ORDIN   Nr. 1710 din 1 noiembrie 2007

privind aprobarea documentatiei necesare in vederea instituirii regimului de arie naturala protejata de interes national

ACT EMIS DE: MINISTERUL MEDIULUI SI DEZVOLTARII DURABILE

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 815 din 29 noiembrie 2007

In temeiul prevederilor art. 8 alin. (4) şi ale art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice,

în temeiul art. 5 alin. (7) din Hotărârea Guvernului nr. 368/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile,

ministrul mediului şi dezvoltării durabile emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Normativul de conţinut al documentaţiei necesare în vederea instituirii regimului de arie naturală protejată de interes naţional, conform anexei care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

p. Ministrul mediului şi dezvoltării durabile,

Silviu Stoica,

secretar de stat

ANEXĂ

NORMATIVUL DE CONŢINUT

al documentaţiei necesare în vederea instituirii regimului de arie naturală protejată de interes naţional

Propunerile pentru desemnarea unor noi arii naturale protejate de interes naţional se vor face ţinându-se cont de următorul normativ de conţinut al documentaţiei.

A. Criterii de selecţie care stau la baza desemnării unor arii naturale protejate

Criteriile care se au în vedere în procesul de selecţie a unor zone pentru a deveni arii naturale protejate sunt:

1. Importanţa pentru mediu. In cadrul acestui criteriu trebuie să fie făcută o descriere a caracteristicilor naturale ale terenului (folosinţa actuală), din care să rezulte importanţa conservării acestui teren la nivel naţional (de ce este nevoie ca acest teren să fie conservat la nivel naţional). De asemenea, trebuie luate în considerare importanţa speciilor de plante şi animale sălbatice, precum şi populaţiile care există în interiorul sitului. Alături de acestea pot fi luate în considerare şi alte servicii de mediu generate de zona respectivă, cum sunt: sursă de apă, frumuseţea peisajului, fixarea de carbon, prevenirea eroziunii solului şi altele. In cadrul acestui criteriu există 3 categorii de zone care pot fi declarate arii naturale protejate:

- zonele care au valoare intrinsecă datorită beneficiilor de mediu produse de către resursele naturale în interiorul limitelor lor. Aceste zone pot să conţină specii sau ecosisteme-cheie, să ofere protecţie pentru surse de apă etc;

- zonele care sunt menţinute în starea lor naturală şi care au o localizare strategică pentru un coridor ecologic sau pentru alt sit, chiar dacă beneficiile ecologice din interiorul limitelor lor nu sunt foarte importante. Acestea sunt importante pentru reţeaua de arii naturale protejate datorită rolului lor de conectivitate între siturile-cheie ale reţelei naţionale de arii naturale protejat, ca un concept de protecţie integrată. De exemplu, speciile de floră şi faună din aceste terenuri nu sunt unice şi nici nu necesită o protecţie deosebită în raport cu alte arii naturale protejate, totuşi conservarea lor este esenţială în vederea menţinerii conectivităţii unor coridoare ecologice sau a integrităţii ecosistemelor din interiorul unei arii naturale protejate;

- zonele care au fost degradate anterior, dar sunt valoroase pentru localizarea lor, cum sunt zonele din vecinătatea ariilor naturale protejate mai mari sau a coridoarelor ecologice şi care au potenţial de reconstrucţie ecologică, de exemplu Lunca Dunării.

De asemenea, în funcţie de importanţa sau rolul acţiunilor de protejare se disting:

-   zone identificate pentru a proteja calităţi naturale deosebite, cu absenţa intervenţiei antropice;

-  zone cu rol în protejarea unor zone de semnificaţie naţională şi internaţională naturale şi pitoreşti;

- zone care conţin mostre reprezentative de regiuni naturale mari, în care habitatele sunt importante din punct de vedere peisagistic, recreaţional etc;

-  zone cu rol în conservarea habitatului unor specii importante;

- areale care au rolul de a conserva zone având cel puţin două treimi în stare naturală.

2.  Localizarea. Aşa cum s-a indicat în primul criteriu, sunt preferate zonele localizate în arealele prioritare pentru conservare la nivel naţional. Astfel, este de dorit ca propunerile să aibă în vedere acele zone care sunt la limita sau în apropierea ariilor naturale protejate sau acelea care sunt localizate în coridoarele ecologice. De asemenea, sunt preferate acele zone care au fost desemnate ca situri Natura 2000 sau care au alte desemnări internaţionale (rezervaţii ale biosferei, situri Ramsar, situri ale patrimoniului universal, geoparcuri, IBAs etc).

3.  Mărimea sitului. Este de dorit ca ariile naturale protejate să aibă o mărime minimă, care să poată asigura protecţia zonei propuse; totuşi trebuie evitat riscul de a lăsa în afară zone mici, dar importante pentru conservare. Din acest motiv, mărimea sitului nu este un criteriu relevant care să demonstreze importanţa zonei pentru mediu. Din punct de vedere al mărimii sitului se pot distinge:

- arii naturale cu suprafaţă mare, cuprinse între câteva zeci şi câteva sute de hectare; în cadrul acestor categorii de arii protejate pot fi cuprinse parcurile naţionale, parcurile naturale, rezervaţiile naturale etc;

- arii naturale cu o suprafaţă medie, între câteva hectare şi câteva zeci de hectare; din această categorie pot fi amintite rezervaţiile ştiinţifice, rezervaţiile naturale etc;

- arii naturale cu suprafaţă mică, având o mărime de cel mult câteva hectare; aceste areale sunt reprezentate în special de monumente ale naturii, dar şi de rezervaţii de mici dimensiuni, cu precădere rezervaţii cu caracter speologic, geologic etc.

4.   Forma de proprietate. Aceasta are o semnificaţie deosebită în selecţia şi administrarea zonelor protejate. Deşi cele mai multe din suprafeţele din ariile protejate se află în proprietate publică, nu sunt excluse nici suprafeţele proprietate privată sau mixtă, acestea oferind mai multe surse financiare sau răspunzând unor cerinţe proprii diferitelor perimetre.

5.  Obiectivele de conservare. Cel care face propunerea unei noi arii naturale protejate trebuie să stabilească/să specifice clar scopul/obiectivul pentru care aria naturală protejată este propusă şi de ce această propunere este relevantă pentru priorităţile sistemului naţional de arii naturale protejate. Care sunt speciile sau ecosistemele pentru care se doreşte protejarea acestei zone? Care sunt obiectivele? Trebuie să precizeze dacă importanţa pentru mediu a zonei propuse coincide cu obiectivele de conservare propuse de iniţiator sau cu cele ale proprietarului ori administratorului terenului. De exemplu, dacă o zonă este importantă pentru populaţia de urşi, unul din obiectivele de conservare trebuie să fie protecţia populaţiei şi a habitatului acesteia. Dacă aceste obiective concură cu obiectivele de conservare ale sistemului naţional de arii naturale protejate, atunci zona poate fi declarată arie naturală protejată. Scopul pentru care se creează aria naturală protejată va avea în vedere:

-  protecţia, în care principalul obiectiv al protejării este conservarea habitatului şi a speciilor existente aici şi în care singura activitate permisă este cea de cercetare;

- protecţia şi utilizarea durabilă, în conformitate cu fiecare categorie de management al ariei naturale protejate, în care alături de protecţie sunt admise şi anumite activităţi, cum ar fi activităţile turistice (ecoturism), alte activităţi economice tradiţionale desfăşurate de comunităţile locale din interiorul ariilor protejate (de exemplu, păşunat, exploatare forestieră etc).

6.  Managementul viitor. Acesta trebuie să reprezinte o descriere detaliată a activităţilor care se vor desfăşura în interiorul sitului în viitor. De asemenea, trebuie inclusă o descriere a măsurilor de management care urmează să fie luate în concordanţă cu obiectivele ariei naturale protejate. După modul de conservare a biodiversităţii, ariile naturale protejate se clasifică în:

- arii naturale protejate în cadrul cărora nu sunt necesare intervenţii manageriale;

-  arii naturale protejate în cadrul cărora sunt necesare intervenţii active din partea autorităţii de management (de exemplu, pentru reconstrucţia ecologică a unor zone).

Nivelul la care se exercită managementul determină clasificarea zonelor protejate în:

- zone în care managementul este al autorităţii cu cea mai înaltă competenţă având jurisdicţie la nivel naţional (de exemplu, un minister);

- areale în care managementul se exercită la nivel naţional, aparţinând guvernului naţional sau altui nivel guvernamental (de exemplu, o agenţie guvernamentală);

- perimetre în care managementul aparţine unor organizaţii nonprofit, regii autonome, corporaţii sau organisme private;

- teritorii cu un management mixt aparţinând unui mozaic de proprietari publici şi privaţi, existând o varietate de regimuri de administrare.

7.   Nivelul de desemnare. In această categorie pot fi cuprinse:

- arii naturale protejate desemnate la nivel local prin acte normative ale autorităţilor publice locale (nu fac obiectul acestui act normativ);

- arii naturale protejate desemnate la nivel naţional, care pot forma reţeaua de arii naturale protejate a unei ţări (rezervaţii ştiinţifice, parcuri naţionale, monumente ale naturii, rezervaţii naturale, parcuri naturale);

- arii naturale protejate desemnate la nivel internaţional de către organisme abilitate în acest sens: rezervaţii ale biosferei, situri ale patrimoniului mondial, zone umede de importanţă internaţională - situri Ramsar, geoparcuri, situri Natura 2000 (nu fac obiectul acestui act normativ).

8.  Destinaţia pentru turism. Din acest punct de vedere se disting:

- arii naturale protejate în care turismul este interzis sau reglementat în mod strict (cum este cazul rezervaţiilor ştiinţifice);

- areale în care accesul publicului se face printr-un control riguros (zone de protecţie strictă, zone de protecţie integrală, peşteri, zone sălbatice etc);

-  zone în care turismul reprezintă o activitate curentă (parcuri naturale).

Faţă de cele prezentate, în teoria şi practica de specialitate se întâlnesc şi alte modalităţi de structurare a ariilor protejate, determinate de nevoile de gestiune a resurselor sau de legislaţia specifică fiecărei ţări. Acestea atestă diversitatea zonelor, pe de o parte, şi interesul de care ele s-au bucurat, pe de altă parte.

B. Cerinţe pe care trebuie să le îndeplinească un sit pentru a fi desemnat ca arie naturală protejată

In procesul de selecţie a unor areale, pentru ca acestea să fie protejate, se stabilesc o serie de cerinţe, condiţii pe care trebuie să le îndeplinească zonele, şi anume:

- Arealul biogeoqrafic:

• existenţa unor specii deflora şi faună, caracteristici naturale rare sau reprezentative etc. pentru o „regiune" biogeografică (de exemplu, o pădure de stejar în zona de câmpie);

•  existenţa unor elemente de unicat sau a unor trăsături geologice/naturale extraordinare.

- Calităţile ecologice:

• procese ecologice sau sisteme de susţinere a vieţii;

•  integritatea sau gradul în care arealul cuprinde un întreg ecosistem, de sine stătător sau în asociaţie cu alte arii protejate, capabil să asigure menţinerea habitatelor/speciilor pe termen lung;

• diversitatea habitatelor;

•  prezenţa unor habitate pentru specii rare, vulnerabile sau aflate în pericol;

•  prezenţa unor areale „pepiniere" sau de reproducere (de exemplu, locuri de cuibărit etc);

• prezenţa unor areale de hrănire, înmulţire sau odihnă;

• existenţa unui habitat rar sau unic pentru o anumită specie;

• gradul diversităţii genetice în interiorul speciilor.

- Autenticitatea, respectiv măsura în care arealul a fost conservat sau nu a fost subiectul schimbărilor provocate de om.

-  Importanţa economică, respectiv contribuţia economică potenţială a sitului datorată protecţiei acestuia (de exemplu, protecţia unui areal pentru recreere, existenţă, utilizarea sa în beneficiul comunităţii locale, aprecierea de către turişti sau alte categorii de persoane ori a unui refugiu pentru cuibărit, areal sau sursă pentru specii importante din punct de vedere economic).

- Importanţa socială se regăseşte prin faptul că există sau reprezintă o valoare potenţială pentru comunităţile locale, naţionale sau internaţionale, deoarece are calităţi recreaţionale, istorice, de patrimoniu, tradiţionale, estetice şi educaţionale semnificative.

- Importanţa ştiinţifică este dată de valoarea pentru cercetare şi monitorizare.

- Importanţă naţională sau internaţională:

• existenţa unei desemnări naţionale sau internaţionale;

•  potenţial pentru a fi inclus într-un sistem naţional sau internaţional.

- Posibilitate de realizare din punct de vedere practic:

• gradul de izolare faţă de influenţele distructive din afară;

• acceptabilitate socială şi politică, gradul de sprijin din partea comunităţii;

• accesibilitate pentru educaţie, turism şi recreere;

• compatibilitate cu utilizatorii existenţi, în particular cu localnicii;

• uşurinţa aplicării măsurilor de management sau compatibilitatea cu regimuri de management existente.

-  Dualitate sau replică, ce rezidă în faptul că zonele protejate, în particular atunci când sunt mici, pot fi subiectul unor influenţe devastatoare distructive, deopotrivă din partea omului sau a naturii, de exemplu prin păşunatul intensiv într-o zonă montană cu specii de floră rare. Prin urmare, este de dorit ca acolo să se creeze un areal protejat mai mare, prezervând astfel mai multe habitate, nu numai un simplu tip de ecosistem major, într-un sistem reprezentativ.

C. Criterii de selecţie a siturilor în funcţie de categoria de management

Selecţia ariilor naturale protejate de interes naţional în funcţie de categoria de management se face în mod diferenţiat, pornindu-se de la obiectivele specifice fiecărei categorii în parte. Astfel, criteriile pentru selecţia ariilor naturale protejate în funcţie de categoria de management propusă de Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii (UICN) sunt:

- Rezervaţii ştiinţifice (categoria I UICN):

•  arealul trebuie să fie suficient de mare pentru a asigura integritatea ecosistemelor sale şi pentru a realiza obiectivele de management pentru care este protejat;

• arealul trebuie să fie în mod semnificativ ferit de intervenţia directă a omului şi capabil să rămână aşa;

•  conservarea biodiversităţii acestui areal trebuie să fie realizată prin protecţie, fără să necesite intervenţii manageriale asupra sa sau asupra peisajului (cum este în cazul categoriei IV).

- Parcuri naţionale (categoria a II-a UICN):

• arealul trebuie să conţină mostre reprezentative de regiuni naturale mari, trăsături sau peisaje, în care speciile de plante şi animale, habitatele şi siturile geomorfologice sunt importante din punct de vedere spiritual, peisagistic, educaţional, recreaţional şi turistic;

• arealul trebuie să fie suficient de mare pentru a conţine unul sau mai multe ecosisteme intacte, nealterate material de ocuparea şi exploatarea curentă umană.

- Monumente ale naturii (categoria a III-a UICN):

•  arealul trebuie să conţină una sau mai multe trăsături de importanţă semnificativă (trăsăturile naturale potrivite includ cascade spectaculoase, peşteri, cratere, locuri fosilifere, dune de nisip şi trăsături marine, împreună cu fauna sau flora unică ori reprezentativă; trăsăturile culturale asociate pot include picturi rupestre, faleze înalte fortificate, situri arheologice sau situri naturale care prezintă o importanţă deosebită pentru comunitatea locală);

•  arealul trebuie să fie suficient de mare pentru protejarea integrităţii trăsăturilor şi legăturilor cu zonele imediat înconjurătoare.

- Rezervaţii naturale (categoria a IV-a UICN):

• arealul trebuie să joace un rol important în protecţia naturii şi supravieţuirea speciilor (de exemplu, zone de cuibărit, zone umede, guri de vărsare a unor râuri, păşuni, păduri, albii de râuri, tinoave, chei, habitat al unor specii protejate etc);

• arealul trebuie să fie acolo unde protecţia habitatului este esenţială pentru prosperitatea florei de importanţă naţională sau locală ori pentru fauna locală sau migratoare;

•  conservarea acestor habitate şi specii poate depinde de intervenţia activă prin măsuri de management pentru a asigura menţinerea habitatelor şi/sau în vederea protejării anumitor specii, grupuri de specii sau comunităţi biotice;

•   mărimea acestui areal poate depinde de suprafaţa necesară speciilor pentru a fi protejate şi poate varia de la dimensiuni relativ mici la dimensiuni foarte mari.

- Parcuri naturale (categoria a V-a UICN):

• arealul trebuie să posede peisaje (ecosisteme) de o calitate pitorească deosebită, cu diverse habitate asociate, faună şi floră, împreună cu manifestări unice sau tradiţionale ale modului de utilizare a terenului şi comunităţi sociale locale care au dovedit de-a lungul timpului creativitate în ceea ce priveşte realizarea aşezărilor umane, datinile/obiceiurile locale, mijloacele de existenţă şi credinţele.

D. Studiul de fundamentare ştiinţifică necesar în vederea instituirii regimului de arie naturală protejată trebuie să conţină:

Studiul de fundamentare ştiinţifică în vederea instituirii regimului de arie naturală protejată trebuie să fie structurat ţinând cont de următoarele aspecte:

1.  Numele ariei protejate (de preferat, preluat din toponimia locală sau adaptat după aceasta).

2. Categoria propusă pentru aria naturală protejată (conform prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice).

3.  Obiectivul ariei protejate (succint, scopul pentru care se propune conservarea ariei).

4.  Localizarea:

4.1. coordonatele geografice şi coordonatele Stereo 1970 ale centrului ariei, iar la ariile relativ întinse, şi ale limitelor, pe direcţia punctelor cardinale sau în punctele de inflexiune;

4.2. încadrare/acoperire în sistem UTM (caroiaj 10x10 km, 50 x 50 km);

4.3.  descrierea narativă a limitelor ariilor (se vor lua în considerare repere identificabile în teren, fie naturale, fie realizate de om; în cazul bazinelor acvatice, se va trasa o linie imaginară paralelă cu malul, la circa 20 m de acesta, la cota maximă a apei);

4.4. situaţia cadastrală. Regimul de proprietate al terenurilor (se vor evita pe cât posibil arii aflate în proprietate particulară);

4.5. suprafaţa;

4.6.  localitatea, judeţul;

4.7.  unitatea fizico-geografică;

4.8. căile de acces.

5. Caracterizarea ariei protejate:

5.1. descrierea aspectului general al ariei;

5.2.  structura geologică (se va detalia în cazul rezervaţiilor geologice);

5.3. sol (pedologie);

5.4. ape (hidrologie);

5.5. climat local;

5.6. flora şi vegetaţia:

• speciile de plante pentru care se propune înfiinţarea ariei protejate;

• specii rare şi periclitate, conform Listei Roşii. Specii/subspecii/varietăţi endemice. Specii cu importanţă fitogeografică. Specii ocrotite prin convenţii internaţionale sau prin legislaţia naţională. Specii de interes comunitar;

• asociaţii vegetale. Ecosisteme/habitate naturale (cu sublinierea celor prioritare sau de interes comunitar). Tipuri de habitate listate în anexele la Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 57/2007;

• ecosisteme antropogene;

• modificări/evoluţii/alterări recente ale ecosistemelor locale;

5.7. fauna:

• specii de animale pentru a căror ocrotire se propune instituirea ariei protejate (prezentare pe grupe de animale);

• specii rare, vulnerabile, periclitate. Specii/subspecii endemice (Se vor marca.) Specii ocrotite prin convenţii internaţionale sau prin legislaţia naţională. Specii de interes comunitar;

•  la păsări se vor diferenţia speciile clocitoare de cele neclocitoare;

• la mamifere şi păsări se vor include date asupra efectivelor speciilor.

NOTĂ:

Se vor aborda/dezvolta acele paragrafe care corespund cu profilul ariei propuse spre protejare.

6. Zonarea internă (opţional). Propunerea unei/unor zone de protecţie strictă şi/sau de protecţie integrală pe cuprinsul ariei protejate, argumentată. Pentru rezervaţii ştiinţifice este nevoie de documentaţii separate.

7. Starea ariei, presiune antropică, amenajări şi/sau construcţii existente şi proiectate (în plus, situaţia din zona înconjurătoare; existenţa unor obiective care ar putea avea influenţe negative asupra ariei).

8.  Măsuri minimale propuse în vederea conservării ariei.

ANEXE

a) Hartă generală (a ţării, a judeţului) cu marcarea locaţiei ariei.

b) Hartă topografică/geomorfologică, la o scară convenabilă, în funcţie de întinderea ariei (de exemplu, 1:5.000, 1:25.000). Limitele vor fi realizate în sistem GIS proiecţie Stereographic 1970. Marcarea zonării interne, dacă se propune o asemenea zonare. Se vor anexa temele (shape-urile) limitelor sau ale altor repere ale ariei naturale protejate, în format digital, ca vectori cu referinţă geografică în format electronic.

c) Harta amenajamentelor silvice (la arii situate integral sau parţial în fond forestier), plus lista unităţilor de producţie/ amenajistice incluse în aria propusă.

d) Categoriile de folosinţă ale terenurilor, cu evidenţierea tipului de proprietate al acestora (opţional, hartă după modelul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură, cu evidenţierea proprietarilor).

e) Hartă geobotanică [distribuţia fitocenozelor/asociaţiilor identificate (în cazul unor suprafeţe restrânse) sau a alianţelor de vegetaţie (la suprafeţe mari)] - opţional.

f) Hartă cu localizarea speciilor-ţintă (plante, animale) - opţional.

g) Alte hărţi specifice (de exemplu, geologică, pedologică, hidrografică etc.) - opţional.

h) Fotografii de ansamblu şi de detaliu - opţional.

i) Date de identificare a celui care propune (instituţia - colectivul care a întocmit documentaţia - coordonator - date de contact).

j) Punctul de vedere şi/sau avizul autorităţii/autorităţilor publice locale. Punctul de vedere al direcţiei silvice, al direcţiei agricole, al societăţilor comerciale implicate sau al proprietarilor şi/sau al administratorilor terenurilor, după caz.

k) Avizul Academiei Române - Comisia pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii

l) Data. Semnătura. Parafa (pentru documentaţii transmise de instituţii sau alte persoane juridice).

E. Formular standard pentru caracterizarea ariei naturale protejate

ROMÂNIA

MINISTERUL MEDIULUI Şl DEZVOLTĂRII DURABILE

Direcţia protecţia naturii, biodiversitate, biosecuritate

FORMULAR STANDARD

pentru caracterizarea ariilor naturale protejate

1. Denumirea ariei naturale protejate:

2. Codul ariei naturale protejate1

3. Incadrarea teritorial-administrativă

Judeţul/judeţele
Localitatea/localităţile pe al căror teritoriu administrativ se află aria

1) Va fi atribuit de autoritatea publică centrală care răspunde de ariile naturale protejate.

4. Categoria şi tipul ariei naturale protejate (marcaţi cu x)

Categoria

Caracteristici tipologice

I

II

III

IV

V

VI

R

P

B

b

z

g

s

p

f

m

u

pj

SPA

SCI

Aria protejată

Include:

Este inclusă în:

Transfrontalieră cu:

5. Suprafaţa/lungimea

Suprafaţa (ha)
Lungimea (m)

6. Altitudinea

Maximă	Minimă	Medie

7. Statutul legislativ (actul de declarare)

Tipul actului	Lege	JMC	HCM	HG	OM	OG	CJ	CL	Altele
Nr.
Data

8. Localizarea geografică

8.1.
Coordonate geografice		N	S	E	V	Central
	Latitudine
	Longitudine

8.2
Indicativul hărţilor topografice	1:25.000
	1:5.000
	Altă scară

8.3.
Delimitare descriptivă2)	Limita	Descrierea
	N
	NE
	E
	SE
	S
	SV
	V
	NV

9. Căile de acces (marcaţi cu x)

CFR	CFF	DN	DJ	DL	DF	DA	T

Detaliere: Localităţi apropiate:

2) Se va face o descriere narativă a limitelor, având ca model descrierea din actele normative adoptate anterior (de exemplu, Hotărârea Guvernului nr. 230/2003 privind delimitarea rezervaţiilor biosferei, parcurilor naţionale şi parcurilor naturale şi constituirea administraţiilor acestora, cu modificările ulterioare, Hotărârea Guvernului nr. 2.151/2004 privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone etc).

10. Incadrarea în Regiunea Biogeografică Europeană (conform regiunilor biogeografice europene existente în ţara noastră):

Alpină          

Continentală

Panonică

Stepică

Pontică

11. Incadrarea în Euroregiunea României (conform Strategiei naţionale pentru conservarea biodiversităţii)

Nr.	Euroregiunea
1.	Carpaţii Orientali
2.	Carpaţii Meridionali
3.	Munţii Banatului
4.	Munţii Apuseni
5.	Podişul Transilvaniei
6.	Subcarpaţii Getici
7.	Subcarpaţii de Curbură
8.	Podişul Sucevei
9.	Dealurile Banatului
10.	Dealurile Crişanei
11.	Câmpia Someşului

Nr.	Euroregiunea
12.	Câmpia Banatului şi Crişurilor
13.	Câmpia Moldovei
14.	Podişul Central al Moldovei
15.	Podişul Getic
16.	Câmpia Găvanu-Burdea
17.	Silvostepa Câmpiei Române
18.	Stepa Câmpiei Române
19.	Podişul Dobrogei
20.	Lunca inundabilă a Dunării
21.	Delta Dunării
22.	Marea Neagră

12. Localizarea biogeografica

Coordonate biogeografice

13. Criterii de identificare a habitatelor (marcaţi cu x)

13.1
Vegetaţie
Alpină
Subalpină
Pădure
Pajişti
Păşuni
Fâneţe
Stâncării
Dune
Săraturi
Stepă
Zone umede
Mlaştini/turbării

13.2
Geomorfologice
Munte
Platou
Piemont
Podiş
Deal
Câmpie
Terasă
Luncă
Râu
Lac
Baltă
Litoral
Mare
Izvor
Căldare glaciară
Chei
Defileu
Peşteră
Relief carstic exogen
Dune de nisip
Stâncării

13.3
Geologice
Domeniul cristalin
Domeniul sedimentar
Domeniul eruptiv
Izvor termal
Izvor mineralizat
Emanaţii de gaze şi noroi
Alte aspecte postvulcanice
Fereastră geologică
Petec de acoperire
Olistolite
Aflorimente
Depozit fosilifer
Aspecte mineralogice rare

14. Principalele tipuri de habitate din aria naturală protejată (marcaţi cu x)

Tipuri majore		Suprafaţa (ha)	%
Habitate de coastă
Dune de nisip continentale sau maritime
Habitate de apă dulce/zone umede
Mlaştini/turbării
Formaţiuni ierboase/pajişti şi arbuşti/tufişuri
Păduri
Stâncării
Peşteri
Altele
TOTAL

15. Caracterizarea generală a ariei naturale protejate (descriptiv)

I. BIOTOPUL

a) Aspecte geologice/geomorfologice

b) Aspecte pedologice

c) Aspecte hidrologice

d) Aspecte climatologice

II. BIOCENOZA

a) Vegetaţia

b) Fauna

16. Specii protejate

Grup major	Nr. specii	Lista speciilor protejate*)	**)
Mamifere
Păsări
Reptile
Amfibieni
Peşti
Nevertebrate
Plante

Pentru fiecare specie se vor menţiona:

*) (în paranteză) convenţiile internaţionale sub a căror protecţie se găseşte:

Bdv  - Convenţia de la Rio de Janeiro (Legea nr. 58/1994)

Ber   - Convenţia de la Berna (Legea nr. 13/1993)

Bon  - Convenţia de la Bonn (Legea nr. 13/1998)

C      - Convenţia CITES (Legea nr. 69/1994)

DH   - Directiva Habitate 92/43/CEE

DP   - Directiva Păsări 79/409/CEE

**) pentru fiecare specie se va menţiona categoria de vulnerabilitate:

v      -vulnerabile

p      - periclitate

r       - rare

e      -endemice.

17. Specii endemice de plante (marcaţi cu x)

Nr.	Denumirea ştiinţifică	Denumirea populară	Starea populaţiei
			Favorabilă		Nefavorabilă
			Ca areal	Ca efective	In declin ca areal	In declin ca efective
1.

18. Specii endemice de faună (marcaţi cu x)

Nr.	Denumirea ştiinţifică	Denumirea populară	Starea populaţiei
			Favorabilă		Nefavorabilă
			Ca areal	Ca efective	In declin ca areal	In declin ca efective
1.

19. a) Activităţi care se desfăşoară în perimetrul ariei naturale protejate (marcaţi cu x)

Nr. crt.	Activităţi	Existente	Tradiţionale	Permise	Caracterul impactului negativ asupra ariei naturale protejate
					Permanent	Periodic	Sporadic	Nu este cazul
1.	Păşunat
2.	Agricultură
3.	Tratamente agrochimice
4.	Apicultură
5.	Folosinţe de apă
6.	Irigare
7.	Desecări
8.	Piscicultura
9.	Pescuit
10.	Amenajări hidrotehnice
11.	Prelucrarea lemnului
12.	Amenajări turistice
13.	Amenajări balneoclimaterice
14.	Inundări
15.	Reţele electrice
16.	Cariere/balastiere
17.	Exploatări forestiere (defrişări, igienizări etc.)
18.	Exploatări hidrocarburi
19.	Exploatări miniere metalifere
20.	Exploatări miniere nemetalifere
21.	Amenajări comerciale
22.	Vânătoare
23.	Braconaj (de diferite tipuri)
24.	Colectări de material biologic
25.	Căi de transport şi circulaţie
26.	Amenajări industriale
27.	Urbanizare
28.	Turism
Altele

19. b) Activităţi care se desfăşoară în afara perimetrului ariei naturale protejate şi care exercită un impact negativ asupra acesteia (marcaţi cu x)

Nr.	Sursa care cauzează impactul	Poluantul	Tipul de influenţă (poluare)					Caracterul impactului
			Atmosferică	Ape	Soluri	Sonoră	Radioactivă	Permanent	Accidental

20. Aspecte de deteriorare (marcaţi cu x)

Deteriorarea	Caracterizarea deteriorării
	Cauza			Stadiul		Dinamica
	Naturală	Antropică	Incipient	Avansat	Degradat	Staţionară	Evoluţia
							Continuă	Periodică

21. Regimul terenurilor (marcaţi cu x)

Situaţia cadastrală

Forma de proprietate

Categoria de folosinţă

Nr. parcelei

Suprafaţa (ha)

Lungimea (m)

DPN

DPJ

DPL

PJ

PF

Mixt

Pd

Ps

F

Lv

Vi

Ar

Np

22. Administrarea ariei naturale protejate (marcaţi cu x)

22.1
Administrator	APM	Inst. st.	Regii	ONG	S.C.	S.A.	AT	Persoane fizice	Proprietarul

22.2
Calitatea de administrator este stabilită prin:		Lege	HG	OM	CJ	CL

22.3
Plan de management		Există şi se aplică
		Există, dar nu se aplică
		Nu există

22.4
		Permanent	Periodic şi specificat când
Supraveghere
Pază

22.5
Controlul			Planificat	Neplanificat
		MMDD
		Academia Română
		GNM
		APM
		Alte organe

22.6
Amenajări/dotări			Existente	Necesare	Observaţii
Imprejmuire
Panouri de avertizare/atenţionare
Panouri explicative
Panouri pentru orientare (hărţi)
Clădiri administrative
Staţiuni ştiinţifice
Centre de vizitare/informare
Clădiri pentru pază/supraveghere
Amenajări pentru observare/supraveghere
Bariere
Puncte de intrare
Poteci/drumuri pentru vizitare
Trasee turistice marcate
Locuri de campare
Amenajări pentru colectarea deşeurilor
Vetre de foc
Altele		Delimitare

23.  Bibliografia şi documentaţia existentă referitoare la aria naturală protejată

24.  Datele instituţiei care completează formularul

Denumirea instituţiei
Adresa
Tel/Fax/E-mail
Persoana care completează formularul
Data

25. Anexe grafice

25.1.  Harta ariei naturale protejate (la o scară convenabilă)

25.2.  Harta cu aspecte administrative, la o scară convenabilă

25.3.  Harta vegetaţiei, la o scară convenabilă

25.4.  Harta silvică, cu evidenţierea unităţilor amenajistice (dacă este cazul)

25.5.  Harta zonării interne (dacă este cazul)

25.6.  Harta apelor de suprafaţă, la o scară convenabilă

25.7.  Fotografii

F. Modul de transmitere a documentaţiei

Documentaţia se depune la autoritatea publică centrală care răspunde de ariile naturale protejate, în vederea promovării acesteia prin actul normativ specific. Documentaţia se va depune în două exemplare (atât pe hârtie, cât şi pe suport electronic - CD, DVD etc). Formatul electronic va conţine toate informaţiile furnizate pe hârtie, inclusiv hărţile. Pentru documentaţiile transmise anterior intrării în vigoare a prezentului ordin nu se aplică prevederile acestuia.