ORDIN Nr. 520
din 29 mai 2006
privind aprobarea Procedurii
de investigare a accidentelor majore in care sunt implicate substante
periculoase
ACT EMIS DE:
MINISTERUL MEDIULUI SI GOSPODARIRII APELOR
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 522 din 16 iunie 2006
In temeiul prevederilor art. 5 alin. (8) din Hotărârea
Guvernului nr. 408/2004 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului
Mediului şi Gospodăririi Apelor, cu modificările şi completările ulterioare,
în baza prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 440/2005
pentru reorganizarea şi funcţionarea Gărzii Naţionale de Mediu,
în temeiul art. 9 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 63/2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului
Administraţiei şi Internelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea
nr. 604/2003, cu modificările şi completările ulterioare,
în baza prevederilor art. 3 şi 4 din Hotărârea
Guvernului nr. 459/2005 privind reorganizarea şi funcţionarea Agenţiei
Naţionale pentru Protecţia Mediului,
în baza prevederilor art. 14 din Hotărârea Guvernului
nr. 95/2003 privind controlul activităţilor care prezintă pericole de accidente
majore în care sunt implicate substanţe periculoase,
în baza prevederilor art. 4 din
Ordinul ministrului mediului şi gospodării apelor nr. 251/2005 pentru
organizarea şi funcţionarea secretariatelor de risc privind controlul
activităţilor care prezintă pericole de accidente majore în care sunt implicate
substanţe periculoase,
ministrul mediului şi
gospodăririi apelor şi ministrul administraţiei şi internelor emit următorul ordin:
Art. 1. - Se aprobă Procedura de investigare a
accidentelor majore în care sunt implicate substanţe periculoase, prezentată în
anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
Art. 2. - Măsurile, atribuţiile şi activităţile
prevăzute în prezentul ordin asigură implementarea dispoziţiilor legale în
vigoare în domeniul controlului activităţilor care prezintă pericole de
accidente majore în care sunt implicate substanţe periculoase.
Art. 3. - (1) In sensul prezentului ordin se folosesc
următoarele abrevieri:
a) MMGA - Ministerul
Mediului şi Gospodăririi Apelor;
b) MAI - Ministerul
Administraţiei şi Internelor;
c) ANPM - Agenţia
Naţională pentru Protecţia Mediului;
d) ARPM - agenţia
regională pentru protecţia mediului;
e) AJPM - agenţia
judeţeană pentru protecţia mediului;
f) IGSU -
Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă;
g) ISUJ -
inspectoratul pentru situaţii de urgenţă judeţean;
h) GNM - Garda Naţională
de Mediu
i) CR-GNM - comisariatul
regional al Gărzii Naţionale de Mediu;
j) CJ-GNM - comisariatul
judeţean al Gărzii Naţionale de Mediu;
k) PPAM - politica de prevenire a accidentelor
majore;
l) PUI - planul de
urgenţă internă;
m) PUE - planul de
urgenţă externă.
(2) In sensul prezentului ordin, termenii specifici
utilizaţi sunt definiţi după cum urmează:
a) accident major -
orice eveniment, cum ar fi: o emisie de substanţe periculoase, un incendiu sau
o explozie, care rezultă din evoluţii necontrolate în cursul exploatării
oricărui obiectiv, prevăzut la art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 95/2003,
care conduce la apariţia imediată sau întârziată a unor pericole grave asupra
sănătăţii populaţiei şi/sau asupra mediului, în interiorul ori în exteriorul
obiectivului, şi în care sunt implicate una sau mai multe substanţe
periculoase;
b) expert extern -
expertul tehnic cu studii superioare şi experienţă relevantă de cel puţin 7
ani;
c) instalaţie - unitate tehnică în interiorul unui obiectiv, unde sunt produse,
utilizate, manipulate şi/sau depozitate substanţe periculoase; aceasta cuprinde
toate echipamentele, structurile, sistemul de conducte, agregatele, utilajele,
căile ferate interne, docurile, cheiurile de descărcare care deservesc
instalaţia, debarcaderele, depozitele şi alte structuri similare, plutitoare
sau de altă natură, necesare pentru exploatarea instalaţiei;
d) obiectiv - spaţiul
care se află sub controlul titularului de activitate, unde sunt prezente
substanţe periculoase în una sau mai multe instalaţii, inclusiv
infrastructurile ori activităţile comune sau conexe;
e) raport intermediar
şi/sau final - documentul întocmit ca urmare a
întrunirii comisiei de investigare a accidentului major;
f) titular de activitate - orice persoană fizică sau juridică ce exploatează ori deţine un obiectiv sau
instalaţie ori care este delegată cu putere economică decisivă în ceea ce
priveşte funcţionarea tehnică a acestuia/acesteia;
g) autorităţi centrale şi
locale implicate - autorităţile care au competenţe
în domeniul emiterii actelor de reglementare ale titularilor de activitate şi
în domeniul programelor, inclusiv planurilor locale şi regionale.
Art. 4. - Se înfiinţează comisia naţională şi comisiile
regionale pentru investigarea accidentelor majore în care sunt implicate
substanţe periculoase, având următoarea structură:
- Comisia naţională pentru
investigarea accidentelor majore:
- un reprezentant al Secretariatului de risc din MMGA;
- un reprezentant al Secretariatului de risc din ANPM;
- un reprezentant al GNM;
- 1-3 reprezentanţi ai IGSU (protecţie civilă,
pompieri etc);
- 1-3 reprezentanţi ai obiectivului în care a avut
loc accidentul;
- 1-4 experţi externi;
- 1-4 reprezentanţi ai autorităţilor centrale şi
locale implicate;
- 1-5 invitaţi de specialitate din mediul academic şi
al cercetării ştiinţifice, recunoscuţi la nivel naţional şi internaţional;
- comisia regională pentru
investigarea accidentelor majore:
- un reprezentant al Secretariatului de risc din ANPM;
- un reprezentant al Secretariatului de risc din ARPM;
- un reprezentant al CR-GNM;
- 1-3 reprezentanţi ai secretariatelor de risc din
AJPM-uri;
- 1-3 reprezentanţi ai CJ - GNM-urilor;
- 1-3 reprezentanţi ai ISUJ (protecţie civilă,
pompieri eto);
- 1-2 reprezentanţi ai
obiectivului în care a avut loc accidentul;
- 1-2 experţi externi;
- 1-4 reprezentanţi ai autorităţilor centrale şi
locale implicate;
- 1-2 invitaţi de specialitate din mediul academic şi
al cercetării ştiinţifice, recunoscuţi la nivel naţional şi internaţional.
Art. 5. - Funcţionarea Comisiei naţionale pentru
investigarea accidentelor majore este asigurată de un secretariat, organizat cu
personal din cadrul Secretariatului de risc din ANPM, având o secţiune
specifică în pagina web a ANPM. Comisia naţională are următoarele atribuţii:
- constituie o bază de date privind membrii şi
participanţii la activitatea sa;
- pe baza notificării accidentului, a specificului
acestuia şi a informaţiilor suplimentare, stabileşte persoanele invitate din
afara autorităţilor competente;
- elaborează şi transmite invitaţiile în vederea
întrunirii acesteia;
- redactează rapoarte intermediare şi/sau finale
privind concluziile investigării cauzelor producerii accidentului major;
- afişează pe pagina web a ANPM informaţiile de
interes public şi ţine legătura cu mass-media;
- ţine evidenţa documentelor privind organizarea
întâlnirilor, precum şi a celor primite, elaborate şi aprobate de aceasta;
- pune la dispoziţie autorităţilor interesate
raportul privind concluziile finale ale acesteia, în condiţiile respectării
prevederilor legale în vigoare;
- planifică şi organizează întâlniri viitoare pentru
clarificarea unor aspecte sau elaborarea raportului final, la solicitarea
majorităţii participanţilor;
- schimbă informaţii cu alte autorităţi, instituţii
şi organizaţii interesate.
Art. 6. - Funcţionarea comisiei regionale pentru
investigarea accidentelor majore este asigurată de un secretariat, organizat cu
personal din cadrul Secretariatului de risc din ARPM, având o secţiune
specifică în pagina web a ARPM. Comisia regională pentru investigarea
accidentelor majore are următoarele atribuţii:
- constituie o bază de date privind membrii şi
participanţii la activitatea sa;
- pe baza notificării accidentului major, a
specificului acestuia şi a informaţiilor suplimentare, stabileşte persoanele
invitate din afara autorităţilor competente;
- elaborează şi transmite invitaţiile în vederea
întrunirii acesteia;
- redactează rapoartele intermediare şi/sau finale
privind concluziile investigării cauzelor producerii accidentului major;
- afişează pe pagina web a ARPM informaţiile de
interes public şi ţine legătura cu mass-media;
- ţine evidenţa documentelor privind organizarea
întâlnirilor, precum şi a celor primite, elaborate şi aprobate de aceasta;
- pune la dispoziţie autorităţilor interesate
raportul privind concluziile finale ale acesteia, în condiţiile respectării
prevederilor legale în vigoare;
- planifică şi organizează întâlniri viitoare pentru
clarificarea unor aspecte sau elaborarea raportului final, la solicitarea
majorităţii participanţilor;
- schimbă informaţii cu alte autorităţi, instituţii
şi organizaţii interesate.
Art. 7. - Conducerile competente ale MMGA şi MAI pun în
aplicare dispoziţiile prezentului ordin.
Art. 8. - Prezentul ordin se publică în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
Ministrul mediului şi gospodăririi
apelor,
Sulfina Barbu
p. Ministrul administraţiei şi internelor,
Anghel Andreescu,
secretar de stat
ANEXA
PROCEDURA
de investigare a accidentelor majore în care sunt
implicate substanţe periculoase
1. In urma producerii unui accident major, în timpul cel mai scurt după finalizarea intervenţiei echipelor de
răspuns la situaţii de urgenţă, secretariatul comisiei regionale pentru
investigarea accidentelor majore planifică şi invită membrii şi participanţii
acesteia pentru o întâlnire în scopul analizării aspectelor tehnice,
organizatorice şi manageriale ale accidentului.
2. Comisia naţională pentru investigarea accidentelor
majore se întruneşte numai la cererea unei comisii regionale pentru
investigarea accidentelor majore, înscrisă în raportul intermediar sau final,
ca urmare a hotărârii membrilor şi participanţilor acesteia.
3. Atribuţiile Comisiei naţionale pentru investigarea
accidentelor majore în care sunt implicate substanţe periculoase:
- stabileşte, pentru fiecare întâlnire, în acord cu
majoritatea membrilor şi participanţilor, coordonatorul investigării;
- identifică şi stabileşte
metodele de investigare şi principiile care vor sta la baza investigării
accidentului major;
- stabileşte baza legislativă în vigoare având
legătură cu accidentul major, identifică competenţele operaţionale şi tehnice
necesare pentru desfăşurarea investigaţiei, din interiorul sau din exteriorul
obiectivului, în funcţie de caracterul accidentului;
- analizează şi solicită, după caz, prin secretariat
sau prin membrii comisiei, documentele necesare desfăşurării analizei cauzelor
accidentului major;
- efectuează expertize speciale, la solicitarea
comisiilor regionale pentru investigarea accidentelor majore, pentru determinarea cauzelor, condiţiilor şi
desfăşurării accidentelor.
4. Atribuţiile comisiei regionale pentru investigarea
accidentelor majore în care sunt implicate substanţe periculoase:
- stabileşte, pentru fiecare întâlnire, în acord cu
majoritatea membrilor şi participanţilor, coordonatorul investigării;
- identifică şi stabileşte metodele de investigare şi
principiile care vor sta la baza investigării accidentului;
- stabileşte baza legislativă în vigoare având
legătură cu accidentul major, identifică competenţele operaţionale şi tehnice
necesare pentru desfăşurarea investigaţiei, din interiorul sau din exteriorul
obiectivului, în funcţie de caracterul accidentului;
- analizează şi solicită, după caz, prin secretariat
sau membrii comisiei, documentele necesare desfăşurării analizei cauzelor
accidentului;
- efectuează expertize speciale pentru determinarea
cauzelor, condiţiilor şi desfăşurării accidentelor.
5. Obiectivul investigaţiei este determinarea
cauzelor care au dus la declanşarea accidentului, precum şi a condiţiilor care
au contribuit la producerea evenimentului, şi nu de stabilire a vinovăţiei sau
a răspunderii.
6. Investigarea se desfăşoară transparent şi
imparţial, astfel încât toate părţile să poată fi ascultate şi să aibă acces la
rezultate.
7. In raportul final al investigării se vor menţiona
obligatoriu acţiunile şi măsurile necesare pentru evitarea repetării unui
accident similar.
8. Raportul final al investigării are statut de act
administrativ, permiţând organismelor abilitate să-şi îndeplinească atribuţiile
legale.
9. Investigarea cauzelor producerii unui accident dă
dreptul membrilor comisiei naţionale şi regionale:
- să aibă acces la locul accidentului, precum şi la
obiectivele, instalaţiile, echipamentele şi utilajele implicate;
- să aibă acces la vizitarea aparatelor de
înregistrare a funcţionării;
- să solicite probe şi să dispună îndepărtarea
controlată a (componentelor) instalaţiilor în vederea examinării sau analizei;
- să aibă acces la rezultatele declaraţiilor
personalului implicat şi ale altor martori;
- să aibă acces la orice informaţii relevante sau
înregistrări deţinute de titularul de activitate, operatorii şi/sau terţe
persoane fizice ori juridice.
10. Investigarea este realizată independent de orice
anchetă judiciară.
11. Elementele investigării sunt:
- înţelegerea a ceea ce s-a întâmplat;
- determinarea motivului (cauzei) accidentului;
- dezvoltarea planurilor pentru acţiuni corective, în
scopul prevenirii repetării accidentelor similare.
12. Procedura de investigare a accidentelor va consta
în mod uzual din 3 faze principale:
- înainte de cercetarea pe amplasament:
- organizarea echipei de investigaţii;
- studierea rapoartelor de securitate, a politicilor
de prevenire a accidentelor majore, a planurilor de urgenţă internă şi a
planurilor de urgenţă externă;
- intervievarea martorilor oculari (cât mai curând
posibil);
- organizarea unui sistem de informare şi urmărire a
evenimentelor;
- organizarea listei de factori care ar fi putut
influenţa evenimentul;
- dezvoltarea listei preliminare de scenarii;
- coordonarea cu echipa care a răspuns situaţiei de urgenţă pentru a asigura conservarea
dovezilor;
- investigaţii în afara zonei restricţionate;
- organizarea pentru preluarea unui volum mare de
date şi informaţii;
- pe timpul cercetării pe
amplasament:
- contactarea reprezentantului
titularului de activitate şi a responsabilului cu problemele de siguranţă;
- cercetarea zonei de desfăşurare a accidentului;
- obţinerea de informaţii/dovezi disponibile în
sprijinul investigării;
- dovezile vor fi adunate înainte de curăţarea amplasamentului;
- verificarea, analizarea, fotografierea
echipamentelor, instalaţiilor şi a documentelor cu relevanţă în determinarea
cauzelor accidentului;
- trecerea în revistă pe scurt a primelor elemente ale
investigării;
- pe timpul procesului de analiză a datelor şi elaborare a raportului:
- în această fază se cristalizează înţelegerea
fenomenelor, a cauzelor şi condiţiilor care au făcut posibilă declanşarea
evenimentului, a evoluţiei accidentului, precum şi determinarea
deficienţelor/punctelor tari ale sistemului de management al urgenţelor, ale
proceselor şi tehnologiei utilizate;
- activitatea se va concentra asupra: dovezilor,
analizei declaraţiilor, probelor prelevate, documentaţiilor, reconstituirii şi
analizei, testării şi simulării scenariilor, respectiv acceptării şi eliminării
sistematice a scenariilor;
- se va stabili dacă sunt necesare alte dovezi şi dacă
este necesară implicarea unui expert extern sau a unei echipe de specialişti;
- se vor stabili detaliile desfăşurării examinării
probelor sau privind efectuarea unor eventuale teste.
13. Ca parte a investigaţiei, toate scenariile de
accidente vor fi identificate pe baza dovezilor disponibile, iar echipa de
investigaţii va lua în considerare toate aceste scenarii fără a se opri prea devreme la unul în particular.
14. Se vor utiliza modelarea, testele şi alte
instrumente adecvate pentru a valida scenariile probabile.
15. Rapoartele privind investigarea accidentelor
majore vor fi disponibile într-un interval de timp rezonabil. Dacă intervalul
de timp este prea lung se reduce valoarea raportului şi se face mai dificilă
implementarea recomandărilor. Raportul va include desfăşurarea cronologică a
faptelor până la declanşarea accidentului, cu specificarea cauzelor şi
recomandări pentru acţiuni ce trebuie întreprinse. Raportul va argumenta şi ce
teorii nu sunt corecte şi de ce.
16. In raport vor fi abordate toate aspectele privind
evenimentul, cum ar fi:
- sursa accidentului: depozitare, proces, transfer/
transport pe amplasament, altele;
- cauze: eroare umană, tehnică, uzură, funcţionare
defectuoasă, organizare etc;
- analiza preliminară a cauzelor care au condus la
declanşarea evenimentului (eveniment iniţiator - primul eveniment în succesiunea
acestora care conduce la un accident major şi evenimente asociate - orice alte
evenimente care precedă sau succedă evenimentului major şi care au o anumită
relevanţă în ceea ce priveşte evoluţia accidentului);
- modul de derulare a accidentului;
- substanţe implicate;
- date privind condiţiile ambientale şi atmosferice;
- tipul de accident;
- efecte imediate pe amplasament şi în afara acestuia;
- efecte/consecinţe îndelungate;
- poluare;
- impactul social şi economic;
- analiza măsurilor de urgenţă luate;
- date privind evaluarea eficienţei
măsurilor de apărare interne şi externe, precum şi concordanţa dintre acestea;
- notificarea/raportul de securitate/informarea
publicului/inspecţiile realizate;
- organizarea şi pregătirea în caz de accidente;
- analiza informaţiilor înainte de accident;
- analiza impactului după accident;
- date privind natura şi extinderea daunelor;
- recomandări pentru restabilirea ecosistemului;
- evaluarea măsurilor de eliminare a daunelor materiale
produse în afara instalaţiei;
- evaluarea măsurilor de eliminare a ecotoxicităţii;
- concluzii privind îmbunătăţirea securităţii
instalaţiilor, de exemplu: informaţii generale privind impunerea unor limite
operaţionale, încetarea activităţii;
- măsuri legale;
- analize postaccident;
- cunoştinţe noi privind:
- proprietăţile substanţelor
(informaţii privind materia primă şi auxiliară, produsele intermediare şi
finite, datele chimice, fizice şi toxicologice, reacţiile chinetice sau
termodinamice, datele privind funcţionarea conformă sau neconformă);
- proprietăţile materialelor,
construirea şi confecţionarea părţilor unei instalaţii (coroziune, obosire,
procedura de calcul a lucrărilor de construcţie, date de ordin fizic în vederea
efectuării unui calcul);
- modurile de funcţionare a
componentelor şi a sistemelor (eşecul dispozitivelor, respectiv al sistemelor
de securitate);
- eşecul sistemelor
tehnologice şi organizatorice (cunoştinţe noi privind sistemul de management al
securităţii);
- recunoaşterea accidentului
şi evaluarea situaţiei (cunoştinţe de ordin tehnic şi organizatoric privind
recunoaşterea şi localizarea accidentelor şi a efectelor accidentelor,
metodologia şi tehnica de localizare a emisiilor cauzate de accidente);
- reacţii de salvare şi de
apărare (dotare tehnică, tactică, organizare);
- măsuri tehnice de limitare
(de exemplu: instalaţii de stropire, bazin de strângere a apei rezultate în
urma stingerii incendiilor);
- comunicare (informarea
forţelor de intervenţie şi a terţelor persoane);
- decontaminare (identificarea
şi eliminarea emisiilor cauzate de accident).