ORDIN   Nr. 39 din 21 februarie 2006

pentru aprobarea Normei sanitare veterinare ce stabileste reguli de sanatate animala care reglementeaza productia, procesarea, distributia si introducerea produselor de origine animala destinate pentru consum uman

ACT EMIS DE: AUTORITATEA SANITARA VETERINARA SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTE

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 213 din 8 martie 2006

Văzând Referatul de aprobare nr. 21.118 din 14 februarie 2006, întocmit de Direcţia generală sanitară veterinară din cadrul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor,

având în vedere prevederile art. 10 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 3 alin. (3) şi al art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 130/2006 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a unităţilor din subordinea acesteia,

preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Norma sanitară veterinară ce stabileşte reguli de sănătate animală care reglementează producţia, procesarea, distribuţia şi introducerea produselor de origine animală destinate pentru consum uman, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, institutele veterinare centrale şi direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă orice alte dispoziţii contrare.

Art. 4. - Prezentul ordin transpune Directiva Consiliului 2002/99/CE ce stabileşte regulile de sănătate animală care reglementează producerea, procesarea, distribuţia şi introducerea produselor de origine animală destinate consumului uman, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 18 din 23 ianuarie 2002, p. 11.

Art. 5. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi va intra în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană.

p. Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor,

Constantin Lupescu

ANEXĂ

NORMĂ   SANITARĂ   VETERINARĂ ce stabileşte reguli de sănătate animală care reglementează producţia, procesarea, distribuţia şi introducerea produselor de origine animală destinate pentru consum uman

ARTICOLUL 1

Scop

(1)   Directiva Consiliului 2002/99/CE, transpusă în legislaţia naţională prin prezenta normă sanitară veterinară, stabileşte regulile generale de sănătate animală care reglementează toate etapele de producţie, procesare şi distribuţie pe teritoriul Comunităţii Europene şi introducerea din ţări terţe de produse de origine animală şi de produse obţinute din acestea, destinate pentru consum uman.

(2)   Aceste reguli nu afectează prevederile Normei sanitare veterinare privind controalele veterinare pentru comerţul din România şi statele membre ale Uniunii Europene cu produse animaliere şi de origine animală, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 21/2003, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 şi nr. 155 bis din 11 martie 2003, ce transpune Directiva 89/662/CEE, ale Normei sanitare veterinare ce stabileşte principiile care reglementează organizarea controalelor veterinare privind produsele care intră în România din ţări terţe, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 71/2003, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 şi nr. 157 bis din 12 martie 2003, ce transpune Directiva 97/78/CE, şi ale directivelor listate în anexa nr. I la Tratat.

ARTICOLUL 2

Definiţii

In scopurile prezentei norme sanitare veterinare, definiţiile prevăzute în Legea nr. 150/2004 privind siguranţa alimentelor şi a hranei pentru animale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 24 mai 2004, cu modificările şi completările ulterioare, ce transpune în legislaţia naţională Regulamentul nr. 178/2002/CE care stabileşte principiile generale şi cerinţele legii pentru alimente, şi cele din norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 71/2003, ce transpune Directiva 97/78/CE, se aplică, după caz. Se aplică, de asemenea, următoarele definiţii:

a)   toate etapele de producţie, prelucrare şi distribuţie înseamnă orice stadiu de la (inclusiv) producţia primară a unui aliment de origine animală până la (inclusiv) depozitarea, transportul, vânzarea sau furnizarea acestuia către consumatorul final;

b)   introducere înseamnă aducerea de bunuri în unul dintre teritoriile prevăzute în anexa nr. I la Directiva Comisiei 97/78/CEE, în scopul punerii pe piaţă a acestora în baza procedurilor vamale menţionate la art. 4 alin. (16) lit. a)-f) din Regulamentul Consiliului nr. 2.913/92/CE din 12 octombrie 1992 care stabileşte Codul vamal comunitar;

c)   medic veterinar oficial înseamnă un medic veterinar calificat să acţioneze în competenţa stabilită de autoritatea competentă;

d)  produse de origine animală înseamnă produse obţinute de la animale şi produse obţinute din acestea, destinate pentru consum uman, inclusiv animale vii, dacă acestea sunt destinate acestui tip de utilizare.

CAPITOLUL I

Cerinţe de sănătate animală aplicabile tuturor etapelor de producţie, prelucrare şi distribuţie a produselor de origine animală pe teritoriul Comunităţii Europene

ARTICOLUL 3

Cerinţe generale de sănătate a animalelor

(1)   Statele membre trebuie să se asigure că pe parcursul tuturor etapelor de producţie, procesare şi distribuţie a produselor de origine animală, desfăşurate pe teritoriul comunitar, operatorii din domeniul industriei alimentare nu provoacă răspândiri ale bolilor transmisibile la animale, în concordanţă cu prevederile de mai jos.

(2)   Produsele de origine animală trebuie să fie obţinute de la animale care îndeplinesc condiţiile de sănătate a animalelor stabilite de legislaţia comunitară.

(3)   Produsele de origine animală vor fi obţinute de la animale care:

a)  nu provin dintr-o exploataţie, unitate, dintr-un teritoriu sau dintr-o parte a unui teritoriu supus unor restricţii de sănătate animală aplicabile animalelor şi produselor vizate, în baza regulilor stabilite în anexa nr. 1;

b)  în cazul cărnii sau produselor din carne, nu au fost tăiate într-o unitate în care au fost prezente în timpul tăierii sau al procesului de producţie animalele infectate ori suspectate de a fi infectate cu una dintre bolile la care se face referire în regulile menţionate la lit. a), carcase sau părţi de carcase ale acestor animale, în afara cazului în care aceste suspiciuni au fost excluse;

c)  în cazul animalelor şi al produselor de acvacultura, sunt conforme cu prevederile Normei sanitare veterinare privind condiţiile de sănătate a animalelor, care reglementează punerea pe piaţă a animalelor şi a produselor de acvacultura, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 494/2001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 21  martie 2002, ce transpune Directiva 91/67/CEE.

ARTICOLUL 4

Derogări

(1) Prin derogare de la prevederile art. 3 şi sub rezerva conformităţii cu măsurile de control al bolilor menţionate la anexa nr. 1, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor poate autoriza producţia, prelucrarea şi distribuţia produselor de origine animală care provin dintr-un teritoriu sau dintr-o parte a unui teritoriu supus unor restricţii de sănătate animală, dar care nu provin dintr-o exploataţie care este infectată sau suspectă de a fi infectată, cu condiţia ca:

a)   înainte de a fi supuse tratamentului menţionat anterior, produsele să fi fost obţinute, manevrate, transportate şi depozitate separat sau în perioade diferite, faţă de produsele care îndeplinesc toate condiţiile de sănătate, iar condiţiile pentru transportul în afara teritoriului supus restricţiilor de sănătate animală au fost aprobate de către autoritatea competentă;

b)   produsele care urmează să fie supuse tratamentului să fie clar identificate;

c)  produsele să fie supuse tratamentului astfel încât să fie eliminate problemele de sănătate animală vizate; şi

d)   tratamentul să se aplice la o unitate aprobată în acest scop de către ţara în care au apărut problemele de sănătate animală.

(2)   Prevederile alin. (1) se aplică în concordanţă cu anexa nr. 2 şi cu pct. 1 din anexa nr. 3 la prezenta normă sanitară veterinară sau cu regulile detaliate care urmează să fie adoptate în concordanţă cu cerinţele Uniunii Europene.

(3)   Producţia, prelucrarea şi distribuţia produselor de acvacultura care nu sunt în conformitate cu condiţiile stabilite la art. 3 se autorizează sub rezerva condiţiilor stabilite de norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 494/2001, ce transpune Directiva 91/67/CEE şi, unde este necesar, în conformitate cu condiţiile ulterioare ce vor fi adoptate în concordanţă cu cerinţele Uniunii Europene.

(4)   Mai mult, atunci când stadiul de sănătate permite, se pot acorda derogări de la art. 3, în concordanţă cu cerinţele Uniunii Europene. In astfel de cazuri trebuie să se ţină cont în special de:

a)   caracteristicile specifice ale bolii la speciile vizate;

b)  orice teste sau măsuri la care animalele trebuie să fie supuse.

(5)  Când sunt acordate astfel de derogări trebuie să se ia măsuri pentru a se asigura că gradul de protecţie faţă de boli ale animalelor nu va deveni deficient.

ARTICOLUL 5

Certificate veterinare

(1)  Statele membre trebuie să se asigure că produsele de origine animală destinate consumului uman sunt supuse certificării veterinare în cazul în care:

a)  prevederile adoptate din motive de sănătate animală în baza art. 9 din norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei si pădurilor nr. 21/2003, ce transpune Directiva 89/662/CEE, solicită ca produsele de origine animală care provin dintr-un stat membru să fie însoţite de un certificat de sănătate;

b)   a fost acordată o derogare în baza art. 4 alin. (3).

(2)  In baza cerinţelor Uniunii Europene pot fi elaborate reguli detaliate de implementare şi, în special, un model pentru astfel de certificate, ţinându-se cont de principiile generale de certificare prevăzute în anexa nr. 4.

(3)    Certificatele pot include detalii solicitate în concordanţă cu alte legislaţii comunitare privind sănătatea publică sau cea a animalelor.

ARTICOLUL 6

Controale oficiale veterinare

(1)   Pe durata adoptării actelor de transpunere a regulamentelor Parlamentului European şi ale Consiliului, care stabilesc reguli de igienă pentru alimentele de origine animală şi reguli de control aplicabile alimentelor şi hranei animalelor, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să se asigure că sunt efectuate controale oficiale de sănătate a animalelor pentru a se asigura conformitatea cu prezenta normă sanitară veterinară, cu regulile acesteia de implementare şi cu orice tip de măsuri de protecţie referitoare la produsele de origine animală, adoptate în conformitate cu prezenta normă sanitară veterinară; ca regulă generală, inspecţiile trebuie să fie neanunţate, iar controalele trebuie să fie efectuate în concordanţă cu prevederile normei sanitare veterinare aprobate prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei si pădurilor nr. 21/2003, ce transpune Directiva 89/662/CEE.'

(2)   Pe durata adoptării actelor de transpunere a regulamentelor Parlamentului European şi ale Consiliului, care stabilesc reguli de igienă pentru alimentele de origine animală şi reguli de control aplicabile alimentelor şi hranei animalelor, în cazurile în care au fost identificate încălcări ale regulilor de sănătate animală, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să ia măsurile necesare pentru a remedia situaţia, în concordanţă cu prevederile normei sanitare veterinare aprobate prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei si pădurilor nr. 21/2003, ce transpune Directiva 89/662/CEE.

(3)   Experţii Comisiei Europene pot efectua controale la faţa locului, inclusiv activităţi de audit, în cooperare cu Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, în măsura în care este necesar pentru aplicarea uniformă a Directivei Consiliului 2002/99/CE, transpusă prin prezenta normă sanitară veterinară; dacă controalele sunt efectuate pe teritoriul României, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să asigure experţilor tot sprijinul necesar pentru îndeplinirea îndatoririlor acestora, iar Comisia Europeană va informa Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor despre rezultatele controalelor efectuate.

(4)   Dacă se identifică un risc grav pentru sănătatea animală pe parcursul unui audit sau al unei inspecţii a Comisiei Europene, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să ia imediat toate măsurile necesare pentru protecţia sănătăţii animalelor, iar dacă aceste măsuri nu sunt luate sau dacă acestea sunt considerate insuficiente, Comisia Europeană, în concordanţă cu procedura comunitară, va lua măsurile necesare pentru protecţia sănătăţii animalelor şi va informa Autoritatea Naţională Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor.

(5)   Regulile pentru aplicarea acestui articol şi, în special, cele care reglementează procedura pentru cooperarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor cu Comisia Europeană trebuie să fie adoptate în concordanţă cu cerinţele Uniunii Europene.

CAPITOLUL II

Importurile din ţări terţe

ARTICOLUL 7

Prevederi generale

Statele membre ale Uniunii Europene trebuie să ia măsuri pentru a se asigura că produsele de origine animală destinate consumului uman sunt introduse din ţări terţe în Comunitatea Europeană numai dacă acestea sunt conforme cu cerinţele prevăzute la cap. I, aplicabile tuturor etapelor de producţie, prelucrare şi distribuţie a acestor produse, sau dacă acestea oferă garanţii echivalente de sănătate animală.

ARTICOLUL 8

Conformitatea cu regulile comunitare

(1) Pentru a se asigura conformitatea cu obligaţiile generale stabilite la art. 7, în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene, trebuie să fie stabilite următoarele:

- lista ţărilor terţe sau a regiunilor ţărilor terţe din care sunt permise importurile de produse specificate de origine animală; o ţară terţă trebuie să apară pe o astfel de listă numai dacă în ţara respectivă are loc o vizită a experţilor comunitari si/sau a Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi se demonstrează că autoritatea competentă veterinară asigură garanţii corespunzătoare cu privire la conformitatea cu legislaţia comunitară transpusă în legislaţia naţională. La elaborarea unei liste sau la actualizarea listelor menţionate trebuie să se ţină cont în special de:

a)  legislaţia ţării terţe;

b)   organizarea autorităţii veterinare competente a ţării terţe respective şi de serviciile de inspecţie ale acesteia, competenţa acestor servicii, supravegherea la care acestea sunt supuse şi  mijloacele aflate la dispoziţia acestora, inclusiv capacitatea personalului, pentru aplicarea legislaţiei acestora în mod eficient;

c)  cerinţele actuale de sănătate animală care se aplică producţiei, fabricării, manevrării, depozitării şi livrării produselor de origine animală destinate României;

d)   asigurările care pot fi date de către autoritatea competentă centrală a ţării terţe referitor la conformitatea sau echivalenţa cu condiţiile relevante de sănătate animală;

e)  orice experienţă de comercializare a produsului care provine dintr-o ţară terţă şi rezultatele oricăror controale de import efectuate;

f)   rezultatele inspecţiilor şi/sau ale activităţilor de audit efectuate de experţii comunitari şi/sau ai Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor în ţara terţă, în special rezultatele evaluării autorităţilor competente sau, în cazul în care Comisia Europeană ori Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor o solicită, raportul transmis de către autorităţile competente ale ţării terţe privind inspecţiile pe care acestea le-au efectuat;

g)   statusul de sănătate al efectivului, al altor animale domestice şi al animalelor sălbatice din ţara terţă, în special referitor la bolile exotice ale animalelor şi orice aspect al situaţiei generale de sănătate din ţara terţă care ar putea ridica un risc pentru sănătatea publică sau a animalelor din România;

h) regularitatea, rapiditatea şi exactitatea cu care ţara terţă furnizează informaţii privind existenţa unor boli infecţioase şi contagioase în teritoriul acesteia, în special bolile notificabile listate de Organizaţia Mondială pentru Sănătatea Animalelor (OIE) sau, în cazul bolilor animalelor de acvacultura, bolile notificabile listate în Codul de sănătate al animalelor acvatice al OIE;

i) regulile în vigoare în ţara terţă privind prevenirea şi controlul bolilor infecţioase sau contagioase ale animalelor, implementarea acestora, incluzând şi regulile privind importurile din alte ţări.

(2)   Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să adopte versiunile tuturor listelor actualizate de Comisia Europeană sau să le actualizeze în concordanţă cu prezentul articol, pentru a fi disponibile publicului; listele elaborate în concordanţă cu prezentul articol pot fi combinate cu alte liste elaborate în scopuri de sănătate publică sau a animalelor şi pot include, de asemenea, modele de certificate de sănătate.

(3)   Regulile de origine pentru produsele de origine animală şi animalele de la care sunt obţinute aceste produse trebuie să fie stabilite în concordanţă cu cerinţele Uniunii Europene.

(4)  Condiţiile speciale de import pentru fiecare ţară terţă sau grup de ţări terţe, având în vedere situaţia sănătăţii animalelor din ţara sau din ţările terţe vizate, trebuie să fie stabilite în concordanţă cu cerinţele Uniunii Europene.

(5)  Dacă este necesar pot fi stabilite, în concordanţă cu cerinţele Uniunii Europene, următoarele:

a)   regulile detaliate pentru aplicarea prezentului articol;

b)  criteriile pentru clasificarea ţărilor terţe şi a regiunilor acestora cu privire la bolile animalelor; şi

c)   regulile specifice referitoare la tipurile de introducere sau la produsele speciale, cum ar fi introducerea produselor de către călători sau introducerea unor mostre comerciale.

ARTICOLUL 9

Documente

(1) La intrarea în Comunitatea Europeană transportul de produse de origine animală trebuie să fie însoţit de un certificat veterinar care îndeplineşte cerinţele stabilite în anexa nr. 4.

(2)   Certificatul veterinar trebuie să certifice faptul că produsele îndeplinesc:

a)   cerinţele stabilite pentru aceste produse în baza prezentei norme sanitare veterinare şi în baza legislaţiei comunitare transpuse în legislaţia naţională care stabileşte cerinţele de sănătate animală sau prevederile echivalente cu acele cerinţe; şi

b)    orice condiţii speciale de import stabilite în concordanţă cu cerinţele Uniunii Europene.

(3)   Documentele pot include detalii solicitate în baza prevederilor legislaţiei comunitare privind sănătatea publică şi a animalelor.

(4)  In concordanţă cu cerinţele Uniunii Europene:

a)  se pot stabili prevederi pentru folosirea documentelor electronice:

b)  se pot elabora documente-model;

c)  se pot stabili reguli şi certificare pentru tranzit.

ARTICOLUL 10

Inspecţiile efectuate de către experţii comunitari

Inspecţiile şi/sau activităţile de audit la toate etapele prevăzute de Directiva Comisiei 2002/99/CE, transpusă prin prezenta normă sanitară veterinară, pot fi efectuate în ţări terţe de către experţii comunitari pentru a se verifica conformitatea sau echivalenţa cu regulile de sănătate comunitare, transpuse în legislaţia naţională; experţii Comisiei Europene pot fi însoţiţi de experţi din statul membru al Uniunii Europene care sunt autorizaţi de Comisia Europeană pentru efectuarea acestor inspecţii şi/sau activităţi de audit.

CAPITOLUL III

Prevederi finale

ARTICOLUL 11

Actualizarea anexelor tehnice

Anexele la prezenta normă sanitară veterinară pot fi modificate în concordanţă cu cerinţele Uniunii Europene, pentru a se ţine cont în special de:

(i) opţiunile şi cunoştinţele ştiinţifice, în special cele referitoare la noile evaluări de risc;

(ii)                progresele tehnice; şi

(iii)              stabilirea normelor de siguranţă.

ARTICOLUL 12

(1)   Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să adopte şi să publice legi, reguli şi prevederi administrative necesare pentru conformitatea cu prezenta normă sanitară veterinară; aceasta trebuie să informeze imediat Comisia Europeană despre acest fapt.

(2)   In cazul în care Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor adoptă aceste prevederi, acestea trebuie sa conţină referiri la prezenta normă sanitară veterinară sau trebuie să fie însoţite de astfel de referiri în momentul publicării oficiale a acestora; procedura pentru efectuarea acestor referiri trebuie să fie adoptată de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor.

(3)   Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să comunice Comisiei Europene textul principalelor prevederi ale legii naţionale pe care aceasta l-a adoptat în domeniul reglementat de prezenta normă sanitară veterinară.

ARTICOLUL 13

Anexele nr. 1-4*) fac parte integrantă din prezenta normă sanitară veterinară.

*) Anexele nr. 1 -4 sunt reproduse în facsimil.

ANEXA Nr. 1 la norma sanitară veterinară

Boli cu relevanţă pentru comerţul cu produse de origine animală şi pentru care au fost introduse măsuri de control în baza legislaţiei comunitare transpuse în legislaţia naţională

BOALĂ	ACT COMUNITAR	ORDINE
Pesta porcină clasică	Directiva Consiliului 2001/89/EC privind măsurile naţionale pentru controlul pestei porcine clasice	Ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 67/2005, pentru aprobarea Normei sanitare veterinare cu privire la măsurile pentru controlul pestei porcine clasice, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 5 august 2005, ce transpune Directiva 2001/89/CE
Pesta porcină africană	Directiva Consiliului 2002/60/EC care stabileşte  pevederi   specifice   pentru controlul pestei porcine africane	-
Febra aftoasă	Directiva Consiliului 85/511/CEE, care introduce măsuri pentru introducerea măsurilor naţionale pentru controlul febrei aftoase	-
Influenţa aviară	Directiva Consiliului 92/407CEE care introduce   măsuri    naţionale   pentru controlul influenţei aviare	Ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 311/2001 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind diagnosticul, profilaxia, supravegherea şi combaterea influenţei aviare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 05 octombrie 2001, ce transpune Directiva 92/40/CE
Boala Newcastle	Directiva   Consiliului   92/66/CEE   car introduce    măsuri    naţionale    pentru controlul bolii de Newcastle	Ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 312/2001 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind măsurile de profilaxie, supraveghere şi combatere a bolii de Newcastle, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 5.10 2001
Pesta bovină Pesta rumegătoarelor mici Boala veziculoasă a porcului	Directiva Consiliului 92/119/CEE care introduce  măsuri  generale  naţionale pentru     controlul     unor     boli     ale animalelor   şi   măsuri   privind   boala veziculoasă a porcului	Ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 188/2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind măsurile generale pentru controlul unor boli ale animalelor şi măsurile specifice referitoare ia boala veziculoasă a porcului, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 783 din 28 octombrie 2002
Boli ale animalelor de acvacultura	Directiva Consiliului 91/67/CEE privind condiţiile de sănătate animală care reglementează punerea pe piaţă a     animalelor    şi     produselor    de acvacultura Directiva Consiliului 93/53/CEE care    introduce    măsuri    comunitare minime pentru controlul unor boli ale peştilor Directiva   Consiliului   95/70/CE care      introduce      măsuri      minime comunitare pentru controlul unor boli care afectează moluştele bivalve	Ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 494/2001 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind condiţiile de sănătate a animalelor, care reglementează punerea pe piaţă a animalelor şi a produselor de acvacultura, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 21 martie 2002 Ordin      al      ministrului      agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 241/2003 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare care stabileşte   criteriile   pentru   înscrierea   şi înregistrarea     ecvideelor     în     registre genealogice,     în     scopul     reproducţiei, publicat în Monitorul Oficial nr. 306 din 7 mai 2003 Ordin      al      ministrului      agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 256/2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare cu privire la măsurile minime pentru controlul unor boli ale moluştelor bivalve, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 774 din 24 octombrie 2002

ANEXA Nr. 2 la norma sanitară veterinară

1.   Marca de sănătate pentru carnea proaspătă trebuie să poarte o cruce în diagonală, constituit din două linii drepte care se intersectează la centrul ştampilei dar permiţând informaţiei din cadrul acesteia să rămână lizibilă.

2.  Marca menţionată la punctul 1 poate fi aplicată de asemenea, folosind o singură ştampilă ovală, cu o lăţime de 6,5 cm şi cu o înălţime de 4,5 cm iar pe marcă trebuie să apară, într-o formă perfect lizibilă, următoarele informaţii.

a) în partea superioară, numele sau codul ISO al statului membru cu majuscule: AT, BE, DE, DK, FI, FR, GR, IE, IT, LU, NL, PT, SE, UK şi RO.

b) în partea centrală, numărul de aprobare veterinară a abatorului,

c) în partea inferioară, una dintre următoarele seturi de iniţiale: CE, EC, EF, EG, EK sau EY.

d) două linii drepte care se intersectează în centrul ştampilei astfel încât informaţiile de pe ştampilă să nu fie acoperite; literele trebuie să fie de cel puţin 0,8, iar cifrele de cel puţin 1 cm înălţime. Ştampila trebuie să poarte informaţii prin care medicul veterinar care a efectuat inspecţia cărnii să poată fi identificat. Marca trebuie să fie aplicată sub supravegherea directă a medicului veterinar oficial care controlează implementarea cerinţelor de sănătate animală.

ANEXA Nr. 3 la norma sanitară veterinară

1. Tratări pentru eliminarea unor riscuri privind sănătatea animală legate de carne şi lapte

CARNE Tratare (*)	Boli
	Febra aftoasă	Pesta porcină clasică	Boala veziculoasă a porcului	Pesta africană      a porcului	Pesta rumegătoarelor mari	Boala     de Newcastle	Influenţa aviară	Pesta rumegătoarelor mici
a) tratare termică într-un container închis ermetic cu o valoare F0 mai mare sau egală cu 3,00 (**)	+	+	+	+	+	+	+	+
b) tratare termică la o temperatură minimă de 70UC, care trebuie să fie atinsă în toată carnea	+	+	+	0	+	+	+	+
c) tratare termică la o temperatură minimă de 80UC, care trebuie să fie atinsă în toată carnea	+	+	+	+	+	+	+	+
d)   tratare termică într-un container închis ermetic la cel puţin 60°C timp de cel puţin 4 ore, pe durata căruia temperatura in profunzime trebuie să fie de cel puţin 70°C timp de 30 de minute	+	+	+	+	+			+
e) fermentare şi maturare naturală de cel puţin noua luni pentru carnea fără os rezultând următoarele caracteristici: valoarea Aw nu mai mult de 0,93 sau valoarea pH nu mai mult de 6,0.	+	+	+	+	+	0	0	0
f)   acelaşi tratament ca la punctul e) dar carnea poate conţine oase (*)	+	+	+	+	0	0	0	0
g) salam: tratare in concordanţă cu criteriile ce vor fi definite prin alinierea la  prevederile deciziei luate în urma procedurii comunitare	+	+	+	0	+	0	0	0
h)   jamboane şi muşchi file: tratare ce implică fermentare şi maturare naturală timp de cel puţin 190 de zile pentru jambon şi 140 de zile pentru muşchiul file	0	0	0	+	0	0	0	0
i)   tratare termică ce asigură o temperatură de cel puţin 65"C atinsă în profunzimea cărnii, timp de o durată necesară pentru atingerea unei valori de pasteurizare (vp) mai mari sau eqale cu 40	+	0	0	0	0	0	0	+
LAPTE   şi   produse   lactate   (inclusiv   smântână)   destinat consumului uman
a)  Temperatură foarte înaltă (UHT) = tratare minimă la 132" C cel puţin 1 secundă	+	0	0	0	0	0	0	0
b) dacă laptele are un pH mai mic de 7,0, se aplică pasteurizare scurtă la temperatură inaltă simplă (HTST)	+	0	0	0	0	0	0	0
c)  dacă laptele are un pH mai mare sau egal cu 7,0, se aplică pasteurizare scurtă la temperatură înaltă dublă (HTST)	+	0	0	0	0	0	0	0

+: eficienţă recunoscută

0: eficienţă nerecunoscută

(*): trebuie să fie luate toate măsurile necesare pentru a evita contaminarea încrucişată

(**) : F₀ este efectul bactericid calculat asupra sporilor bacterieni. O valoare F₀ de 3,00 înseamnă că cel mai rece punct din produs a fost încălzit suficient pentru     a     realiza     acelaşi     efect     bactericid     ca     la     121°C     (250°F)     în     trei     minute,     cu     încălzire     şi     răcire     instantanee.

ANEXA Nr. 4 la norma sanitară veterinară

Principii generale de certificare

(1)  Reprezentantul autorităţii competente a ţării de expediere care emite un

certificat care însoţeşte transportul de produse de origine animală trebuie să semneze certificatul şi să se asigure de faptul că certificatul poartă o ştampilă oficială; această cerinţă se aplică fiecărei foi al certificatului dacă acesta este compusă din mai multe.

(2)  Certificatele trebuie să fie întocmite într-una sau mai multe limbi oficiale ale statului membru de destinaţie şi ale statului membru în care are loc inspecţia la frontieră, sau să fie însoţite de o traducere oficială în acea limbă sau acele limbi; totuşi, un stat membru poate sa-şi dea consimţământul pentru folosirea unei limbi comunitare oficiale, alta decât a acestuia.

(3)  Versiunea oficială a certificatului trebuie să însoţească transporturile la intrarea în Comunitate.

(4) Certificatele trebuie să constea din:

a) o singură foaie de hârtie; sau

b) două sau mai multe pagini care constituie parte al unei foi de hârtii indivizibile; sau

c)  o secvenţă de pagini numerotate astfel încât să indice o pagină în mod particular într-o secvenţă finită (de exemplu: „pagina 2 din 4").

(5)  Certificatele trebuie să poarte un număr de identificare unică; în cazul în care certificatul constă într-o secvenţă de pagini, acest număr trebuie să fie indicat pe fiecare pagină.

(6) Certificatul trebuie să fie întocmit înainte ca transportul la care se referă să plece de la autoritatea competentă a ţării de expediere.