DECIZIE   Nr. 550 din 9 aprilie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 368 din 1 iunie 2009

Ioan Vida                               - preşedinte

Nicolae Cochinescu               -judecător

Aspazia Cojocaru                  -judecător

Acsinte Gaspar                      -judecător

Petre Lăzăroiu                       -judecător

Ion Predescu                         -judecător

Puskas Valentin Zoltan          -judecător

Augustin Zegrean                  -judecător

Iuliana Nedelcu                      - procuror

Fabian Niculae                      - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 2 din Codul de procedura penală, excepţie ridicată de Gigei Mihai în Dosarul nr. 8.622/271/2007 al Judecătoriei Oradea - Secţia penală.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 5 noiembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 8.622/271/2007, Judecătoria Oradea - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Excepţia a fost ridicată de Gigei Mihai, inculpat în dosarul menţionat.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că dispoziţiile legale atacate contravin prevederilor art. 24 şi art. 61 din Constituţia României şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât lasă la aprecierea organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată asistarea juridică a învinuitului sau inculpatului, în ipoteza în care acesta „nu şi-ar putea face singur apărarea", ceea ce este de natură să genereze soluţii arbitrare şi nedrepte.

Instanţa de judecată opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului  si Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, dispoziţii ce au următorul conţinut: „Asistenţa juridică este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este reţinut sau arestat chiar în altă cauză, când faţă de acesta a fost dispusă măsura de siguranţă a internării medicale sau obligarea la tratament medical chiar în altă cauză ori când organul de urmărire penală sau instanţa apreciază că învinuitul ori inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează să fie respinsă.

Faptul că textul legal lasă la aprecierea organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată asistarea juridică a învinuitului sau inculpatului, în ipoteza în care acesta „nu şi-ar putea face singur apărarea", nu contravine prevederilor art. 24 din Constituţia României şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ci constituie, de fapt, o măsură de protecţie a învinuitului sau inculpatului.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gigei Mihai în Dosarul nr. 8.622/271/2007 al Judecătoriei Oradea - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 aprilie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae