ORDIN Nr. 39
din 21 februarie 2006
pentru aprobarea Normei
sanitare veterinare ce stabileste reguli de sanatate animala care reglementeaza
productia, procesarea, distributia si introducerea produselor de origine
animala destinate pentru consum uman
ACT EMIS DE:
AUTORITATEA SANITARA VETERINARA SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 213 din 8 martie 2006
Văzând
Referatul de aprobare nr. 21.118 din 14 februarie 2006, întocmit de Direcţia generală sanitară veterinară din cadrul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa
Alimentelor,
având în vedere prevederile art. 10 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind
organizarea activităţii
sanitar-veterinare şi pentru
siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările
ulterioare,
în temeiul art. 3 alin. (3) şi al art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 130/2006 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii
Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a
unităţilor din subordinea
acesteia,
preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor emite următorul ordin:
Art. 1. - Se aprobă Norma sanitară veterinară ce stabileşte reguli de sănătate animală care reglementează producţia,
procesarea, distribuţia şi introducerea produselor de origine
animală destinate pentru
consum uman, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
Art. 2. - Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, institutele veterinare
centrale şi direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene
şi a municipiului Bucureşti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului
ordin.
Art. 3. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă orice alte dispoziţii contrare.
Art. 4. - Prezentul ordin transpune Directiva
Consiliului 2002/99/CE ce stabileşte regulile de sănătate animală care reglementează
producerea, procesarea, distribuţia şi introducerea
produselor de origine animală
destinate consumului uman, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 18 din 23
ianuarie 2002, p. 11.
Art. 5. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial
al României, Partea I, şi va
intra în vigoare la data aderării
României la Uniunea Europeană.
p. Preşedintele
Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor,
Constantin Lupescu
ANEXĂ
NORMĂ
SANITARĂ VETERINARĂ ce stabileşte reguli de sănătate animală care reglementează
producţia, procesarea,
distribuţia şi introducerea produselor de origine
animală destinate pentru
consum uman
ARTICOLUL 1
Scop
(1) Directiva Consiliului 2002/99/CE, transpusă în legislaţia naţională prin prezenta normă sanitară veterinară,
stabileşte regulile generale
de sănătate animală care reglementează
toate etapele de producţie,
procesare şi distribuţie pe teritoriul Comunităţii Europene şi introducerea din ţări terţe de produse
de origine animală şi de produse obţinute din acestea, destinate pentru consum uman.
(2) Aceste reguli nu afectează prevederile Normei sanitare veterinare privind controalele
veterinare pentru comerţul din
România şi statele membre ale
Uniunii Europene cu produse animaliere şi de origine animală, aprobată prin
Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 21/2003, publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 155 şi nr. 155 bis din 11 martie 2003, ce transpune Directiva 89/662/CEE,
ale Normei sanitare veterinare ce stabileşte principiile care reglementează organizarea controalelor veterinare privind produsele care intră în România din ţări terţe, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii,
alimentaţiei şi pădurilor nr. 71/2003, publicat în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 157 şi nr. 157
bis din 12 martie 2003, ce transpune Directiva 97/78/CE, şi ale directivelor listate în anexa nr. I
la Tratat.
ARTICOLUL 2
Definiţii
In scopurile prezentei norme sanitare veterinare, definiţiile prevăzute în Legea nr. 150/2004 privind siguranţa alimentelor şi a
hranei pentru animale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 24 mai
2004, cu modificările şi completările ulterioare, ce transpune în legislaţia naţională Regulamentul nr. 178/2002/CE care stabileşte principiile generale şi cerinţele legii pentru alimente, şi cele din norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii,
alimentaţiei şi pădurilor nr. 71/2003, ce transpune Directiva 97/78/CE, se aplică, după caz. Se aplică, de
asemenea, următoarele definiţii:
a) toate etapele de producţie, prelucrare şi distribuţie înseamnă orice stadiu de la (inclusiv) producţia primară a unui aliment de origine animală până la (inclusiv)
depozitarea, transportul, vânzarea sau furnizarea acestuia către consumatorul final;
b) introducere înseamnă aducerea de bunuri în unul dintre teritoriile prevăzute în anexa nr. I la Directiva Comisiei
97/78/CEE, în scopul punerii pe piaţă a acestora în baza procedurilor vamale menţionate la art. 4 alin. (16) lit. a)-f) din Regulamentul Consiliului
nr. 2.913/92/CE din 12 octombrie 1992 care stabileşte Codul vamal comunitar;
c) medic veterinar oficial înseamnă un medic veterinar calificat să acţioneze în competenţa
stabilită de autoritatea
competentă;
d) produse de origine animală înseamnă produse obţinute de la animale şi produse obţinute
din acestea, destinate pentru consum uman, inclusiv animale vii, dacă acestea sunt destinate acestui tip de
utilizare.
CAPITOLUL I
Cerinţe de sănătate
animală
aplicabile tuturor etapelor de producţie, prelucrare şi distribuţie a produselor de origine animală pe teritoriul Comunităţii Europene
ARTICOLUL 3
Cerinţe
generale de sănătate a animalelor
(1) Statele membre trebuie să se asigure că pe
parcursul tuturor etapelor de producţie, procesare şi
distribuţie a produselor de
origine animală, desfăşurate pe teritoriul comunitar, operatorii
din domeniul industriei alimentare nu provoacă răspândiri ale
bolilor transmisibile la animale, în concordanţă cu prevederile de mai jos.
(2) Produsele de origine animală trebuie să fie obţinute de la
animale care îndeplinesc condiţiile de sănătate a animalelor stabilite de legislaţia comunitară.
(3) Produsele de origine animală vor fi obţinute de la animale care:
a) nu provin dintr-o exploataţie, unitate, dintr-un teritoriu sau dintr-o parte a unui teritoriu
supus unor restricţii de sănătate animală
aplicabile animalelor şi
produselor vizate, în baza regulilor stabilite în anexa nr. 1;
b) în cazul cărnii sau produselor din carne, nu au fost tăiate într-o unitate în care au fost prezente în timpul tăierii sau al procesului de producţie animalele infectate ori suspectate de a
fi infectate cu una dintre bolile la care se face referire în regulile menţionate la lit. a), carcase sau părţi de carcase ale acestor animale, în afara cazului în care aceste
suspiciuni au fost excluse;
c) în cazul animalelor şi al produselor de acvacultura, sunt conforme cu prevederile Normei
sanitare veterinare privind condiţiile de sănătate a animalelor, care reglementează punerea pe piaţă a animalelor şi a
produselor de acvacultura, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr.
494/2001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 21
martie 2002, ce transpune Directiva 91/67/CEE.
ARTICOLUL 4
Derogări
(1) Prin derogare de la prevederile art. 3 şi sub rezerva conformităţii cu măsurile de control al bolilor menţionate la anexa nr. 1, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor poate autoriza producţia, prelucrarea şi distribuţia
produselor de origine animală
care provin dintr-un teritoriu sau dintr-o parte a unui teritoriu supus unor
restricţii de sănătate animală, dar
care nu provin dintr-o exploataţie care este infectată sau suspectă de a
fi infectată, cu condiţia ca:
a) înainte de a fi supuse tratamentului menţionat anterior, produsele să fi fost obţinute, manevrate, transportate şi depozitate separat sau în perioade diferite, faţă de produsele care îndeplinesc toate
condiţiile de sănătate, iar condiţiile
pentru transportul în afara teritoriului supus restricţiilor de sănătate animală au fost aprobate de către autoritatea competentă;
b) produsele care urmează să fie supuse
tratamentului să fie clar
identificate;
c) produsele să fie supuse tratamentului astfel încât să fie eliminate problemele de sănătate animală vizate; şi
d) tratamentul să se aplice la o unitate aprobată în acest scop de către ţara în care au
apărut problemele de sănătate animală.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică în concordanţă cu anexa nr. 2 şi
cu pct. 1 din anexa nr. 3 la prezenta normă sanitară veterinară sau cu regulile detaliate care urmează să fie adoptate în concordanţă cu cerinţele
Uniunii Europene.
(3) Producţia, prelucrarea şi
distribuţia produselor de
acvacultura care nu sunt în conformitate cu condiţiile stabilite la art. 3 se autorizează sub rezerva condiţiilor
stabilite de norma sanitară
veterinară aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii,
alimentaţiei şi pădurilor nr. 494/2001, ce transpune Directiva 91/67/CEE şi, unde este necesar, în conformitate cu
condiţiile ulterioare ce vor
fi adoptate în concordanţă cu
cerinţele Uniunii Europene.
(4) Mai mult, atunci când stadiul de sănătate permite, se pot acorda derogări de la art. 3, în concordanţă cu cerinţele
Uniunii Europene. In astfel de cazuri trebuie să se ţină cont în special de:
a) caracteristicile specifice ale bolii la speciile
vizate;
b) orice teste sau măsuri la care animalele trebuie să fie supuse.
(5) Când sunt acordate astfel de derogări trebuie să se ia măsuri pentru
a se asigura că gradul de
protecţie faţă de boli ale animalelor nu va deveni
deficient.
ARTICOLUL 5
Certificate veterinare
(1) Statele membre trebuie să se asigure că
produsele de origine animală
destinate consumului uman sunt supuse certificării veterinare în cazul în care:
a) prevederile adoptate din motive de sănătate animală în
baza art. 9 din norma sanitară
veterinară aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii,
alimentaţiei si pădurilor nr. 21/2003, ce transpune
Directiva 89/662/CEE, solicită
ca produsele de origine animală care provin dintr-un stat membru să fie însoţite de un
certificat de sănătate;
b) a fost acordată o derogare în baza art. 4 alin. (3).
(2) In baza cerinţelor Uniunii Europene pot fi elaborate reguli detaliate de implementare
şi, în special, un model
pentru astfel de certificate, ţinându-se cont de principiile generale de certificare prevăzute în anexa nr. 4.
(3) Certificatele pot include detalii solicitate în
concordanţă cu alte legislaţii comunitare privind sănătatea publică sau
cea a animalelor.
ARTICOLUL 6
Controale oficiale veterinare
(1) Pe durata adoptării actelor de transpunere a regulamentelor Parlamentului European şi ale Consiliului, care stabilesc reguli
de igienă pentru alimentele de
origine animală şi reguli de control aplicabile alimentelor
şi hranei animalelor,
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să se asigure că sunt
efectuate controale oficiale de sănătate a animalelor
pentru a se asigura conformitatea cu prezenta normă sanitară veterinară, cu regulile acesteia de implementare şi cu orice tip de măsuri de protecţie referitoare la produsele de origine animală, adoptate în conformitate cu prezenta
normă sanitară veterinară; ca regulă generală, inspecţiile trebuie să fie
neanunţate, iar controalele
trebuie să fie efectuate în
concordanţă cu prevederile
normei sanitare veterinare aprobate prin Ordinul ministrului agriculturii,
alimentaţiei si pădurilor nr. 21/2003, ce transpune
Directiva 89/662/CEE.'
(2) Pe durata adoptării actelor de transpunere a regulamentelor Parlamentului European şi ale Consiliului, care stabilesc reguli
de igienă pentru alimentele de
origine animală şi reguli de control aplicabile alimentelor
şi hranei animalelor, în
cazurile în care au fost identificate încălcări ale regulilor
de sănătate animală, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să ia măsurile
necesare pentru a remedia situaţia, în concordanţă
cu prevederile normei sanitare veterinare aprobate prin Ordinul ministrului
agriculturii, alimentaţiei si
pădurilor nr. 21/2003, ce
transpune Directiva 89/662/CEE.
(3) Experţii Comisiei Europene pot efectua controale la faţa locului, inclusiv activităţi de audit, în cooperare cu Autoritatea
Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, în măsura în care este necesar pentru aplicarea uniformă a Directivei Consiliului 2002/99/CE,
transpusă prin prezenta normă sanitară veterinară; dacă controalele sunt efectuate pe teritoriul
României, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să asigure experţilor
tot sprijinul necesar pentru îndeplinirea îndatoririlor acestora, iar Comisia
Europeană va informa Autoritatea
Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor despre rezultatele controalelor efectuate.
(4) Dacă se identifică un
risc grav pentru sănătatea animală pe parcursul unui audit sau al unei inspecţii a Comisiei Europene, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să ia imediat toate măsurile necesare pentru protecţia sănătăţii animalelor, iar dacă aceste măsuri nu sunt luate sau dacă acestea sunt considerate insuficiente, Comisia Europeană, în concordanţă cu procedura comunitară, va lua măsurile
necesare pentru protecţia sănătăţii animalelor şi va informa Autoritatea Naţională Sanitară
Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor.
(5) Regulile pentru aplicarea acestui articol şi, în special, cele care reglementează procedura pentru cooperarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa
Alimentelor cu Comisia Europeană trebuie să fie
adoptate în concordanţă cu
cerinţele Uniunii Europene.
CAPITOLUL II
Importurile din ţări terţe
ARTICOLUL 7
Prevederi generale
Statele membre ale Uniunii Europene trebuie să ia măsuri pentru a se asigura că produsele de origine animală destinate consumului uman sunt introduse din ţări terţe în Comunitatea Europeană numai dacă acestea
sunt conforme cu cerinţele
prevăzute la cap. I,
aplicabile tuturor etapelor de producţie, prelucrare şi
distribuţie a acestor produse,
sau dacă acestea oferă garanţii echivalente de sănătate animală.
ARTICOLUL 8
Conformitatea cu regulile comunitare
(1) Pentru a se asigura conformitatea cu obligaţiile generale stabilite la art. 7, în
conformitate cu cerinţele
Uniunii Europene, trebuie să
fie stabilite următoarele:
- lista ţărilor terţe sau a
regiunilor ţărilor terţe din care sunt permise importurile de
produse specificate de origine animală; o ţară terţă trebuie să apară pe o astfel de listă numai dacă în ţara respectivă are loc o vizită a experţilor
comunitari si/sau a Autorităţii
Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi se
demonstrează că autoritatea competentă veterinară asigură garanţii corespunzătoare cu privire la conformitatea cu legislaţia comunitară transpusă în
legislaţia naţională. La elaborarea unei liste sau la actualizarea listelor menţionate trebuie să
se ţină cont în special de:
a) legislaţia ţării terţe;
b) organizarea autorităţii veterinare competente a ţării terţe
respective şi de serviciile de
inspecţie ale acesteia,
competenţa acestor servicii,
supravegherea la care acestea sunt supuse şi mijloacele aflate la dispoziţia acestora, inclusiv capacitatea personalului, pentru aplicarea
legislaţiei acestora în mod
eficient;
c) cerinţele actuale de sănătate animală care se aplică producţiei, fabricării, manevrării,
depozitării şi livrării produselor de origine animală destinate României;
d) asigurările care pot fi date de către autoritatea competentă centrală a ţării terţe referitor la conformitatea sau echivalenţa cu condiţiile
relevante de sănătate animală;
e) orice experienţă de comercializare a produsului care provine dintr-o ţară terţă şi rezultatele oricăror controale de import efectuate;
f) rezultatele inspecţiilor şi/sau ale
activităţilor de audit
efectuate de experţii
comunitari şi/sau ai Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa
Alimentelor în ţara terţă, în special rezultatele evaluării autorităţilor competente sau, în cazul în care Comisia Europeană ori Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa
Alimentelor o solicită,
raportul transmis de către
autorităţile competente ale ţării terţe privind inspecţiile
pe care acestea le-au efectuat;
g) statusul de sănătate al
efectivului, al altor animale domestice şi al animalelor sălbatice
din ţara terţă, în special referitor la bolile exotice
ale animalelor şi orice aspect
al situaţiei generale de sănătate din ţara terţă care ar putea ridica un risc pentru sănătatea publică sau a
animalelor din România;
h) regularitatea, rapiditatea şi exactitatea cu care ţara terţă furnizează informaţii privind existenţa
unor boli infecţioase şi contagioase în teritoriul acesteia, în
special bolile notificabile listate de Organizaţia Mondială pentru
Sănătatea Animalelor (OIE) sau, în cazul bolilor animalelor de
acvacultura, bolile notificabile listate în Codul de sănătate al
animalelor acvatice al OIE;
i) regulile în vigoare în ţara terţă privind
prevenirea şi controlul
bolilor infecţioase sau
contagioase ale animalelor, implementarea acestora, incluzând şi regulile privind importurile din alte ţări.
(2) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să adopte versiunile tuturor listelor
actualizate de Comisia Europeană sau să le
actualizeze în concordanţă cu
prezentul articol, pentru a fi disponibile publicului; listele elaborate în
concordanţă cu prezentul
articol pot fi combinate cu alte liste elaborate în scopuri de sănătate publică sau a
animalelor şi pot include, de
asemenea, modele de certificate de sănătate.
(3) Regulile de origine pentru produsele de origine
animală şi animalele de la care sunt obţinute aceste produse trebuie să fie stabilite în concordanţă cu cerinţele Uniunii Europene.
(4) Condiţiile speciale de import pentru fiecare ţară terţă sau grup de ţări terţe, având în
vedere situaţia sănătăţii animalelor
din ţara sau din ţările terţe vizate, trebuie să fie stabilite în concordanţă cu cerinţele
Uniunii Europene.
(5) Dacă este necesar pot fi stabilite, în concordanţă cu cerinţele Uniunii Europene, următoarele:
a) regulile detaliate pentru aplicarea prezentului
articol;
b) criteriile pentru clasificarea ţărilor terţe şi a regiunilor
acestora cu privire la bolile animalelor; şi
c) regulile specifice referitoare la tipurile de
introducere sau la produsele speciale, cum ar fi introducerea produselor de către călători sau
introducerea unor mostre comerciale.
ARTICOLUL 9
Documente
(1) La intrarea în Comunitatea Europeană transportul de produse de origine animală trebuie să fie însoţit de un
certificat veterinar care îndeplineşte cerinţele
stabilite în anexa nr. 4.
(2) Certificatul veterinar trebuie să certifice faptul că produsele îndeplinesc:
a) cerinţele stabilite pentru aceste produse în baza prezentei norme sanitare
veterinare şi în baza legislaţiei comunitare transpuse în legislaţia naţională care stabileşte cerinţele de sănătate animală sau prevederile echivalente cu acele cerinţe; şi
b) orice condiţii speciale de import stabilite în concordanţă cu cerinţele Uniunii Europene.
(3) Documentele pot include detalii solicitate în baza
prevederilor legislaţiei
comunitare privind sănătatea publică şi a animalelor.
(4) In concordanţă cu cerinţele
Uniunii Europene:
a) se pot stabili prevederi pentru folosirea
documentelor electronice:
b) se pot elabora documente-model;
c) se pot stabili reguli şi certificare pentru tranzit.
ARTICOLUL 10
Inspecţiile efectuate de către experţii comunitari
Inspecţiile
şi/sau activităţile de audit la toate etapele prevăzute de Directiva Comisiei 2002/99/CE,
transpusă prin prezenta normă sanitară veterinară, pot fi
efectuate în ţări terţe de către experţii
comunitari pentru a se verifica conformitatea sau echivalenţa cu regulile de sănătate comunitare, transpuse în legislaţia naţională; experţii Comisiei Europene pot fi însoţiţi de experţi din statul membru al Uniunii Europene
care sunt autorizaţi de
Comisia Europeană pentru
efectuarea acestor inspecţii şi/sau activităţi de audit.
CAPITOLUL III
Prevederi finale
ARTICOLUL 11
Actualizarea anexelor tehnice
Anexele la prezenta normă sanitară veterinară pot fi modificate în concordanţă cu cerinţele Uniunii Europene, pentru a se ţine cont în special de:
(i)
opţiunile şi cunoştinţele ştiinţifice, în special cele referitoare la
noile evaluări de risc;
(ii) progresele tehnice; şi
(iii) stabilirea normelor de siguranţă.
ARTICOLUL 12
(1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să adopte şi să publice legi,
reguli şi prevederi
administrative necesare pentru conformitatea cu prezenta normă sanitară veterinară;
aceasta trebuie să informeze
imediat Comisia Europeană despre
acest fapt.
(2) In cazul în care Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa
Alimentelor adoptă aceste
prevederi, acestea trebuie sa conţină referiri la
prezenta normă sanitară veterinară sau trebuie să fie
însoţite de astfel de referiri
în momentul publicării
oficiale a acestora; procedura pentru efectuarea acestor referiri trebuie să fie adoptată de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor.
(3) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să comunice Comisiei Europene textul
principalelor prevederi ale legii naţionale pe care aceasta l-a adoptat în domeniul reglementat de
prezenta normă sanitară veterinară.
ARTICOLUL 13
Anexele nr. 1-4*) fac parte integrantă din prezenta normă sanitară veterinară.
*) Anexele nr. 1 -4 sunt reproduse în facsimil.
ANEXA Nr. 1 la norma sanitară veterinară
Boli cu relevanţă pentru comerţul cu produse de origine animală şi
pentru care au fost introduse măsuri de control în baza legislaţiei comunitare transpuse în legislaţia naţională
|
BOALĂ
|
ACT COMUNITAR
|
ORDINE
|
|
Pesta porcină
clasică
|
Directiva Consiliului 2001/89/EC privind măsurile naţionale pentru controlul pestei porcine clasice
|
Ordin al preşedintelui
Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 67/2005, pentru
aprobarea Normei sanitare veterinare cu privire la măsurile pentru controlul pestei porcine clasice, publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 5 august 2005, ce
transpune Directiva 2001/89/CE
|
|
Pesta porcină africană
|
Directiva Consiliului 2002/60/EC care stabileşte pevederi specifice pentru
controlul pestei porcine africane
|
-
|
|
Febra aftoasă
|
Directiva Consiliului 85/511/CEE, care introduce măsuri pentru introducerea măsurilor naţionale pentru controlul febrei aftoase
|
-
|
|
Influenţa aviară
|
Directiva Consiliului 92/407CEE care introduce măsuri naţionale pentru controlul influenţei aviare
|
Ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr.
311/2001 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind diagnosticul,
profilaxia, supravegherea şi
combaterea influenţei
aviare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 05
octombrie 2001, ce transpune Directiva 92/40/CE
|
|
Boala Newcastle
|
Directiva Consiliului 92/66/CEE car introduce măsuri naţionale pentru controlul bolii de Newcastle
|
Ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr.
312/2001 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind măsurile de profilaxie, supraveghere şi combatere a bolii de Newcastle,
publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 5.10 2001
|
|
Pesta bovină
Pesta rumegătoarelor
mici
Boala veziculoasă
a
porcului
|
Directiva Consiliului 92/119/CEE care introduce măsuri generale naţionale pentru controlul unor
boli ale animalelor şi
măsuri privind boala
veziculoasă a porcului
|
Ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 188/2002
pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind măsurile generale pentru controlul unor
boli ale animalelor şi măsurile specifice referitoare ia boala
veziculoasă a porcului,
publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 783 din 28 octombrie 2002
|
|
Boli ale animalelor de acvacultura
|
Directiva Consiliului 91/67/CEE privind condiţiile de sănătate animală care reglementează punerea pe piaţă
a animalelor şi produselor de acvacultura
Directiva Consiliului 93/53/CEE care introduce măsuri comunitare minime pentru
controlul unor boli ale peştilor
Directiva Consiliului 95/70/CE care introduce măsuri minime comunitare pentru
controlul unor boli care afectează moluştele
bivalve
|
Ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr.
494/2001 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind condiţiile de sănătate a
animalelor, care reglementează punerea pe piaţă
a animalelor şi a produselor
de acvacultura, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191
din 21 martie 2002
Ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr.
241/2003 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare care stabileşte criteriile pentru înscrierea şi înregistrarea ecvideelor
în registre genealogice, în scopul reproducţiei, publicat în Monitorul Oficial nr.
306 din 7 mai 2003
Ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr.
256/2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare cu privire la măsurile minime pentru controlul unor boli
ale moluştelor bivalve,
publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 774 din 24 octombrie
2002
|
ANEXA Nr. 2 la norma sanitară veterinară
1. Marca de sănătate pentru
carnea proaspătă trebuie să poarte o cruce în diagonală, constituit din două linii drepte care se intersectează la centrul ştampilei
dar permiţând informaţiei din cadrul acesteia să rămână lizibilă.
2. Marca menţionată la punctul 1
poate fi aplicată de asemenea,
folosind o singură ştampilă ovală, cu o lăţime de
6,5 cm şi cu o înălţime de 4,5 cm iar pe marcă trebuie să apară, într-o formă perfect lizibilă,
următoarele informaţii.
a) în partea superioară, numele sau codul ISO al statului membru cu majuscule: AT, BE, DE,
DK, FI, FR, GR, IE, IT, LU, NL, PT, SE, UK şi RO.
b) în partea centrală, numărul de
aprobare veterinară a
abatorului,
c) în partea inferioară, una dintre următoarele
seturi de iniţiale: CE, EC,
EF, EG, EK sau EY.
d) două
linii drepte care se intersectează în centrul ştampilei
astfel încât informaţiile de
pe ştampilă să nu fie acoperite; literele trebuie să fie de cel puţin
0,8, iar cifrele de cel puţin
1 cm înălţime. Ştampila trebuie să
poarte informaţii prin care
medicul veterinar care a efectuat inspecţia cărnii să poată fi identificat. Marca trebuie să fie aplicată sub
supravegherea directă a
medicului veterinar oficial care controlează implementarea cerinţelor de sănătate animală.
ANEXA Nr. 3 la norma sanitară veterinară
1. Tratări pentru eliminarea unor riscuri privind sănătatea animală legate de carne şi lapte
|
CARNE Tratare (*)
|
Boli
|
|
|
Febra aftoasă
|
Pesta
porcină
clasică
|
Boala
veziculoasă a
porcului
|
Pesta
africană a
porcului
|
Pesta
rumegătoarelor
mari
|
Boala de Newcastle
|
Influenţa
aviară
|
Pesta
rumegătoarelor
mici
|
|
a) tratare termică într-un container închis ermetic cu o valoare F0 mai
mare sau egală cu 3,00 (**)
|
+
|
+
|
+
|
+
|
+
|
+
|
+
|
+
|
|
b) tratare termică la o temperatură
minimă de 70UC,
care trebuie să fie atinsă în toată carnea
|
+
|
+
|
+
|
0
|
+
|
+
|
+
|
+
|
|
c) tratare termică la o temperatură
minimă de 80UC,
care trebuie să fie atinsă în toată carnea
|
+
|
+
|
+
|
+
|
+
|
+
|
+
|
+
|
|
d) tratare termică într-un container închis ermetic la cel puţin 60°C timp de cel puţin 4 ore, pe durata căruia temperatura in profunzime trebuie să fie de cel puţin 70°C timp de 30 de
minute
|
+
|
+
|
+
|
+
|
+
|
|
|
+
|
|
e) fermentare şi
maturare naturală de cel puţin noua luni pentru carnea fără os rezultând următoarele caracteristici: valoarea Aw nu mai mult de 0,93 sau
valoarea pH nu mai mult de 6,0.
|
+
|
+
|
+
|
+
|
+
|
0
|
0
|
0
|
|
f) acelaşi
tratament ca la punctul e) dar carnea poate conţine oase (*)
|
+
|
+
|
+
|
+
|
0
|
0
|
0
|
0
|
|
g) salam: tratare in concordanţă cu criteriile ce vor fi definite prin alinierea la prevederile
deciziei luate în urma procedurii comunitare
|
+
|
+
|
+
|
0
|
+
|
0
|
0
|
0
|
|
h) jamboane şi
muşchi file: tratare ce
implică fermentare şi maturare naturală timp de cel puţin 190 de zile pentru jambon şi 140 de zile pentru muşchiul file
|
0
|
0
|
0
|
+
|
0
|
0
|
0
|
0
|
|
i) tratare termică ce asigură o
temperatură de cel puţin 65"C atinsă în profunzimea cărnii, timp de o durată necesară pentru atingerea unei valori de pasteurizare (vp) mai mari sau
eqale cu 40
|
+
|
0
|
0
|
0
|
0
|
0
|
0
|
+
|
|
LAPTE şi
produse lactate (inclusiv smântână) destinat consumului uman
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
a) Temperatură
foarte înaltă (UHT) =
tratare minimă la 132"
C cel puţin 1 secundă
|
+
|
0
|
0
|
0
|
0
|
0
|
0
|
0
|
|
b) dacă laptele
are un pH mai mic de 7,0, se aplică pasteurizare scurtă la temperatură
inaltă simplă (HTST)
|
+
|
0
|
0
|
0
|
0
|
0
|
0
|
0
|
|
c) dacă laptele
are un pH mai mare sau egal cu 7,0, se aplică pasteurizare scurtă la temperatură
înaltă dublă (HTST)
|
+
|
0
|
0
|
0
|
0
|
0
|
0
|
0
|
+: eficienţă recunoscută
0: eficienţă nerecunoscută
(*): trebuie să fie luate toate măsurile
necesare pentru a evita contaminarea încrucişată
(**) : F0 este efectul bactericid calculat
asupra sporilor bacterieni. O valoare F0 de 3,00 înseamnă că cel mai rece punct din produs a fost încălzit suficient pentru a realiza acelaşi efect bactericid ca
la 121°C (250°F) în trei minute, cu încălzire şi răcire
instantanee.
ANEXA Nr. 4 la norma sanitară veterinară
Principii generale de certificare
(1) Reprezentantul autorităţii competente a ţării
de expediere care emite un
certificat care însoţeşte transportul de
produse de origine animală
trebuie să semneze
certificatul şi să se asigure de faptul că certificatul poartă o ştampilă oficială; această cerinţă se aplică fiecărei foi al certificatului dacă acesta este compusă din mai multe.
(2) Certificatele trebuie să fie întocmite într-una sau mai multe limbi oficiale ale statului
membru de destinaţie şi ale statului membru în care are loc
inspecţia la frontieră, sau să fie însoţite de o
traducere oficială în acea
limbă sau acele limbi; totuşi, un stat membru poate sa-şi dea consimţământul pentru folosirea unei limbi comunitare oficiale, alta decât a
acestuia.
(3) Versiunea oficială a certificatului trebuie să însoţească transporturile la intrarea în Comunitate.
(4) Certificatele trebuie să constea din:
a) o singură foaie de hârtie; sau
b) două
sau mai multe pagini care constituie parte al unei foi de hârtii indivizibile;
sau
c) o secvenţă de pagini numerotate astfel încât să indice o pagină în
mod particular într-o secvenţă
finită (de exemplu: „pagina 2
din 4").
(5) Certificatele trebuie să poarte un număr de
identificare unică; în cazul
în care certificatul constă
într-o secvenţă de pagini,
acest număr trebuie să fie indicat pe fiecare pagină.
(6) Certificatul trebuie
să fie întocmit înainte ca
transportul la care se referă
să plece de la autoritatea
competentă a ţării de expediere.