ORDIN Nr. 1975
din 12 iulie 2010
pentru aprobarea Normelor
tehnice privind determinarea valorii în vama pentru bunurile introduse în
Romania de catre persoanele fizice
ACT EMIS DE:
MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 494 din 16 iulie 2010
Având în vedere prevederile art. I din Hotărârea
Guvernului nr. 544/2010 pentru modificarea art. 79 alin. (3) din Regulamentul
de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.
707/2006,
în temeiul prevederilor art. 10 alin. (4) din Hotărârea
Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului
Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare,
ministrul finanţelor publice emite următorul ordin:
Art. 1. - Se aprobă Normele tehnice privind
determinarea valorii în vamă pentru bunurile introduse în România de către
persoanele fizice, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul
ordin.
Art. 2. - (1) Prezentul ordin se publică în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
(2) La data intrării în vigoare a prezentului ordin se
abrogă Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.076/2006 pentru aprobarea
valorilor în vamă, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577
din 4 iulie 2006.
Ministrul finanţelor publice,
Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu
ANEXA
NORME TEHNICE
privind determinarea valorii în vamă pentru bunurile
introduse în România, de către persoanele fizice
Art. 1. - Determinarea valorii în vamă pentru bunurile
introduse în România de către persoanele fizice se determină în conformitate cu
prevederile titlului II - capitolul 3 din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/92 al
Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, cu
modificările şi completările ulterioare, şi ale părţii I titlul V din
Regulamentul (CEE) nr. 2.454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a
unor dispoziţii de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2.913/92 al Consiliului,
cu modificările ulterioare.
Art. 2. - Pentru determinarea valorii în vamă a
oricăror bunuri care sunt introduse în România de către persoanele fizice se
utilizează ca bază de calcul preţul efectiv plătit sau de plătit pentru
acestea, potrivit art. 29 din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/92 al Consiliului,
prevăzut în facturi sau alte documente fiscale echivalente emise pentru
bunurile respective.
Art. 3. - In cazul în care valoarea în vamă nu poate fi
determinată prin aplicarea prevederilor art. 2, se aplică prevederile art. 30
şi 31 din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/92 al Consiliului, valoarea în vamă
astfel determinată având caracter definitiv.
Art. 4. - Determinarea valorii în vamă pentru
bijuteriile din metale preţioase pentru care nu pot fi prezentate facturi sau
documente fiscale echivalente se va face pe baza cotatiei gramului de aur,
publicată de Banca Naţională a României, precum şi a expertizelor privind
manopera, efectuate, la cererea şi pe cheltuiala persoanei fizice solicitante,
de persoanele juridice sau persoane fizice autorizate, potrivit reglementărilor
în vigoare, pentru efectuarea unor astfel de activităţi.
Art. 5. - Evaluarea bunurilor culturale, de colecţie
sau cu o valoare numismatică ori pentru trofeele de vânătoare, pentru care nu
pot fi prezentate facturi sau documente fiscale echivalente, în vederea
determinării valorii în vamă a acestora, se poate face luându-se în considerare
valoarea comunicată de o instituţie abilitată ori de o societate comercială de
profil ori cea stabilită în urma unei expertize efectuate de persoane
autorizate.
Art. 6. - Pentru bunurile introduse în România prin
trimiteri poştale de o persoană fizică, pentru care nu pot fi prezentate
facturi sau alte documente fiscale echivalente, valoarea în vamă se determină
luându-se în considerare valorile înscrise în documentele puse la dispoziţia
autorităţii vamale de către expeditor.
Art. 7. - Valoarea în vamă poate fi stabilită şi pe
baza valorii declarate de persoana fizică. Acest criteriu se ia în considerare
în cazul în care nu există suspiciuni de subevaluare, fiind utilizat şi în
cazul bunurilor uzate, al tipăriturilor, medicamentelor, animalelor şi
păsărilor de companie, precum şi altele asemenea.
Art. 8. - In cazul în care se ia în considerare
valoarea declarată de persoana fizică deţinătoare a bunului, aceasta va depune
la autoritatea vamală o declaraţie pe propria răspundere, completată olograf,
din care să rezulte valoarea bunurilor în cauză. Această declaraţie va conţine
în mod obligatoriu angajamentul persoanei de a plăti eventualele diferenţe, în
cazul în care la verificări ulterioare se constată că acestea se datorează.
Art. 9. - In situaţii de excepţie, pentru bunurile ale
căror valori în vamă nu pot fi determinate conform prezentelor norme de către
birourile vamale, la solicitarea acestora, valorile în vamă se determină de
Autoritatea Naţională a Vămilor, cu respectarea prevederilor art. 31 alin. (2)
din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/92 al Consiliului.
Art. 10. - (1) Atunci când există suspiciuni cu privire
la valoarea în vamă declarată pentru bunurile introduse în România de persoane
fizice şi pentru determinarea acesteia pe baza valorii de tranzacţie este
necesară prezentarea unor documente sau justificări suplimentare, determinarea
definitivă a valorii în vamă se amână.
(2) In situaţia prevăzută la alin. (1), titularul
operaţiunii are dreptul să ridice bunurile din vamă, cu condiţia să constituie
o garanţie suficientă în formele prevăzute la art. 193 şi 194 din Regulamentul
(CEE) nr. 2.913/92 al Consiliului.
(3) In înţelesul prezentelor norme, termenul garanţie
suficientă reprezintă cuantumul drepturilor de import, precum şi al altor
taxe şi impozite, datorate la punerea în liberă circulaţie a bunurilor
aparţinând persoanelor fizice, calculat pe baza valorii în vamă, determinată cu
titlu provizoriu, din care se deduce cuantumul drepturilor de import, precum şi
alte taxe şi impozite, calculat pe baza valorii în vamă declarată de titularul
operaţiunii pentru bunurile respective.
(4) In situaţia amânării determinării definitive a
valorii în vamă, cuantumul drepturilor de import, precum şi al altor taxe şi
impozite, calculat pe baza valorii în vamă declarată de titularul operaţiunii,
se încasează cu titlu definitiv de biroul vamal, iar garanţia determinată
potrivit prezentelor norme se constituie la biroul vamal la care se efectuează
formalităţile vamale de punere în liberă circulaţie, înainte de acordarea
liberului de vamă.
(5) In cazul în care, în termen de 30 de zile de la
data ridicării bunurilor din vamă, titularul operaţiunii nu prezintă documente
şi justificări concludente privind determinarea valorii în vamă, autoritatea
vamală procedează la executarea garanţiei, operaţiunea fiind considerată
încheiată.
Art. 11. - (1) In scopul aplicării prezentelor norme,
autoritatea vamală va utiliza o bază de date în materie de evaluare, ca
instrument al analizei de risc.
(2) Baza de date prevăzută la alin. (1) se avizează de
ministrul finanţelor publice.