ORDIN Nr. 2018
din 1 noiembrie 2006
pentru acceptarea
amendamentelor la Conventia internationala din 1979 privind cautarea si
salvarea pe mare, adoptate de Organizatia Maritima Internationala prin
Rezolutia MSC.70(69) a Comitetului Securitatii Maritime din 18 mai 1998 si prin
Rezolutia MSC.155(78) a Comitetului Securitatii Maritime din 20 mai 2004
ACT EMIS DE:
MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCTIILOR SI TURISMULUI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 970 din 5 decembrie 2006
In temeiul prevederilor art. 2 pct. 17 şi ale art. 5
alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 412/2004 privind organizarea şi
funcţionarea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, cu
modificările şi completările ulterioare,
ministrul transporturilor, construcţiilor şi
turismului emite următorul ordin:
Art. 1. - Se acceptă amendamentele la Convenţia
internaţională din 1979 privind căutarea şi salvarea pe mare, adoptate de
Organizaţia Maritimă Internaţională prin Rezoluţia MSC.70(69) a Comitetului
Securităţii Maritime din 18 mai 1998, prevăzute în anexa nr. 1.
Art. 2. - Se acceptă amendamentele la Convenţia
internaţională din 1979 privind căutarea şi salvarea pe mare, adoptate de
Organizaţia Maritimă Internaţională prin Rezoluţia MSC.155(78) a Comitetului
Securităţii Maritime din 20 mai 2004, prevăzute în anexa nr. 2.
Art. 3. - Direcţia generală de transport naval şi
Autoritatea Navală Română vor lua măsurile necesare pentru punerea în aplicare
a amendamentelor prevăzute la art. 1 şi 2.
Art. 4. - Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din
prezentul ordin.
Art. 5. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Ministrul transporturilor, construcţiilor şi
turismului,
Radu Mircea Berceanu
ANEXA Nr. 1
REZOLUŢIA MSC. 70(69)
(adoptată la 18 mai 1998)
Adoptarea amendamentelor la Convenţia internaţională
din 1979 privind căutarea şi salvarea pe mare
Comitetul Securităţii Maritime:
abrogă art. 28(b) din Convenţia Organizaţiei Maritime
Internaţionale privind atribuţiile Comitetului,
abrogă, de asemenea, art. Ill(2)(f) din Convenţia
internaţională din 1979 privind căutarea şi salvarea pe mare, denumită în
continuare Convenţia, privind procedurile de amendare a anexei la
Convenţie, exceptând dispoziţiile paragrafelor 2.1.4, 2.1.5, 2.1.7, 2.1.10,
3.1.2 şi 3.1.3 din aceasta, considerând
că până la sesiunea a 69-a amendamentele propuse la Convenţie au circulat în
conformitate cu prevederile art. Ill(2)(a) din aceasta:
1. adoptă, în conformitate cu prevederile art.
Ill(2)(c) din Convenţie, amendamentele la Convenţie, textul acestora fiind
cuprins în anexa la prezenta rezoluţie;
2. hotărăşte, în conformitate cu art. Ill(2)(f) din
Convenţie, că amendamentele se consideră acceptate până la data de 1 iulie
1999, dacă până la această dată nu au notificat obiecţiunile lor la amendamente
mai mult de o treime din părţi;
3. invită părţile la Convenţie să ia notă că, în
conformitate cu art. Ill(2)(h) din Convenţie, amendamentele trebuie să intre în
vigoare până la data de 1 ianuarie 2000, după acceptarea acestora în
conformitate cu paragraful 2 de mai sus;
4. solicită secretarului general, conform art.
Ill(2)(d) din Convenţie, să transmită copii autentificate de pe prezenta
rezoluţie şi textul amendamentelor din anexă tuturor părţilor la Convenţie;
5. solicită, de asemenea, secretarului general să
transmită copii de pe prezenta rezoluţie şi anexa sa membrilor Organizaţiei
Maritime Internaţionale, care nu sunt părţi la această Convenţie.
ANEXĂ la Rezoluţia MSC. 70(69)
AMENDAMENTE
la Convenţia internaţională din 1979 privind
căutarea şi salvarea pe mare
Textul existent al anexei la Convenţie
va fi înlocuit cu următorul text, exceptând paragrafele 2.1.4, 2.1.5, 2.1.7,
2.1.10, 3.1.2 şi 3.1.3:
CAPITOLUL 1
Termeni şi definiţii
1.1. Verbele la timpul viitor sunt folosite în anexă
pentru a indica o prevedere a cărei aplicare uniformă de către toate părţile
este necesară în interesul siguranţei vieţii pe mare.
1.2. Verbele la modul condiţional sunt folosite în
anexă pentru a indica o prevedere a cărei aplicare uniformă de către toate
părţile este recomandată în interesul siguranţei vieţii
pe mare.
1.3. Expresiile de mai jos sunt folosite în anexă cu
următoarele sensuri:
1. căutare - o operaţiune în mod normal coordonată de un centru de coordonare a
operaţiunilor de salvare sau de o filială a centrului de coordonare a
operaţiunilor de salvare, folosind personalul disponibil şi mijloace de
localizare a persoanelor aflate în pericol;
2. salvare - o
operaţiune de salvare a persoanelor aflate în pericol, de asigurare a
asistenţei medicale iniţiale sau a altor nevoi şi trimiterea acestora într-un loc sigur;
3. serviciul de căutare şi
salvare - un serviciu prin care se realizează
monitorizarea situaţiilor de pericol, comunicarea, funcţiile de coordonare şi
cele de căutare şi salvare, incluzând sfaturi medicale, asistenţă medicală
iniţială sau evacuare medicală folosind servicii publice ori private, inclusiv aeronave, nave sau alte
ambarcaţiuni ori instalaţii;
4. regiune de căutare şi
salvare - o zonă cu dimensiuni definite, asociată
cu un centru de coordonare a operaţiunilor de salvare, în care serviciile de
căutare şi salvare sunt asigurate;
5. centru de coordonare a
operaţiunilor de salvare - o unitate însărcinată
să asigure organizarea eficientă a serviciilor de căutare şi salvare şi să
coordoneze operaţiunile de căutare şi salvare într-o regiune de căutare şi
salvare;
6. filială a centrului de
coordonare a operaţiunilor de salvare - o unitate
subordonată centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare, complementară
acestuia, în conformitate cu prevederile specifice ale autorităţilor responsabile;
7. mijloc de căutare şi
salvare - orice resursă mobilă, incluzând
unităţile desemnate de căutare şi salvare, folosită în operaţiunile de căutare
şi salvare;
8. unitate de căutare şi
salvare - o unitate alcătuită din personal
calificat şi dotată cu echipamente adecvate pentru efectuarea de urgenţă a
operaţiunilor de căutare şi salvare;
9. post de alertare - orice
mijloc destinat să facă legătura între o persoană care raportează o situaţie de
urgenţă şi un centru sau o filială a centrului de coordonare a operaţiunilor de
salvare;
10. faza de urgenţă - termen generic însemnând, după caz, faza de incertitudine, faza de
alertă sau faza de pericol;
11. faza de incertitudine - situaţie în care există incertitudine în ceea ce priveşte siguranţa
unei persoane, nave sau a unei ambarcaţiuni;
12. faza de alertă - situaţie în care există temeri în ceea ce priveşte siguranţa unei
persoane, nave sau a unei ambarcaţiuni;
13. faza de pericol - situaţie
în care este aproape sigur că o persoană, navă sau ambarcaţiune este ameninţată
de un pericol grav şi iminent şi solicită asistenţă imediată;
14. coordonator la faţa
locului - o persoană desemnată să coordoneze
operaţiunile de căutare şi salvare într-o zonă specificată;
15. secretar general - secretarul general al Organizaţiei Maritime Internaţionale.
CAPITOLUL 2
Organizare şi coordonare
2.1. Măsuri pentru asigurarea şi coordonarea
serviciilor de căutare şi salvare
2.1.1. Părţile vor participa la dezvoltarea
serviciilor de căutare şi salvare individual sau în cooperare cu alte state sau
cu Organizaţia Maritimă Internaţională, asigurând asistenţă oricărei persoane
aflate în pericol pe mare. La primirea unei informaţii că o persoană este sau
pare să fie în pericol pe mare, autorităţile responsabile ale părţii vor lua
măsuri urgente pentru a asigura asistenţa necesară.
2.1.2. Părţile vor stabili, fie individual, fie în
cooperare cu alte state, dacă este cazul, următoarele elemente de bază ale
serviciului de căutare şi salvare:
1. cadrul legal;
2. desemnarea unei autorităţi responsabile;
3. organizarea de mijloace disponibile;
4. mijloace de comunicare;
5. funcţiile operaţionale şi de coordonare; şi
6. proceduri de perfecţionare a serviciilor,
incluzând planificarea, relaţii de cooperare pe plan intern şi internaţional,
operarea şi instruirea.
Părţile trebuie, în măsura posibilităţilor, să respecte
standardele minime relevante şi liniile directoare stabilite de Organizaţia
Maritimă Internaţională.
2.1.3. Pentru a beneficia de ajutorul unei infrastructuri de comunicaţii adecvate stabilite la uscat, de o
cale eficientă de alertare de pericol, de o coordonare operaţională adecvată de
susţinere efectivă a serviciilor de căutare şi salvare, părţile, fie
individual, fie în colaborare cu alte state, vor trebui să se asigure că au
fost stabilite suficiente regiuni de căutare şi salvare, în interiorul fiecărei
zone maritime, în conformitate cu paragrafele 2.1.4 şi 2.1.5. Aceste regiuni
trebuie să fie adiacente şi, pe cât posibil, să nu se suprapună.
2.1.6. Acordul asupra regiunilor sau reglementările la
care se face referire în paragrafele 2.1.4 şi 2.1.5 vor trebui să fie
înregistrate de părţile interesate sau vor fi incluse în planuri scrise,
acceptate de părţi.
2.1.8. Părţile vor căuta să asigure uniformitate, când
este cazul, între serviciile de căutare şi salvare maritime şi cele
aeronautice, când se are în vedere constituirea regiunilor de căutare şi
salvare maritime, în conformitate cu prevederile
paragrafului 2.1.4, sau atingerea unui acord asupra
reglementărilor adecvate, în conformitate cu paragraful 2.1.5.
2.1.9. Părţile care au acceptat responsabilitatea
asigurării serviciilor de căutare şi salvare într-o anumită zonă vor trebui să
folosească unităţile de căutare şi salvare, precum şi alte mijloace disponibile
pentru a asigura asistenţa unei persoane care este sau pare să fie în pericol
pe mare.
2.1.11. Părţile vor înainta secretarului general informaţiile
privind organizarea serviciilor lor de căutare şi salvare, incluzând:
1. naţionalitatea autorităţii responsabile pentru
serviciile de căutare şi salvare;
2. locaţia centrelor de coordonare a operaţiunilor de
salvare sau a altor centre care coordonează activitatea de căutare şi salvare,
pentru regiunea sau regiunile de căutare şi salvare şi sistemul de comunicaţii
dintre acestea;
3. limitele regiunii sau regiunilor lor de căutare şi
salvare şi acoperirea asigurată de mijloacele lor de comunicare de siguranţă şi
de pericol, localizate la uscat; şi
4. principalele tipuri de unităţi de căutare şi
salvare disponibile.
Părţile vor actualiza cu prioritate informaţiile
furnizate cu privire la orice modificare importantă. Secretarul general va transmite
tuturor părţilor interesate informaţiile primite.
2.1.12. Secretarul general va notifica înţelegerile sau acordurile referitoare la prevederile paragrafelor
2.1.4 şi 2.1.5 tuturor părţilor.
2.2. Dezvoltarea
serviciilor naţionale de căutare şi salvare
2.2.1. Părţile vor stabili proceduri naţionale
specifice pentru dezvoltarea generală, coordonarea şi îmbunătăţirea serviciilor
de căutare şi salvare.
2.2.2. Pentru a avea operaţiuni de căutare şi salvare
eficiente părţile trebuie:
1. să asigure folosirea coordonată a mijloacelor
disponibile; şi
2. să stabilească o strânsă şi apropiată cooperare
între servicii şi organizaţii care pot contribui la dezvoltarea serviciilor de
căutare şi salvare în zonele atribuite prin operaţiuni comune, planificări,
pregătiri, exerciţii, cercetare şi dezvoltare.
2.3. Infiinţarea de centre
de coordonare a operaţiunilor de salvare sau filiale ale acestora
2.3.1. Pentru a îndeplini cerinţele paragrafului 2.2,
părţile, individual sau în cooperare cu alte state, vor înfiinţa centre de
coordonare a operaţiunilor de salvare, pentru serviciul de căutare şi salvare,
şi atâtea filiale câte vor considera oportun.
2.3.2. Fiecare centru sau filială a centrului de
coordonare a operaţiunilor de salvare, înfiinţat în conformitate cu paragraful
2.3.1, va asigura receptionarea semnalelor de alertă de pericol ce provin din
regiunile lor de căutare şi salvare. Fiecare astfel de centru va asigura
comunicarea cu persoanele în pericol, cu mijloacele de căutare şi salvare,
precum şi cu alte centre sau filiale ale centrelor de coordonare a
operaţiunilor de salvare.
2.3.3. Fiecare centru de
coordonare a operaţiunilor de salvare trebuie să fie operaţional 24 de ore din
24 şi să fie încadrat permanent cu personal specializat având cunoştinţe de
lucru în limba engleză.
2.4. Coordonarea cu serviciile aeronautice
2.4.1. Părţile vor asigura cea mai strânsă posibilă
coordonare între serviciile maritime şi cele aeriene, astfel încât să se
asigure servicii de căutare şi salvare eficiente şi eficace în şi dincolo de
regiunile lor de căutare şi salvare.
2.4.2. Fiecare parte ar trebui să înfiinţeze, atunci
când este posibil, centre sau filiale mixte de coordonare a operaţiunilor de
salvare, care să servească atât scopurilor maritime, cât şi celor aeronautice.
2.4.3. In cazul în care sunt înfiinţate centre sau
filiale ale centrelor de coordonare a operaţiunilor de salvare maritime şi
aeronautice distincte, în scopul deservirii aceleiaşi zone, partea interesată
va asigura cea mai strânsă posibilă coordonare între centre şi filiale.
2.4.4. Părţile vor asigura, în măsura posibilului,
folosirea unor proceduri comune de către unităţile de salvare înfiinţate în
scopuri maritime şi de către cele înfiinţate în scopuri aeronautice.
2.5. Desemnarea de mijloace
de căutare şi salvare
Părţile trebuie să identifice toate mijloacele apte să
participe în operaţiunile de căutare şi salvare, desemnând mijloacele
corespunzătoare ca unităţi de căutare şi salvare.
2.6. Echipamentul
unităţilor de căutare şi salvare
2.6.1. Fiecare unitate de căutare şi salvare va fi
dotată cu echipament corespunzător pentru sarcina sa.
2.6.2. Containerele şi cutiile care conţin
echipamentele de supravieţuire care sunt lăsate la apă supravieţuitorilor ar
trebui să aibă informaţii generale despre natura conţinutului lor, indicate
prin marcaje în conformitate cu standardele adoptate de Organizaţia Maritimă
Internaţională.
CAPITOLUL 3
Cooperarea dintre state
3.1. Cooperarea dintre state
3.1.1. Părţile îşi vor coordona organizaţiile lor de
căutare şi salvare şi ar trebui, oricând este necesar, să-şi coordoneze
acţiunile de căutare şi salvare cu cele ale statelor învecinate.
3.1.4. Autorităţile responsabile ale părţilor:
1. vor confirma imediat primirea unei astfel de
cereri; şi
2. vor indica, cât de repede posibil, condiţiile,
dacă există, în conformitate cu care misiunea avută în vedere poate fi
întreprinsă.
3.1.5. Părţile ar trebui să încheie înţelegeri cu
statele vecine pentru stabilirea condiţiilor de admitere reciprocă a unităţilor
de căutare şi salvare ale fiecărei părţi în limitele sau deasupra mării sale
teritoriale ori a teritoriului său respectiv. De asemenea, ar trebui ca aceste
înţelegeri să prevadă posibilităţi de intrare rapidă pentru astfel de unităţi
cu cât mai puţine formalităţi posibil.
3.1.6. Fiecare parte ar trebui să-şi autorizeze
centrele de coordonare a operaţiunilor de salvare:
1. să solicite celorlalte centre de coordonare a
operaţiunilor de salvare asistenţa care le-ar putea fi necesară, inclusiv nave,
aeronave, personal sau echipamente;
2. să acorde autorizaţia necesară pentru intrarea
unor astfel de nave, aeronave, personal sau echipamente în interiorul sau
deasupra apelor teritoriale sau a teritoriului său; şi
3. să întreprindă demersurile necesare pe lângă
autorităţile vamale, de emigrare, sanitare sau alte autorităţi competente în
scopul grăbirii unor astfel de intrări.
3.1.7. Fiecare parte se va asigura că centrele sale
de coordonare a operaţiunilor de salvare asigură, la cerere, asistenţă altor
centre de coordonare a operaţiunilor de salvare, inclusiv asistenţă sub formă
de nave, aeronave, personal sau echipamente.
3.1.8. Părţile ar trebui să încheie înţelegeri cu
alte state, când este oportun, pentru a întări cooperarea şi coordonarea
operaţiunilor de căutare şi salvare. Părţile vor autoriza autorităţile
responsabile să facă planuri operaţionale şi înţelegeri pentru cooperarea şi
coordonarea operaţiunilor de căutare şi salvare cu autorităţile responsabile
ale altor state.
CAPITOLUL 4
Proceduri de operare
4.1. Măsuri pregătitoare
4.1.1. Fiecare centru sau filială a centrului de
coordonare a operaţiunilor de salvare va dispune de informaţii actualizate, în
special de cele cu privire la mijloacele de căutare şi salvare şi mijloacele de
comunicaţii disponibile referitoare la operaţiunile de căutare şi salvare în
zona sa.
4.1.2. Fiecare centru sau
filială a centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare ar trebui să aibă
acces imediat la informaţii privind poziţia, drumul şi viteza navelor din zona
sa care pot oferi asistenţă persoanelor, navelor sau altor ambarcaţiuni aflate
în pericol pe mare, precum şi modul de contactare a acestora. Aceste informaţii
ar trebui să fie păstrate de centrul de coordonare a operaţiunilor de salvare
sau să fie uşor de obţinut, când este necesar.
4.1.3. Fiecare centru sau filială a centrului de
coordonare a operaţiunilor de salvare ar trebui să aibă planuri detaliate de
operare pentru conducerea operaţiunilor de căutare şi salvare. Când este cazul,
ar trebui să se întocmească planuri mixte împreună cu reprezentanţii celor ce
pot sprijini sau beneficia de serviciile de căutare şi salvare.
4.1.4. Centrele sau filialele centrelor de coordonare
a operaţiunilor de salvare ar trebui să fie informate continuu cu privire la
starea de pregătire a unităţilor de căutare şi salvare.
4.2. Informaţii privind
urgenţele
4.2.1. Părţile, fie individual, fie în cooperare cu
alte state, vor trebui să se asigure că sunt capabile în regim de 24 de ore din
24 să primească, prompt şi sigur, alerte de pericol prin echipamentele folosite
în acest scop în regiunile lor
de căutare şi salvare. Orice post de alertă primind o alertă de pericol va
trebui:
1. să retransmită imediat alerta către cel mai
apropiat centru sau filială a centrului de coordonare a operaţiunilor de
salvare şi după aceea să sprijine cu comunicaţii de căutare şi salvare, după
caz; şi
2. să confirme alerta, dacă este practic posibil.
4.2.2. Părţile se vor asigura, când este cazul, că
s-au luat măsuri eficace de înregistrare a echipamentului de comunicare şi
pentru a răspunde situaţiilor de urgenţă, pentru a permite oricărui centru sau
filială a centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare să acceseze cu
uşurinţă înregistrările corespunzătoare.
4.2.3. Orice autoritate sau element al serviciului de
căutare şi salvare care are un motiv să creadă că o persoană, navă sau altă
ambarcaţiune este în stare de pericol trebuie să trimită cât mai repede posibil
toate informaţiile disponibile către centrul sau filiala centrului de
coordonare a operaţiunilor de salvare interesate.
4.2.4. Centrul sau filiala centrului de coordonare a
operaţiunilor de salvare, imediat după primirea informaţiei privind o persoană,
navă sau altă ambarcaţiune aflată în stare de urgenţă, va evalua această
informaţie şi va determina faza de urgenţă în concordanţă cu paragraful 4.4 şi
cu amplitudinea operaţiunilor impuse.
4.3. Acţiunea iniţială
Fiecare unitate de căutare şi
salvare care primeşte o informaţie despre un pericol va trebui să acţioneze
imediat, în cazul în care se află într-o poziţie favorabilă acordării de
asistenţă, şi de fiecare dată va trebui să notifice fără întârziere centrul sau
filiala centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare în zona căruia a
apărut incidentul.
4.4. Faze de urgenţă
Pentru a ajuta în determinarea procedurilor de operare
specifice, următoarele faze de urgenţă trebuie să fie distinse de centrul sau
filiala centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare:
1. Faza de incertitudine:
1.1. când o persoană a fost raportată ca dispărută
ori o navă sau ambarcaţiune nu a sosit la destinaţie; sau
1.2. când o persoană, navă sau altă ambarcaţiune nu
şi-a semnalat aşa cum fusese prevăzut poziţia ori starea de siguranţă.
2. Faza de alertă:
2.1. când după o fază de incertitudine, încercările
de a stabili legătura cu o persoană, navă sau altă ambarcaţiune au eşuat sau
când cercetările efectuate pe lângă alte surse disponibile au rămas fără
rezultat; ori
2.2. când informaţiile primite indică faptul că
funcţionarea eficientă a unei nave sau altei ambarcaţiuni este compromisă fără
ca aceasta să facă nava să ajungă în situaţie de pericol.
3. Faza de pericol:
3.1. când informaţiile primite indică în mod clar că o
persoană, navă sau ambarcaţiune este în pericol şi are nevoie de asistenţă
imediată; ori
3.2. când după faza de alertă, orice nouă încercare de
a stabili o legătură cu o persoană, navă sau altă ambarcaţiune şi orice
cercetare mai extinsă a rămas fără rezultat, se ajunge la concluzia că există,
fără îndoială, un pericol; ori
3.3. când informaţiile primite indică faptul că
funcţionarea unei nave sau a unei ambarcaţiuni este compromisă într-o asemenea
măsură încât situaţia de pericol este posibilă.
4.5. Proceduri aplicabile de
către centrele şi filialele centrelor de coordonare a operaţiunilor de salvare
în timpul fazelor de urgenţă
4.5.1. După declararea fazei de incertitudine, centrul
sau filiala centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare, după caz, va
iniţia investigaţii pentru a verifica starea de siguranţă a unei persoane, a
unei nave sau ambarcaţiuni pentru a declara faza de alertă.
4.5.2. După declararea fazei de alertă, centrul sau
filiala centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare, după caz, va
extinde ancheta întreprinsă pentru regăsirea persoanei dispărute, a navei sau a
ambarcaţiunii dispărute, va alerta serviciile de căutare şi salvare competente
şi va declanşa procedura necesară, în funcţie de circumstanţele fiecărui caz.
4.5.3. După declararea fazei de pericol, centrul sau
filiala centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare, după caz, va
proceda în conformitate cu prevederile planului de operare, aşa cum este cerut
în paragraful 4.1.
4.5.4. Iniţierea operaţiunilor de căutare şi salvare
când poziţia obiectului căutat este necunoscută
In cazul declanşării unei faze de urgenţă pentru
căutarea unui obiect a cărui poziţie este necunoscută, următoarele măsuri sunt
aplicabile:
1. când există o fază de
urgenţă, un centru sau o filială a centrului de coordonare a operaţiunilor de
salvare, care nu are cunoştinţă că alte centre iau măsurile adecvate, îşi va
lua sarcina de a declanşa acţiunile necesare şi de a se consulta cu alte centre
în scopul desemnării unui centru care să-şi asume responsabilitatea;
2. cu excepţia cazului în care se hotărăşte altfel
printr-o înţelegere între centrele interesate, centrul care urmează a fi
desemnat va fi centrul responsabil pentru zona în care se află obiectul căutat
în momentul ultimei raportări a poziţiei; şi
3. după declararea fazei de pericol, centrul care
coordonează operaţiunile de căutare şi salvare va informa, dacă este necesar,
celelalte centre asupra tuturor circumstanţelor cazului de urgenţă şi asupra
evoluţiei situaţiei.
4.5.5. Informarea persoanelor, navelor sau a altor
ambarcaţiuni care fac obiectul fazei de urgenţă
Atunci când este posibil, centrul sau filiala centrului
de coordonare a operaţiunilor de salvare, responsabil pentru operaţiunile de
căutare şi salvare, va transmite persoanei, navei sau altei ambarcaţiuni care
face obiectul fazei de urgenţă informaţiile asupra operaţiunilor de căutare şi
salvare pe care acest centru le-a
declanşat.
4.6. Coordonarea
operaţiunilor în cazul în care sunt implicate două sau mai multe părţi
In cazul operaţiunilor de căutare şi salvare în care
sunt implicate mai multe părţi, fiecare parte va lua măsuri ce corespund
planurilor de operare prevăzute în paragraful 4.1, atunci când se solicită de
către centrul regional de coordonare a operaţiunilor de salvare.
4.7. Coordonarea
activităţilor de căutare şi salvare la faţa locului
4.7.1. Activităţile unităţilor de căutare şi salvare
şi ale altor mijloace angajate în operaţiunile de căutare şi salvare vor fi
coordonate la faţa locului astfel încât să se obţină rezultatele cele mai
eficiente.
4.7.2. Când mai multe mijloace vor fi angajate în
operaţiunile de căutare şi salvare şi centrul sau filiala centrului de
coordonare a operaţiunilor de salvare consideră că este necesar, persoana cea
mai capabilă trebuie să fie desemnată coordonator la faţa locului, imediat ce
este posibil şi preferabil înainte de sosirea în zona de operaţii a mijloacelor
de salvare.
Coordonatorului la faţa locului trebuie să i se
repartizeze responsabilităţi specifice avându-se în vedere capacităţile sale
aparente de coordonator la faţa locului şi cerinţele operaţionale.
4.7.3. Dacă nu există un centru responsabil de
coordonarea operaţiunilor de salvare sau dacă dintr-un motiv oarecare centrul
responsabil de coordonarea operaţiunilor de salvare nu este apt să coordoneze
misiunea de căutare şi salvare, mijloacele implicate în salvare trebuie să-şi
desemneze, printr-o înţelegere amiabilă, un coordonator la faţa locului.
4.8. Incetarea şi
suspendarea operaţiunilor de căutare şi salvare
4.8.1. Operaţiunile de căutare şi salvare vor
continua, când este posibil, practic până când orice speranţă rezonabilă de a
găsi supravieţuitori încetează.
4.8.2. Centrul responsabil de coordonarea operaţiunilor de salvare sau o filială a centrului de coordonare a
operaţiunilor de salvare va decide când trebuie să întrerupă operaţiunile de
căutare şi salvare. Dacă nu există un astfel de centru implicat în coordonarea
operaţiunilor, coordonatorul de la faţa locului trebuie să ia această decizie.
4.8.3. Când un centru sau o filială a centrului de
coordonare a operaţiunilor de salvare consideră, în baza unor informaţii
sigure, că operaţiunea de căutare şi salvare a fost încununată de succes sau că
situaţia de urgenţă nu mai există, operaţiunea de căutare şi salvare va înceta
şi imediat va informa despre acest lucru orice autoritate, mijloace ori
servicii care au fost implicate sau notificate.
4.8.4. Dacă o operaţiune de căutare la faţa locului
devine impracticabilă şi centrul sau filiala centrului de coordonare a
operaţiunilor de salvare ajunge la concluzia că ar mai putea exista
supravieţuitori, centrul poate suspenda temporar activitatea la faţa locului,
în aşteptarea evoluţiilor viitoare, şi va informa prompt despre aceasta orice
autoritate, mijloace sau servicii implicate ori notificate. Informaţiile
primite ulterior vor fi evaluate şi operaţiunile de căutare şi salvare vor reîncepe în funcţie de aceste informaţii.
CAPITOLUL 5
Sisteme de raportare ale navelor
5.1. Noţiuni generale
5.1.1. Sistemele de raportare ale navelor pot fi
stabilite fie individual de către părţi, fie în cooperare cu alte state, când
se consideră necesar, pentru a facilita operaţiunile de căutare şi salvare.
5.1.2. Părţile care îşi propun să organizeze sistemul
de raportare al navelor vor trebui să ţină cont de recomandările relevante ale
Organizaţiei Maritime Internaţionale. Părţile trebuie, de asemenea, să ţină
cont dacă sistemele existente de raportare sau alte surse care pot da poziţia
navei pot asigura informaţii adecvate pentru regiune şi vor căuta să
minimalizeze rapoartele suplimentare nefolositoare făcute de nave sau nevoia
centrelor de coordonare a operaţiunilor de salvare de a verifica prin sisteme
de raportare multiple pentru a determina navele disponibile în regiune care pot
acorda asistenţă în operaţiunile de salvare şi căutare.
5.1.3. Sistemul de raportare al navelor ar trebui să
asigure informaţii actualizate asupra mişcării navelor pentru ca, în caz de
pericol:
1. să se reducă intervalul dintre momentul pierderii
legăturii cu nava şi momentul începerii operaţiunilor de salvare şi căutare, în
cazul în care nu s-a primit un semnal de pericol;
2. să se poată identifica rapid navele a căror
asistenţă ar putea fi solicitată;
3. să se delimiteze o zonă de căutare cu o suprafaţă
limitată, în cazul în care poziţia unei persoane, nave sau ambarcaţiuni în
pericol este necunoscută sau incertă; şi
4. să se acorde mai uşor asistenţă sau sfaturi
medicale urgente.
5.2. Caracteristici
operaţionale
5.2.1. Sistemele de raportare ale navelor trebuie să
îndeplinească următoarele caracteristici operaţionale:
1. furnizarea informaţiilor, mai ales a programului
de marş şi a raportării poziţiei care ar putea permite determinarea poziţiei
prezente şi viitoare a navelor participante;
2. menţinerea unui curs prestabilit de navigaţie;
3. primirea la intervale corespunzătoare a rapoartelor
de la navele participante;
4. simplitate în concepţie şi exploatare; şi
5. utilizarea pentru raportare
a unui format standardizat şi a unor proceduri agreate pe plan internaţional.
5.3. Tipuri de rapoarte
5.3.1. Sistemul de raportare al navelor trebuie să
conţină următoarele tipuri de rapoarte în conformitate cu recomandările
Organizaţiei Maritime Internaţionale:
1. programul de marş;
2. raportarea poziţiei; şi
3. raportul final.
5.4. Utilizarea sistemelor
5.4.1. Părţile ar trebui să încurajeze navele să-şi
raporteze poziţia atunci când traversează zone în care au fost încheiate
înţelegeri în ceea ce priveşte colectarea de informaţii asupra poziţiilor
navelor în scopuri de căutare şi salvare.
5.4.2. Părţile care colectează informaţii asupra
poziţiei navelor ar trebui, în măsura posibilului, să le comunice, la cerere,
celorlalte state în scopuri de căutare şi salvare.
ANEXA Nr. 2
REZOLUŢIA MSC.155(78)
(adoptată la 20 mai 2004)
Adoptarea amendamentelor la Convenţia internaţională
din 1979 privind căutarea şi salvarea pe mare, amendată
Comitetul Securităţii Maritime:
abrogă art. 28(b) din Convenţia Organizaţiei Maritime
Internaţionale privind funcţiile Comitetului;
abrogă, de asemenea, art. Ill(2)(c) din Convenţia
internaţională din 1979 privind căutarea şi salvarea pe mare (SAR), denumită în
continuare Convenţia, privind procedurile de modificare a anexei la Convenţie, altele decât prevederile
paragrafelor 2.1.4, 2.1.5, 2.1.7, 2.1.10, 3.1.2 sau 3.1.3 din aceasta;
ia notă de Rezoluţia A.920(220), intitulată „Revizuirea
măsurilor de siguranţă şi a procedurilor pentru tratamentul persoanelor salvate pe mare";
abrogă, de asemenea, reglementările Convenţiei
privitoare la prevederile de asistenţă a oricărei persoane aflate în pericol pe
mare fără a se ţine cont de naţionalitatea sau statutul unei astfel de persoane
ori de circumstanţele în care persoana a fost găsită;
ia notă, de asemenea, de art. 98 din Convenţia
Naţiunilor Unite asupra dreptului mării, 1982, privind obligaţia de asistenţă;
ia notă de iniţiativa luată de secretarul general de a
implica agenţiile competente şi specializate ale Naţiunilor Unite şi programele
acestora în analiza prevederilor acestei rezoluţii, în scopul de a agrea
soluţii comune de rezolvare a acestora, într-o manieră consistentă şi
eficientă;
realizează nevoia clarificării procedurilor existente
referitoare la garantarea că persoanei salvate pe mare i se va găsi un loc
sigur, indiferent de naţionalitatea sau statutul acestei persoane ori de
circumstanţele în care aceasta a fost găsită;
realizează că intenţia paragrafului 3.1.9 din anexa la
Convenţie, astfel cum este amendat de prezenta rezoluţie, este de a garanta că
un loc sigur va fi găsit într-un timp rezonabil, pentru fiecare caz în parte.
Se intenţionează pe mai departe ca responsabilitatea de a pune la dispoziţie un
loc sigur sau de a asigura un loc sigur cade în sarcina părţii în a cărei
regiune SAR au fost recuperaţi supravieţuitorii;
considerând, la a 79-a sesiune, că amendamentele
propuse au circulat în conformitate cu art. Ill(2)(a) din Convenţie:
1. adoptă, în conformitate cu art. Ill(2)(c) din
Convenţie, amendamentele la Convenţie al căror text este prevăzut în anexa la
prezenta rezoluţie;
2. hotărăşte, în conformitate cu art. Ill(2)(f) din
Convenţie, că amendamentele se consideră acceptate la 1 ianuarie 2006, dacă
până la această dată nu au notificat obiecţiunile lor la amendamente mai mult
de o treime din părţi;
3. invită părţile la Convenţie să observe că, în
conformitate cu art. Ill(2)(h) din Convenţie, amendamentele trebuie să intre în
vigoare la 1 iulie 2006, după acceptarea acestora în conformitate cu paragraful 2 de mai sus;
4. solicită secretarului general, în conformitate cu
art. Ill(2)(d) din Convenţie, să transmită copii de pe prezenta rezoluţie şi de
pe textul amendamentelor din anexă tuturor părţilor la Convenţie;
5. solicită secretarului general să transmită copii
de pe prezenta rezoluţie şi anexă membrilor Organizaţiei Maritime
Internaţionale care nu sunt părţi la Convenţie;
6. solicită, de asemenea, secretarului general să ia
măsuri corespunzătoare de a urmări iniţiativa interagenţiilor sale în
informarea directă a Comitetului Securităţii Maritime cu privire la procedurile
de asigurare a locurilor sigure pentru persoanele în pericol pe mare, acţiune
pentru care Comitetul se consideră potrivit.
ANEXA la
Rezoluţia MSC. 155(78)
AMENDAMENTE
la Convenţia internaţională din 1979 privind
căutarea şi salvarea pe mare, amendată
CAPITOLUL 2
Organizare şi coordonare
2.1. Măsuri pentru asigurarea şi coordonarea
serviciilor de căutare şi salvare
1. Se va adăuga
următoarea frază la sfârşitul paragrafului existent
2.1.1:
„Noţiunea de persoană aflată în pericol pe mare include
şi persoanele care au nevoie de asistenţă, dar care au găsit refugiu la coastă,
într-un loc izolat al unei zone oceanice, inaccesibilă unui mijloc de salvare,
altul decât cel stipulat în prezenta anexă."
CAPITOLUL 3
Cooperarea dintre state
3.1. Cooperarea dintre state
2. In paragraful 3.1.6, cuvântul „şi" va fi şters în subparagraful
2, punctul este înlocuit cu „;şi" în subparagraful 3 şi următorul nou
subparagraf, 4, se adaugă după subparagraful 3 existent:
„4. să facă înţelegerile necesare în cooperarea cu alte
centre de coordonare a operaţiunilor de salvare pentru a identifica
locul/locurile cel/cele mai potrivit/potrivite pentru debarcarea persoanelor
găsite în pericol pe mare."
3. Se va adăuga următorul nou paragraf, 3.1.9, după
paragraful 3.1.8 existent:
„3.1.9. Părţile îşi vor coordona acţiunile şi vor
coopera pentru a se asigura că acei comandanţi de nave care acordă asistenţă
îmbarcând persoane aflate în pericol pe mare sunt scutiţi de obligaţia privind devierea minimă de la
voiajul planificat, cu condiţia ca această scutire a comandanţilor de navă de
la această obligaţie să nu pună în pericol siguranţa vieţii pe mare. Partea
responsabilă pentru regiunea de căutare şi salvare în care are loc o asemenea
asistenţă îşi va exercita responsabilitatea prioritară pentru a se asigura că
coordonarea şi cooperarea au loc astfel încât supravieţuitorii asistaţi sunt
debarcaţi de la bordul navei de asistenţă şi predaţi într-un loc sigur,
avându-se în vedere circumstanţele specifice ale cazului şi liniile directoare
ale Organizaţiei Maritime Internaţionale. In aceste cazuri părţile relevante
vor lua măsuri pentru ca această debarcare să se facă cât mai repede posibil, în
mod rezonabil."
CAPITOLUL 4
Proceduri de operare
4.8. Terminarea şi suspendarea operaţiunilor de
căutare şi salvare
4. Următorul nou
paragraf, 4.8.5, se va adăuga după paragraful 4.8.4 existent:
„4.8.5. Centrul ori filiala centrului de coordonare a
operaţiunilor de salvare pe mare interesată va iniţia procesul de identificare
a celui/celor mai potrivit/potrivite loc/locuri pentru debarcarea persoanelor
găsite în pericol pe mare şi va informa nava sau navele ori alte părţi
interesate, în consecinţă."