai bună structurare a dării de seamă privind execuţia bugetului public, pe de altă parte.

A treia etapă: care corespunde perioadei 1993-1997 şi care a fost caracterizată printr-o problematică diferită, legată de:

-  rata înaltă a inflaţiei, care a atins cel mai ridicat nivel în anul 1993;

-  demararea procesului de privatizare;

-  introducerea taxei pe valoarea adăugată de la 1 iulie 1993;

-  modificarea sistemului contabilităţii de întreprindere prin introducerea noului plan contabil la 1 ianuarie 1994;

-  introducerea unor noi surse de date statistice: Ancheta anuală în întreprinderi (1993), Ancheta forţei de muncă (1993), Ancheta integrată în gospodării (1993).

A patra etapă: începută în anul 1998, are ca element dominant trecerea de la metodologia SEC 79 la cea prevăzută de SEC 95.

Pentru a asigura legătura dintre seriile de date calculate conform vechii metodologii şi cele estimate conform celei noi, anul 1998 a fost ales ca an de legătură, conturile naţionale pentru acest an fiind elaborate pe baza ambelor metodologii.

2.  Metodele de calcul ale produsului intern brut (PIB)

Produsul intern brut (PIB), principalul agregat macroeconomic al contabilităţii naţionale, reprezintă rezultatul final al activităţii de producţie a unităţilor producătoare rezidente. Acesta se calculează prin următoarele metode:

a)  metoda de producţie:

PIB = VAB + IP + TV - SP,

în care:

PIB = produsul intern brut (preţ de piaţă);

VAB = valoarea adăugată brută (preţ de bază);

IP = impozite pe produse;

TV = taxe vamale (drepturi asupra importurilor);

SP = subvenţiile pe produse;

b)  metoda cheltuielilor:

PIB = CF + FBCF + VS + (E-I),

în care:

CF = consumul final efectiv;

FBCF = formarea brută de capital fix;

VS = variaţia de stoc;

E = exporturile de bunuri şi servicii;

I = importurile de bunuri şi servicii;

c)  metoda veniturilor:

PIB = R + EBE + AIP - ASP + IP + TV - SP,

în care:

R = remunerarea salariaţilor;

EBE = excedentul brut de exploatare;

AIP = alte impozite pe producţie;

ASP = alte subvenţii pe producţie;

IP = impozite pe produse;

TV = taxe vamale;

SP = subvenţiile pe produse.

3.  Versiunile conturilor naţionale anuale

Construirea conturilor  naţionale  anuale  presupune realizarea mai multor versiuni ale acestora: Varianta definitivă, care presupune:

-  elaborarea secvenţei complete de conturi nefinanciare ale sectoarelor instituţionale prevăzute de SEC şi a tabelului de sinteză a sectoarelor instituţionale, Tabelul conturilor economice integrate (SEC 95);

-  realizarea echilibrului resurse-utilizări, în preţuri curente şi constante (ale anului precedent), pentru 105 produse;

-  elaborarea TII, în preţuri curente şi constante, pe 105 ramuri x 105 produse;

-   realizarea arbitrajului dintre indicatorii sectoarelor instituţionale şi cei ai ramurilor de activitate. Ca rezultat, cele două tabele de sinteză ale conturilor naţionale nefinanciare sunt realizate în deplină concordanţă.

Pentru elaborarea variantei definitive a conturilor naţionale se utilizează surse de date anuale detaliate (surse statistice, financiar-contabile, administrative).

Varianta definitivă a conturilor naţionale anuale este disponibilă la 2 ani de la încheierea anului de referinţă.

Varianta semidefinitivă, care constă în calcularea PIB în preţuri curente şi constante prin metoda de producţie şi metoda cheltuielilor. Datele sunt publicate la un an de la încheierea anului de referinţă. La baza calculelor stau aceleaşi surse de date utilizate pentru varianta definitivă, dar gradul de detaliere este mai redus.

Varianta provizorie, care constă în calcularea PIB în preţuri curente şi constante prin metoda de producţie şi metoda cheltuielilor. Datele sunt publicate la 75 de zile de la încheierea anului de referinţă. La baza calculelor stau surse de date infraanuale, precum şi o serie de estimări.

II. Venitul naţional brut (VNB)

1. Cadrul general al tranziţiei de la PIB la VNB

Venitul naţional brut (VNB) la preţurile pieţei reprezintă ansamblul veniturilor primare primite de către unităţile instituţionale rezidente: remunerarea salariaţilor, impozitele pe producţie şi importuri minus subvenţiile, veniturile din proprietate (cele de primit minus cele de plătit), excedentul de exploatare (brut) şi venitul mixt (brut). VNB la preţurile pieţei este egal cu PIB diminuat cu veniturile primare vărsate de unităţile rezidente către unităţile nerezidente, la care se adaugă veniturile primare primite de la „Restul lumii" către unităţile rezidente.

VNB este un nou sold contabil, specific SEC 95, identic din punct de vedere conceptual cu produsul naţional brut calculat pe baza SEC 79.

Intreaga secvenţă de conturi a tuturor sectoarelor instituţionale, în preţuri curente, împreună cu sectorul „Restul lumii", este inclusă în broşura de conturi naţionale, publicată anual de Institutul Naţional de Statistică. VNB a fost estimat începând cu anul 1998, odată cu implementarea sistemului de conturi SEC 95 în România.

VNB poate fi, în mărime absolută, mai mare sau mai mic decât PIB, modificările sale fiind influenţate de valorile veniturilor primare primite ori transferate de la sau către „Restul lumii".

Procesul de calcul privind tranziţia de la conceptul de PIB la cel de VNB este direct legat de estimările realizate pentru conturile sectorului instituţional „Restul lumii". Acest sector nu este caracterizat de o funcţie specifică sau de anumite resurse principale: acesta grupează unităţile nerezidente atâta timp cât acestea întreţin tranzacţii economice cu unităţile instituţionale rezidente. Conturile specifice ale acestui sector oferă o imagine de ansamblu a legăturilor economice ale ţării cu „Restul lumii".

„Restul lumii" nu este un sector instituţional ca atare, dar joacă un rol analog în structura conturilor naţionale. In cadrul acestui sector se disting următoarele grupe de conturi:

a)  conturile operaţiunilor curente;

b)  conturile de acumulare;

c)  conturile de patrimoniu.

Aceste conturi sunt stabilite din punctul de vedere al sectorului „Restul lumii". De aceea, o resursă pentru acest sector reprezintă o utilizare pentru economia totală (naţională) şi invers. De asemenea, un activ financiar deţinut de „Restul lumii" reprezintă un pasiv pentru economia totală şi invers (cu excepţia aurului monetar şi a drepturilor speciale de tragere).

Unităţile rezidente sunt acele unităţi care au un centru de interes economic pe teritoriul României, iar unităţile nerezidente sunt cele ce au centrul de interes economic în afara României. Toate unităţile angajate în activităţile economice în România pentru o perioadă prelungită (cel puţin un an) sunt considerate rezidente pentru România. Membrii gospodăriilor populaţiei continuă să aibă un centru de interes economic în ţara de origine chiar dacă pleacă în afară pentru perioade de timp scurte, cum ar fi lucrătorii sezonieri, lucrătorii ce trec zilnic graniţa pentru a lucra în afara ţării, turiştii, studenţii etc. In cazul unităţilor care sunt în principal angajate în consum (gospodăriile), conturile naţionale din România consideră drept rezidenţi şi includ în cadrul gospodăriilor rezidente următoarele categorii: lucrătorii de frontieră, lucrătorii sezonieri (care stau în afara ţării mai puţin de un an), turiştii, pacienţii, studenţii, oficialii în vizite de lucru, oamenii de afaceri, comercianţii, artiştii şi membrii echipajelor ce călătoresc în afara ţării. Cazurile de personal local recrutat care lucrează în enclave extrateritoriale ale guvernelor străine, personalul instituţiilor Uniunii Europene, reprezentanţii oficiali, civili sau militari, ai guvernului unei ţări stabiliţi în enclavele teritoriale sunt izolate şi nu sunt încă specifice României (acestea trebuie avute în vedere conform SEC 95).

Sursa de date cea mai importantă utilizată pentru calculul conturilor sectorului instituţional „Restul lumii" şi a VNB o reprezintă balanţa de plăţi. Incepând cu anul 2004, anchetele anuale privind investiţiile străine directe (ISD) interne vor permite o măsurare mai bună a fluxurilor şi stocurilor de investiţii directe, ceea ce va duce la o îmbunătăţire a estimărilor veniturilor din proprietate utilizate în calculul VNB.

2. Balanţa de plăţi

Cadrul general

Instituţia responsabilă pentru elaborarea balanţei de plăţi şi a statisticilor poziţiei investiţionale internaţionale a României este Banca Naţională a României (BNR), prin Direcţia statistică. Metodologia de elaborare a balanţei de plăţi are la bază recomandările celei de-a cincea ediţii a Manualului de balanţă de plăţi al Fondului Monetar Internaţional (BPM 5), 1993. Datele de balanţă de plăţi se elaborează şi se publică lunar, trimestrial şi anual. BNR, fiind banca centrală, poate acţiona independent de Guvern şi poate coopera cu autorităţile publice centrale şi locale în vederea realizării obiectivelor sale. Conducerea BNR este stabilită de Parlamentul României.

Cadrul legal pentru calculul balanţei de plăţi este oferit de Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României care, în cap. II art. 9 lit. a) împuterniceşte BNR să solicite informaţiile necesare pentru elaborarea balanţei de plăţi. In cazul nerespectării cerinţelor legale, BNR poate emite avertismente şi aplica amenzi asupra agenţilor raportori.

In perioada aprilie 1994 - iunie 2005, instituţiile de credit rezidente au raportat la BNR date statistice pentru elaborarea balanţei de plăţi în baza Circularei BNR nr. 7/1994 „Norme metodologice privind înregistrarea şi raportarea operaţiunilor valutare reprezentând tranzacţii ce se includ în Balanţa de plăţi externe". Potrivit prevederilor circularei, instituţiile de credit erau responsabile cu identificarea şi codificarea tranzacţiilor de natura balanţei de plăţi potrivit metodologiei de balanţă, aplicarea principiului dublei intrări a tranzacţiilor în balanţă. Datele de balanţă de plăţi raportate de instituţiile de credit, precum şi alte surse (Autoritatea Naţională a Vămilor, Ministerul Finanţelor Publice etc.) erau colectate în cadrul Serviciului balanţă de plăţi, care ţinea legătura cu raportorii şi era responsabil de aspectele metodologice.

De la 1 ianuarie 2005 a început să funcţioneze un nou sistem de colectare a datelor pentru elaborarea balanţei de plăţi, al cărui cadru legal este reprezentat de Norma BNR nr. 2/2004 privind raportarea la Banca Naţională a României a unor operaţiuni valutare, precum şi de Norma BNR nr. 4/2004 privind raportarea statistică la BNR a datelor pentru elaborarea balanţei de plăţi a României.

Pentru elaborarea balanţei de plăţi, BNR cooperează cu Autoritatea Naţională a Vămilor (ANV) şi cu Institutul Naţional de Statistică (INS) privind statisticile comerţului exterior. Clasificările şi definiţiile privind statisticile comerţului exterior sunt în mare măsură în conformitate cu recomandările BPM 5. In domeniul conturilor naţionale sunt utilizate principiile SEC 95.

De asemenea, potrivit Convenţiei de cooperare dintre BNR şi INS, stabilită pentru a dezvolta fluxurile de informaţii dintre cele două instituţii, BNR furnizează INS balanţa de plăţi lunar, precum şi datele revizuite de balanţă de plăţi, atunci când acestea sunt disponibile.

Sistemul de colectare a datelor

Sistemul de colectare a datelor pentru elaborarea balanţei de plăţi, în vigoare până la 1 ianuarie 2005, a fost un sistem de tip ITRS (International Transaction Reporting System), bazat pe colectarea datelor prin intermediul sistemelor de plăţi ale instituţiilor de credit. Băncile transmiteau lunar informaţii referitoare la tranzacţiile derulate în nume şi cont propriu cu nerezidenţii, precum şi la tranzacţiile derulate în numele clienţilor, în mod agregat. Balanţa de plăţi se elabora şi se publica lunar şi cuprindea date cumulate de la începutul anului până în perioada de raportare.

Pentru anumite componente ale balanţei de plăţi s-au utilizat surse de date adiţionale:

-   ANV şi INS pentru informaţii privind balanţa comercială;

-  casele de schimb pentru turism;

-  sistemul de management şi analiză financiară al datoriei externe (DMFAS): o bază de date utilizată pentru a monitoriza datoria externă a României. Baza de date este administrată în comun de către Ministerul Finanţelor Publice (pentru partea de datorie publică) şi de Banca Naţională a României (pentru partea de datorie privată). Informaţiile sunt introduse tranzacţie cu tranzacţie. Sunt, de asemenea, disponibile date referitoare la emisiuni de obligaţiuni pe pieţele externe, dobânzi, trageri, rambursări;

-  bilanţul BNR, pentru estimarea activelor de rezervă (eliminându-se influenţele de curs);

-  bilanţurile monetare ale băncilor comerciale, pentru determinarea activelor pe termen scurt şi pasivelor băncilor.

Aplicarea principiului înregistrării veniturilor la valoarea datorată („accrual principie") este limitată de faptul că, în cadrul unui sistem de balanţă de plăţi bazat pe sistemele de plăţi ale instituţiilor de credit, tranzacţiile sunt colectate la valoarea efectiv plătită şi nu la cea datorată.

Pentru înregistrarea dobânzilor datorate, generate de datoria externă, se au în vedere măsuri pentru îmbunătăţirea software-ului utilizat, care să permită calculul dobânzii datorate pentru fiecare tip de credit în perioada de raportare.

In perioada 1994 - aprilie 2003 datele de balanţă de plăţi au fost calculate în USD, iar începând cu luna iunie 2003, în euro.

Tranzacţiile denominate în alte valute sunt transformate în euro la cursul de schimb de la data tranzacţiei. Pentru datele obţinute din bilanţuri sunt utilizate ratele de schimb de la sfârşitul perioadei.

In cadrul vechiului sistem de colectare a datelor repartizarea geografică este disponibilă pentru balanţa comercială, precum şi pentru informaţiile obţinute din DMFAS (împrumuturi şi credite primite pe termen mediu şi lung, obligaţiuni etc).

Raportorii sunt următorii:

1.  Instituţiile de credit rezidente

2.  Autoritatea monetară (date privind activele de rezervă şi alte tranzacţii ale autorităţii monetare cu nerezidenţii)

3.  Administraţia publică:

-  cheltuielile misiunilor diplomatice române în străinătate, primite o dată pe an de la Ministerul Afacerilor Externe;

-   informaţii privind finanţarea nerambursabilă, de la Ministerul Finanţelor Publice (MFP);

-  anularea datoriilor guvernamentale;

-  datoria externă publică şi public garantată, disponibilă de la MFP.

Balanţa de plăţi se elaborează lunar de către Direcţia statistică a BNR şi este diseminată la aproximativ 45 de zile de la sfârşitul perioadei de referinţă. Datele anuale revizuite sunt disponibile în aproximativ 6 luni de la sfârşitul anului.

Caracteristici ale noului sistem de colectare a datelor pentru balanţa de plăţi

Incepând cu 1 ianuarie 2005 a început să funcţioneze un nou sistem de colectare a datelor pentru elaborarea balanţei de plăţi. Noul sistem este, de asemenea, un sistem de raportare indirectă, bazat pe colectarea datelor prin intermediul sistemelor de plăţi ale instituţilor de credit şi completat cu raportări directe, precum şi cu cercetarea statistică privind investiţiile directe ale nerezidenţilor în România.

Instituţiile de credit raportează tranzacţiile derulate cu nerezidenţii în nume şi pe cont propriu în mod agregat, în funcţie de natura tranzacţiei, de valută şi de ţara partenerului nerezident.

Clienţii băncilor declară tranzacţiile cu nerezidenţii în formulare statistice speciale: unele pentru încasări (Declaraţie de încasare externă „DIE"), unele pentru plăţi (Declaraţie/Dispoziţie de plată externă „DPE"). Pentru a reduce efortul clienţilor, precum şi al instituţiilor de credit, BNR a elaborat „Ghidul pentru descrierea tranzacţiilor în formularele DIE şi DPE", cu ajutorul căruia clienţii pot completa rubrica „descrierea tranzacţiei" selectând una dintre sintagmele prezentate în ghid, potrivită tipului de operaţiune derulat cu nerezidenţii. Băncile raportează electronic tranzacţiile clienţilor lor, în sistem tranzacţie-cu-tranzaţie, pentru a putea fi verificate şi, în final, validate de către BNR.

In cadrul noului sistem de colectare a datelor sunt disponibile informaţiile privind repartizarea geografică a operaţiunilor.

Persoanele juridice care au conturi deschise la instituţii de credit nerezidente raportează direct către BNR - Direcţia statistică tranzacţiile derulate prin aceste conturi.

Cercetarea statistică privind investiţiile străine directe (ISD) a fost lansată în anul 2004, pentru anul 2003, urmând a fi derulată anual, în mod regulat.

Imbunătăţirile aduse prin noul sistem de colectare a datelor de balanţă de plăţi au drept scop creşterea calităţii datelor din balanţă, cu consecinţe pozitive privind calculul indicatorului VNB.

3. Trecerea de la balanţa de plăţi la indicatorii conturilor naţionale

Trecerea de la indicatorii balanţei de plăţi la cei ai conturilor naţionale este evidenţiată în tabelul*) următor. Tranzacţiile referitoare la servicii şi venituri, preluate din balanţa de plăţi, sunt înregistrate la valoarea efectiv plătită si sunt utilizate direct în conturile naţionale.

*) Tabelul este reprodus în facsimil.

Trecerea de la indicatorii balanţei de plăţi la agregatele conturilor naţionale

Indicatorii Balanţei de plăti	Credit (Utilizări)	Debit (Resurse)
1. CONTUL CURENT
A. Bunuri şl servicii	P6	P7
a. Bunuri (FOB exporturi - FOB importuri)	P61	P71
b. Servicii	P62	P72
- transport
- turism
- alte servicii
B. Venituri
- din muncă/remunerarea salariaţilor	D1	D1
- din investiţii străine directe	D421	D421
- din investiţii de portofoliu	D421	D421
- din alte investiţii de capital (dobânzi)	D41	D41
C. Transferuri curente
-Administraţia publică
- subvenţii acordate/primite pentru a susţine bugetul curent; contribuţii guvernamentale la bugetele organizaţiilor internaţionale etc.	D74, D99	D74
- venituri din impozite, amenzi, penalităţi, etc.	D51
- plăţi pentru burse şcolare şi alte transferuri similare		D74, D75
- plăţi pentru taxe de membru a organizaţiilor non-guvernamentale şi alte transferuri curente
- Alte sectoare
- transferuri în  numerar realizate de către lucrătorii străini către rezidenţii ce aparţin economiei anterioare a lucrătorilor	D75
- pensii, succesiuni etc.	D99
- contribuţii la organizaţiile religioase, ştiinţifice, culturale şi de caritate, donaţii, ajutoare, subvenţii, etc.	D74, D75	D75
- impozite pe venit şi patrimoniu, amenzi, impozite, contribuţii de plată către guvernările străine		D74
- premii câştigate de nerezidenţi		D75
- burse şcolare şi alte ajutoare similare, rambursări de impozite, pensii necontractuale şi alte beneficii primite de la guvernele străine	D75
- alte transferuri monetare între rezidenţi şi nerezidenţi	D75	D75
2. CONTUL DE CAPITAL ŞI FINANCIAR
Din care:
a. Transferuri de capital	D99
-Administraţia publică
- Alte sectoare

Contul ce face tranziţia de la PIB la VNB şi include datele privind sectorul „Restul lumii" este „Contul de alocare a veniturilor primare". Soldul acestui cont îl reprezintă soldul veniturilor primare (la nivelul fiecărui sector instituţional)A/NB (la nivelul economiei totale).

O importanţă deosebită pentru calculul tranziţiei de la PIB la VNB o au veniturile. Din acest punct de vedere trebuie precizat momentul înregistrării acestor venituri, care sunt: venituri din muncă, venituri din investiţii directe, venituri din investiţii de portofoliu, venituri din alte investiţii de capital. In principiu, toate fluxurile ce se referă la venituri din investiţii trebuie înregistrate la momentul la care trebuie plătite şi nu la momentul plăţii efective. Potrivit metodologiei de balanţă de plăţi, dividendele se înregistrează în momentul la care sunt repartizate şi nu la momentul plăţii efective. Pentru dobânzi, dacă plăţile se referă la o perioadă de timp egală sau înainte de perioada acoperită de statisticile balanţei de plăţi, atunci acestea trebuie înregistrate când devin scadente, nu când sunt efectiv plătite. Dacă plata dobânzii se referă la o perioadă de timp după perioada de referinţă a balanţei de plăţi, atunci trebuie împărţită proporţional de-a lungul duratei de viaţă a instrumentului.

Atunci când acumularea venitului este înregistrată în alte perioade decât cea a plăţii efective, o intrare contabilă în contul financiar trebuie compensată cu o intrare de venit în contul curent. Acest drept financiar este anulat la momentul la care dobânda este efectiv plătită.

In timp ce datele privind veniturile din muncă, veniturile din investiţii directe şi de portofoliu, precum şi dobânzile încasate din creditele acordate nerezidenţilor sunt raportate de instituţiile de credit, dobânzile plătite la creditele financiare şi comerciale pe termen mediu şi lung sunt preluate din DMFAS.

Capitolul „Transferuri curente" al balanţei de plăţi este important pentru calculul secvenţei de conturi din Tabelul conturilor economice integrate şi, în particular, pentru tranziţia de la VNB la venitul disponibil brut. Contul de capital şi financiar este important pentru calculul contului variaţiilor nete ale patrimoniului datorate economisirii şi transferurilor de capital din Tabelul conturilor economice integrate al sistemului de conturi naţionale româneşti.

Remunerarea salariaţilor (D. 1)

Datele pentru sectorul gospodăriile populaţiei (S.14) corespund cu totalul remunerării plătite de sectoarele instituţionale interne ale ţării către persoanele angajate, rezidente sau nerezidente (din contul de exploatare), plus remunerarea rezidenţilor care lucrează în afară minus remunerarea nerezidenţilor care lucrează în economia naţională.

Datele pentru „Restul lumii" sunt luate direct din conturile balanţei de plăţi, fără nici o altă ajustare.

Veniturile din muncă sunt raportate de către instituţiile de credit şi includ salariile şi compensaţiile plătite rezidenţilor români de către angajatorii nerezidenţi pentru munca sezonieră sau pe termen scurt (mai puţin de un an), precum şi salariile şi compensaţiile plătite salariaţilor nerezidenţi de către angajatorii rezidenţi.

In noul sistem de balanţă de plăţi (implementat din ianuarie 2005) noi surse de date au devenit disponibile, incluzând tranzacţiile realizate prin conturile deschise de rezidenţi în străinătate şi unele informaţii referitoare la cheltuielile ambasadelor României din străinătate.

Totuşi, în sistemele de balanţă de plăţi bazate pe utilizarea sistemelor de plăţi ale băncilor, distincţia dintre veniturile din muncă şi transferurile lucrătorilor din străinătate este în unele cazuri foarte greu de realizat. In practică, persoanele ce lucrează în afară pot transfera bani către familiile lor sub formă de numerar, mai degrabă decât prin sistemul bancar (canale oficiale).

De asemenea, limitările acestor sisteme determină ca impozitele şi contribuţiile sociale plătite de către angajatorii nerezidenţi în numele salariaţilor să nu poată fi evidenţiate în balanţa de plăţi şi, în consecinţă, în conturile sectorului „Restul lumii".

Ambasadele României din străinătate raportează lunar la BNR principalele tipuri de cheltuieli în străinătate, aprobate conform bugetului Ministerului Afacerilor Externe. Sunt incluse astfel anumite sume reprezentând salariile plătite nerezidenţilor, dar aceste sume nu pot fi identificate separat în prezent. Mai multe investigaţii împreună cu Ministerul Afacerilor Externe trebuie realizate pentru a determina modalităţile prin care aceste date se pot obţine.

In ceea ce priveşte misiunile militare româneşti în afară, sunt disponibile numai informaţiile privind salariile personalului rezident. Salariile plătite nerezidenţilor pentru serviciile prestate nu sunt disponibile în noul sistem. In acest moment România nu are baze militare proprii în afara ţării, organizând numai misiuni militare sezoniere. Anumite surse de date alternative potenţiale (cum ar fi ancheta forţei de muncă, numărul de lucrători nerezidenţi etc.) vor fi investigate de către INS pentru a obţine mai multe informaţii.

In vederea îmbunătăţirii estimării veniturilor din muncă vor fi întreprinse cercetări privind:

- posibilitatea ca informaţiile privind veniturile din muncă încasate de rezidenţii români în străinătate să fie disponibile de la ţările partenere, cum ar fi Germania, Italia, Spania, Ungaria etc;

- posibilitatea ca ambasadele străine din România să ofere informaţii privind salariile plătite personalului salariat local.

Impozitele pe producţie şi importuri (D.2)

Secvenţa de conturi „Alocarea veniturilor primare" include, de asemenea, indicatorul D.2 (impozite pe producţie şi importuri), dar acesta nu este relevant pentru tranziţia de la PIB la VNB pentru România, deoarece datele nu sunt disponibile pentru conturile sectorului „Restul lumii".

In prezent, impozitele nu sunt înregistrate în balanţa de plăţi din România sau în tranziţia PIB-VNB. Din momentul în care România va adera la Uniunea Europeană, aceste tipuri de taxe pe producţie şi importuri ar trebui înregistrate în conturile „Restului lumii".

Verificări trebuie întreprinse împreună cu Ministerul Finanţelor Publice pentru a stabili dacă datele vor fi disponibile din momentul aderării la Uniunea Europeană, precum şi modul de înregistrare a acestor tranzacţii.

Subvenţiile (D.3)

„Contul de alocare a veniturilor primare" din Tabelul conturilor economice integrate nu cuprinde pentru moment subvenţiile primite sau plătite către „Restul lumii". Prin urmare, astfel de subvenţii nu sunt evidenţiate în calculul tranziţiei de la PIB la VNB.

Din momentul aderării României la Uniunea Europeană, moment în care economia va putea beneficia de astfel de subvenţii, sumele respective vor fi înregistrate în conturile sectorului „Restul lumii" (şi în balanţa de plăţi). Verificări trebuie întreprinse împreună cu Ministerul Finanţelor Publice pentru a stabili sursa acestor informaţii, pentru includerea lor în statisticile oficiale din momentul aderării la Uniunea Europeană, precum şi modul lor de înregistrare.

Dobânzile către/de la „Restul lumii" (D.41)

Incasările şi plăţile de dobânzi sunt identificate pentru toate tipurile de instrumente financiare - împrumuturi, (inclusiv împrumuturi mamă-fiică, leasing financiar), credite comerciale şi depozite, valori mobiliare, instrumente ale pieţei monentare. Dobânzile sunt, de asemenea, înregistrate în contul de venituri al balanţei de plăţi în funcţie de sectorul instituţional (autoritatea monetară, administraţii publice, sectorul bancar, alte sectoare).

Principala sursă de date pentru colectarea informaţiilor referitoare la dobânzile încasate de la nerezidenţi, precum şi pentru dobânzile plătite la credite şi depozite pe termen scurt o constituie raportările sectorului bancar. Dobânzile plătite pentru împrumuturile pe termen lung primite de la nerezidenţi sunt preluate din DMFAS (Sistemul de management şi analiză financiară al datoriei externe), ce conţine detalii privind derularea împrumuturilor pe termen lung primite de la nerezidenţi (inclusiv tranzacţii cu valori mobiliare de natura datoriei). In lipsa unui software dedicat estimării dobânzilor datorate în fiecare perioadă de raportare, pentru fiecare credit, fluxurile de dobânzi plătite la împrumuturile pe termen lung se înregistrează la valoarea efectiv plătită şi nu la cea datorată („accrued"). Această limitare ar putea fi soluţionată de o versiune îmbunătăţită a DMFAS.

Este de aşteptat o creştere a calităţii datelor privind dobânzile aferente tuturor tipurilor de instrumente financiare ca urmare a implementării noului sistem de colectare a datelor, datorită monitorizării acestora în sistem tranzacţie-cu-tranzacţie. DMFAS poate fi utilizat pentru validarea şi verificarea fluxurilor dobânzilor raportate prin sistemul de balanţă.

Pentru estimarea dobânzilor, numai elementul „alte investiţii de capital (dobânzi)", inclus în totalul dobânzilor din balanţa de plăţi, este luat în calculul VNB. Indicatorul este obţinut din valorile în euro ale balanţei de plăţi trimestriale. Pentru fiecare valoare trimestrială în euro a poziţiei „Venituri din alte investiţii de capital (dobânzi)" este aplicată rata medie de schimb valutar trimestrială. Valorile obţinute sunt însumate pentru a obţine valoarea anuală, care este apoi convertită în euro. Astfel, este obţinută o rată medie anuală de schimb, care este apoi aplicată asupra valorilor totale ale creditelor şi debitelor în euro, rezultând valoarea totală în monedă naţională a dobânzilor ce sunt incluse în conturile naţionale. Această metodă este utilizată pentru a elimina modificările structurale care pot apărea pe parcursul anului pentru toţi indicatorii balanţei de plăţi utilizaţi în calculul conturilor naţionale. Datorită acestui fapt, eventuala transformare a sumelor referitoare la poziţia „Venituri din alte investiţii de capital (dobânzi)" din balanţa de plăţi în monedă naţională ar conduce la mici diferenţe faţă de sumele în lei înregistrate pentru indicatorul D.41 în conturi naţionale pentru sectorul „Restul lumii".

Venituri distribuite ale societăţilor - dividende (D.421)

Indicatorul D.421 „dividende" se obţine din datele înregistrate la poziţiile „venituri din investiţii directe" şi „venituri din investiţii de portofoliu" din balanţa de plăţi. Din cele două poziţii din balanţa de plăţi se includ numai veniturile din proprietate, excluzându-se veniturile din instrumente de natura datoriei.

Incepând cu anul 2003, datele anuale privind dividendele repartizate investitorilor direcţi nerezidenţi sunt preluate din „Cercetarea statistică privind investiţiile străine directe în România", lansată de BNR în colaborare cu INS. Cercetarea statistică asigură datele necesare determinării investiţiilor străine directe pe principalele activităţi ale economiei naţionale, pe regiuni de dezvoltare şi pe ţări de provenienţă. Totodată, rezultatele cercetării statistice sunt utilizate la estimarea datelor privind investiţiile străine directe din anul următor.

Profitul reinvestit din investiţii străine directe (D. 43)

Investiţii străine directe (ISD) în România

Până în anul 2003, ISD din balanţa de plăţi nu includeau valoarea profitului reinvestit. Ulterior, această omisiune a fost corectată prin utilizarea datelor rezultate din „Cercetarea statistică privind investiţiile străine directe în România", cu periodicitate anuală. Cercetarea statistică se bazează pe Registrul ISD, creat prin combinarea informaţiilor din două surse administrative. Registrul comerţului şi Registrul statistic al afacerilor (REGIS). Obiectul cercetării statistice ISD îl constituie întreprinderile cu investiţie străină directă (minimum 10% participare a capitalului străin). Colectarea informaţiilor se efectuează prin intermediul chestionarelor, iar sursa pentru completarea acestora o constituie bilanţul contabil şi alte evidenţe financiar-contabile.

Cercetarea statistică permite calcularea profitului reinvestit ca diferenţă între profitul net şi dividendele repartizate. Intrucât întreprinderile de investiţie directă nu pot încă furniza informaţii distincte referitoare la profitul operaţional şi cel excepţional (care ar trebui exclus din calculul profitului reinvestit), pentru moment nu se poate determina profitul operaţional (din activitatea de bază) conform standardelor internaţionale.

Investiţii directe ale rezidenţilor în străinătate

ITRS reprezintă principala sursă de date pentru fluxuri, stocurile fiind determinate prin cumularea fluxurilor. De aceea, în balanţa de plăţi nu sunt înregistrate informaţii privind profitul reinvestit aferent investiţiilor directe ale rezidenţilor în străinătate. BNR intenţionează să realizeze o cercetare statistică anuală privind ISD ale rezidenţilor în străinătate, care va permite determinarea ISD şi a veniturilor conexe.

Venituri din proprietate atribuite asiguraţilor (D. 44)

Indicatorul „Venituri din proprietate atribuite asiguraţilor" (D.44) nu este în prezent inclus în conturile naţionale. Intrucât metodologia de elaborare a balanţei de plăţi nu prevede identificarea distinctă a acestor tipuri de tranzacţii în cadrul poziţiei „Asigurări", nu este posibilă estimarea acestui tip de flux. Pentru a stabili oportunitatea includerii acestor venituri este necesară evaluarea activităţii companiilor de asigurare din România.

Acest proces se va desfăşura în două etape:

-   determinarea lui D.44 pe ansamblul economiei, pornind de la modalitatea de înregistrare a acestor informaţii în contul de profit şi pierderi ale companiilor de asigurare;

-  sectorizarea lui D.44 pe intern şi „Restul lumii".

Pentru aceasta, în contul de profit şi pierderi al companiilor de asigurare trebuie identificate separat fondurile proprii, respectiv rezervele tehnice care reprezintă active ale deţinătorilor de poliţe de asigurare. In veniturile din proprietate atribuite deţinătorilor de poliţe de asigurare trebuie incluse numai încasările din investirea rezervelor tehnice.

Chirii (D. 45)

Acest indicator cuprinde următoarele elemente:

-  chirii pe terenuri, reprezentând chiria pe care un proprietar funciar o primeşte de la locatar. Nu se includ chiriile pe clădirile sau locuinţele plasate pe respectivul teren;

-   chirii pe zăcăminte, care reprezintă redevenţe percepute de proprietarii de zăcăminte minerale şi de combustibili fosili în schimbul închirierii acestora, pe o perioadă determinată, în vedereea prospectării sau exploatării.

Pentru sectorul „Restul lumii" informaţiile trebuie separate, pe baza datelor ce pot fi colectate prin Ancheta structurală în întreprinderi (ASA). In acest sens, în ASA ar trebui incluse o serie de întrebări suplimentare.

III. Diseminarea datelor privind VNB

Diseminarea datelor privind VNB pe plan naţional se face prin intermediul publicaţiilor statistice: Anuarul statistic al României, Conturi    naţionale şi România în cifre.

Termenul de raportare a datelor privind VNB la Eurostat, respectiv a datelor provizorii pentru anul precedent, precum şi a celor revizuite pentru anii anteriori, stabilit prin Directiva Consiliului 89/130/CEE, Euratom din 13 februarie 1989 privind armonizarea calculării produsului naţional brut la preţurile pieţei, este 1 octombrie. In cazul în care intervin modificări în ceea ce priveşte procedurile utilizate sau sursele de date, acestea vor fi transmise la Eurostat împreună cu datele raportate.

De asemenea, sunt transmise periodic inventare de surse şi metode privind trecerea de la PIB la VNB, inventare ce conţin informaţii privind modul în care a fost calculat VNB. Un astfel de inventar a fost transmis la Eurostat în anul 2005.

IV. Plan de lucru propus

Indicatorul	Activităţile de întreprins	Termenul propus
Remunerarea salariaţilor	INS şi BNR trebuie să investigheze următoarele posibilităţi: -  schimbul de informaţii cu ţările vecine privind lucrătorii sezonieri: numărul, salariul mediu;	2007
	-  colaborarea cu companiile de recrutare cu contract de muncă a forţei de muncă din România şi cu Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei;	2006
	- includerea în chestionarul anchetei forţei de muncă în gospodării a unor întrebări privind numărul membrilor de familie care lucrează în străinătate pe perioade mai mici de un an;	2007
	- colaborarea cu Ministerul Afacerilor Externe pentru a obţine informaţii privind salariile plătite funcţionarilor de la ambasadele României în străinătate.	2006
Impozite pe producţie şi pe importuri		începând cu anul aderării la Uniunea Europeană
Subvenţii	Datele vor fi furnizate de MFP	începând cu anul aderării la Uniunea Europeană
Dobânzi	Procurarea unei noi versiuni a software-ului utilizat pentru DMFAS, care să permită colectarea datelor privind dobânzile pe principiul dreptului constatat	2006
Venitul distribuit al întreprinderilor (dividende)	Introducerea cercetării statistice privind investiţiile directe ale rezidenţilor în străinătate în anul 2005	2006
Profit reinvestit	Aplicarea conceptului de profit operaţional curent	odată cu implemen-tarea IFRS
Venituri din proprietate atribuite deţinătorilor de poliţe de asigurare	Identificarea separată în bilanţurile companiilor de asigurare a fondurilor proprii şi a rezervelor tehnice	2006

Operaţiuni specifice contabilităţii naţionale

Codul operaţiunii	Denumirea operaţiunii	Definiţia operaţiunii
P. 6	Exporturile de bunuri şi servicii	Operaţiuni (vânzări, troc, donaţii sau transferuri) prin care rezidenţii furnizează bunuri şi servicii nerezidenţilor
P. 61	Exporturile de bunuri	Operaţiuni (vânzări, troc, donaţii sau transferuri) prin care rezidenţii furnizează bunuri nerezidenţilor
P. 62	Exporturile de servicii	Toate serviciile furnizate de către rezidenţi nerezidenţilor
P. 7	Importurile de bunuri şi servicii	Operaţiuni (vânzări, troc, donaţii sau transferuri) prin care nerezidenţii furnizează bunuri şi servicii rezidenţilor
P. 71	Importurile de bunuri	Operaţiuni (vânzări, troc, donaţii sau transferuri) prin care nerezidenţii furnizează bunuri rezidenţilor
P. 72	Importurile de servicii	Toate serviciile furnizate de către nerezidenţi rezidenţilor
D. 1	Remunerarea salariaţilor	Totalul remunerărilor în bani sau în natură pe care le plătesc patronii salariaţilor lor cu titlu de plată a muncii prestate de aceştia din urmă în cursul perioadei de referinţă
D. 41	Dobânzile	Diferenţa dintre valoarea pe care debitorul este obligat să o plătească creditorului în cursul unei perioade determinate si valoarea de bază

Codul operaţiunii	Denumirea operaţiunii	Definiţia operaţiunii
D. 421	Dividendele	O formă de venit din proprietate la care au dreptul acţionarii care au pus capital la dispoziţia unei societăţi
D. 51	Impozitele pe venit	Impozite care vizează veniturile, beneficiile şi câştigurile în capital
D. 74	Cooperare internaţională curentă	Acoperă toate operaţiunile de transfer în bani sau în natură între administraţiile publice naţionale şi administraţiile publice din „Restul lumii" sau organizaţiile internaţionale, altele decât ajutoarele pentru investiţii şi celelalte transferuri de capital
D. 75	Transferuri curente diverse	Includ transferuri curente către instituţiile fără scop lucrativ în serviciul gospodăriilor populaţiei, transferuri curente între gospodăriile populaţiei, amenzi şi penalităţi, loterii şi jocuri de noroc, indemnizaţii compensatorii etc.
D. 99	Alte transferuri de capital	Operaţiunile de transfer, altele decât ajutoarele pentru investiţii şi impozitele pe capital care, deşi nu constituie operaţiuni de repartiţie a venitului, operează o redistribuire a economiei sau a patrimoniului între diferitele sectoare ale economiei sau cu restul lumii