ORDIN Nr. 465
din 18 iunie 2010
privind publicarea
acceptarii amendamentelor la Codul international pentru instalatiile de
protectie contra incendiului (Codul FSS), adoptate de Organizatia Maritima
Internationala prin Rezolutia MSC.206(81) si prin anexa nr. 2 la Rezolutia
MSC.217(82) ale Comitetului Securitatii Maritime din 18 mai 2006, respectiv 8
decembrie 2006
ACT EMIS DE:
MINISTERUL TRANSPORTURILOR SI INFRASTRUCTURII
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 435 din 29 iunie 2010
In temeiul prevederilor art. 2 pct. 18 şi ale art. 5
alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 76/2009 privind organizarea şi
funcţionarea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, cu modificările
şi completările ulterioare,
ministrul transporturilor şi infrastructurii emite următorul ordin:
Art. 1. - Se publică amendamentele la Codul
internaţional pentru instalaţiile de protecţie contra incendiului (Codul FSS),
adoptate de Organizaţia Maritimă Internaţională prin Rezoluţia MSC.206(81) a
Comitetului Securităţii Maritime din 18 mai 2006, prevăzută în anexa nr. 1.
Art. 2. - Se publică amendamentele la Codul
internaţional pentru instalaţiile de protecţie contra incendiului (Codul FSS),
adoptate de Organizaţia Maritimă Internaţională prin anexa nr. 2 la Rezoluţia
MSC.217(82) a Comitetului Securităţii Maritime din 8 decembrie 2006, prevăzută
în anexa nr. 2.
Art. 3. - Autoritatea Navală Română va lua măsurile
necesare pentru punerea în aplicare a prevederilor specifice cuprinse în
anexele nr. 1 şi 2.
Art. 4. -Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din
prezentul ordin.
Art. 5. - Prezentul ordin se publică în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
p. Ministrul transporturilor şi infrastructurii,
Constantin Dascaiu,
secretar de stat
ANEXA Nr. 1
REZOLUŢIA MSC.206(81)
(adoptată la 18 mai 2006)
Adoptarea amendamentelor la Codul internaţional
pentru instalaţiile de protecţie contra incendiului (Codul FSS)
Comitetul Securităţii Maritime,
amintind art. 28(b) din Convenţia privind crearea
Organizaţiei Maritime Internaţionale, referitor la funcţiile Comitetului,
notând Rezoluţia MSC.98(73) prin care s-a adoptat Codul
internaţional pentru instalaţiile de protecţie contra incendiului (denumit în
continuare Codul FSS), care a devenit obligatoriu conform cap. II-2 din
Convenţia internaţională din 1974 pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare
(denumită în continuare Convenţia),
notând şi art. Vlll(b) şi regula II-2/3.22 din
Convenţie, cu privire la procedura de amendare a Codului FSS,
luând în considerare, la cea de-a optzeci şi una
sesiune a sa, amendamentele la Codul FSS propuse şi difuzate în conformitate cu
art. Vlll(b)(i) din Convenţie:
1. adoptă, în conformitate cu art. Vlll(b)(iv) din
Convenţie, amendamentele la Codul FSS, al căror text este redat în anexa la
prezenta rezoluţie;
2. stabileşte, în conformitate cu art.
Vlll(b)(vi)(2)(bb) din Convenţie, că amendamentele se vor considera ca fiind
acceptate la 1 ianuarie 2010, cu excepţia cazului în care înainte de această
dată mai mult de o treime din guvernele contractante la Convenţie sau guvernele
contractante ale căror flote comerciale reprezintă în total cel puţin 50% din
tonajul brut al flotei comerciale mondiale vor fi notificat obiecţiile lor la
aceste amendamente;
3. invită guvernele contractante să noteze că, în
conformitate cu art. Vlll(b)(vii)(2) din Convenţie, amendamentele vor intra în
vigoare la 1 iulie 2010, după acceptarea lor în conformitate cu paragraful 2 de
mai sus;
4. solicită secretarului general, în conformitate cu
art. Vlll(b)(v) din Convenţie, să transmită tuturor guvernelor contractante la
Convenţie copii certificate ale prezentei rezoluţii şi ale textului
amendamentelor conţinute în anexă;
5. solicită în plus secretarului general să transmită
copii ale acestei rezoluţii şi ale anexei sale membrilor Organizaţiei care nu
sunt guverne contractante la Convenţie.
ANEXA la Rezoluţia MSC.206(81)
AMENDAMENTE
la Codul internaţional pentru instalaţiile de
protecţie contra incendiului (Codul FSS)
CAPITOLUL 5
Instalaţii fixe de stingere a incendiului cu gaz
Textul capitolului 5 existent se înlocuieşte după cum
urmează:
„1 Aplicare
Acest capitol conţine cerinţele cu privire la
instalaţiile fixe de stingere a incendiului cu gaz, aşa cum se prevede în cap.
II-2 din Convenţie.
2 Cerinţe tehnice
2.1 Generalităţi
2.1.1 Agentul de stingere a incendiului
2.1.1.1 In cazul în care cantitatea de agent pentru
stingerea incendiului trebuie să asigure protecţia mai multor încăperi,
cantitatea de agent disponibilă nu este necesar să fie mai mare decât cea mai
mare cantitate necesară pentru oricare dintre încăperile astfel protejate.
Instalaţia trebuie să fie prevăzută cu valvule de comandă normal închise,
amplasate astfel încât să direcţioneze agentul de stingere a incendiului în
încăperea respectivă.
2.1.1.2 Pentru calculul cantităţii necesare de agent de
stingere a incendiului, la volumul global al încăperii de maşini trebuie
adăugat volumul buteliilor de aer pentru lansare transformat în volum de aer
liber. Ca alternativă, se poate instala o tubulatură de evacuare de la
vaivulele de siguranţă, care să ducă direct în aer liber.
2.1.1.3 Se vor prevedea mijloace pentru ca personalul
să poată verifica în deplină siguranţă cantitatea de agent de stingere a
incendiului aflată în recipiente.
2.1.1.4 Recipientele pentru depozitarea agentului de
stingere a incendiului, tubulaturile şi componentele aferente utilizate sub
presiune trebuie să aibă o proiectare care ţine seama de codurile de
instrucţiuni practice pentru recipientele sub presiune, care este considerată
satisfăcătoare de către Administraţie şi care ia în considerare amplasarea lor
şi temperaturile maxime preconizate ale mediului înconjurător din timpul
funcţionării.*
2.1.2 Cerinţe privind instalarea
2.1.2.1 Tubulatura pentru distribuirea agentului de stingere
a incendiului şi duzele de refulare trebuie să fie dispuse astfel încât să se
obţină o distribuire uniformă a agentului. Calculele pentru debitul instalaţiei
trebuie să fie efectuate utilizând o tehnică de calcul considerată acceptabilă
de către Administraţie.
2.1.2.2 In afară de cazurile permise de către
Administraţie, recipientele sub presiune necesare pentru depozitarea agentului
de stingere a incendiului, altul decât aburul, trebuie să fie amplasate în
afara încăperilor protejate, conform prevederilor regulii II-2/10.4.3 din
Convenţie.
2.1.2.3 Piesele de rezervă pentru instalaţie trebuie să
fie păstrate la bord şi să fie considerate satisfăcătoare de către
Administraţie.
2.1.2.4 Sectoarele de tubulatură care conţin valvule ce
racordează sectoare de tubulaturi închise trebuie să fie prevăzute cu o valvulă
de siguranţă, iar ieşirea de la valvulă trebuie să ducă la puntea descoperită.
2.1.2.5 Toate tubulaturile de evacuare, racordurile lor
şi ajutajele din încăperile protejate trebuie să fie construite din materiale
cu o temperatură de topire care depăşeşte 925°C. Tubulatura şi echipamentul
aferent trebuie să fie fixate în mod corespunzător.
2.1.2.6 Un racord trebuie să fie instalat pe tubulatura
de evacuare pentru a permite testarea fluxului de aer conform paragrafului
2.2.3.1.
2.1.3 Cerinţe privind comanda instalaţiei
2.1.3.1 Tubulaturile necesare pentru transportarea
agentului de stingere a incendiului în încăperile protejate trebuie să fie
prevăzute cu valvule de comandă marcate astfel încât să indice în mod clar
încăperile spre care duc tubulaturile. Se vor lua măsuri corespunzătoare pentru
ca agentul de stingere a incendiului să nu pătrundă în mod accidental în
încăperi. Dacă o încăpere de marfă, prevăzută cu o instalaţie de stingere a
incendiului cu gaz, este utilizată ca încăpere pentru pasageri, racordul la
instalaţia de distribuţie a gazului trebuie să fie obturat cu flanşe oarbe pe
durata acestei utilizări. Tubulaturile pot trece prin încăperile de locuit cu
condiţia ca ele să aibă o grosime suficientă şi etanşarea lor să fie verificată
după instalare printr-o probă la o presiune de minimum 5 N/mm2.
Suplimentar, tubulatura care trece prin zona încăperilor de locuit trebuie să
fie îmbinată numai prin sudură şi nu trebuie să fie prevăzută cu orificii de
drenare sau cu alte deschideri în interiorul acestor încăperi. Tubulatura nu
trebuie să treacă prin încăperile frigorifice.
2.1.3.2 Trebuie prevăzute mijloace de avertizare sonoră
şi vizuală automate pentru semnalizarea lansării agentului de stingere a
incendiului în orice încăpere ro-ro şi în alte încăperi în care în mod normal
lucrează personalul sau în care acesta are acces. Alarma sonoră trebuie să fie
situată astfel încât să fie auzită în toată încăperea protejată, cu toate
maşinile în stare de funcţionare; această alarmă trebuie să se deosebească de
alte alarme sonore prin reglarea volumului sau prin modelul sonor. Alarma care
precedă lansarea trebuie să fie declanşată automat (de exemplu: la deschiderea
uşii cofretului de lansare). Alarma trebuie să funcţioneze pe o durată
corespunzătoare de timp necesară pentru evacuarea personalului din încăpere,
dar în niciun caz mai puţin de 20 s înainte de lansarea agentului de stingere a
incendiului. Totuşi, încăperile de marfă clasice şi încăperile mici (cum ar fi
compartimentul compresoarelor, magaziile de vopsele etc), care sunt dotate doar
cu un dispozitiv local de lansare, nu este necesar să fie prevăzute cu o astfel
de alarmă.
* Publicaţia ISO-9809/1: Butelii de gaz reîncărcabile,
construite din oţel, fără sudură (proiectare, construcţie şi încercare).
ISO-3500: Butelii cu CO2 construite din
oţel, fără sudură. Destinate instalaţiilor fixe de stingere a incendiului pe
nave, având specificate principalele dimensiuni exterioare, accesoriile, rata
de umplere şi marcajul buteliilor cu CO2, construite din oţel, fără
sudură, utilizate în instalaţiile fixe de stingere a incendiului pe nave, în
scopul facilitării interschimbabilităţii lor.
ISO-5923: Protecţie contra incendiului -Agent de
stingere a incendiului - Dioxid de carbon.
ISO-13769: Butelii de gaz - Marcaj.
ISO-6406: Inspecţia şi încercarea periodică a
buteliilor cu gaz, construite din oţel, fără sudură.
ISO-9329, partea 1: Ţevi de oţel, fără sudură,
utilizate la presiune - Condiţii tehnice de livrare - Partea 1: Oţeluri
nealiate cu caracteristici specifice temperaturii mediului ambiant.
ISO-9329, partea 2: Ţevi de oţel, fără sudură,
utilizate la presiune - Condiţii tehnice de livrare - Partea 2: Oţeluri
nealiate şi aliate cu caracteristici specifice temperaturii ridicate.
ISO-9330, partea 1: Ţevi sudate de oţel, utilizate la
presiune - Condiţii tehnice de livrare - Partea 1: Ţevi de oţel nealiat cu
caracteristici specifice temperaturii mediului ambiant.
ISO-9330, partea 2: Ţevi sudate de oţel, utilizate la
presiune - Condiţii tehnice de livrare - Partea 2: Ţevi sudate cu rezistenţă
electrică şi prin inducţie de oţel nealiat şi aliat, cu caracteristici
specifice temperaturii ridicate.
2.1.3.3 Mijloacele de comandă a oricărei instalaţii
fixe de stingere a incendiului cu gaz trebuie să fie uşor accesibile, simplu de
manevrat şi să fie grupate în cât mai puţine locuri unde nu există riscul de a
fi izolate de un incendiu care s-ar putea declanşa într-o încăpere protejată.
In fiecare loc trebuie să existe instrucţiuni clare privind funcţionarea
instalaţiei, având în vedere siguranţa personalului.
2.1.3.4 Lansarea automată a agentului de stingere a
incendiului nu este admisă, cu excepţia cazurilor permise de Administraţie.
2.2 Instalaţii cu dioxid de carbon
2.2.1 Cantitatea de agent de stingere a incendiului
2.2.1.1 Pentru încăperile de marfă, cantitatea de
dioxid de carbon disponibilă trebuie, dacă nu se prevede în alt fel, să fie
suficientă pentru a furniza un volum de gaz liber cel puţin egal cu 30% din volumul
brut al celei mai mari încăperi de marfă protejate de la bordul navei.
2.2.1.2 Pentru încăperile de maşini, cantitatea de
dioxid de carbon transportată trebuie să fie suficientă pentru a furniza un
volum minim de gaz liber egal cu cel mai mare dintre următoarele două volume:
.1 40% din volumul brut al celei mai mari încăperi de
maşini astfel protejate, volum din care se exclude acea parte a şahtului
situată deasupra nivelului la care suprafaţa orizontală a acestuia este de 40%
sau mai puţin din suprafaţa orizontală a încăperii respective măsurată la
jumătatea distanţei dintre plafonul tancului şi partea inferioară a şahtului;
sau
.2 35% din volumul brut al celei mai mari încăperi de
maşini protejate, inclusiv şahtul.
2.2.1.3 Procentele specificate mai sus în paragraful
2.2.1.2 pot fi reduse la 35% şi, respectiv, 30% pentru navele de marfă cu un
tonaj brut mai mic de 2.000, dacă două sau mai multe încăperi de maşini, care
nu sunt complet separate, sunt considerate ca formând o singură încăpere.
2.2.1.4 In sensul acestui paragraf, volumul de dioxid
de carbon liber trebuie calculat la 0,56 m3/kg.
2.2.1.5 Instalaţia fixă de tubulaturi din încăperea de
maşini trebuie să fie astfel încât 85% din volumul de gaz să poată fi debitat
în încăpere în decurs de două minute.
2.2.2 Comenzi
Instalaţiile cu dioxid de carbon trebuie să corespundă
următoarelor cerinţe:
.1 trebuie să fie prevăzute două comenzi separate
pentru eliberarea de dioxid de carbon într-o încăpere protejată şi pentru
asigurarea declanşării alarmei. Una dintre comenzi trebuie să fie utilizată
pentru deschiderea valvulei tubulaturii care transportă gazul în încăperea
protejată, iar a doua comandă trebuie utilizată pentru descărcarea gazului din
recipientele de stocare. Trebuie să fie prevăzute mijloace de închidere
directă, astfel încât acestea să poată fi acţionate numai în această ordine; şi
.2 cele două comenzi trebuie să fie amplasate în
interiorul unei cutii de declanşare pe care se indică clar încăperea specifică
pe care o deserveşte. In cazul în care cutia ce conţine comenzile trebuie
încuiată, cheia trebuie să fie păstrată într-un cofret cu geam care poate fi
spart, situat într-un loc vizibil lângă cutie.
2.2.3 Verificarea montării
După montarea, verificarea la presiune şi examinarea
instalaţiei, trebuie să fie efectuate următoarele operaţiuni:
.1 o testare a fluxului de aer liber în toate
conductele şi duzele; şi
.2 o încercare de funcţionare a echipamentului de
alarmă.
2.2.4 Instalaţia cu dioxid de carbon cu presiune
scăzută
Dacă în scopul respectării prezentei reguli s-a montat
o instalaţie cu dioxid de carbon cu presiune scăzută, atunci se aplică
următoarele prevederi.
2.2.4.1 Dispozitivele de comandă ale instalaţiei şi
instalaţiile frigorifice trebuie să se afle în aceeaşi încăpere în care se află
şi recipientele sub presiune.
2.2.4.2 Cantitatea stabilită de dioxid de carbon lichid
trebuie să fie stocată în recipient sau recipiente la presiunea de lucru cu
valori cuprinse între 1,8 N/mm2 până la 2,2 N/mm2.
Umplerea normală cu lichid a recipientului trebuie să fie limitată pentru a se
asigura suficient spaţiu vaporilor în scopul permiterii expansiunii lichidului
la temperaturi maxime de stocare ce pot fi obţinute în funcţie de reglarea
presiunii valvulelor de siguranţă, dar care să nu depăşească 95% din
capacitatea volumetrică a recipientului.
2.2.4.3 Trebuie să fie prevăzute următoarele dotări:
.1 manometru;
.2 alarmă de presiune ridicată: nu mai mare decât aceea
pentru reglajul valvulei de siguranţă;
.3 alarmă de presiune scăzută: nu mai mică de 1,8 N/mm2;
.4 racorduri prevăzute cu valvule de oprire pentru
umplerea recipientului;
.5 conducte de evacuare;
.6 indicator de nivel de dioxid de carbon lichid,
prevăzut la recipient sau recipiente; şi
.7 două valvule de siguranţă.
2.2.4.4 Cele două valvule de siguranţă trebuie să fie
montate astfel încât una dintre valvule să poată fi închisă, iar cealaltă să
fie conectată la recipient. Reglarea valvulelor de siguranţă nu trebuie să fie
mai mică de 1,1 ori presiunea de lucru. Capacitatea fiecărei valvule trebuie să
fie astfel încât vaporii produşi în caz de incendiu să poată fi evacuaţi
printr-o presiune care nu depăşeşte mai mult de 20% din presiunea de reglaj
menţionată mai sus. Evacuarea de la valvulele de siguranţă trebuie să ducă în
aer liber.
2.2.4.5 Recipientul sau recipientele şi tubulaturile de
ieşire, pline în permanenţă cu dioxid de carbon, trebuie să aibă o izolaţie
termică care să blocheze declanşarea valvulei de siguranţă în decurs de 24 de
ore după depresurizarea instalaţiei, la temperatura mediului ambiant de 45° C
şi la o presiune iniţială egală cu presiunea de pornire a instalaţiei
frigorifice.
2.2.4.6 Recipientul sau recipientele trebuie să fie
deservit/deservite de două instalaţii frigorifice automate, complet
independente, utilizate numai în acest scop, având fiecare câte un compresor,
precum şi motorul principal, evaporatorul şi condensorul aferente.
2.2.4.7 Capacitatea frigorifică şi comanda automată a
fiecărei instalaţii trebuie să fie astfel concepute încât să menţină temperatura
cerută în stare de funcţionare continuă timp de 24 de ore la temperatura apei
mării de până la 32° C şi temperatura mediului ambiant de până la 45° C.
2.2.4.8 Fiecare instalaţie frigorifică electrică
trebuie să fie alimentată de la magistrala tabloului principal de distribuţie
printr-un cablu de alimentare separat.
2.2.4.9 Alimentarea instalaţiei frigorifice cu apă de
răcire (dacă este necesar) trebuie să fie asigurată de cel puţin două pompe de
recirculare, dintre care una este utilizată ca pompă de rezervă. Pompa de
rezervă poate fi o pompă utilizată pentru alte servicii, cu condiţia ca
utilizarea sa pentru răcire să nu afecteze niciun alt serviciu esenţial de la
bordul navei. Apa de răcire trebuie să fie preluată de la cel puţin două prize
de apă de mare separate, preferabil una din babord şi alta din tribord.
2.2.4.10 Fiecare sector de tubulatură care poate fi
izolat cu robinete şi în care se poate produce o suprapresiune în raport cu
presiunea de calcul stabilită pentru oricare dintre componente trebuie să fie
prevăzut cu dispozitive de siguranţă.
2.2.4.11 Alarma sonoră şi vizuală trebuie să fie dată
dintr-un post central de comandă sau, în conformitate cu regula 11-1/51, în
cazul în care nu există un post central de comandă, atunci când:
.1 presiunea din recipient sau recipiente atinge
valorile scăzute şi ridicate prevăzute la paragraful 2.2.4.2;
.2 orice instalaţie frigorifică se defectează; sau .3
este atins cel mai mic nivel admisibil de lichid în recipiente.
2.2.4.12 Dacă instalaţia deserveşte mai mult de o
încăpere, trebuie să se prevadă mijloace de comandă a cantităţilor de dioxid de
carbon evacuate, de exemplu un ceas automat sau indicatoare de nivel precise
situate în postul sau posturile de comandă.
2.2.4.13 Dacă este prevăzut un dispozitiv care permite
reglarea automată a evacuării cantităţii nominale de dioxid de carbon în
încăperile protejate, trebuie, de asemenea, să existe posibilitatea reglării
manuale a evacuării.
2.3 Cerinţe aplicabile instalaţiilor cu abur
Căldarea sau căldările disponibile pentru furnizarea de
abur trebuie să aibă un debit de cel puţin 1 kg de abur pe oră pentru fiecare
0,75 m3 din volumul brut al celei mai mari încăperi astfel
protejate. Suplimentar faţă de respectarea cerinţelor mai sus menţionate,
instalaţiile trebuie să corespundă din toate punctele de vedere cerinţelor
Administraţiei şi să fie considerate satisfăcătoare de către aceasta.
2.4 Instalaţii care utilizează produse gazoase din
arderea combustibilului
2.4.1 Generalităţi
Dacă la bordul navei se produce un gaz care nu este
nici dioxid de carbon, nici abur, aşa cum se prevede la paragraful 2.3, şi este
utilizat ca agent de stingere a incendiului, instalaţia trebuie să corespundă
cerinţelor din paragraful 2.4.2. 2.4.2 Cerinţe aplicabile instalaţiilor
2.4.2.1 Produse gazoase
Gazul trebuie să fie un produs gazos al arderii
combustibilului, la care conţinutul de oxigen, monoxidul de carbon, elementele
corozive şi orice elemente combustibile solide din produsul gazos nu depăşesc
limita admisă.
2.4.2.2 Capacitatea instalaţiilor de stingere a
incendiului
2.4.2.2.1 Dacă acest gaz este utilizat ca agent de
stingere într-o instalaţie fixă de stingere a incendiului destinată protecţiei
încăperilor de maşini, el trebuie să asigure o protecţie echivalentă aceleia
asigurate de o instalaţie fixă care utilizează dioxid de carbon ca agent.
2.4.2.2.2 Dacă acest gaz este folosit ca agent de
stingere într-o instalaţie fixă de stingere a incendiului destinată protecţiei
încăperilor de marfă, el trebuie să fie în cantitate suficientă pentru a
furniza, în decurs de 72 de ore, un volum orar de gaz liber egal cu cel puţin
25% din volumul brut al celei mai mari încăperi astfel protejate.
2.5 Instalaţii fixe echivalente de stingere a
incendiului cu gaz care sunt destinate încăperilor de maşini şi
compartimentului pompelor de marfă
Instalaţiile fixe de stingere a incendiului cu gaz
echivalente acelora specificate la paragrafele 2.2-2.4 trebuie să fie aprobate
de către Administraţie pe baza instrucţiunilor elaborate de către
Organizaţie*."
* Se face referire la Instrucţiunile revizuite pentru
aprobarea instalaţiilor fixe echivalente de stingere a incendiului cu gaz, aşa
cum se menţionează în Convenţia SOLAS 74, pentru încăperile de maşini şi
compartimentele pompelor de marfă (Circulara MSC/Circ.848), şi la
Instrucţiunile pentru aprobarea instalaţiilor fixe de stingere a incendiului cu
aerosol echivalente instalaţiilor fixe de stingere a incendiului cu gaz, aşa
cum se menţionează în Convenţia SOLAS 74, pentru încăperile de maşini
(Circulara MSC/Circ. 1.007).
ANEXA Nr. 2
REZOLUŢIA MSC.217(82) (adoptată la 8 decembrie 2006)
Adoptarea amendamentelor la Codul internaţional
pentru instalaţiile de protecţie contra incendiului (Codul FSS)
Comitetul Securităţii Maritime,
amintind art. 28(b) din Convenţia privind crearea
Organizaţiei Maritime Internaţionale, referitor la funcţiile Comitetului,
notând Rezoluţia MSC.98(73) prin care s-a adoptat Codul
internaţional pentru instalaţiile de protecţie contra incendiului (denumit în
continuare Codul FSS), care a devenit obligatoriu conform cap. II-2 din
Convenţia internaţională din 1974 pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare
(denumită în continuare Convenţia),
notând şi art. Vlll(b) şi regula II-2/3.22 din
Convenţie, cu privire la procedura de amendare a Codului FSS,
luând în considerare, la cea de-a optzeci şi doua
sesiune a sa, amendamentele la Codul FSS propuse şi difuzate în conformitate cu
art. Vlll(b)(i) din Convenţie,
1. adoptă, în conformitate cu art. Vlll(b)(iv) din
Convenţie, amendamentele la Codul FSS, al căror text este redat în anexele nr.
1 şi 2 la prezenta rezoluţie;
2. stabileşte, în conformitate cu art.
Vlll(b)(vi)(2)(bb) din Convenţie, că:
(a) amendamentele din anexa nr. 1 se vor considera ca
fiind acceptate la 1 ianuarie 2008; şi
(b) amendamentele din anexa nr. 2 se vor considera ca
fiind acceptate la 1 ianuarie 2010, cu excepţia cazului în care înainte de
această dată mai mult de o treime din guvernele contractante la Convenţie sau
guvernele contractante ale căror flote comerciale reprezintă în total cel puţin
50% din tonajul brut al flotei comerciale mondiale vor fi notificat obiecţiile
lor la aceste amendamente;
3. invită guvernele contractante la Convenţia SOLAS să
noteze că, în conformitate cu art. Vlll(b) (vii) (2) din Convenţie:
(a) amendamentele din anexa nr. 1 vor intra în vigoare
la 1 iulie 2008; şi
(b) amendamentele din anexa nr. 2 vor intra în vigoare
la 1 iulie 2010, după acceptarea lor în conformitate cu paragraful 2 de mai
sus;
4. solicită secretarului general, în conformitate cu art.
Vlll(b)(v) din Convenţie, să transmită tuturor guvernelor contractante la
Convenţie copii certificate ale prezentei rezoluţii şi ale textului
amendamentelor conţinute în anexele nr. 1 şi 2;
5. solicită în plus secretarului general să transmită
copii ale acestei rezoluţii şi ale anexelor nr. 1 şi 2 membrilor Organizaţiei
care nu sunt guverne contractante la Convenţie.
ANEXA Nr. 2 la Rezoluţia MSC.217(82)
AMENDAMENTE
la Codul internaţional pentru instalaţiile de
protecţie contra incendiului (Codul FSS)
CAPITOLUL 9
Instalaţii fixe de detectare şi alarmă în caz de
incendiu
1. După paragraful 2.1.4 existent se adaugă următorul
nou paragraf, paragraful 2.1.5:
„2.1.5 La navele de pasageri, instalaţia fixă de
detectare şi de alarmă în caz de incendiu trebuie să permită identificarea
individuală de la distanţă a fiecărui detector şi avertizor de incendiu
acţionat manual."
2. Textul existent al paragrafului 2.4.1.4 se
înlocuieşte după cum urmează:
„2.4.1.4 O secţie de detectoare şi de avertizoare de
incendiu acţionate manual nu trebuie să se extindă pe mai mult de o zonă
verticală principală."