Ordinul Nr.3 din 22.01.2014

Având în vedere prevederile:– Avizului Comisiei Europene C (2013) 8485 final din 25 noiembrie 2013 referitor la certificarea Societăţii Naţionale de Transport Gaze Naturale „Transgaz“ - S.A. Mediaş;

– art. 3 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 715/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 iulie 2009 privind condiţiile de acces la reţelele pentru transportul gazelor naturale şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.775/2005;

– art. 126 alin. (1) şi (5) şi art. 128 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012;

– Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2012;

– Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 18/2013 pentru desemnarea entităţii publice care exercită, în numele statului, calitatea de acţionar la Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice „Transelectrica“ - S.A. şi la Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale „Transgaz“ - S.A. Mediaş,luând în considerare:

– Cererea nr. 11.652/DG din 13 aprilie 2013, înregistrată la Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei sub nr. 19.212 din 15 aprilie 2013, depusă de către Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale „Transgaz“ – S.A. Mediaş, cu sediul social în Mediaş, Piaţa C.I. Motaş nr. 1, judeţul Sibiu, înregistrată la oficiul registrului comerţului cu numărul de ordine J32/301/2000, pentru certificarea ca operator de transport şi de sistem al Sistemului naţional de transport al gazelor naturale, în sensul prevederilor art. 9 din Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piaţa internă în sectorul gazelor naturale şi de abrogare a Directivei 2003/55/CE, preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei emite următorul ordin: Articolul 1Se aprobă certificarea Societăţii Naţionale de Transport Gaze Naturale „Transgaz“ - S.A. Mediaş ca operator de transport şi de sistem al Sistemului naţional de transport al gazelor naturale, care este organizată şi funcţionează după modelul „operator de sistem independent“, în condiţiile prezentului ordin. Articolul 2În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentului ordin, Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale „Transgaz“ - S.A. Mediaş este obligată să facă dovada adoptării următoarelor măsuri: a)modifică actele constitutive ale societăţii în sensul introducerii obligativităţii îndeplinirii de către acţionarii societăţii, precum şi de către persoanele care fac parte din organele de conducere ale acesteia a cerinţelor prevăzute la art. 128 alin. (1) lit. a), b), c) şi alin. (2) şi (3) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, denumită în continuare Lege; b)modifică actele constitutive ale societăţii în sensul introducerii interdicţiei, pentru acţionarii care deţin mai mult de 5% din acţiuni, de a exercita drepturile ce decurg din calitatea de acţionar prevăzute la art. 128 alin. (2) lit. (i) şi (ii) din Lege, dacă aceştia exercită vreun drept sau controlul asupra unei societăţi cu activitate de producere ori de furnizare de energie electrică şi/sau gaze naturale. Această interdicţie se aplică acţionarului până la încetarea stării de incompatibilitate ce rezultă din neîndeplinirea cerinţelor prevăzute la art. 128 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Lege, care este constatată de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei; c)modifică actele constitutive ale societăţii în sensul interzicerii intervenţiei oricărei persoane sau entităţi publice ori private, care nu face parte din structura de conducere, în luarea deciziilor referitoare la activitatea şi funcţionarea curentă a societăţii; d)elimină orice situaţie de incompatibilitate cu privire la oricare dintre membrii actuali ai structurii de conducere, dintre cele enunţate la cap. III pct. 4 din Avizul Comisiei Europene C (2013) 8485 final din 25 noiembrie 2013. Articolul 3(1) Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale „Transgaz“ - S.A. Mediaş este obligată să depună la Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei documente pertinente, temeinice şi elocvente care să certifice îndeplinirea măsurilor prevăzute la art. 2, până cel târziu la îndeplinirea termenului de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentului ordin.(2) Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei poate solicita în orice moment completări şi clarificări cu privire la documentele primite în condiţiile alin. (1). Articolul 4Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale „Transgaz“ - S.A. Mediaş are obligaţia să întocmească şi să transmită Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei un raport lunar privind stadiul îndeplinirii măsurilor prevăzute la art. 2 şi 5, până la sfârşitul fiecărei luni calendaristice. Articolul 5Pentru a respecta cerinţele de certificare prevăzute în Avizul Comisiei Europene C (2013) 8485 final din 25 noiembrie 2013, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentului ordin, este necesară adoptarea următoarelor măsuri: 1. Dispoziţiile legale privind coordonarea metodologică şi operaţională a Dispeceratului Naţional de Gaze Naturale de către Departamentul pentru Energie trebuie eliminate prin adoptarea următoarelor măsuri legislative: a)abrogarea art. 5 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2013 pentru desemnarea entităţii publice care exercită, în numele statului, calitatea de acţionar la Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice „Transelectrica“ - S.A. şi la Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale „Transgaz“ - S.A. Mediaş; b)abrogarea art. 3 alin. (1) pct. 4 şi 31 din Hotărârea Guvernului nr. 429/2013 privind organizarea şi funcţionarea Departamentului pentru Energie, cu modificările ulterioare.2. Cadrul legislativ în vigoare, respectiv Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2013, trebuie completat cu o dispoziţie care să interzică orice intervenţie a oricărei persoane sau entităţi publice ori private, care nu face parte din structura de conducere a Societăţii Naţionale de Transport Gaze Naturale „Transgaz“ - S.A. Mediaş, în luarea deciziilor referitoare la activitatea şi funcţionarea curentă a societăţii. Această interdicţie se referă inclusiv la punerea în aplicare, de către societate, a măsurilor adoptate în cadrul politicilor şi strategiei în domeniul energiei electrice şi al gazelor naturale. 3. Cadrul legislativ în vigoare, respectiv Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2013, ar trebui completat cu o dispoziţie care să confere Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei competenţa de a verifica îndeplinirea cerinţelor prevăzute la art. 128 din Lege de către acţionarii Societăţii Naţionale de Transport Gaze Naturale „Transgaz“ - S.A. Mediaş care deţin mai mult de 5% din acţiuni, precum şi de către candidaţii propuşi de consiliul de supraveghere, consiliul de administraţie, în directoratul societăţii, precum şi în alte organisme care reprezintă compania din punct de vedere juridic, înainte de numirea respectivilor candidaţi. Articolul 6Recomandăm ca Ministerul Finanţelor Publice să devină autoritatea contractantă a acordului de concesiune a Sistemului naţional de transport al gazelor naturale, sens în care este necesară modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 18/2013, iar, în calitate de reprezentant al proprietarului reţelei de transport, această autoritate ar trebui să preia de la Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale calitatea de concedent al sistemului prin încheierea unui act adiţional semnat de toate părţile implicate. Articolul 7Neîndeplinirea sau îndeplinirea parţială a măsurilor prevăzute la art. 2 şi 5 conduce la nulitatea de plin drept a ordinului, cu consecinţa că prezentul ordin îşi încetează efectele atât pentru trecut, cât şi pentru viitor. Articolul 8Prezentul ordin nu constituie un impediment pentru nicio entitate publică din România în vederea adoptării măsurilor necesare implementării modelului de separare a proprietăţii asupra reţelei electrice de transport, prevăzut la art. 9 alin. (1) din Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piaţa internă în sectorul gazelor naturale şi de abrogare a Directivei 2003/55/CE. Articolul 9Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale „Transgaz“ – S.A. Mediaş duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin, conform atribuţiilor stabilite prin lege, iar direcţiile şi serviciile de specialitate din cadrul Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei urmăresc respectarea prevederilor prezentului ordin. Articolul 10 (1) Prezentul ordin, împreună cu referatul de aprobare aferent acestuia, se comunică Comisiei Europene de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei.(2) Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, împreună cu Avizul Comisiei Europene C (2013) 8485 final din 25.11.2013 prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin, conform prevederilor art. 3 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 715/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 iulie 2009 privind condiţiile de acces la reţelele pentru transportul gazelor naturale şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.775/2005.Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, Niculae Havrileţ
ANEXĂAVIZ AL COMISIEI din 25.11.2013 în temeiul articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 5/2009 al articolului 10 din Directiva 2009/73/CE - România - Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale „Transgaz“ - S.A. (Transgaz) I. Procedura La data de 25 septembrie 2013, Comisia a primit o notificare din partea autorităţii naţionale de reglementare din România, Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (denumită în continuare ANRE), în conformitate cu articolul 10 alineatul (6) din Directiva 2009/73/CE (denumită în continuare directiva privind gazele naturale), referitoare la un proiect de decizie de certificare a Societăţii Naţionale de Transport Gaze Naturale „Transgaz“ - S.A. (denumită în continuare Transgaz) ca operator independent de sistem pentru sistemul de transport de gaze naturale al României. În temeiul articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 715/2009 (denumit în continuare regulamentul privind gazele naturale), Comisiei îi revine sarcina de a examina proiectul de decizie notificat şi de a emite un aviz, adresat autorităţii naţionale de reglementare relevante, cu privire la compatibilitatea lui cu articolul 10 alineatul (2) şi cu articolul 9 din directiva privind gazele naturale. II. Descrierea deciziei notificate Transgaz operează sistemul de transport de gaze naturale din România. Transgaz este deţinută în prezent de statul român (58,509%), de S.C. Fondul Proprietatea - S.A. (14,987%) şi de alţi acţionari (26,502%), niciunul dintre aceştia din urmă nedeţinând, aparent, o cotă semnificativă de acţiuni la Transgaz.¹ Transgaz este listată la bursa din România. Activele de transport sunt deţinute în mod direct de Transgaz în proporţie de aproximativ 64%. Statul român deţine aproximativ 34% din active.² Transgaz urmăreşte să obţină certificarea prin intermediul aplicării modelului operatorului independent de sistem (denumit în continuare modelul ISO), astfel cum se prevede la articolul 9 alineatul (8) din directiva privind gazele naturale. În proiectul de decizie, ANRE analizează dacă cerinţele de certificare a Transgaz ca ISO sunt îndeplinite în conformitate cu dispoziţiile din legislaţia românească de punere în aplicare a directivei privind gazele naturale. ANRE consideră că Transgaz poate fi certificată în mod preliminar ca operator de transport şi ¹ Conform documentelor prezentate de către ANRE în notificarea transmisă de aceasta. ² O altă parte terţă deţine, de asemenea, 2% din reţeaua de transport de gaze naturale. de sistem pentru reţeaua de transport cu condiţia ca, în termen de 6 luni de la data deciziei finale, Transgaz: să îndeplinească în totalitate condiţiile prevăzute [la] art. 128 alin. (1) lit. a), b), c) şi e) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012³, inclusiv prin eliminarea posibilităţii de a se exercita asupra sa sau asupra activităţii sale sau asupra proprietarului sistemului de transport prin orice mijloace de coordonare, subordonare sau de alt fel, influenţe decisive/determinante de către o persoană care exercită controlul sau vreun drept asupra unui operator economic care desfăşoară oricare dintre activităţile de producere sau de furnizare de energie electrică sau de gaze naturale“.⁴ III. Observaţii Pe baza prezentei notificări, Comisia face următoarele observaţii cu privire la proiectul de decizie. 1. Posibilitatea aplicării modelului ISO În conformitate cu articolul 9 alineatul (8) litera (a) din directiva privind gazele naturale, modelul ISO poate fi aplicat în cazul în care, la data de 3 septembrie 2009, sistemul de transport a aparţinut unei societăţi integrate vertical (denumită în continuare SIV). Comisia înţelege că unicul acţionar care deţinea controlul asupra Transgaz la data de 3 septembrie 2009 era statul român. Drepturile de proprietate ale statului român au fost exercitate la momentul respectiv de către Ministerul Economiei şi Comerţului, care, în prezent, este Ministerul Economiei. Acest minister deţine, de asemenea, participării importante, inclusiv prin care deţine controlul, într-un număr de societăţi active în producerea, distribuirea şi furnizarea de gaze naturale, precum şi de energie electrică, din România. La momentul respectiv, Ministerului Economiei şi Comerţului i-a fost, de asemenea, atribuită competenţa de a gestiona proprietăţile statului în domeniul furnizării, producerii şi transportului de gaze naturale (şi de energie electrică). Prin urmare, se poate considera că, în 2009, Ministerul Economiei şi Comerţului era o societate integrată vertical, din care Transgaz făcea parte, şi, în consecinţă, alegerea modelului ISO este, în principiu, posibilă în cazul Transgaz. Cu toate acestea, pe baza unor observaţii privind natura structurală a punerii în aplicare a modelului ISO în cazul de faţă, Comisia recomandă cu fermitate ANRE ca, în cooperare cu organismele relevante ale statului român, să ia în considerare punerea în aplicare a modelului separării drepturilor de proprietate, pe baza unei separări a organismelor publice în cadrul statului. 2. Alegerea modelului ISO Atât în cadrul modelului ISO, cât şi a celui de separare a drepturilor de proprietate, separarea efectivă în cadrul statului trebuie să fie asigurată în cazurile în care separarea are loc între autorităţi publice. Articolul 9 alineatul (6) din directiva privind gazele naturale oferă posibilitatea, în contextul modelului separării drepturilor de proprietate şi pentru conformarea la cerinţele articolului 9 alineatul (1) literele (b), (c) şi (d), ca statul să controleze activităţile de transport, precum şi cele de generare, producţie şi/sau furnizare. Cu toate acestea, activităţile respective se exercită de către entităţi publice separate. Această dispoziţie se aplică şi modelului ISO⁵, în acest context, două organisme publice separate ar trebui, prin urmare, să fie considerate drept două persoane distincte şi ar trebui să fie în măsură să controleze activităţi de producţie şi/sau de furnizare, pe de o parte, şi activităţi de transport, pe de altă parte, cu condiţia să se poată demonstra că ele nu se află sub influenţa comună a unei alte entităţi publice, încălcându-se astfel normele privind separarea drepturilor de proprietate. Organismele publice în cauză trebuie să fie efectiv separate, în aceste cazuri, trebuie să se demonstreze că cerinţele de la articolul 9 alineatul (1) literele (b), (c) şi (d) din directiva privind gazele naturale sunt pe deplin respectate. Proprietatea asupra sistemului Transgaz utilizează partea din sistemul de transport pe care nu o deţine în baza unui contract de concesiune pentru care, în numele statului român, autoritatea semnatară este Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale. Aceasta este un organism public care este coordonat în mod nemijlocit de către prim-ministru. Din decizia preliminară a ANRE nu reiese în mod clar în ce măsură contractul de concesiune conferă competenţe Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale asupra reţelei de transport. Comisia invită ANRE să clarifice, în decizia sa finală, drepturile pe care Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale le are asupra Transgaz în baza contractului de concesiune. Comisia reaminteşte faptul că, în baza normelor privind modelul ISO, dreptul de proprietate asupra sistemului de transport este, prin definiţie, deţinut de către o altă persoană decât ISO. Această persoană, proprietarul sistemului, este strict limitată în exercitarea drepturilor care îi revin în calitate de proprietar, în plus, face obiectul unor obligaţii specifice menite să permită ISO să îşi îndeplinească sarcinile de transport într-o manieră independentă în raport cu proprietarul sistemului. Cu toate acestea, în cazul de faţă, astfel cum s-a explicat mai sus, sistemul de transport operat de Transgaz este parţial deţinut chiar de către Transgaz şi parţial de către statul român, într-adevăr, statul român deţine aproximativ 34% din active, în timp ce Transgaz deţine în mod direct o cotă de aproximativ 64%⁶. Cota de proprietate deţinută de Transgaz va creşte inevitabil, întrucât activele nou achiziţionate pot reveni doar societăţii Transgaz.⁷ Prin urmare, ISO este în mare măsură aceeaşi persoană cu proprietarul sistemului. Comisia remarcă faptul că această situaţie nu reprezintă situaţia tipică pentru care modelul ISO a fost înfiinţat, adică o situaţie în care o societate din domeniul energetic integrată vertical care a refuzat să îşi vândă activele de transport ar putea să îşi plaseze operaţiunile în mâinile unui operator complet separat, împiedicând astfel orice conflicte de interese cu privire la operarea reţelelor. Această separare este absentă în cazul de faţă, dat fiind că Transgaz deţine o proporţie semnificativă şi din ce în ce mai însemnată din activele de transport al gazelor naturale. Separarea în cadrul statului Comisia remarcă faptul că, după data de 3 septembrie 2009, gestionarea drepturilor de proprietate ale statului român asupra Transgaz a fost transferată la Ministerul Finanţelor Publice, care, în prezent, exercită toate drepturile şi îşi asumă toate obligaţiile statului român în calitate de acţionar la Transgaz, deţinând majoritatea drepturilor de vot reprezentate. Ministerul îşi exercită aceste drepturi prin intermediul adunării generale a Transgaz, care, prin majoritate simplă, printre altele, numeşte şi revocă membrii consiliului de supraveghere al Transgaz, îi stabileşte bugetul şi îi aprobă planul de management şi strategia⁸. ³ Articolul 128 transpune în legislaţia română articolul 9 din directiva privind gazele naturale. ⁴ Articolul 2 din proiectul de decizie de certificare notificat. ⁵ A se vedea articolul 14 alineatul (2) litera (a) din directiva privind gazele naturale, prin care se solicită candidatului ISO să demonstreze că îndeplineşte cerinţele de la articolul 9 alineatul (1) literele (b), (c) şi (d) din directiva privind gazele naturale. ⁶ O altă parte terţă deţine, de asemenea, 2% din reţeaua de transport. ⁷ Cu toate acestea, potrivit contractului de concesiune prin care activele deţinute de statul român sunt autorizate a fi utilizate de Transgaz, toate activele Transgaz vor fi „returnate“ statului român atunci când expiră acordul de concesiune. ⁸ Normele privind cvorumul necesar pentru reuniunile ordinare şi extraordinare reconvocate ale acţionarilor după ce o primă reuniune nu a reuşit să întrunească cvorumul necesar sunt de aşa natură cât este posibil ca în aceste reuniuni reconvocate să se ia decizii valabile fără ca statul român să fie prezent. (Prezenţa sa este necesară pentru ca în prima reuniune ordinară şi extraordinară convocată să se ia decizii valabile). Având în vedere actuala cotă de acţiuni deţinute de acţionarii minoritari, niciunul dintre aceştia din urmă nu ar fi, totuşi, în măsură să exercite controlul asupra Transgaz. Drepturile de proprietate ale statului român în principalele societăţi de producţie, de furnizare şi de distribuţie de gaze naturale din România, precum şi în principalele societăţi de generare, de furnizare şi de distribuţie de energie electrică sunt exercitate de către Departamentul pentru Energie. Acesta este o entitate distinctă din punct de vedere juridic, dar este coordonată de către ministrul economiei. Conform legislaţiei româneşti, prim-ministrul conduce guvernul şi coordonează activităţile membrilor săi, în conformitate cu îndatoririle lor legale⁹, îndatoririle legale ale ministerelor sunt diferite şi sunt stabilite prin legi diferite, corespunzător domeniilor de activitate ale fiecăruia. Ministerele sunt entităţi juridice distincte, fără nicio subordonare între ele. În conformitate cu articolul 93 alineatul (19) din Legea nr. 123/2013, orice acţiune împotriva independenţei OTS este considerată încălcare a legii. Comisia ar putea fi de acord că Ministerul Finanţelor Publice, pe de o parte, şi Ministerul Economiei şi Departamentul pentru Energie, pe de altă parte, pot fi considerate organisme publice independente în sensul articolului 9 alineatul (6) din directiva privind gazele naturale. Din aceleaşi motive poate fi acceptat faptul că Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale este un organism public separat de Ministerul Economiei şi de Departamentul pentru Energie, precum şi de Ministerul Finanţelor Publice. Cu toate acestea, astfel cum s-a explicat la punctul 5 din prezentul aviz, Departamentul pentru Energie are anumite competenţe în ceea ce priveşte Transgaz, care sunt incompatibile cu regulile privind separarea referitoare la separarea organismelor publice. Departamentului pentru Energie, care este subordonat ministrului economiei, îi revine responsabilitatea de a gestiona proprietatea statului român în domeniul transportului de gaze naturale, în plus, Departamentul pentru Energie este responsabil de coordonarea metodologică şi operaţională a dispecerului naţional, o parte din Transgaz, şi îi este atribuită responsabilitatea coordonării¹⁰ activităţilor sistemului naţional de transport de gaze naturale (precum şi de energie electrică) (a se vedea, de asemenea, punctul 5 din prezentul capitol). Prin urmare, Departamentul pentru Energie îşi exercită influenţa asupra Transgaz într-un mod care nu este reconciliabil nici cu separarea în cadrul statului, nici cu rolul său de proprietar de sistem. Comisia a remarcat, de asemenea, articolul 3 alineatul (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2013¹¹ conform căruia, chiar şi în condiţiile în care Ministerul Finanţelor Publice va numi şi va revoca membrii consiliului de administraţie al Transgaz, aceştia trebuie să acţioneze în conformitate cu politicile şi cu strategia în domeniul energiei şi al gazelor naturale, astfel cum au fost elaborate de ministerul relevant, adică de Departamentul pentru Energie, întrucât este normal ca membrilor consiliului de administraţie numiţi de către statul român să li se poată cere să acţioneze în limitele politicilor şi strategiilor generale stabilite de către statul român, inclusiv ale celor elaborate de către Departamentul pentru Energie, Comisia consideră că astfel de cerinţe ar trebui să excludă în mod explicit posibilitatea ca astfel de măsuri să interfereze cu independenţa şi cu funcţionarea curentă a Transgaz. În plus, Comisia consideră că nu a fost dovedit în mod suficient faptul că prim-ministrul nu este în măsură să influenţeze ministrul finanţelor publice şi în special Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (care este coordonată de el), pe de o parte, şi Ministerul Economiei şi Departamentul pentru Energie, pe de altă parte. De exemplu, nu s-a demonstrat că prim-ministrul nu are puterea de a da instrucţiuni acestor organisme publice. De asemenea, nu s-a demonstrat în mod suficient că Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale nu are alte interese în legătură cu producerea şi/sau cu furnizarea gazelor naturale şi a energiei electrice în cadrul responsabilităţilor sale. În acest context, Comisia consideră că, în prezent, nu există motive suficiente pentru a concluziona că gradul de separare necesar în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din directiva privind gazele naturale în contextul unui model ISO este atins. 3. Interesele acţionarilor minoritari Articolul 14 alineatul (2) litera (a) din directiva privind gazele naturale stabileşte, printre altele, că ISO trebuie să fie în conformitate cu cerinţele de la articolul 9 alineatul (1) literele (b) şi (c) din directiva privind gazele naturale, menite să asigure independenţa operatorului de transport şi de sistem de interesele în domeniul generării sau al furnizării. Unul dintre proprietarii Transgaz este Fondul Proprietatea, care deţine 14,987 % din acţiuni. Fondul Proprietatea deţine participaţii şi în societăţi de producţie şi de furnizare de gaze naturale şi de energie electrică. Fondul nu deţine controlul asupra Transgaz, dar poate vota şi propune alegerea membrilor consiliului de administraţie în societăţile în care deţine acţiuni, în plus, legislaţia română facilitează numirea membrilor consiliului de administraţie de către acţionarii minoritari în societăţile de stat prin intermediul unui aşa-numit regim de „drepturi de vot cumulative“¹². Comisia concluzionează că acest acţionar minoritar deţine interese şi poate exercita drepturi care sunt incompatibile cu dispoziţiile articolului 9 alineatul (1) literele (b) şi (c)¹³ din directiva privind gazele naturale. Comisia remarcă faptul că s-ar putea realiza conformarea la articolul 9 alineatul (1) literele (b) şi (c) din directiva privind gazele naturale prin stabilirea, de exemplu în reglementările interne ale Transgaz, a faptului că acţionarii nu îşi pot exercita numirile sau drepturile de vot în cadrul Transgaz până când ANRE primeşte asigurări adecvate că aceşti acţionari nu deţin interese în alte societăţi care să fie incompatibile cu cerinţele din directiva privind gazele naturale¹⁴. 4. Independenţa membrilor Consiliului de administraţie al Transgaz Articolul 9 alineatul (1) litera (d) din directiva privind gazele naturale stabileşte că nu este posibil ca un membru al consiliului de administraţie al unui OTS sau un membru al unui organism care reprezintă în mod legal un OTS să fie în acelaşi timp membru al consiliului de administraţie al unei societăţi active în producţia ori furnizarea de gaze naturale. ⁹ Articolul 13 din Legea nr. 90/2001. ¹⁰ Articolul 1 din Hotărârea Guvernului nr. 429/2013, punctul 3. Această observaţie nu se referă la punctul 2 din aceeaşi hotărâre. ¹¹Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2013 care prevede transferul de acţiuni deţinute de stat în CNTEE Transelectrica - S.A. şi în SNTGN Transgaz - S.A. ¹²Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice. Această ordonanţă de urgenţă prevede că un acţionar care deţine, individual sau împreună cu alţii, cel puţin 10% din acţiunile unei întreprinderi de stat poate solicita aplicarea metodei votului cumulativ pentru alegerea membrilor consiliului de administraţie sau al consiliului de supraveghere, în timp ce aceasta facilitează numirile membrilor consiliului de administraţie de către acţionarii minoritari, normele nu permit acestora să deţină controlul. ¹³ În plus faţă de drepturile care pot fi derivate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 reiese că Fondul Proprietatea beneficiază de anumite drepturi minoritare care îi permit să numească membri ai consiliului de administraţie în anumite societăţi de generare a energiei electrice şi de drepturi în ceea ce priveşte anumite tipuri de decizii. ¹⁴ Ca abordare practică, Comisia ar putea sprijini opţiunea prezentată de ANRE de a utiliza pragul prevăzut la articolul 228 din Legea română nr. 227 privind piaţa de capital şi de a o scuti de competenţele de control pentru acele entităţi care deţin o parte din drepturile de vot mai mică de 5% sau pentru entităţile care au beneficii în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011. În decizia sa preliminară, ANRE nu evaluează în detaliu dacă toţi membrii actuali ai Consiliului de administraţie al Transgaz deţin interese sau alte poziţii în consilii de administraţie care sunt incompatibile cu articolul 9 alineatul (1) litera (d) din directiva privind gazele naturale. Comisia remarcă faptul că este necesar ca ANRE să realizeze o astfel de evaluare pentru toţi membrii consiliului de administraţie înainte de emiterea deciziei sale finale de certificare, pentru a se asigura conformitatea cu articolul 9 alineatul (1) litera (d) din directiva privind gazele naturale. Ca observaţie generală, Comisia remarcă faptul că este necesar ca ANRE să aibă competenţa de a impune ca toţi potenţialii membri ai consiliului de administraţie să respecte toate cerinţele relevante din directiva privind gazele naturale, înainte de a ocupa respectiva poziţie¹⁵. 5. Competenţele Departamentului pentru Energie în ceea ce priveşte Transgaz Articolul 14 alineatul (4) şi (5) din directiva privind gazele naturale limitează strict competenţele proprietarului de sistem asupra ISO. Articolul 14 alineatul (2) stabileşte că operatorul de transport şi de sistem este responsabil de îndeplinirea sarcinilor menţionate la articolul 13. Dispecerizarea este o funcţie esenţială a operării sistemului de transport. Transgaz acţionează ca dispecer al gazelor naţionale în România, în conformitate cu articolul 100 alineatul (40) din Legea nr. 123/2012, dispecerizarea reprezintă „activitatea specifică de echilibrare permanentă şi operativă, la nivelul sistemelor, a cantităţilor de gaze naturale intrate şi, respectiv, ieşite, la parametrii rezultaţi din obligaţiile de livrare, precum şi luarea măsurilor de limitare a efectelor situaţiilor excepţionale, cum ar fi: temperaturi foarte scăzute, calamităţi naturale, avarii majore şi altele asemenea, prin folosirea de mijloace specifice“. Dispecerizarea se referă, prin urmare, la operaţiunile de gestionare curentă a reţelei de gaze naturale, incluzând echilibrarea. Legislaţia română prevede că dispecerul naţional pentru gaze naturale¹⁶ rămâne în coordonarea metodologică şi operaţională a ministerului delegat pentru energie¹⁷. Comisia consideră că o astfel de dispoziţie este incompatibilă cu dispoziţiile directivei privind gazele naturale. Comisia consideră că activitatea de coordonare operaţională a dispecerului naţional pentru gazele naturale este o sarcină esenţială a OTS şi trebuie să fie realizată într-o manieră independentă şi chiar de către OTS. În acest context, este de remarcat faptul că articolul 13 alineatul (3) din directiva privind gazele naturale, care stabileşte sarcinile operatorului de transport şi de sistem pentru gazele naturale, se referă în mod explicit la echilibrarea sistemului de transport al gazelor naturale. Păstrarea activităţii de coordonare metodologică şi operaţională a dispecerului naţional pentru gazele naturale din România de către Departamentul pentru Energie din România este cu atât mai discutabilă ţinând seama de faptul că acest departament gestionează şi interesele României în activele de producţie, de furnizare şi de distribuţie a gazelor naturale, fiind astfel puţin probabil că OTS poate realiza această sarcină esenţială într-o manieră independentă. Pe un plan mai general, Departamentul pentru Energie este investit prin lege cu responsabilitatea coordonării¹⁸ activităţilor Sistemului naţional de transport al gazelor naturale (precum şi de energie electrică). Dispoziţia relevantă se referă în mod clar numai la activităţile sistemului naţional de gaze naturale (precum şi de energie electrică). Prin urmare, se pare că se referă la activităţile operatorilor de transport şi de sistem ca atare şi nu la activităţile operatorilor de transport şi de sistem în raport cu alte entităţi relevante din sectorul gazelor naturale şi al energiei electrice, cum ar fi furnizorii şi producătorii de gaze naturale, în timp ce operatorul de transport şi de sistem ar trebui să fie în măsură să îşi exercite funcţiile într-o manieră independentă faţă de Departamentul pentru Energie¹⁹. Pe baza observaţiilor de mai sus, Comisia consideră că, în circumstanţele actuale, nu există motive suficiente pentru certificarea Transgaz în baza modelului ISO. Comisia recomandă ANRE să depună eforturi, în cooperare cu organismele relevante ale statului român, pentru a face astfel încât separarea drepturilor de proprietate asupra Transgaz să se realizeze prin aplicarea articolului 9 alineatul (6) din directiva privind gazele naturale, permiţând separarea în cadrul statului, ceea ce, în mod necesar, implică, de asemenea, faptul că legislaţia românească trebuie să fie modificată în regim de urgenţă astfel încât să includă acest model de separare. Într-o astfel de situaţie, exercitarea drepturilor de proprietate ale statului român asupra Transgaz poate să rămână în cadrul Ministerului Finanţelor Publice. Ministerul Economiei şi Departamentul pentru Energie ar putea să îşi menţină participaţiile respective în societăţile de producţie şi/sau de furnizare, precum şi sarcinile lor respective în ceea ce priveşte politica energetică naţională. Cu toate acestea, responsabilitatea de a gestiona proprietatea statului român asupra transportului de gaze, care în prezent revine Departamentului pentru Energie, trebuie să fie transferată unui organism public separat de Departamentul pentru Energie. Articolul 3 alineatul (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2013 ar trebui să fie modificat în conformitate cu cele de mai sus. Departamentul pentru Energie ar trebui, de asemenea, să renunţe la coordonarea metodologică şi operaţională a dispecerului naţional, care trebuie considerată o sarcină esenţială care trebuie îndeplinită de Transgaz în mod independent. IV. Concluzii În temeiul articolului 3 alineatul (2) din regulamentul privind gazele naturale, ANRE va ţine seama întocmai de observaţiile de mai sus ale Comisiei atunci când ia decizia sa finală cu privire la certificarea Transgaz, iar atunci când ia decizia, o comunică Comisiei. Poziţia Comisiei cu privire la această notificare nu aduce atingere niciunei alte poziţii pe care Comisia o poate adopta în raport cu autorităţile naţionale de reglementare cu privire la orice alte proiecte de măsuri notificate privind certificarea sau în raport cu autorităţile naţionale responsabile de transpunerea legislaţiei UE în ceea ce priveşte compatibilitatea oricărei măsuri naţionale de punere în aplicare cu legislaţia UE. Comisia va publica prezentul document pe site-ul ei de internet. Comisia consideră că informaţiile din prezentul document nu sunt confidenţiale. ANRE este invitată să informeze Comisia în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea prezentului document în cazul în care consideră că, în conformitate cu normele UE şi cu cele naţionale privind confidenţialitatea comercială, el conţine informaţii confidenţiale pe care le doreşte să fie eliminate înainte de publicare. O astfel de solicitare trebuie motivată. Adoptat la Bruxelles, 25 noiembrie 2013. Pentru Comisie, Joaquin Almunia, vicepreşedinte ¹⁵ Articolul 41 alineatul (4) din directiva privind gazele naturale prevede că ANR-urile sunt investite cu o astfel de competenţă. ¹⁶ Precum şi dispecerul naţional pentru energie electrică, Transelectrica. ¹⁷ Articolul 5 alineatul (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2013. ¹⁸ Articolul 3 alineatul (1) din Hotărârea Guvernului nr. 429/2013, punctul 3. ¹⁹ Astfel cum se prevede la punctul 2 din acelaşi articol.