Decizia Nr.120 din 01.02.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6² din Legea nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, excepţie ridicată de Daniela Agripina Buliga (căs. Rădulescu) în Dosarul nr. 557/245/2009 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 18 ianuarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 557/245/2009, Tribunalul Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6² din Legea nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, excepţie ridicată de Daniela Agripina Buliga (căs. Rădulescu), într-o cauză civilă având ca obiect obligaţia de a face.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia consideră, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt discriminatorii în raport de prevederile Legii locuinţei nr. 114/1996, în ceea ce priveşte stabilirea criteriilor de prelungire a contractelor de închiriere a locuinţelor pentru tineri. Astfel, arată că discriminarea este în raport cu toate categoriile de persoane care, potrivit art. 27 din Legea locuinţei nr. 114/1996, pot continua locaţiunea în temeiul unui contract de închiriere al oricărei locuinţe fie din proprietatea publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale şi chiar a celor din proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat.Tribunalul Iaşi - Secţia civilă opinează în sensul că excepţia este neîntemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din notele autorului excepţiei şi din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 6² din Legea nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe. Legea nr. 152/1998 a fot republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 744 din 2 noiembrie 2009, iar art. 6², în urma republicării, a devenit art. 8. Astfel, obiect al excepţiei îl constituie prevederile art. 8 din Legea nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins:– Art. 8. - „(1) Tinerii, în sensul prevederilor prezentei legi, sunt persoane majore în vârstă de până la 35 de ani la data depunerii cererii pentru repartizarea unei locuinţe construite prin programele A.N.L., destinate închirierii, şi care pot primi repartiţii în cel mult 12 luni de la împlinirea acestei vârste.
(2) Locuinţele pentru tineri destinate închirierii, inclusiv cele construite şi destinate în mod exclusiv închirierii tinerilor specialişti din învăţământ sau sănătate, realizate în condiţiile prezentei legi, fac obiectul proprietăţii private a statului. Locuinţele pentru tineri destinate închirierii sunt administrate, în conformitate cu prevederile legale în materie aflate în vigoare, de autorităţile administraţiei publice locale ale unităţilor administrativ-teritoriale în care acestea sunt amplasate, iar cele destinate în mod exclusiv închirierii tinerilor specialişti din învăţământ sau sănătate sunt administrate de autorităţile administraţiei publice centrale din domeniul învăţământului, respectiv din domeniul sănătăţii sau în administrarea unor unităţi aflate în subordinea ori sub coordonarea acestor autorităţi, potrivit legii. Pentru celelalte locuinţe care se realizează prin programele de investiţii prevăzute la art. 7 alin. (6) regimul juridic şi modul de repartizare sunt prevăzute de Legea nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) Repartizarea locuinţelor pentru tineri destinate închirierii, construite şi date în exploatare prin programele derulate de A.N.L. conform prevederilor art. 7 alin. (6), se face după criterii stabilite şi adoptate de autorităţile administraţiei publice locale şi/sau centrale care preiau în administrare aceste locuinţe, cu avizul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Locuinţei, pe baza unor criterii-cadru de acces la locuinţe şi, respectiv, de prioritate în repartizarea locuinţelor, aprobate prin hotărâre a Guvernului. În baza unor propuneri temeinic justificate pot fi adaptate la situaţii concrete existente pe plan local numai criteriile-cadru de acces la locuinţe şi numai din punctul de vedere al cuprinderii teritoriale.
(4) Contractele de închiriere se încheie pe o durată de 5 ani de la data repartizării locuinţei. După expirarea acestei perioade contractuale prelungirea contractului de închiriere se face pe o perioadă de un an, în următoarele condiţii:a)prin recalcularea chiriei în condiţiile prevederilor art. 31 din Legea nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru titularii de contract care au împlinit vârsta de 35 de ani; b)prin păstrarea condiţiilor contractuale iniţiale referitoare la cuantumul chiriei, pentru titularii de contract care nu au împlinit vârsta de 35 de ani.
(5) Prevederile alin. (4) se aplică la toate prelungirile succesive ale contractului de închiriere, realizate în condiţiile legii.“În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, acest text de lege contravine prevederilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia susţine că se creează o discriminare între beneficiarii Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe şi cei ai Legii locuinţei nr. 114/1996 în ceea ce priveşte stabilirea criteriilor de prelungire a contractelor de închiriere a locuinţelor. Prin normele criticate sunt stabilite condiţiile de repartizare şi închiriere a locuinţelor pentru tineri, construite şi date în exploatare prin programele derulate de Agenţia Naţională pentru Locuinţe, precum şi durata închirierii şi condiţiile de prelungire a contractelor de închiriere. Potrivit textului legal criticat, repartizarea acestor locuinţe pentru tineri destinate închirierii, construite şi date în exploatare prin programele derulate de Agenţia Naţională pentru Locuinţe, se face după criterii stabilite şi adoptate de autorităţile administraţiei publice locale şi/sau centrale care preiau în administrare aceste locuinţe, cu avizul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Locuinţei, precum şi pe baza unor criterii-cadru de acces la locuinţe şi, respectiv, de prioritate în repartizarea locuinţelor, aprobate prin hotărâre a Guvernului. În baza unor propuneri temeinic justificate, pot fi adaptate la situaţiile concrete existente pe plan local numai criteriile-cadru de acces la locuinţe şi numai din punctul de vedere al cuprinderii teritoriale. De asemenea, contractele de închiriere se încheie pe o durată de 5 ani de la data repartizării locuinţei, iar după expirarea acestei perioade contractuale prelungirea contractului de închiriere se face în anumite condiţii, prevăzute la art. 8 alin. (4) lit. a) şi b), respectiv prin recalcularea chiriei în condiţiile prevederilor art. 31 din Legea nr. 114/1996, pentru titularii de contract care au împlinit vârsta de 35 de ani, şi prin păstrarea condiţiilor contractuale iniţiale referitoare la cuantumul chiriei, pentru titularii de contract care nu au împlinit vârsta de 35 de ani. Curtea constată că aceste norme, prin care sunt stabilite criteriile de prelungire a contractelor de închiriere a locuinţelor pentru tineri, construite şi date în exploatare prin programele derulate de Agenţia Naţională pentru Locuinţe, nu reprezintă o încălcare a principiului constituţional al egalităţii, care nu exclude ci, dimpotrivă, presupune un tratament juridic identic numai în situaţii egale, iar situaţiile în mod obiectiv diferite justifică un tratament diferit. Pe de altă parte, din motivarea autorului rezultă că nu ne aflăm în prezenţa unei chestiuni privind constituţionalitatea dispoziţiilor criticate, ci a unei comparaţii între norme legale privind criteriile de prelungire a contractelor de închiriere a locuinţelor pentru beneficiarii Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe şi cei ai Legii locuinţei nr. 114/1996. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, excepţie ridicată de Daniela Agripina Buliga (căs. Rădulescu) în Dosarul nr. 557/245/2009 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 februarie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu