ORDIN   Nr. 148 din 23 iunie 2005

pentru punerea in aplicare a Instructiunilor privind aplicarea art. 5 din Legea concurentei nr. 21/1996 acordurilor de transfer de tehnologie

ACT EMIS DE: CONSILIUL CONCURENTEI

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 659 din 25 iulie 2005

    In baza:
    - Decretului nr. 57/2004 pentru numirea membrilor Plenului Consiliului Concurentei;
    - prevederilor art. 21 alin. (4) lit. f), ale art. 28 alin. (1) si ale art. 29 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996, cu modificarile si completarile ulterioare,
    avand in vedere:
    - avizul favorabil al Consiliului Legislativ,

    presedintele Consiliului Concurentei emite urmatorul ordin:

    Art. 1
    In urma adoptarii in plenul Consiliului Concurentei, se pun in aplicare Instructiunile privind aplicarea art. 5 din Legea concurentei nr. 21/1996 acordurilor de transfer de tehnologie, prevazute in anexa care face parte integranta din prezentul ordin.
    Art. 2
    Compartimentele de specialitate din cadrul Consiliului Concurentei vor urmari punerea in aplicare a prevederilor prezentului ordin.
    Art. 3
    Prezentul ordin si instructiunile mentionate la art. 1 vor fi publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

                  Presedintele Consiliului Concurentei,
                              Mihai Berinde

    ANEXA 1*)

    *) Anexa este reprodusa in facsimil.

    Instructiuni privind aplicarea art. 5 din Legea concurentei nr. 21/1996 acordurilor de transfer de tehnologie

    In temeiul art. 28 alin. (1) si (3) din Legea concurentei nr. 21/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, Consiliul Concurentei adopta prezentele instructiuni

    I. INTRODUCERE

    1. Prezentele instructiuni stabilesc principiile evaluarii acordurilor de transfer de tehnologie in sensul art. 5 din Legea concurentei nr. 21/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, denumita in continuare lege. Acordurile de transfer de tehnologie se refera la licentele in cazul carora licentiatorul permite licentiatului sa exploateze tehnologia care face obiectul licentei pentru producerea de bunuri sau prestarea de servicii, astfel cum sunt definite in art. 2 alin. (1) lit. b) din Regulamentul privind exceptarea acordurilor de transfer de tehnologie de la aplicarea prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996, pus in aplicare prin Ordinul presedintelui Consiliului Concurentei nr. 82/2005, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 429 din 20 mai 2005, denumit in continuare regulament.
    2. Scopul prezentelor instructiuni este de a face precizari cu privire la aplicarea regulamentului dar si cu privire la aplicarea prevederilor art. 5 din lege acordurilor de transfer de tehnologie care nu intra in sfera de aplicare a regulamentului. Regulamentul si instructiunile nu aduc atingere unei eventuale aplicari paralele a prevederilor art. 6 din lege categoriilor de acorduri de transfer de licenta.
    3. Criteriile prevazute in instructiuni trebuie aplicate tinandu-se seama de circumstantele specifice fiecarui caz, ceea ce exclude orice aplicare mecanica a instructiunilor. Fiecare caz trebuie sa fie apreciat in functie de propriile caracteristici si instructiunile trebuie sa fie aplicate intr-un mod flexibil si rezonabil. Exemplele prezentate nu au un caracter exhaustiv.

    II. PRINCIPII GENERALE

    1. Aplicarea art. 5 din lege si drepturile de proprietate intelectuala
    4. Obiectivul global al art. 5 din lege este de a proteja concurenta pe piata in scopul promovarii bunastarii consumatorilor precum si a realizarii unei eficiente alocari a resurselor. Conform art. 5 alin. (1) din lege sunt interzise orice intelegeri exprese sau tacite intre agentii economici ori asociatiile de agenti economici, orice decizii luate de asociatiile de agenti economici si orice practici concertate, care au ca obiect sau ca efect restrangerea, impiedicarea ori denaturarea concurentei pe piata romaneasca sau pe o parte a acesteia. Ca o exceptie de la aceasta regula, art. 5 alin. (2) prevede ca interdictia de la art. 5 alin. (1) poate fi declarata ca inaplicabila in cazul intelegerilor intre agenti economici care contribuie la imbunatatirea productiei sau distributiei produselor ori la promovarea progresului tehnic si economic, asigurand in acelasi timp consumatorilor un avantaj corespunzator celui realizat de acesti agenti economici, dar fara a impune alte limitari ale concurentei in afara celor indispensabile pentru atingerea respectivelor obiective, limitari care nu dau posibilitatea agentilor economici implicati sa elimine concurenta pentru o parte substantiala a produselor in cauza.
    5. Legislatia privind proprietatea intelectuala confera drepturi exclusive titularilor de brevete, drepturi de autor, desene industriale, marci si alte drepturi protejate prin lege. Titularul dreptului de proprietate intelectuala este indreptatit, conform legislatiei proprietatii intelectuale, sa impiedice utilizarea neautorizata a proprietatii sale intelectuale si sa o exploateze, in special prin transmiterea acesteia pe baza de licenta catre terti. Odata ce un produs ce incorporeaza un drept de proprietate intelectuala a fost pus pe piata de catre titularul respectivului drept sau avand consimtamantul acestuia, dreptul de proprietate intelectuala este epuizat, astfel incat titularul nu va mai putea opune dreptul sau comercializarii respectivului produs (principiul epuizarii dreptului subiectiv de proprietate intelectuala). Titularul dreptului de proprietate intelectuala nu are nici un drept sa se impotriveasca vanzarii de catre licentiati sau de catre cumparatori a unor astfel de bunuri incorporand respectiva tehnologie ce face obiectul unei licente. Principiul epuizarii dreptului subiectiv este in deplin acord cu principala functie a drepturilor de proprietate intelectuala, respectiv aceea de a acorda titularului posibilitatea de a-i exclude pe terti de la exploatarea proprietatii intelectuale ce-i apartine, in lipsa consimtamantului sau.
    6. Faptul ca legislatia proprietatii intelectuale confera drepturi exclusive de exploatare nu implica excluderea drepturilor de proprietate intelectuala de la aplicarea legislatiei din domeniul concurentei. In acest sens, art. 5 si 6 din lege sunt aplicabile cu precadere intelegerilor prin care licentiatorul acorda licenta de exploatare a drepturilor sale unui alt agent economic. Pe de alta parte, aceasta nu inseamna ca exista un conflict inerent intre legislatia proprietatii intelectuale si cea a concurentei. Dimpotriva, ambele au aceleasi obiective de baza: promovarea bunastarii consumatorului si realizarea unei eficiente alocari a resurselor. Inovarea reprezinta o componenta esentiala si dinamica a unei economii de piata deschise si competitive. Drepturile de proprietate intelectuala promoveaza concurenta dinamica, incurajand agentii economici sa investeasca in dezvoltarea de produse si procedee noi sau imbunatatite. La fel si concurenta, obliga agentii economici sa inoveze. De aceea, atat drepturile de proprietate intelectuala cat si concurenta sunt necesare promovarii inovarii si asigurarii unei exploatari in conditii concurentiale.
    7. Cu ocazia evaluarii acordurilor de licenta conform art. 5 din lege se va tine seama de faptul ca pentru crearea drepturilor de proprietate intelectuala sunt implicate adesea investitii substantiale, care determina anumite riscuri. Pentru a nu limita concurenta si a mentine motivatia pentru inovare, celui care inoveaza nu trebuie sa-i fie ingradit exercitiul drepturilor de proprietate intelectuala profitabile. Din aceste motive, este normal ca inovatorul sa fie liber sa pretinda pentru proiectele de succes o compensatie suficienta pentru mentinerea motivatiei de a investi tinand seama si de proiectele care au esuat. Transmiterea de tehnologii pe baza de licenta poate, de asemenea, obliga licentiatul la investitii irecuperabile semnificative in tehnologia licentiata si in active de productie necesare exploatarii acesteia. Aplicarea art. 5 din lege nu se poate face fara a lua in considerare aceste investitii ex ante facute de catre parti, dar si riscurile decurgand din acestea. Riscurile cu care partile se confrunta, asumate de acestea, pe parcursul perioadei necesare amortizarii investitiei, conduc la aprecierea ca respectivul acord nu cade sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege sau, dupa caz, ca acesta indeplineste conditiile prevazute de art. 5 alin. (2) din lege.
    8. In evaluarea acordurilor de licenta in conformitate cu prevederile art. 5 din lege, cadrul analitic de lucru existent este suficient de flexibil pentru a lua in considerare aspectele dinamice ale licentelor de tehnologie. Nu se poate prezuma ca drepturile de proprietate intelectuala sau acordurile de licenta ridica probleme de concurenta. Majoritatea acordurilor de licenta nu restrictioneaza concurenta ci, dimpotriva, conduc la cresteri de eficienta favorabile concurentei. Intr-adevar, acordarea de licenta are un caracter proconcurential, deoarece are ca rezultat difuzarea tehnologiei si promovarea inovarii. In plus, chiar si acordurile de licenta care restrang concurenta pot, in cele din urma, sa conduca la cresteri de eficienta favorabile concurentei, care trebuie sa fie analizate in conformitate cu art. 5 alin. (2) din lege si evaluate in raport de efectele negative pe care le au asupra concurentei. Majoritatea acordurilor de licenta sunt, in consecinta, compatibile cu prevederile art. 5 din lege.

    2. Cadrul general de aplicare a prevederilor art. 5 din lege
    9. Prin prevederile art. 5 alin. (1) din lege sunt interzise acordurile care au ca obiect sau efect restrangerea concurentei. Aceste prevederi se aplica atat restrangerii concurentei intre partile la un acord cat si restrangerii concurentei intre una dintre partile la un acord si terti.
    10. Eventualul caracter restrictiv de concurenta al unui acord de licenta trebuie sa fie apreciat prin raportarea la situatia in care concurenta s-ar exercita daca acordul si restrictionarile pe care acesta le presupune nu ar exista. Cu ocazia acestei evaluari este necesar sa se tina seama de impactul probabil al acordului asupra concurentei intertehnologice (intre agenti economici care folosesc tehnologii concurente) si asupra concurentei intratehnologice (intre agenti economici ce folosesc aceeasi tehnologie). Prevederile art. 5 alin. (1) din lege interzice atat restrangerile concurentei intertehnologice cat si restrangerile concurentei intratehnologice. De aceea este necesar a se evalua in ce masura acordul afecteaza sau poate afecta aceste doua aspecte ale concurentei pe piata.
    11. Urmatoarele doua intrebari definesc sfera unei astfel de evaluari. Prima se refera la impactul acordului asupra concurentei intertehnologice, in timp ce a doua se refera la impactul acordului asupra concurentei intratehnologice. Deoarece restrictionarile pot afecta, in acelasi timp, cele doua tipuri de concurenta, ar putea sa fie necesara analizarea unei restrictionari in lumina ambelor intrebari, inainte de a putea determina daca exista sau nu restrictionari ale concurentei, in intelesul prevederilor art. 5 alin. (1) din lege.
    a) Acordul de licenta restrange o concurenta reala sau potentiala care ar fi putut exista in absenta sa? Daca da, acest acord ar putea intra sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege. In realizarea acestei evaluari este necesar a se tine seama de concurenta dintre parti si de cea fata de terti. De exemplu, atunci cand doi agenti economici care-si desfasoara activitatea pe teritorii diferite acorda licente incrucisate asupra unor tehnologii concurente si se angajeaza sa nu vanda produsele unul pe piata celuilalt, concurenta (potentiala) care exista inaintea acordului este restransa. In mod similar, atunci cand licentiatorul le impune licentiatilor sai obligatia de a nu folosi tehnologii concurente si cand aceste obligatii au ca efect excluderea tehnologiilor tertilor, concurenta reala sau potentiala care ar fi existat in lipsa acordului incheiat este restransa.
    b) Acordul restrange o concurenta reala sau potentiala care ar fi existat in absenta respectivelor restrictionari contractuale? Daca da, atunci acordul ar putea intra sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege. De exemplu, in cazul in care un licentiator le interzice licentiatilor sai sa concureze intre ei, concurenta (potentiala) care ar fi putut exista intre licentiati in absenta acestei interdictii, este restransa. Acest tip de restrictionari includ fixarea pe verticala a preturilor precum si restrictionarile intre licentiati de a vinde intr-un anumit teritoriu sau catre anumiti clienti. Totusi, anumite restrictionari ar putea, in anumite cazuri, sa nu intre sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege, daca respectiva restrictionare este in mod obiectiv necesara pentru existenta unui astfel de acord. O astfel de exceptare de la aplicarea prevederilor art. 5 alin. (1) poate opera numai pe baza unor factori obiectivi, exteriori partilor, iar nu pe baza opiniilor subiective si caracteristicilor partilor. Intrebarea, in acest caz, nu este daca partile in respectiva situatie nu ar fi acceptat sa incheie un acord mai putin restrictiv, ci daca, date fiind natura acordului si caracteristicile pietei respective, alti agenti economici aflati intr-o situatie similara n-ar fi incheiat un acord mai putin restrictiv. De exemplu, restrictionarile teritoriale intr-un acord intre agenti economici care nu sunt concurenti ar putea sa nu intre sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) pentru o anumita perioada daca restrictionarile sunt in mod obiectiv necesare licentiatului pentru a intra pe o noua piata. In mod similar, interdictia impusa tuturor licentiatilor de a nu vinde catre anumite categorii de consumatori finali poate sa nu restranga concurenta daca o astfel de restrictionare este in mod obiectiv necesara pentru motive de siguranta sau sanatate legate de natura periculoasa a produsului respectiv. Argumentul conform caruia, in lipsa restrictionarii respective, furnizorul ar fi recurs la integrarea pe verticala nu este suficient. Deciziile de realizare sau nu a unei integrari pe verticala depind de o gama larga de factori economici complecsi, din care cativa sunt interni agentului economic in cauza.
    12. In aplicarea cadrului analitic descris in paragraful anterior, trebuie avut in vedere faptul ca prevederile art. 5 alin. (1) din lege distinge intre acele acorduri care au ca obiect restrangerea concurentei si acele acorduri care au ca efect restrangerea concurentei. Un acord sau o restrictionare contractuala este interzisa de prevederile art. 5 alin. (1) din lege numai daca are ca obiect sau ca efect restrangerea concurentei intertehnologice si/sau intratehnologice.
    13. Restrictionarile concurentei prin obiect sunt acelea care, prin insasi natura lor, restrang concurenta. Acestea sunt cele care, tinand seama de obiectivele urmarite de regulile de concurenta, au cea mai mare probabilitate de a produce efecte negative asupra concurentei incat nu este necesar sa se faca dovada efectelor concrete asupra pietei pentru a fi incidente prevederile art. 5 alin. (1) din lege. In plus, este putin probabil ca, in cazul restrictionarilor prin obiect, conditiile prevazute de art. 5 alin. (2) din lege, sa fie indeplinite. Evaluarea unui acord ca avand drept obiect o restrangere a concurentei este intemeiata pe o serie de factori. Acesti factori includ, in mod special, continutul acordului si obiectivele urmarite de acesta. Poate fi de asemenea necesar sa fie luat in seama contextul in care se va aplica respectivul acord sau comportamentul efectiv al partilor pe piata. Cu alte cuvinte, inainte de a stabili daca o anumita restrictionare constituie o restrictionare grava a concurentei, poate fi necesara o examinare a elementelor definitorii acordului si a circumstantelor specifice in care opereaza. Modul in care un acord este implementat poate duce la incadrarea acestuia in categoria celor care au ca obiect restrangerea concurentei chiar daca acordul formal nu contine o prevedere expresa in acest sens. Dovada intentiei subiective a partilor de a restrange concurenta este un factor pertinent dar nu o conditie necesara. In cazul acordurilor de licenta, Consiliul Concurentei considera ca restrictionarile din lista restrictionarilor anticoncurentiale grave prevazute la art. 5 din regulament sunt restrictive prin insusi obiectul lor.
    14. In situatia in care un acord nu are ca obiect restrangerea concurentei este necesar sa se examineze daca are efecte restrictive asupra concurentei. Trebuie luate in calcul atat efectele existente cat si cele potentiale. Cu alte cuvinte, acordul trebuie sa aiba posibile efecte anticoncurentiale. Pentru ca acordurile de licenta sa restranga concurenta prin efectele lor, acestea trebuie sa afecteze concurenta existenta sau potentiala intr-o asa masura incat sa poata produce, cu un grad rezonabil de probabilitate, efecte negative pe piata relevanta asupra preturilor, productiei, inovarii sau diversitatii si calitatii bunurilor si serviciilor. Posibilele efecte negative asupra concurentei trebuie sa fie semnificative. Un acord este susceptibil a avea efecte anticoncurentiale semnificative atunci cand cel putin una dintre parti are sau obtine astfel o anumita putere de piata si acordul contribuie la crearea, mentinerea si consolidarea acelei puteri de piata sau permite partilor exploatarea unei astfel de puteri de piata. Puterea de piata reprezinta capacitatea de a mentine preturile la un nivel superior celui practicat de concurenti sau de a mentine productia la un nivel inferior celei care ar trebui sa fie o productie competitiva in privinta cantitatii, a calitatii si diversitatii produselor, precum si a inovatiei pentru o perioada semnificativa de timp. Gradul de putere de piata cerut pentru a putea trage concluzia ca respectivul acord intra sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege este, in mod normal, inferior celui cerut pentru a trage concluzia ca ne aflam in prezenta unei pozitii dominante in intelesul art. 6 din lege.
    15. In scopul analizei acordurilor susceptibile a avea efecte anticoncurentiale este necesar, in mod normal, sa se defineasca piata relevanta si sa se examineze, intre altele, natura produselor si tehnologiilor respective, pozitionarea pe piata a partilor, a concurentilor, a cumparatorilor, existenta unor concurenti potentiali si nivelul barierelor la intrare. In unele cazuri, totusi, este posibila demonstrarea efectelor anticoncurentiale, analizand comportamentul pe piata al partilor la un acord. Se poate aprecia astfel, spre exemplu, daca un acord a dus la cresteri de pret.
    16. Acordurile de licenta au totusi si un potential proconcurential substantial. In fapt, marea majoritate a acestora sunt favorabile concurentei. Acordurile de licenta pot favoriza inovarea, permitand inovatorilor castiguri care sa acopere macar o parte din costurile de cercetare si dezvoltare. Acordurile de licenta au ca rezultat diseminarea tehnologiilor, care, la randul lor, pot conduce la crearea de plusvaloare prin reducerea costurilor de productie ale licentiatului sau ii pot permite acestuia sa realizeze produse noi sau imbunatatite. Cresterile eficientei realizate la nivelul licentiatului provin adesea dintr-o combinare a tehnologiei licentiatorului cu activele si tehnologiile licentiatului. O astfel de integrare a activelor si tehnologiilor complementare poate conduce la o configuratie costuri-productie care altfel nu ar fi posibila. De exemplu, combinarea unei tehnologii imbunatatite a licentiatorului cu activele de productie sau distributie mai eficiente ale licentiatului pot permite reducerea costurilor de productie sau fabricarea unui produs imbunatatit. Transmiterea licentei poate servi, de asemenea, realizarii obiectivului proconcurential de eliminare a obstacolelor din calea dezvoltarii si exploatarii propriei tehnologii a licentiatului. In special, in sectoarele caracterizate de existenta unui numar mare de brevete, licentele sunt adesea transmise pentru a permite libertatea de creatie, inlaturand riscul eventualelor litigii nascute in urma incalcarii drepturilor licentiatorului. Atunci cand licentiatorul convine sa nu invoce drepturile sale de proprietate intelectuala pentru a impiedica comercializarea produselor licentiatului, acordul respectiv inlatura un obstacol din calea comercializarii produselor licentiatului, prin aceasta promovand concurenta.
    17. In cazurile in care un acord de licenta intra sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege, atunci efectele proconcurentiale trebuie sa le contrabalanseze pe cele restrictive, in sensul prevederilor art. 5 alin. (2) din lege. In cazul in care toate cele cinci conditii prevazute la art. 5 alin. (2) din lege sunt indeplinite, acordul de licenta in cauza, desi restrictiv de concurenta, este valabil si aplicabil, nefiind necesara o decizie prealabila in acest sens in cazul exceptarii pe categorie. Restrictionarile grave ale concurentei nu indeplinesc decat in mod exceptional conditiile art. 5 alin. (2) din lege. Astfel de acorduri, in general, nu indeplinesc cel putin una din primele doua conditii ale art. 5 alin. (2) din lege. In general, acestea nu aduc avantaje economice obiective si nici avantaje pentru consumatori. In plus, acordurile de acest tip nu satisfac nici cea de a treia conditie care se refera la caracterul indispensabil al restrictionarilor. De exemplu, daca partile fixeaza pretul la care produsele fabricate sub licenta trebuie sa fie vandute, aceasta va conduce, in general, la o productie mai scazuta, la o alocare necorespunzatoare a resurselor precum si la preturi mai mari pentru consumatori. Restrictionarea privind preturile nu este, de asemenea, indispensabila pentru realizarea cresterilor de eficienta ce ar rezulta din faptul ca doi concurenti dispun de doua tehnologii.

    3. Definirea pietei
    18. Abordarea Consiliului Concurentei privind definirea pietei relevante este prevazuta de Instructiunile cu privire la definirea pietei relevante, in scopul stabilirii partii substantiale de piata puse in aplicare prin Ordinul presedintelui Consiliului Concurentei nr. 61/2004, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I nr. 288 din 1 aprilie 2004. Prezentele instructiuni vizeaza insa doar aspectele legate de definirea pietei care au relevanta in domeniul acordurilor de transfer de tehnologie.
    19. Tehnologia este un factor de productie (input) care este integrat fie intr-un produs, fie intr-un proces de productie. Transmiterea tehnologiei sub licenta poate, deci, afecta concurenta atat pe piata factorilor de productie, cat si pe cea a produselor finite. De exemplu, un acord intre doua parti care vand produse concurente si care isi acorda licente incrucisate asupra tehnologiilor de productie a respectivelor produse este susceptibil a restrange concurenta pe piata produsului in cauza. De asemenea este susceptibil a restrange concurenta si pe piata tehnologiilor si posibil chiar si pe pietele altor factori de productie. Pentru a evalua efectele acordurilor de licenta asupra concurentei, este posibil sa fie necesara definirea pietelor relevante ale bunurilor si serviciilor in cauza (pietele relevante ale produselor), dar si a pietelor tehnologiilor. Termenul de <<piata a produsului>> folosit in art. 4 din regulament se refera la pietele relevante ale produselor si serviciilor atat sub aspectul lor geografic cat si sub cel al produselor si serviciilor respective. Asa cum reiese cu claritate din art. 2 alin. (1) lit. j) din regulament, termenul este folosit numai pentru a distinge pietele relevante ale produselor si serviciilor de pietele relevante ale tehnologiei in cauza.
    20. Regulamentul si prezentele instructiuni se refera atat la efectele asupra pietelor produselor finite, cat si la cele asupra pietelor produselor intermediare. Piata relevanta a produsului include produse care sunt considerate de cumparatori ca fiind substituibile cu cele care fac obiectul acordului de licenta, datorita caracteristicilor, pretului si utilizarii pentru care acestea sunt destinate.
    21. Piata tehnologiei este alcatuita din tehnologia ce face obiectul licentei si substitutele sale, adica alte tehnologii care sunt considerate de licentiati ca interschimbabile sau substituibile tehnologiei care face obiectul licentei, datorita caracteristicilor, redeventelor si a utilizarii date acestora. Metodologia folosita pentru determinarea pietelor tehnologiei urmeaza aceleasi principii cu metodologia folosita pentru determinarea pietei produsului. Pornind de la tehnologia comercializata de licentiator, este necesar sa se identifice celelalte tehnologii spre care licentiatii s-ar putea indrepta in cazul unei cresteri usoare, dar permanente, a preturilor variabile, respectiv a redeventelor. Intr-o abordare alternativa ar trebui identificate produsele de pe piata care incorporeaza tehnologia ce face obiectul licentei (a se vedea pct. 22).
    22. Odata determinate pietele relevante, este necesara atribuirea cotelor de piata diferitelor surse de concurenta; acestea vor indica puterea economica a diferitilor actori de pe piata. In cazul pietelor tehnologiilor metoda o reprezinta calcularea cotelor de piata pe baza cotei detinute de fiecare tehnologie din totalul redeventelor, care reprezinta cota unei tehnologii pe o piata in care diferite tehnologii concurente sunt transmise sub licenta. Totusi aceasta metoda se dovedeste a fi adesea mai mult teoretica si nu practica, datorita lipsei informatiilor clare privind redeventele etc. O abordare alternativa este cea prevazuta la art. 4 alin. (3) din regulament si se refera la calcularea cotelor pe piata tehnologiei pe baza vanzarilor de produse incorporand tehnologia licentiata pe pietele produsului aflate in aval (a se vedea pct. 69). Conform acestei abordari, toate vanzarile de pe piata relevanta a produsului sunt luate in considerare indiferent daca produsul incorporeaza sau nu o tehnologie licentiata. In cazul pietelor tehnologiilor, abordarea conform prevederilor art. 4 alin. (3) din regulament, de a tine seama numai de tehnologiile utilizate in interior, este justificata. Intr-adevar, aceasta abordare constituie adesea un bun indicator al puterii tehnologiei. In primul rand, ea inglobeaza concurenta potentiala intre agentii economici care fabrica produse cu propria tehnologie si care sunt susceptibili a incepe transmiterea acesteia sub licenta ca raspuns la o crestere mica, dar permanenta, a pretului licentelor. In al doilea rand, chiar daca este putin probabil ca alti titulari de tehnologii sa inceapa sa acorde licente, licentiatorul nu este, in mod necesar, puternic pe piata tehnologiilor, chiar daca ii revine o mare parte din venitul rezultat din activitatea de acordare a licentelor. Daca piata produsului din aval este competitiva, concurenta la acest nivel il poate constrange in mod real pe licentiator. O crestere a redeventelor pe piata din amonte afecteaza costurile licentiatului, facandu-l mai putin competitiv, si cauzandu-i o scadere a volumului vanzarilor. Cota unei tehnologii pe piata produsului reflecta, de asemenea, acest element si constituie deci, in mod normal, un bun indicator al puterii de piata a licentiatorului. In anumite cazuri, care nu intra sub incidenta regulamentului, poate sa fie necesara, atunci cand aceasta este posibil in practica, aplicarea ambelor abordari descrise mai sus, in scopul aprecierii mai exacte a puterii de piata a licentiatorului.
    23. In plus, atunci cand nu sunt incidente prevederile regulamentului, trebuie luat in considerare faptul ca nu intotdeauna cota de piata reflecta puterea de piata a tehnologiilor disponibile. In afara tehnologiilor controlate de catre partile la acord, Consiliul Concurentei va lua, deci, in considerare, intre altele, si numarul de tehnologii disponibile controlate de catre terti si care pot inlocui tehnologiile transmise la un cost comparabil pentru utilizator (a se vedea pct. 130).
    24. Anumite acorduri de licenta pot afecta pietele inovarii. In analiza unor asemenea efecte Consiliul Concurentei se limiteaza, in mod normal, la a examina impactul acordului asupra concurentei pe pietele produselor si tehnologiilor existente. Concurenta pe aceste piete poate fi afectata de acorduri care intarzie introducerea produselor imbunatatite sau a produselor noi care in timp le vor inlocui pe cele existente. In astfel de cazuri, inovarea este o sursa de concurenta potentiala care trebuie luata in calcul la evaluarea impactului acordului asupra pietelor produselor si pietelor tehnologiilor. Intr-un numar limitat de cazuri, totusi, ar putea fi util si necesar sa fie determinate si pietele inovarii. Aceasta mai ales in situatia in care acordul afecteaza inovarea care tinde spre crearea de noi produse, fiind posibila identificarea inca dintr-o faza incipienta a polilor cercetarii si dezvoltarii. In astfel de cazuri, se poate urmari daca in urma incheierii acordului va ramane un numar suficient de poli concurentiali ai cercetarii si dezvoltarii pentru a fi mentinuta concurenta efectiva in domeniul inovarii.

    4. Distinctia dintre concurenti si neconcurenti
    25. In general, acordurile dintre concurenti prezinta riscuri mai mari pentru concurenta decat acordurile intre neconcurenti. Totusi, concurenta intre intreprinderi care folosesc aceeasi tehnologie (concurenta intratehnologica intre licentiati) constituie un factor complementar important pentru concurenta dintre agentii economici care utilizeaza tehnologii concurente (concurenta intertehnologica). De exemplu, concurenta intratehnologica poate determina scaderea preturilor pentru produsele incorporand tehnologia in cauza, ceea ce nu numai ca produce beneficii directe si imediate pentru consumatorii acestor produse, dar si stimuleaza concurenta intre agentii economici care folosesc tehnologii concurente. In contextul acordarii de licenta trebuie sa se tina seama de faptul ca licentiatii isi comercializeaza propriul produs. Ei nu revand un produs furnizat de alt agent economic. Astfel exista o motivatie mai mare pentru diferentierea produselor si concurenta bazata pe calitatea produselor intre licentiati decat in cazul intelegerilor pe verticala pentru revanzarea produselor.
    26. Pentru a determina relatia concurentiala dintre parti este necesar a se examina daca partile ar fi fost concurenti reali sau potentiali in absenta acordului. Daca in lipsa acordului partile n-ar fi fost concurenti reali sau potentiali pe nici una din pietele relevante afectate de acel acord atunci este vorba despre agenti economici neconcurenti.
    27. In situatia in care licentiatorul si licentiatul sunt activi pe aceeasi piata a produsului sau pe aceeasi piata a tehnologiei fara ca una sau ambele parti sa incalce drepturile de proprietate intelectuala ale celeilalte parti, atunci ei sunt concurenti reali pe piata in cauza. Partile sunt considerate a fi concurenti reali pe piata tehnologiei daca licentiatul este deja angajat in activitatea de licentiere a propriilor tehnologii catre terti iar licentiatorul intra pe piata tehnologiei acordand o licenta pentru o tehnologie concurenta licentiatului.
    28. Partile sunt considerate concurente potentiale pe piata produsului daca, in lipsa acordului si fara a incalca drepturile de proprietate intelectuala ale celeilalte parti, probabil ca ar fi facut toate investitiile necesare pentru a intra pe piata relevanta in cazul unei cresteri usoare, dar permanente, a preturilor produselor pe piata relevanta. Pentru a constitui o constrangere concurentiala reala, intrarea pe piata trebuie sa fie susceptibila a se produce intr-o perioada scurta de timp. In mod normal este vorba de o perioada de 1 - 2 ani. Totusi, in cazuri particulare, pot fi luate in calcul si perioade mai mari. Perioada de timp necesara agentilor economici deja aflati pe piata pentru a-si ajusta capacitatile de productie poate fi folosita ca etalon pentru a determina aceasta durata. De exemplu, partile sunt susceptibile a fi considerate concurenti potentiali pe piata produsului in cazul in care licentiatul produce pe baza propriei tehnologii pe o piata geografica si incepe sa produca pe o alta piata geografica utilizand o tehnologie concurenta celei licentiate. In astfel de situatii, este foarte probabil ca licentiatul sa fi putut intra pe cea de a doua piata geografica pe baza propriei tehnologii, cu exceptia situatiei in care intrarea sa ar fi fost impiedicata de factori obiectivi precum existenta unor brevete de blocaj (a se vedea pct. 31).
    29. Partile sunt considerate a fi concurente potentiale pe piata tehnologiei atunci cand ele detin tehnologii substituibile daca, in cazul respectiv, licentiatul nu transmite propria sa tehnologie sub licenta, dar exista posibilitatea de a o face ca raspuns la o crestere usoara, dar permanenta, a preturilor tehnologiei in cauza. Totusi, pentru a fi aplicabil regulamentul, concurenta potentiala de pe piata tehnologiei nu este luata in considerare (a se vedea pct. 65).
    30. In unele cazuri, partile pot deveni concurenti dupa incheierea acordului deoarece licentiatul dezvolta si incepe exploatarea unei tehnologii concurente. Este necesar sa se tina seama de faptul ca partile nu au fost concurente la momentul incheierii acordului si ca acordul a fost incheiat in acest context. Consiliul Concurentei se va concentra deci, asupra impactului acordului asupra capacitatii licentiatului de a-si exploata propria tehnologie (concurenta). In mod exceptional, lista restrictionarilor grave ale concurentei, aplicabile acordurilor dintre concurenti, nu vor fi aplicabile unor astfel de acorduri, decat daca acordul este in vreun fel modificat ulterior, sub un aspect esential, dupa ce partile au devenit concurenti (a se vedea art. 3 alin. (3) din regulament). Agentii economici participanti la un acord pot deveni, de asemenea, concurenti ulterior incheierii acordului in cazul in care licentiatul era deja activ pe piata produsului inainte de incheierea acordului de licenta si licentiatorul intra ulterior pe piata produsului pe baza tehnologiei transmise prin licenta sau a unei noi tehnologii. De asemenea, in acest caz, lista restrictionarilor grave ale concurentei aplicabila in cazul acordurilor intre neconcurenti va continua sa se aplice acordului cu exceptia situatiei in care acordul este ulterior modificat, sub un aspect esential (a se vedea art. 3 alin. (3) din regulament).
    31. In situatia in care partile detin tehnologii care sunt intr-o pozitie de blocaj unilateral sau bilateral pe piata, partile sunt considerate ca nefiind concurente pe piata tehnologiei. Situatia blocarii unilaterale apare atunci cand o tehnologie nu poate fi exploatata fara a incalca drepturile de exploatare asupra unei alte tehnologii. O astfel de situatie este aceea in care o imbunatatire adusa unei tehnologii face obiectul unui brevet iar tehnologia, in sine, face obiectul unui alt brevet. In acest caz, exploatarea brevetului ce are ca obiect imbunatatirea implica obtinerea de catre titular a licentei pentru brevetul initial. O situatie de blocaj bilateral exista atunci cand nici una dintre tehnologii nu poate fi exploatata fara a se incalca prin aceasta drepturile de exploatare asupra celeilalte tehnologii, din aceasta cauza titularii fiind nevoiti sa obtina o licenta sau permisiunea reciproca de a utiliza respectivele tehnologii. In evaluarea existentei unei pozitii de blocaj Consiliul Concurentei se va baza pe factori obiectivi iar nu pe opiniile subiective ale partilor. Dovezi deosebit de solide in sensul existentei unei situatii de blocaj sunt necesare in cazul in care partile pot avea un interes comun in invocarea existentei unei astfel de pozitii in scopul calificarii lor ca neconcurente, de exemplu atunci cand situatia de blocaj bilateral invocata se refera la tehnologii care sunt substitute tehnologice. Probe pertinente in acest sens sunt hotararile judecatoresti sau opiniile expertilor independenti. In cea din urma situatie Consiliul Concurentei va examina atent modul in care respectivii experti au fost selectionati. Alte probe relevante, precum rapoartele de expertiza realizate de catre parti si care indica faptul ca exista sau cuprind motive intemeiate de a crede ca o situatie de blocaj exista, pot fi considerate concludente pentru existenta unei asemenea situatii.
    32. In anumite cazuri, este posibil sa se stabileasca ca desi licentiatorul si licentiatul realizeaza produse concurente, totusi ei nu sunt concurenti pe piata relevanta a produsului sau pe piata relevanta a tehnologiei, deoarece tehnologia care face obiectul licentei este de o atat de mare noutate, incat tehnologia licentiatului devine invechita sau necompetitiva. In astfel de cazuri, tehnologia licentiatorului fie creeaza o noua piata fie exclude de pe piata existenta tehnologia licentiatului. Totusi, aceasta este, adesea, imposibil de stabilit la momentul incheierii acordului. De obicei, vechea tehnologie nu apare ca fiind invechita sau necompetitiva decat atunci cand consumatorii au acces de ceva timp la tehnologia noua si la produsele fabricate pe baza acesteia. De exemplu, atunci cand tehnologia CD a fost dezvoltata si cand au fost lansate pe piata cititoarele si discurile, nu era evident ca aceasta noua tehnologie va inlocui discurile de vinilin (tehnologia LP). Acest fapt a devenit evident abia cativa ani mai tarziu. In consecinta, partile vor fi considerate ca fiind concurente daca, la momentul incheierii acordului, nu este evident ca tehnologia licentiatului este invechita sau necompetitiva. Totusi, tinand seama de faptul ca atat art. 5 alin. (1) din lege, cat si art. 5 alin. (2) din lege, trebuie sa fie aplicate in functie de contextul real in care acordul este incheiat, evaluarea ar putea fi modificata in cazul unei evolutii semnificative a situatiei. Clasificarea relatiei intre parti se va modifica si va fi considerata o relatie intre parti neconcurente daca, cu timpul, tehnologia licentiatului devine invechita sau necompetitiva pe piata.

    III. Aplicarea Regulamentului privind exceptarea pe categorii

    1. Efectele regulamentului privind exceptarea pe categorii
    33. Acordurile de transfer de tehnologie care indeplinesc conditiile prevazute de regulament beneficiaza de exceptarea pe categorie de la interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) din lege. Acordurile beneficiind de exceptarea pe categorii sunt, din punct de vedere legal, valabile si aplicabile. Astfel de acorduri pot fi interzise numai pentru viitor si numai prin retragerea exceptarii pe categorii de catre Consiliul Concurentei.
    34. Exceptarea pe categorii de acorduri de transfer de tehnologie este intemeiata pe prezumtia ca astfel de acorduri - in masura in care intra sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege - indeplinesc cele cinci conditii prevazute de art. 5 alin. (2) din lege. De aceea, se prezuma ca acordurile in cauza conduc la castiguri de eficienta, ca eventualele restrictionari ale concurentei continute de acestea sunt indispensabile pentru atingerea respectivelor castiguri de eficienta, ca li se asigura consumatorilor un avantaj corespunzator celui realizat de partile la respectivul acord si ca respectivele acorduri nu dau partilor implicate posibilitatea de a elimina concurenta de pe o parte substantiala a pietei produselor sau serviciilor la care se refera. Pragurile referitoare la cotele de piata (art. 4), lista restrictionarilor grave ale concurentei (art. 5) si restrictionarile excluse (art. 6) prevazute de regulament urmaresc ca numai acordurile care restrang concurenta, dar care pot fi prezumate a indeplini cele cinci conditii prevazute la art. 5 alin. (2) din lege, sa beneficieze de exceptarea pe categorii.
    35. Asa cum se prevede in sectiunea IV, multe acorduri de licenta nu intra sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege, fie pentru ca nu restrang deloc concurenta, fie pentru ca restrangerea concurentei este nesemnificativa. In masura in care astfel de acorduri intra sub incidenta prevederilor regulamentului, nu va fi necesar sa se analizeze daca ele intra sau nu sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege.
    36. In afara sferei de aplicare a regulamentului, este necesar a se examina daca in anumite cazuri acordul intra sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege si, in aceasta situatie, in ce masura conditiile prevazute la art. 5 alin. (2) din lege sunt indeplinite. Nu exista o prezumtie ca acordurile de transfer de tehnologie care nu pot fi incadrate intr-o categorie exceptata, intra automat sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege sau ca nu indeplinesc conditiile prevazute la art. 5 alin. (2) din lege. In special, simplul fapt ca cotele de piata ale partilor depasesc pragurile prevazute la art. 4 din regulament nu reprezinta un temei suficient pentru a se considera ca respectivul acord intra sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege. O evaluare individuala a efectelor posibile ale acordului este necesara. Aceasta are loc decat atunci cand acordurile contin restrictionari grave ale concurentei pentru care se poate, in mod normal, prezuma ca sunt interzise conform prevederilor art. 5 din lege.

    2. Sfera de aplicare si durata Regulamentului privind exceptarea pe categorii

    2.1. Acordurile intre doua parti
    37. Conform prevederilor art. 3 alin. (1) din regulament, acesta se refera la acordurile de transfer de tehnologie "dintre doi agenti economici". Acordurile de transfer de tehnologie intre mai mult de doi agenti economici nu intra sub incidenta dispozitiilor regulamentului, factorul decisiv pentru a distinge acordurile dintre doi agenti economici de acordurile dintre mai multi agenti economici (multipartite), fiind faptul ca acordul in cauza a fost incheiat de catre mai mult de doi agenti economici.
    38. Acordurile incheiate intre doi agenti economici intra sub incidenta prevederilor regulamentului, chiar daca respectivul acord contine dispozitii aplicabile mai multor niveluri ale lantului comercial. Astfel ca, regulamentul se aplica unui acord de licenta care priveste nu doar nivelul productiei, dar si pe cel al distributiei, stipuland obligatii pe care licentiatul poate sau trebuie sa le impuna revanzatorilor de produse fabricate sub licenta.
    39. Acordurile de licenta incheiate intre mai mult de doi agenti economici adesea ridica aceleasi probleme ca si acordurile de licenta de aceeasi natura incheiate intre doi agenti economici. Cu ocazia evaluarii individuale a acordurilor de licenta de aceeasi natura ca cele acoperite de o exceptare pe categorii, dar care sunt incheiate intre mai mult de doi agenti economici, Consiliul Concurentei va aplica prin analogie principiile consacrate in regulamentul de exceptare pe categorie.

    2.2. Acorduri privind fabricarea de produse contractuale
    40. Din prevederile art. 3 din regulament rezulta ca pentru a intra sub incidenta dispozitiilor acestuia, acordurile de licenta trebuie sa se refere la "fabricarea de produse contractuale" adica produse incorporand tehnologia sau fabricate pe baza tehnologiei ce face obiectul licentei. Cu alte cuvinte, pentru a intra sub incidenta regulamentului, o licenta trebuie sa-i permita licentiatului sa exploateze tehnologia licentiata pentru productia bunurilor sau serviciilor. Regulamentul nu se refera la regruparile de tehnologii. Notiunea de regrupare de tehnologii se refera la acordurile in cadrul carora doua sau mai multe parti convin sa reuneasca tehnologiile proprii si sa le licentieze sub forma unui pachet. Tot in sfera notiunii de regrupare de tehnologii intra si acordurile prin care doi sau mai multi agenti economici acorda licenta unui tert, autorizandu-l ca, la randul sau, sa acorde licenta asupra pachetului de tehnologii implicat. Regruparile de tehnologii sunt tratate in sectiunea IV.4.
    41. Regulamentul se aplica si acordurilor de licenta pentru fabricarea produselor contractuale in cazul carora licentiatului i se permite sa sublicentieze tehnologia in cauza catre terti, cu conditia, totusi, ca fabricarea produselor contractuale sa constituie obiectul principal al acordului. Per a contrario, regulamentul nu se aplica acordurilor al caror obiect principal este sublicentierea tehnologiei in cauza. Totusi, Consiliul Concurentei va aplica, prin analogie, principiile consacrate de regulament si de prezentele instructiuni unor astfel de "acorduri de licenta cadru" dintre licentiator si licentiat. Acordurile intre licentiat si sub-licentiati intra sub incidenta prevederilor regulamentului.
    42. Termenul de produse contractuale cuprinde bunurile si serviciile produse cu ajutorul tehnologiei ce face obiectul licentei. Acest lucru este valabil, atat in cazul in care tehnologia licentiata este folosita in procesul de productie, cat si in cazul in care aceasta este incorporata chiar in produsul respectiv. In prezentele instructiuni, sintagma "produse incorporand tehnologia licentiata" acopera ambele situatii. Regulamentul este aplicabil in toate cazurile in care tehnologia este licentiata in scopul producerii bunurilor si serviciilor. Este suficient, in acest sens, ca licentiatorul sa se angajeze sa nu uzeze de drepturile sale de proprietate intelectuala impotriva licentiatului. Intr-adevar, de esenta unei licente de brevet este transmiterea de drepturi exclusive ce decurg din proprietatea asupra respectivului brevet. De aici rezulta ca regulamentul are incidenta si asupra acordurilor de nerevendicare si asupra celor de reglementare prin care licentiatorul permite licentiatului sa produca in domeniul la care se refera brevetul respectiv.
    43. Regulamentul acopera si operatiunile de "subcontractare" prin care licentiatorul transmite tehnologia catre licentiat care se obliga, la randul sau, sa fabrice anumite produse in exclusivitate pentru licentiator. Subcontractarea poate implica si furnizarea de catre licentiator de echipamente care urmeaza a fi folosite de licentiat in activitatea de productie a bunurilor si serviciilor vizate de acordul respectiv. In aceasta ultima situatie, pentru ca subcontractarea sa intre sub incidenta prevederilor regulamentului trebuie ca tehnologia licentiata sa constituie obiectul principal al acordului, iar nu echipamentele furnizate. Acordurile de subcontractare prin care subcontractorul se obliga sa fabrice anumite produse in mod exclusiv pentru contractor in mod normal nu intra sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege. Totusi, alte restrictionari impuse subcontractorului, precum aceea de a nu desfasura sau exploata propriile activitati de cercetare si dezvoltare, ar putea intra sub incidenta prevederilor art. 5 din lege.
    44. Regulamentul se aplica si acordurilor in cadrul carora licentiatul trebuie sa intreprinda activitati de dezvoltare in vederea obtinerii unui produs sau proces pregatit pentru exploatare comerciala, pornind de la premisa ca produsul contractual a fost individualizat. Chiar si in aceasta situatie, cand sunt necesare investitii suplimentare, obiectul acordului ramane fabricarea unui produs contractual individualizat. Pe de alta parte, regulamentul si instructiunile nu au aplicabilitate in cazul acordurilor prin care o tehnologie este licentiata in scopul de a da posibilitatea licentiatului sa desfasoare activitati aprofundate de cercetare si dezvoltare in domenii variate. De exemplu, regulamentul si instructiunile nu acopera un acord de licenta a unui instrument tehnologic de cercetare necesar in scopul desfasurarii unei activitati de cercetare aprofundata. In cadrul de analiza instituit de regulament si instructiuni se porneste de la premisa ca exista o legatura directa intre tehnologia care face obiectul licentei si produsele contractuale identificate. In situatiile in care nu exista o astfel de legatura, obiectul principal al acordului este reprezentat de activitatea de cercetare-dezvoltare iar nu de introducerea pe piata a unui anumit produs; in aceste cazuri, cadrul analitic instituit de regulament si de instructiuni ar putea sa nu fie adaptat situatiei. Din aceleasi motive, regulamentul si instructiunile nu au incidenta asupra subcontractarii activitatii de cercetare-dezvoltare in cadrul careia licentiatul se obliga sa realizeze cercetare-dezvoltare in domeniul tehnologiei ce face obiectul licentei si sa inapoieze pachetul tehnologic astfel imbunatatit licentiatorului. Obiectul principal al unor astfel de acorduri este furnizarea de servicii de cercetare-dezvoltare in scopul imbunatatirii unei tehnologii, iar nu productia de bunuri si servicii pe baza tehnologiei care face obiectul licentei.

    2.3. Conceptul de acorduri de transfer de tehnologie
    45. Regulamentul si prezentele instructiuni reglementeaza acordurile de transfer de tehnologie. Conform prevederilor art. 2 alin. (1) lit. b) si h) din regulament, conceptul de "tehnologie" se refera la brevete si aplicatii ale brevetelor, modele de utilitate si aplicatii ale modelelor de utilitate, modele industriale, drepturi legate de dezvoltarea de noi soiuri de plante, drepturile legate de topografia circuitelor integrate, drepturi legate de certificatele de protectie suplimentara pentru produsele farmaceutice sau alte produse pentru care astfel de certificate de protectie suplimentara pot fi obtinute, drepturi de autor pentru programe de calculator si know-how. In toate aceste cazuri, tehnologia care face obiectul licentei trebuie sa-i permita licentiatului ca, impreuna cu sau fara alti factori de productie, sa fabrice produsele contractuale.
    46. Conceptul de "know-how" este definit la art. 2 alin. (1) lit. i) din regulament ca fiind un ansamblu de informatii cu caracter practic nebrevetate, rezultat al experientei si al activitatii de testare, care este secret, substantial si identificat. Caracterul "secret" se refera la faptul ca know-how-ul in general nu este cunoscut sau usor accesibil. Caracterul "substantial" inseamna ca know-how-ul include informatii relevante si folositoare pentru fabricarea produselor acoperite de acordul de licenta sau pentru aplicarea procesului tehnologic la care se refera licenta. Cu alte cuvinte, aceste informatii trebuie sa contribuie in mod semnificativ sau sa faciliteze fabricarea produselor contractuale. In situatia in care know-how-ul se refera la un produs iar nu la un proces tehnologic aceasta conditie se refera la faptul ca know-how-ul este folositor pentru fabricarea produselor contractuale. Aceasta conditie nu este indeplinita atunci cand produsele contractuale pot fi realizate pe baza unei tehnologii disponibile pe piata. Totusi, aceasta conditie nu presupune si ca produsele contractuale sa aiba o valoare mai mare decat cea a produselor realizate pe baza unei tehnologii libere. In cazul proceselor tehnologice, know-how-ul este considerat a avea caracter "substantial" daca este util, in sensul de a intari pozitia concurentiala a licentiatului, spre exemplu, prin reducerea costurilor de productie. Caracterul "identificat" se refera la posibilitatea de a verifica daca know-how-ul care face obiectul licentei prezinta primele doua caractere: este "secret" si "substantial". Aceasta conditie este indeplinita daca respectivul know-how este descris intr-un manual sau fixat in orice alta forma scrisa. Totusi, in anumite situatii acest lucru nu poate fi realizat. Astfel, know-how-ul care face obiectul acordului de licenta poate consta in cunostintele practice detinute de angajatii licentiatorului. De exemplu, angajatii licentiatorului pot fi in posesia unor informatii secrete, referitoare la un anumit proces de productie, aceste informatii fiind transmise sub forma instruirii angajatilor licentiatului. Intr-o astfel de situatie este suficient ca in acordul de licenta sa fie prezentata natura know-how-ului respectiv si o lista a angajatilor care sunt implicati in procesul de transfer al informatiilor respective catre licentiat.
    47. Conceptul de "transfer" presupune transmiterea tehnologiei de la un agent economic la altul. Astfel de transferuri iau, de obicei, forma unei licente prin care licentiatorul acorda licentiatului dreptul de a folosi respectiva tehnologie in schimbul platii unor redevente. Transferul poate, de asemenea, imbraca forma subcontractarii, caz in care un licentiat, avand acordul licentiatorului, acorda licente unor terti (subcontractanti) in scopul exploatarii respectivei tehnologii.
    48. Regulamentul este aplicabil numai acordurilor care au ca obiect principal transferul de tehnologie, asa cum este acesta definit in regulament, spre deosebire de achizitia de bunuri si servicii sau licentierea altor tipuri de proprietate intelectuala. Acordurile care contin prevederi referitoare la vanzarea-cumpararea de produse intra sub incidenta regulamentului numai in masura in care aceste prevederi nu constituie obiectul principal al acordului si sunt direct legate de aplicarea respectivei tehnologii. Acesta este, in general, cazul atunci cand acesti factori sunt echipamente sau procese special concepute pentru exploatarea, in mod eficace, a tehnologiei transmise. Pe de alta parte, daca factorul de productie reprezinta doar un element oarecare in realizarea produsului finit, trebuie analizat cu atentie daca tehnologia ce face obiectul licentei constituie obiectul principal al acordului. De exemplu, in cazul in care, licentiatul fabrica deja un produs finit pe baza unei alte tehnologii, licenta in cauza trebuie sa conduca la imbunatatirea semnificativa a procesului de productie al licentiatului, imbunatatire care depaseste valoarea produsului achizitionat de la licentiator. Conditia potrivit careia produsele legate trebuie sa fie legate de transmiterea licentei tehnologiei respective, implica faptul ca regulamentul nu are incidenta asupra achizitiei de produse care nu au nici o legatura cu produsele care incorporeaza tehnologia transmisa. O astfel de situatie este aceea in care produsul legat nu este destinat a fi utilizat cu produsul sub licenta, ci este legat de o activitate realizata pe o piata a produsului diferita.
    49. Prevederile regulamentului se refera la transmiterea licentelor asupra altor tipuri de proprietate intelectuala, precum marcile sau drepturile de autor (altele decat dreptul de autor pentru programe de calculator), numai in masura in care sunt direct legate de exploatarea tehnologiilor care fac obiectul licentei si nu constituie obiectul principal al acordului. Aceasta conditie face ca de exceptarea pe categorii sa beneficieze doar acordurile referitoare la alte categorii de drepturi de proprietate intelectuala care ii sunt utile licentiatului pentru o mai buna exploatare a tehnologiei licentiate. Licentiatorul poate, de exemplu, sa ii permita licentiatului sa aplice marca sa pe produsele incorporand tehnologia care face obiectul licentei. Licenta asupra marcii ii poate mijlocii licentiatului o mai buna exploatare a tehnologiei licentiate, permitandu-le consumatorilor sa faca legatura imediata intre produs si caracteristicile imprimate acestuia de tehnologia care face obiectul licentei. Obligatia impusa licentiatului de a folosi marca licentiatorului poate avea ca efect promovarea diseminarii tehnologiei, permitandu-i licentiatorului sa se prezinte pe piata ca fiind sursa tehnologiei implicate in realizarea produsului respectiv. Pe de alta parte, atunci cand valoarea transferata licentiatului prin tehnologia care face obiectul licentei este limitata deoarece acesta deja utilizeaza o tehnologie identica sau foarte apropiata, in acest caz obiectul principal al acordului fiind marca, regulamentul nu este aplicabil.
    50. Acordarea licentei asupra dreptului de autor in scopul reproducerii si distributiei operei protejate, adica pentru productia de copii in scopul comercializarii, este considerata a fi similara transmiterii unei licente de tehnologie. Avand in vedere ca astfel de acorduri de licenta sunt legate de productia si comercializarea produselor pe baza unui drept de proprietate intelectuala, acestea sunt considerate a avea o natura similara acordurilor de transfer de tehnologie si pun, in mod normal, probleme comparabile. Desi regulamentul nu acopera drepturile de autor altele decat drepturile de autor pentru programe de calculator, Consiliul Concurentei va aplica, ca regula generala, principiile definite in acest regulament si in prezentele instructiuni atunci cand va fi pus in situatia de a analiza transmiterea unor astfel de licente de drepturi de autor din perspectiva prevederilor art. 5 din lege.
    51. Pe de alta parte, licentele care se refera la dreptul la reprezentatii (publice) sau alte drepturi conexe dreptului de autor, se considera ca dau nastere unei problematici diferite, nefiind analizabile neaparat pe baza principiilor consacrate de prezentele instructiuni. In cazul diferitelor drepturi legate de reprezentatiile (publice), plusvaloarea este data de fiecare reprezentatie individuala a operei protejate, iar nu prin reproducerea si comercializarea copiilor unui produs. O astfel de exploatare (a drepturilor de autor) poate imbraca forme variate incluzand reprezentatiile, difuzarea sau inchirierea operei protejate, precum filme, muzica sau evenimente sportive. In aplicarea prevederilor art. 5 din lege, specificitatea operei si modalitatea de exploatare trebuie luate in considerare. De exemplu, restrictionarile concurentei legate de revanzare sunt mai putin daunatoare concurentei decat cele prin care licentiatorii ii obliga pe licentiati sa extinda, la fiecare dintre licentiatori, conditiile mai favorabile obtinute doar cu unul dintre acestia. De aceea, Consiliul Concurentei nu va aplica regulamentul si prezentele instructiuni pe cale de analogie licentelor asupra altor drepturi de proprietate industriala.
    52. De asemenea, Consiliul Concurentei nu va aplica principiile consacrate de regulament si instructiuni in cazul licentelor de marca. Licentele asupra marcii apar, de obicei, in contextul distributiei si revanzarii bunurilor si serviciilor, fiind specifice acordurilor de distributie, iar nu celor de transfer de tehnologie. In cazul in care licenta asupra marcii este direct legata de folosinta, vanzarea sau revanzarea bunurilor sau serviciilor si nu constituie obiectul principal al acordului, acordul de licenta intra sub incidenta Regulamentului privind aplicarea art. 5 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996 in cazul intelegerilor verticale pus in aplicare prin Ordinul presedintelui Consiliului Concurentei nr. 68/2004, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I nr. 374 din 29 aprilie 2004;

    2.4. Durata
    53. Pe perioada cat regulamentul ramane in vigoare, exceptarea pe categorii este aplicabila atat timp cat dreptul de proprietate (intelectuala) care face obiectul licentei nu s-a stins prin expirarea duratei legale de protectie sau prin declararea nulitatii actului prin care a fost dobandit. In cazul know-how-ului, exceptarea pe categorii este aplicabila atat timp cat acel know-how care face obiectul licentei ramane secret, cu exceptia situatiei in care acesta este divulgat, in mod public, prin fapta licentiatului, caz in care exceptarea va fi aplicabila numai pe perioada acordului (conform art. 3 din regulament).
    54. Exceptarea pe categorii se aplica fiecarui drept de proprietate intelectuala care face obiectul acordului de licenta si inceteaza a fi aplicata la data expirarii duratei legale de protectie sau prin declararea nulitatii actului prin care a fost dobandit ori prin trecerea in domeniul public al ultimului dintre drepturile de proprietate intelectuala care constituie "tehnologie" in intelesul atribuit de regulament (a se vedea pct. 45).

    2.5. Relatia cu alte reglementari referitoare la exceptarea pe categorii
    55. Prevederile regulamentului sunt incidente in cazul acordurilor intre doi agenti economici referitoare la transmiterea tehnologiei in scopul fabricarii de produse contractuale. Totusi, tehnologia poate constitui un element al altor tipuri de acorduri. In plus, produsele incorporand tehnologia licentiata sunt ulterior comercializate. De aceea trebuie analizata relatia dintre dispozitiile regulamentului si cele ale Regulamentului privind exceptarea acordurilor de specializare de la interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996 pus in aplicare prin Ordinul presedintelui Consiliului Concurentei nr. 68/2004, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 374 din 29 aprilie 2004, denumit in continuare Regulament privind acordurile de specializare, ale Regulamentului privind exceptarea acordurilor de cercetare-dezvoltare de la interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, pus in aplicare prin Ordinul presedintelui Consiliului Concurentei nr. 82/2004, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 430 din 13 mai 2004, denumit in continuare Regulament privind acordurile de cercetare-dezvoltare, precum si cu ale Regulamentului privind aplicarea art. 5 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996 in cazul intelegerilor verticale pus in aplicare prin Ordinul presedintelui Consiliului Concurentei nr. 68/2004, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I nr. 374 din 29 aprilie 2004, denumit in continuare Regulament privind intelegerile verticale.
    2.5.1. Regulamentele de exceptare pe categorii in cazul acordurilor de specializare sau de cercetare-dezvoltare (R&D)
    56. Conform prevederilor art. 3 alin. (1) lit. c) din Regulamentul privind acordurile de specializare, acesta se aplica, intre altele, acordurilor de productie in comun in baza carora doi sau mai multi agenti economici convin sa fabrice anumite produse in comun. Regulamentul privind acordurile de specializare contine si prevederi referitoare la atribuirea sau folosirea drepturilor de proprietate intelectuala, cu conditia ca acestea sa nu constituie obiectul principal al acordului respectiv, fiind insa direct legate si necesare implementarii acestuia.
    57. In cazul in care mai multe intreprinderi infiinteaza o societate in comun si ii acorda acesteia o licenta pentru exploatarea tehnologiei necesare fabricarii anumitor produse, o astfel de licenta face obiectul reglementarilor continute de Regulamentul privind acordurile de specializare, iar nu al celor prevazute de regulamentul de exceptare pe categorie a acordurilor de transfer de tehnologie. Pe cale de consecinta, acordurile de licenta in cazul societatilor in comun sunt analizate, in mod normal, din perspectiva prevederilor Regulamentului privind acordurile de specializare. Totusi, cand societatea in comun se lanseaza in activitatea de acordare de licente catre terti, aceasta activitate nu este direct legata de productia realizata de societatea in comun si de aceea nu intra sub incidenta Regulamentului privind acordurile de specializare. Astfel de acorduri de licenta care pun in comun tehnologiile partilor implicate constituie regrupari de tehnologii care sunt reglementate in sectiunea IV.4.
    58. Regulamentul privind acordurile de cercetare-dezvoltare se refera la acordurile prin care doi sau mai multi agenti economici convin sa desfasoare activitati de cercetare-dezvoltare si sa exploateze rezultatele acestora in comun. Conform art. 4 lit. k) din Regulamentul privind acordurile de cercetare-dezvoltare, cercetarea si dezvoltarea precum si rezultatele acestora sunt in comun atunci cand activitatea respectiva este realizata in comun de o echipa, o organizatie sau o societate, este incredintata de comun acord unui tert sau este repartizata intre parti in raport cu gradul de specializare in cercetare, dezvoltare, productie sau distributie, inclusiv in activitatea de licentiere.
    59. Din cele prezentate rezulta ca Regulamentul privind acordurile de cercetare-dezvoltare are incidenta asupra acordurilor de licenta dintre partile la o societate in comun in contextul existentei unor acorduri de cercetare-dezvoltare. In acest sens, partile se pot intelege si asupra conditiilor in care rezultatele activitatii de cercetare-dezvoltare realizate in comun pot face obiectul unor licente catre terti. Totusi, deoarece tertii in cauza nu sunt parte la acordul de cercetare-dezvoltare, acordul de licenta incheiat cu tertii nu este supus prevederilor Regulamentului privind acordurile de cercetare-dezvoltare. Astfel de acorduri de licenta intra sub incidenta regulamentului privind exceptarea acordurilor de transfer de tehnologie, beneficiind de exceptare pe categorii daca indeplinesc conditiile prevazute de acesta.
    2.5.2. Regulamentul privind exceptarea pe categorii in cazul acordurilor pe verticala
    60. Prevederile Regulamentului privind intelegerile verticale se aplica asupra acordurilor dintre doi sau mai multi agenti economici, fiecare actionand in scopul realizari acestui acord, la un nivel diferit al lantului productie-distributie, acorduri referitoare la conditiile in care partile pot cumpara, vinde sau revinde anumite bunuri sau servicii. Cu alte cuvinte, Regulamentul privind intelegerile verticale se refera la acordurile de furnizare si distributie.
    61. Avand in vedere ca regulamentul privind exceptarea acordurilor de transfer de tehnologie se refera numai la acordurile dintre doua parti si ca un licentiat, care comercializeaza produse incorporand tehnologia ce face obiectul licentei, este un furnizor din perspectiva prevederilor Regulamentului privind intelegerile verticale, aceste doua reglementari referitoare la exceptarea pe categorii sunt strans legate. Astfel, acordul dintre licentiator si licentiat intra sub incidenta prevederilor regulamentului privind exceptarea acordurilor de transfer de tehnologie, in timp ce acordul dintre licentiat si cumparator intra sub incidenta prevederilor Regulamentului privind intelegerile verticale si ale Instructiunilor privind aplicarea art. 5 din Legea concurentei nr. 21/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, in cazul intelegerilor verticale puse in aplicare prin Ordinul presedintelui Consiliului Concurentei nr. 77/2004, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I nr. 437 din 17 mai 2004.
    62. Regulamentul privind exceptarea acordurilor de transfer de tehnologie este aplicabil si in cazul acordurilor dintre licentiator si licentiat atunci cand ii sunt impuse acestuia din urma conditii referitoare la modul in care va putea comercializa produsele ce incorporeaza tehnologia licentiata. In acest sens, licentiatul poate fi obligat sa organizeze un anumit tip de sistem de distributie, precum distributia exclusiva sau selectiva. Acordurile de distributie incheiate in baza unor astfel de obligatii trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute de Regulamentul privind intelegerile verticale pentru a beneficia de exceptarea pe categorii.
    63. In plus, distribuitorii ar trebui in principiu sa fie liberi sa vanda, atat activ cat si pasiv, pe teritoriile acoperite de sistemul de distributie al altor licentiati care isi produc propriile produse in baza licentei de tehnologie. In acceptiunea Regulamentului privind intelegerile verticale, fiecare licentiat constituie un furnizor distinct. Cu toate acestea, motivele de acordare a exceptarii pe categorii prevazute in respectivul regulament pot fi, de asemenea, aplicate atunci cand produsele ce incorporeaza tehnologia licentiata sunt vandute de licentiati in baza unei marci comune ce apartine licentiatorului. Atunci cand aceste produse sunt vandute sub o marca comuna, pot fi urmarite aceleasi criterii de eficienta, in aplicarea acelorasi tipuri de restrictionari intre sistemele de distributie ale licentiatilor, ca in cazul unui sistem de distributie vertical unic. In asemenea cazuri, este putin probabil ca Consiliul Concurentei sa invoce eventuale restrangeri, atunci cand conditiile prevazute de Regulamentul privind intelegerile verticale sunt, prin analogie, indeplinite. Pentru ca identitatea unei marci comune sa existe, produsele trebuie vandute si comercializate sub aceeasi marca comuna, ceea ce prevaleaza, fiind notiunile de calitate si alte informatii relevante pentru consumatori. Nu este suficient ca produsul sa prezinte, alaturi de marca licentiatului si marca licentiatorului, permitand astfel identificarea acestuia ca fiind sursa tehnologiei transmise.

    3. Sfera de securitate data de Regulament

    64. Conform prevederilor art. 4 din regulament, exceptarea pe categorie a acordurilor restrictive de concurenta sunt supuse pragurilor cotei de piata, ceea ce limiteaza, astfel, sfera de aplicare a exceptarilor pe categorii privind acordurile care, cu toate ca sunt susceptibile a restrange concurenta, se prezuma ca indeplinesc conditiile prevazute la art. 5 alin. (2) din lege. Separat de sfera de securitate creata de pragurile cotei de piata, se impune o analiza individuala. Atunci cand cotele de piata depasesc pragurile, aceasta nu inseamna neaparat ca acordul cade sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege sau ca acordul nu indeplineste conditiile prevazute la art. 5 alin. (2) din lege. In absenta restrictionarilor grave ale concurentei, este necesara o analiza a pietei.
    65. Aplicarea pragului cotei de piata in vederea aplicarii regulamentului variaza dupa cum acordul este incheiat intre concurenti sau intre neconcurenti. In acceptiunea regulamentului, agentii economici sunt considerati ca fiind concurenti pe piata tehnologiei in cauza cand transmit sub licenta tehnologii concurente. Potentiala concurenta pe piata tehnologiei nu este luata in considerare pentru aplicarea pragurilor cotei de piata sau a listei de restrictii. In afara sferei de securitate a regulamentului, potentiala concurenta de pe piata tehnologiei este luata in considerare, dar nu conduce la aplicarea listei de restrictionari grave ale concurentei referitoare la acordurile dintre concurenti (a se vedea pct. 31).
    66. Agentii economici sunt concurenti pe piata produselor in cauza atunci cand amandoi activeaza pe aceeasi piata a produsului si pe aceeasi piata geografica pe care produsele ingloband tehnologia transmisa sunt vandute (concurenti reali). Sunt de asemenea considerati concurenti din momentul in care acestia ar avea posibilitatea, in mod realist apreciata, sa realizeze investitiile suplimentare necesare sau sa suporte alte costuri de transformare necesare pentru a patrunde pe piata produsului si pe piata geografica in cauza, intr-un termen rezonabil de scurt ca raspuns la o crestere usoara, dar permanenta privind preturile (concurenti potentiali).
    67. In aplicarea regulamentului de exceptare pe categorie, din prevederile pct. 65 si 66 rezulta ca doi agenti economici nu sunt considerati concurenti, in cazul cand licentiatorul nu este un furnizor real sau potential de produse pe piata relevanta si cand licentiatul, deja prezent pe piata produsului, nu transmite licente asupra unei tehnologii concurente, chiar daca el detine o tehnologie pe care o foloseste in fabricarea produselor sale. Totusi, partile devin concurente, daca la un moment dat licentiatul incepe sa transmita tehnologia sub licenta sau daca licentiatorul devine un furnizor real sau potential de produse pe piata relevanta. In acest caz, lista de restrictionari grave ale concurentei privind acordurile dintre neconcurenti va continua sa se aplice acordului, cu exceptia cazului in care acesta este ulterior modificat asupra unui aspect esential (a se vedea art. 5 alin. (3) din regulament si pct. 30 de mai sus).
    68. Pentru acordurile intre concurenti, pragul cotei de piata este de 20%, iar pentru acordurile intre neconcurenti acesta este de 30% (conform art. 4 alin. (1) si (2) din regulament). Atunci cand agentii economici, parti ale acordului de licenta nu sunt concurenti, acordul este acoperit de regulament, daca cota de piata a oricareia dintre parti nu depaseste 30% pe pietele tehnologiilor si pietele produselor afectate. Atunci cand agentii economici parti ale acordului de licenta sunt concurenti, acordul este acoperit de regulament daca cota de piata cumulata a partilor nu depaseste 20% pe pietele tehnologiilor si pietele produselor in cauza. Pragurile cotei de piata se aplica atat pietelor tehnologiilor, cat si pietelor produselor incorporand tehnologia transmisa. Daca pragul cotei de piata detinut este superior pragului aplicabil pe piata in cauza afectata, acordul nu va putea beneficia de exceptarea pe categorii pe piata respectiva. De exemplu, daca acordul de licenta priveste doua piete de produse distincte sau doua piete geografice distincte, exceptarea pe categorie poate fi aplicabila uneia dintre piete, nu si celeilalte.
    69. In ceea ce priveste pietele tehnologiilor, rezulta din prevederile art. 4 alin. (3) din regulament ca cota de piata a licentiatorului va fi calculata pe baza vanzarilor realizate de catre licentiator si de catre toti licentiatii sai, de produse incorporand tehnologia transmisa, si aceasta, in mod individual, pentru fiecare piata in cauza. Atunci cand partile sunt concurente pe piata tehnologiilor, vanzarile de produse incorporand tehnologia licentiatului, trebuie sa fie cumulate cu vanzarile de produse incorporand tehnologia transmisa. In cazul noilor tehnologii care nu au generat inca vanzari, este atribuita o cota de piata egala cu zero. Atunci cand vor incepe vanzarile, tehnologia transmisa va acumula cote de piata.
    70. In ceea ce priveste piata produselor, cota de piata a licentiatului va fi calculata pe baza vanzarilor sale de produse incorporand tehnologia licentiatorului si a vanzarilor sale de produse concurente, respectiv pe baza totalului vanzarilor licentiatului pe piata produselor in cauza. Atunci cand licentiatorul opereaza si ca furnizor de produse pe piata in cauza, vanzarile licentiatorului trebuie, de asemenea, sa fie luate in considerare. Cu ocazia calcularii cotei de piata pe pietele produsului, vanzarile realizate de alti licentiati nu sunt luate in considerare la calcularea cotei de piata a licentiatului si/sau a licentiatorului.
    71. Cotele de piata ar trebui sa fie calculate pe baza datelor referitoare la valoarea vanzarilor, atunci cand aceste date sunt disponibile. Aceste date indica, in mod normal, mult mai exact pozitia pe piata a unei tehnologii decat datele privind volumul vanzarilor. Totusi, atunci cand aceste date nu sunt disponibile este posibila utilizarea estimarilor rezultate din alte informatii viabile, inclusiv din datele privind volumul vanzarilor.
    72. Principiile prevazute mai sus pot fi ilustrate prin urmatoarele exemple:

    Acorduri de licenta intre neconcurenti

    Exemplul 1
    Agentul economic A este specializat in dezvoltarea de produse si tehnici biotehnologice si a dezvoltat un nou produs, Xeran. Nu este activ ca producator de Xeran, pentru care nu are instalatii nici pentru productie, nici pentru distributie. Agentul economic B este unul din producatorii de produse concurente, pe care le fabrica utilizand tehnologii comune, in mod liber disponibile. In cursul primului an, B a vandut produse fabricate cu ajutorul tehnologiei in mod liber disponibile in valoare de 25 milioane euro. In cursul celui de-al doilea an, A acorda licenta lui B pentru a produce Xeran. In acel an, B vinde de 15 milioane euro produse fabricate cu ajutorul tehnologiei liber disponibile si de 15 milioane euro Xeran. In cursul celui de-al treilea an si in anii urmatori, B produce si vinde numai Xeran in valoare de 40 milioane euro anual. In plus, in cel de-al doilea an, A acorda licenta si lui C. Agentul economic C nu mai operase pe acea piata de produse. C nu produce si nu vinde decat Xeran, in valoare de 10 milioane euro in cursul celui de-al doilea an si in valoare de 15 milioane euro in cel de-al treilea an si in anii urmatori. S-a stabilit ca piata totala a Xeran-ului si a substituentilor lui, asupra careia actionau B si C se ridica anual la suma de 200 milioane euro.
    Pe parcursul celui de-al doilea an, in cursul caruia acordul de licenta a fost incheiat, cota de piata a lui A de pe piata tehnologiilor este de 0%, deoarece aceasta trebuie sa fie calculata pe baza vanzarilor totale de Xeran din anul precedent. In cursul celui de-al treilea an, A detinea 12,5% pe piata tehnologiei, cota ce reflecta valoarea Xeran-ului produs de B si C in anul precedent. In cel de-al patrulea an si in anii urmatori, A detinea pe piata tehnologiei o cota de 27,5% ce reflecta valoarea Xeran-ului produs de B si C in cursul anului precedent.
    In cursul celui de-al doilea an, B detinea pe piata produsului o cota de 12,5% care reflecta vanzarile de 25 milioane euro realizate de B in primul an. In cel de-al treilea an, cota sa de piata este de 15% pentru ca vanzarile sale au crescut la 30 milioane euro in al doilea an. In cursul celui de-al patrulea an si in anii urmatori, cota de piata a lui B este de 20%, fiindca vanzarile sale reprezinta 40 milioane euro pe an. Cota de piata pe piata produsului a lui C este de 0% in primul si al doilea an, si de 5% pe parcursul celui de-al treilea an si de 7,5% in anii urmatori.
    Deoarece acordurile de licenta sunt incheiate intre neconcurenti si cotele de piata individuale ale lui A, B si C sunt sub 30% in fiecare an, acordurile intra sub incidenta regulamentului de exceptare pe categorie a acordurilor de transfer de tehnologie.

    Exemplul 2
    Situatia este aceeasi ca in exemplul 1, doar ca acum, B si C opereaza pe piete geografice diferite. S-a stabilit ca piata totala a Xeran-ului si a substituentilor sai valoreaza 100 milioane euro anual pe fiecare din pietele geografice.
    In acest caz, cota de piata a lui A pe piata tehnologiei poate fi calculata pentru fiecare piata geografica in parte. Pe piata unde opereaza B, cota de piata a lui A depinde de vanzarile de Xeran ale lui B. In acest exemplu, valoarea totala a pietei este de aproximativ 100 milioane euro, jumatate din valoarea pietei de la exemplul 1, cota de piata a lui A este de 0% in al doilea an, de 15% in cursul celui de-al treilea an si de 40% in anii urmatori. Cota de piata a lui B este de 25% in al doilea an, de 30% in cursul celui de-al treilea an si de 40% in anii urmatori. Pe parcursul celui de-al doilea si al treilea an, atat cotele de piata ale lui A, cat si ale lui B nu depasesc pragul de 30% . Pragul este totusi depasit incepand cu al patrulea an, iar aceasta inseamna ca, in conformitate cu articolul 9 alin. (2) din regulamentul de exceptare pe categorie a acordurilor de transfer de tehnologie, dupa cel de-al saselea an, acordul de licenta dintre A si B nu mai poate beneficia de exceptarea pe categorie prevazuta prin acest regulament, dar poate fi evaluat in mod individual.
    Pe piata unde opereaza C, cota de piata a lui A depinde de vanzarile lui C de Xeran. Cota lui A pe piata tehnologiilor, in baza vanzarilor realizate de C in cursul anului precedent este deci de 0% in cursul celui de-al doilea an, de 10% in cursul celui de-al treilea an si de 15% in anii urmatori. Acordul de licenta intre A si C intra deci sub incidenta regulamentului pe toata perioada.

    Acorduri de licenta intre concurenti

    Exemplul 3
    Agentii economici A si B opereaza pe aceeasi piata a produselor si pe aceeasi piata geografica a unui anumit produs chimic. Fiecare din cei doi detin brevet pentru diverse tehnologii utilizate in folosirea acestui produs. In primul an, A si B au semnat un acord de licente incrucisate prin care isi acordau unul altuia o licenta de utilizare a respectivelor tehnologii. In cursul primului an, A si B au produs doar cu tehnologia proprie, A vanzand produse in valoare de 15 milioane euro, B vanzand produse de 20 milioane euro. Incepand cu al doilea an, ambii folosesc atat propriile tehnologii, cat si pe ale celuilalt. Din acel an, A vinde de 10 milioane euro produse fabricate cu propria tehnologie si de 10 milioane euro produse fabricate cu tehnologia lui B. Incepand cu al doilea an, B vinde de 15 milioane euro produse fabricate cu propria tehnologie si de 10 milioane euro produse fabricate cu tehnologia lui A. S-a stabilit ca valoarea anuala totala a pietei produsului si a substituentilor lui se ridica la 100 de milioane euro.
    Pentru a evalua acordul de licenta in conformitate cu regulamentul de exceptare pe categorii privind acordurile de transfer de tehnologie, cotele de piata ale lui A si B trebuie sa fie calculate, atat pe piata tehnologiei, cat si pe piata produsului. Cota lui A pe piata tehnologiilor depinde de cuantumul vanzarilor realizate pe parcursul anului precedent cand produsul a fost fabricat, atat de catre A, cat si de catre B, plecand de la tehnologia lui A. In cursul celui de-al doilea an, A detinea, deci, pe piata tehnologiilor o cota de 15%, care reflecta propria productie si vanzari in valoare de 15 milioane euro pe parcursul primului an. Din al treilea an, A detine pe piata tehnologiilor o cota de 20%, care reflecta valoarea de 20 milioane euro a vanzarilor produsului fabricat plecand de la tehnologia lui A si a produsului si vanzarilor realizate de A si B (10 milioane euro fiecare). In mod similar, cota lui B pe piata tehnologiilor este de 20% in cel de-al doilea an si de 25% in anii urmatori.
    Cotele de piata ale lui A si B de pe piata produselor depind de vanzarile respective de produse din anul anterior, indiferent de tehnologia folosita. Cota de piata a lui A de pe piata produsului este de 15% in cel de-al doilea an si de 20% in urmatorii ani. Cota de piata a lui B este de 20% in cel de-al doilea an si de 25% in anii urmatori.
    Deoarece acordul este incheiat intre concurenti, cota lor de piata cumulata, atat pe piata tehnologiilor, cat si pe piata produselor, trebuie sa fie mai mica de 20% pentru a putea intra sub incidenta regulamentului. Este clar ca nu este cazul in speta noastra. Cota de piata cumulata pe piata produsului este de 35% in al doilea an si de 45% in anii urmatori. Aceste acorduri intre concurenti vor fi, prin urmare, analizate in mod individual.

    4. Restrictionari grave ale concurentei conform regulamentului

    4.1. Principii generale
    73. Prevederile art. 5 din regulament contin o lista de restrictionari grave ale concurentei. Clasificarea unei restrictionari ca fiind o restrictionare grava a concurentei are la baza natura ei iar experienta arata ca asemenea restrictionari sunt aproape intotdeauna anticoncurentiale.
    74. Atunci cand un acord de transfer de tehnologie contine o restrictionare grava a concurentei, prevazuta la art. 5 alin. (1) si (2) din regulament, acest acord, per ansamblu, nu va putea beneficia de exceptarea pe categorii. In scopul aplicarii regulamentului, restrictionarile grave nu pot fi separate de restul acordului. In plus, Consiliul Concurentei considera ca pentru a fi apreciate individual, restrictionarile grave ale concurentei pot indeplini, doar in situatii exceptionale, cele patru conditii prevazute la art. 5 alin. (2) din lege (a se vedea pct. 17 de mai sus).
    75. Prevederile art. 5 din regulament, fac o distinctie intre acordurile dintre concurenti si acordurile intre neconcurenti.

    4.2. Acordurile intre concurenti
    76. Prevederile art. 5 alin. (1) din regulament enumera restrictionarile grave ale concurentei privind acordurile de licenta intre concurenti. Prin acesta se prevede ca regulamentul nu acopera acordurile care, direct sau indirect, in mod individual sau combinate cu alti factori controlati de parti, au ca obiect:
    a) restrictionarea facultatii unei parti de a-si determina preturile de vanzare catre terti;
    b) limitarea productiei, exceptie facand limitarea productiei de produse contractuale impusa licentiatului intr-un acord nereciproc sau impuse numai unuia dintre licentiati in cadrul unui acord reciproc;
    c) impartirea pietelor sau a clientilor, exceptie facand:
    (i) obligatia impusa licentiatilor de a nu produce cu ajutorul tehnologiei transmise decat in unul sau mai multe domenii tehnice de utilizare sau pe una sau mai multe piete ale produselor;
    (ii) obligatia impusa licentiatorului si/sau licentiatului intr-un acord nereciproc, de a nu produce plecand de la tehnologia transmisa intr-unul sau mai multe domenii tehnice de utilizare sau pe una sau mai multe piete ale produselor ori pe unul sau mai multe teritorii exclusive, rezervate unei alte parti;
    (iii) obligatia impusa licentiatorului de a nu transmite tehnologia sub licenta unui alt licentiat pe un teritoriu determinat;
    (iv) restrictionarea, intr-un acord nereciproc, a vanzarilor active si/sau pasive ale licentiatului si/sau ale licentiatorului pe teritoriul exclusiv sau catre un grup de cumparatori exclusivi rezervate celeilalte parti;
    (v) restrictionarea, intr-un acord nereciproc, a vanzarilor active ale licentiatului in teritoriul exclusiv sau catre grupul de cumparatori exclusivi alocat de licentiator unui alt licentiat, cu conditia ca cel din urma sa nu fie un agent economic concurent licentiatorului in momentul incheierii propriului sau acord de licenta;
    (vi) obligatia impusa licentiatului de a nu fabrica produsele contractuale decat pentru propriul uz, cu conditia sa poata vinde liber, in mod activ si pasiv, produsele contractuale ca si piese de schimb pentru produsele proprii;
    (vii) obligatia impusa licentiatului intr-un acord nereciproc de a nu fabrica produsele contractuale decat pentru un cumparator determinat, atunci cand licenta a fost acordata in vederea crearii unei surse alternative de aprovizionare pentru cumparatorul respectiv.
    d) restrictionarea capacitatii licentiatului de a-si exploata propria tehnologie sau restrictionarea capacitatii oricareia din partile la acord de a efectua activitati de cercetare-dezvoltare, numai daca aceasta ultima restrictionare este indispensabila pentru a impiedica divulgarea acelui know-how transmis unor terti.
    77. Pentru un anumit numar de restrictionari grave ale concurentei, regulamentul face diferenta intre acordurile reciproce si cele nereciproce. Lista restrictionarilor grave ale concurentei este mai stricta pentru acordurile reciproce decat pentru acordurile nereciproce intre concurenti. Acordurile reciproce sunt acordurile de licente incrucisate in cadrul carora tehnologiile transmise sunt tehnologii concurente sau care pot fi folosite pentru fabricarea de produse concurente. Un acord nereciproc este un acord prin care doar una din parti transmite tehnologia sa sub licenta celeilalte parti sau in cadrul careia, in cazul licentelor incrucisate, tehnologiile transmise nu sunt tehnologii concurente si nu pot fi folosite in fabricarea de produse concurente. Un acord este nereciproc prin simplu fapt ca contine o obligatie de a retransmite sau pentru ca licentiatul retransmite prin licenta propriile imbunatatiri aduse tehnologiei. Daca un acord nereciproc devine ulterior reciproc datorita incheierii unei a doua licente intre aceleasi parti, acestea vor trebui sa revizuiasca prima licenta pentru a evita ca acel acord sa contina restrictionarii grave. In evaluarea cazului, Consiliul Concurentei va lua in considerare perioada scursa intre incheierea primei licente si incheierea celei de-a doua.
    78. Restrictionarea grava a concurentei prevazuta la art. 5 alin. (1) lit. a) din regulament privind acordurile intre concurenti care au ca obiect fixarea de preturi pentru produsele vandute tertilor, include produsele incorporand tehnologia transmisa. Fixarea de preturi intre concurenti constituie o restrangere a concurentei prin insasi obiectul sau. Fixarea de preturi poate, de exemplu, sa ia forma unui acord direct asupra preturilor asa cum au fost facturate sau asupra baremului de preturi cu anumite rabaturi maximale autorizate. Aceasta are loc indiferent daca acordul priveste preturi fixe, minimale, maximale sau recomandate. Fixarea de preturi se poate practica si in mod indirect, incitand agentii economici sa nu se abata de la nivelul preturilor stabilite, de exemplu, anticiparea conform careia, cuantumul redeventei va creste daca preturile produselor sunt reduse sub un anumit nivel. Totusi, o obligatie impusa licentiatului de a plati o redeventa minimala determinata nu reprezinta, cu toate acestea, o fixare de preturi.
    79. Atunci cand redeventele sunt calculate pe baza vanzarilor individuale, volumul redeventelor are un impact direct asupra costurilor marginale ale produselor si, astfel, un impact direct asupra preturilor. Concurentii pot, astfel, sa foloseasca schimbul de licente incrucisate prevazand redevente curente reciproce pentru a coordona preturile pe pietele produselor in aval. Totusi, Consiliul Concurentei nu va trata un acord de licente incrucisate prevazand redevente curente reciproce ca un acord de fixare de preturi, decat atunci cand acordul nu are nici un obiect proconcurential propus si nu constituie, astfel, un acord de licenta incheiat cu buna-credinta. In astfel de cazuri, acordul nu creeaza nici un fel de valoare si astfel nu detine nici o justificare comerciala valabila, este un acord fictiv, echivalentul unei intelegeri anticoncurentiale.
    80. Restrictionarea grava prevazuta la art. 5 alin. (1) lit. a) din regulament acopera, de asemenea, si acordurile in care redeventele sunt calculate in baza vanzarii produselor, indiferent daca licenta de tehnologie a fost sau nu folosita. Astfel de acorduri sunt, in egala masura, cuprinse in sfera de aplicare a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. d) din regulament, conform caruia licentiatorul nu trebuie restrictionat in folosirea capacitatii de utilizare a propriei tehnologii (a se vedea pct. 94). In general, aceste acorduri restrang concurenta, in masura in care creste, pentru licentiat, costul utilizarii propriei tehnologii concurente si restrang concurenta care ar fi existat in absenta acordului. Aceasta este valabil atat pentru acordurile reciproce, cat si pentru cele nereciproce. Totusi, un acord in care redeventele sunt calculate in functie de totalul vanzarilor poate, in mod exceptional, sa indeplineasca conditiile prevazute la art. 5 alin. (2) din lege, atunci cand este posibil sa se traga concluzia, pe baza factorilor obiectivi, ca restrictionarea este indispensabila pentru ca transmiterea licentei sa fie favorabila concurentei. Aceasta poate fi cazul, daca in absenta restrictionarilor ar fi imposibil sau extrem de dificil de a calcula si controla redeventele datorate de licentiat, de exemplu, deoarece tehnologia licentiatorului nu lasa nici o cale vizibila asupra produsului final si nu exista alte metode de control viabile.
    81. Restrictionarea grava prevazuta la art. 5 alin. (1) lit. b) din regulament priveste impunerea de catre parti de restrictii reciproce asupra productiei. O restrictionare a productiei este o limitare a productiei si a vanzarilor partilor. Prevederile art. 5 alin. (1) lit. b) din regulament nu acopera limitarile productiei impuse licentiatului in cadrul unui acord nereciproc si nici limitarea productiei impusa unuia dintre licentiati intr-un acord reciproc, cu conditia ca aceste limitari sa priveasca doar produsele fabricate cu ajutorul tehnologiei transmise. In virtutea acestor dispozitii, restrictionarile reciproce asupra productiei impuse partilor si restrictionarile productiei impuse licentiatorului in ceea ce priveste tehnologia proprie constituie, deci, restrictionari grave ale concurentei. Cand concurentii se inteleg sa impuna limitari reciproce ale productiei, acordul are ca obiect si ca efect probabil reducerea productiei pe piata. Acelasi lucru este valabil si pentru acordurile ce limiteaza interesul partilor de a-si creste productia, de exemplu, prin obligatiile reciproce de a plati despagubiri celeilalte parti, daca un anumit nivel al productiei este depasit.
    82. Tratamentul mai favorabil al limitarilor cantitative nereciproce se intemeiaza pe considerentul ca restrictionarea unilaterala nu conduce neaparat la o productie mai scazuta pe piata, si ca, de asemenea, atunci cand restrictionarea nu este reciproca, riscul ca acordul sa nu fie un acord de licenta de buna-credinta este mai mic. Daca un licentiat este dispus sa accepte o restrictionare unilaterala, este probabil ca acordul sa conduca la o reala integrare a tehnologiilor complementare sau la cresteri de eficienta, favorizand integrarea tehnologiei mai performante a licentiatorului si a activelor de productie ale licentiatului. Intr-un acord reciproc, o restrictionare a productiei impusa unuia dintre licentiati este susceptibila de a reflecta valoarea superioara a tehnologiei transmise de catre una din parti si poate servi la promovarea transmiterii de licente favorabile concurentei.
    83. Restrictionarea grava a concurentei prevazuta la art. 5 alin. (1) lit. c) din regulament se refera la impartirea pietelor si a clientilor. Acordurile prin care concurentii impart piete si clienti au ca obiect restrangerea concurentei. Restrictionarea este grava atunci cand concurentii dintr-un acord reciproc se inteleg sa nu produca pe anumite teritorii si sa nu vanda in mod activ si/sau pasiv pe anumite teritorii sau anumitor clienti rezervati celeilalte parti.
    84. Prevederile art. 5 alin. (1) lit. c) din regulament se aplica indiferent daca licentiatul este sau nu in continuare liber sa se foloseasca de propria tehnologie. O data ce licentiatul si-a pregatit echipamentul pentru a utiliza tehnologia licentiatorului in vederea fabricarii unui produs determinat, poate fi costisitor pentru el sa mentina un lant de productie distinct utilizand o alta tehnologie pentru a raspunde nevoilor clientilor vizati prin restrictionari. In plus, avand in vedere caracterul potential anticoncurential al restrictionarii, licentiatul nu poate sa aiba decat un interes scazut sa produca utilizand propria sa tehnologie. In egala masura, este putin probabil ca asemenea restrictionari sa fie indispensabile pentru ca transmiterea licentei sa fie favorabila concurentei.
    85. In conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1) lit. c) pct. (ii) din regulament, nu exista o restrictionare grava atunci cand licentiatorul, intr-un acord nereciproc, acorda licentiatului o licenta exclusiva de productie in baza tehnologiei transmise pe un teritoriu determinat si accepta, deci, sa nu produca el insusi produsele contractuale pe teritoriul respectiv si nici sa le furnizeze din acest teritoriu. Aceste licente exclusive fac obiectul unei exceptari pe categorii indiferent de atribuirea teritoriului. Daca licenta este mondiala, exclusivitatea implica faptul ca licentiatorul sa se abtina sa intre pe piata sau sa ramana pe piata respectiva. Exceptarea pe categorie se aplica si atunci cand licenta este limitata la unul sau mai multe domenii tehnice de utilizare sau la una sau mai multe piete ale produsului. Obiectul acordurilor aflate sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) lit. c) pct. (ii) din regulament poate fi acela al determinarii licentiatului sa investeasca in tehnologia transmisa si sa o dezvolte. Deci, obiectul acordului nu il constituie, in mod obligatoriu, impartirea pietelor.
    86. In temeiul prevederilor art. 5 alin. (1) lit. c) pct. (iv) din regulament, si din acelasi motiv ca cel prevazut la pct. 85, exceptarea pe categorii se aplica, in egala masura, si acordurilor nereciproce prin care partile convin sa nu vanda produsele lor in mod activ sau pasiv pe teritoriul exclusiv sau unui grup de clienti exclusivi rezervati altei parti.
    87. In conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1) lit. c) pct. (iii) din regulament, nu exista restrictionare grava daca licentiatorul desemneaza licentiatul ca fiind singurul sau licentiat pe un teritoriu determinat, acest lucru implicand faptul ca nici o licenta nu va fi acordata tertilor pentru fabricarea pe baza tehnologiei licentiatorului pe teritoriul in cauza. In cazul licentelor unice, exceptarea pe categorie se aplica indiferent daca acordul este sau nu reciproc, dat fiind faptul ca acordul nu afecteaza capacitatea partilor de a-si exploata total propria tehnologie in teritoriile respective.
    88. Prevederile art. 5 alin. (1) lit. c) pct. (v) din regulament exclud din lista de restrictionari grave si, deci, acorda beneficiul exceptarii pe categorii pana la atingerea pragului cotei de piata unui acord nereciproc asupra vanzarilor active ale unui licentiat pe teritoriul sau catre grupul de clienti atribuit de licentiator unui alt licentiat. Este obligatoriu, totusi, ca licentiatul protejat sa nu fi fost concurent cu licentiatorul in momentul incheierii acordului. Nu este justificata inscrierea unor asemenea restrictionari pe lista restrictionarilor grave ale concurentei. Fiind permis licentiatorului sa acorde unui licentiat, care nu era deja prezent pe piata, o protectie impotriva vanzarilor active ale licentiatilor care sunt concurenti ai licentiatorului si care sunt, din acest motiv, deja stabiliti pe piata, astfel de restrictionari sunt susceptibile de a determina licentiatul sa exploateze tehnologia transmisa intr-o maniera mult mai eficace. Pe de alta parte, daca licentiatii se inteleg sa nu isi vanda produsele in mod activ sau pasiv pe anumite teritorii si anumitor grupuri de clienti, acordul este echivalent unei intelegeri anticoncurentiale intre licentiati. Avand in vedere ca asemenea acorduri nu implica nici un transfer de tehnologie, acestea nu cad sub incidenta prevederilor regulamentului de exceptare pe categorii.
    89. Conform prevederilor art. 5 alin. (1) lit. c) pct. (i) din regulament, restrictionarile prevazute in acordurile intre concurenti care limiteaza licenta la una sau mai multe piete ale produselor sau ale domeniilor tehnice de utilizare nu constituie restrictionari grave ale concurentei. Aceste restrictionari beneficiaza de exceptare pe categorii pana la pragul cotei de piata de 20%, indiferent de eventuala reciprocitate a acordului. Exceptarea pe categorie nu se aplica, totusi, decat daca limitarile domeniului de utilizare nu depasesc cadrul tehnologiilor transmise. Este obligatoriu, de asemenea, ca licentiatul sa nu fie limitat in utilizarea propriei tehnologii (a se vedea art. 5 alin. (1) lit. d) din regulament). Atunci cand licentiatii sunt impiedicati sa foloseasca propria tehnologie, acordul echivaleaza cu o impartire a pietei.
    90. Exceptarea pe categorii se aplica indiferent de caracterul simetric sau asimetric al domeniului de utilizare. O limitare asimetrica a domeniului de utilizare intr-un acord de licenta reciproc implica faptul ca cele doua parti nu erau autorizate sa foloseasca respectivele tehnologii transmise decat in interiorul domeniilor de utilizare diferite. Atat timp cat partile nu sunt limitate in folosirea propriei tehnologii, nu se poate prezuma ca acordul va conduce la renuntarea sau la abtinerea de a intra intr-unul din domeniile acoperite de licenta acordata celeilalte parti. Chiar daca licentiatii se echipeaza in vederea utilizarii tehnologiei obtinute in domeniul de utilizare transmis, se poate sa nu existe nici un impact asupra activelor utilizate pentru a produce in afara cadrului licentei. Este important, in aceasta privinta, ca restrictionarea sa aiba loc pe piete ale produselor sau ale domeniului de utilizare diferite si nu asupra clientilor, alocati in teritoriu sau in grup, care achizitioneaza produse privind aceeasi piata a produselor sau acelasi domeniu tehnic de utilizare. Riscul impartirii pietelor este considerat ca fiind mult mai mare in acest ultim caz (a se vedea pct. 84). In plus, limitarile domeniului tehnic de utilizare pot fi necesare pentru a facilita transmiterea licentelor favorabile concurentei (a se vedea pct. 181).
    91. Prevederile art. 5 alin. (1) lit. c) pct. (vi) din regulament se refera la o alta exceptie, in imprejurarea utilizarii captive, respectiv obligatia in virtutea careia licentiatul nu poate fabrica produsele ce incorporeaza tehnologia transmisa decat pentru propriul folos. Atunci cand produsul contractual este o componenta, licentiatul poate fi, de asemenea, obligat sa produca acea componenta doar pentru a o incorpora in produsele proprii si nu pentru a o vinde altor producatori. Totusi, licentiatul trebuie sa poata vinde componentele, ca piese detasabile de propriile produse si trebuie astfel, sa poata aproviziona tertii care presteaza servicii dupa vanzarea acestor produse. Restrictionarea legata de utilizarea captiva, definita mai sus, poate fi necesara pentru a incuraja diseminarea tehnologiei, in special intre concurenti, si sunt acoperite de exceptarea pe categorii. Acest tip de restrictionari este examinat la sectiunea IV.2.5.
    92. In cele din urma, prevederile art. 5 alin. (1) lit. c) pct. (vii) din regulament, exclud din lista de restrictionari grave ale concurentei obligatia impusa licentiatului intr-un acord nereciproc de a nu fabrica produsele contractuale decat pentru un cumparator determinat in vederea crearii unei surse alternative de aprovizionare pentru acel client. Pentru aplicarea prevederilor art. 5 alin. (1) lit. c) pct. (vii) din regulament se cere, deci, ca licenta sa fie limitata la crearea unei surse alternative de aprovizionare pentru cumparatorul determinat. Totusi, nu este necesar ca o singura licenta de acest tip sa fie acordata. Prevederile art. 5 alin. (1) lit. c) pct. (vii) din regulament acopera, de asemenea, si situatiile in care licentele sunt acordate mai multor agenti economici in vederea aprovizionarii aceluiasi cumparator determinat. Atunci cand licenta este acordata doar in vederea aprovizionarii cumparatorului, astfel de acorduri au o posibilitate redusa de a imparti pietele. In special, in aceste conditii nu se poate prezuma ca acordul va determina licentiatul sa inceteze exploatarea propriei tehnologii.
    93. Restrictionarea grava a concurentei prevazuta la art. 5 alin. (1) lit. d) din regulament acopera, in primul rand, restrictionarea capacitatii partilor de a efectua activitati de cercetare-dezvoltare. Ambele parti trebuie sa fie libere sa intreprinda activitati independente de cercetare-dezvoltare. Aceasta regula se aplica daca restrictionarea priveste un domeniu acoperit de licenta sau de alte domenii. Totusi, simplul fapt ca partile convin sa-si furnizeze reciproc imbunatatirile viitoare aduse tehnologiilor respective, nu echivaleaza cu o restrictionare a activitatii independente de cercetare-dezvoltare. Impactul unor asemenea acorduri asupra concurentei trebuie sa fie apreciat in functie de circumstantele proprii fiecarui caz. Cu atat mai mult, prevederile art. 5 alin. (1) lit. d) din regulament, nu privesc restrictionarea capacitatii unei parti de a se angaja in actiuni de cercetare-dezvoltare cu terti, atunci cand aceasta restrictionare este necesara pentru a impiedica divulgarea acelui know-how al licentiatorului. Pentru a intra sub incidenta exceptarii, restrictionarile impuse pentru protejarea know-how-ului licentiatorului impotriva divulgarii trebuie sa fie indispensabile acestei protectii si proportionale cu aceasta. De exemplu, atunci cand acordul desemneaza anumiti angajati ai licentiatului, care sa fie pregatiti pentru utilizarea know-how-ului transmis si responsabili in ceea ce priveste acel know-how, poate fi suficient sa impuna licentiatului sa nu autorizeze participarea acelor angajati la activitati de cercetare-dezvoltare desfasurate impreuna cu tertii. Alte masuri de securitate pot fi, de asemenea, utile.
    94. In conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1) lit. d) din regulament licentiatul trebuie de asemenea sa poata utiliza, in mod liber, propria tehnologie concurenta, cu conditia ca in cazul acesta sa nu faca uz de tehnologia transmisa de catre licentiator. El nu trebuie sa fie supus nici unei limitari in ceea ce priveste teritoriul in care produce sau vinde, cantitatea pe care o produce sau vinde sau pretul la care vinde. El nu trebuie sa fie constrans sa plateasca redevente pe produsele fabricate pe baza propriei tehnologii (a se vedea pct. 80). In plus, acesta trebuie sa poata transmite propria tehnologie catre terti in mod liber. Atunci cand restrictionarile sunt impuse licentiatului referitor la utilizarea propriei sale tehnologii sau referitor la libertatea de a efectua activitati de cercetare-dezvoltare, competitivitatea tehnologiei licentiatului este redusa. Acesta are ca efect reducerea concurentei pe pietele produselor si tehnologiilor existente si descurajarea licentiatului de a investi in dezvoltarea si imbunatatirea propriei tehnologii.

    4.3. Acorduri intre neconcurenti
    95. Prevederile art. 5 alin. (2) din regulament enumera restrictionarile grave ale concurentei aplicabile acordurilor de licenta intre neconcurenti. In conformitate cu aceasta prevedere, regulamentul nu acopera acordurile care, in mod direct sau indirect, individual sau combinat cu alti factori controlati de catre parti, au ca obiect:
    a) restrictionarea capacitatii unei parti de a-si determina preturile de vanzare catre terti, fara a aduce atingere posibilitatii de a impune un pret de vanzare maximal sau a recomanda un pret de vanzare, cu conditia ca acesta sa nu fie echivalent unui pret de vanzare fix sau minimal impus, ca rezultat al presiunilor exercitate de una din parti sau a stimulentelor oferite de oricare din parti.
    b) restrictionarile privind teritoriul in care, sau a clientilor carora, licentiatul poate vinde in mod pasiv produsele contractuale, exceptie facand:
    (i) restrictionarile de vanzari pasive pe un teritoriu exclusiv sau unui grup exclusiv de clienti rezervat licentiatorului;
    (ii) restrictionarile de vanzari pasive pe un teritoriu exclusiv sau unui grup exclusiv de clienti pe care licentiatorul l-a atribuit altui licentiat in timpul primilor doi ani in cursul carora acest alt licentiat vinde produsele contractuale in acel teritoriu sau acelui grup de clienti;
    (iii) obligatia de a nu fabrica produsele contractuale decat pentru propria folosinta, cu conditia ca licentiatul sa poata vinde liber, in mod activ si pasiv, produsele contractuale ca piese de schimb pentru produsele sale;
    (iv) obligatia de a fabrica produsele contractuale doar pentru un cumparator determinat, atunci cand licenta a fost acordata in vederea crearii unei surse alternative de aprovizionare a acelui client;
    (v) restrictionarile de vanzari pentru utilizatorii finali de catre un licentiat ce opereaza in calitate de vanzator en-gros pe piata;
    (vi) restrictionarea vanzarilor de catre membrii unui sistem de distributie selectiva distribuitorilor neagreati;
    c) restrictionarea vanzarilor active sau pasive pentru utilizatorii finali de catre licentiatii membri ai unui sistem de distributie selectiva ce opereaza in calitate de vanzatori detailisti pe piata, fara a aduce atingere posibilitatii de a interzice unui membru al sistemului sa-si exercite activitatile in afara unui loc neautorizat al amplasamentului.
    96. Restrictionarea grava a concurentei prevazuta la art. 5 alin. (2) lit. a) din regulament se refera la fixarea preturilor de vanzare catre terti. Mai precis, aceasta dispozitie acopera restrictionarile avand ca obiect direct sau indirect determinarea unui pret de vanzare fix sau minimal sau a unui nivel al pretului fix sau minimal pe care licentiatorul sau licentiatul vor trebui sa-l respecte atunci cand vand produse tertilor. Atunci cand acordurile fixeaza, in mod direct, pretul de vanzare, restrictionarea este evidenta. Totusi, preturile de vanzare pot fi, in egala masura, fixate in mod indirect, de exemplu, prin acorduri care stabilesc marje, fixand nivelul maximal al rabaturilor sau conditionand pretul de vanzare de preturile de vanzare ale concurentilor, sau, in plus, prin amenintari, intimidare, avertismente, amenzi sau rezilierea contractului daca un nivel al preturilor date nu este respectat. Mijloacele directe sau indirecte utilizate in vederea fixarii preturilor pot fi eficientizate daca sunt combinate cu masuri care permit identificarea vanzarilor la preturi scazute, ca de exemplu, implementarea unui sistem de control al preturilor sau obligatia impusa licentiatilor sa semnaleze orice abatere de la preturile convenite. De asemenea, fixarea directa sau indirecta a preturilor poate fi eficientizata daca este combinata cu masuri menite sa descurajeze initiativa licentiatului de a diminua pretul de vanzare, licentiatorul obligand, de exemplu, licentiatul sa acorde clauza clientului cel mai favorizat, adica obligatia de a acorda unui client conditii mult mai favorabile decat cele acordate oricarui alt client. Aceleasi mijloace pot fi utilizate pentru a face dintr-un pret maximal sau recomandat echivalentul unui pret de vanzare fix sau minimal. Totusi, comunicarea unei liste de preturi recomandate de catre licentiator licentiatului sau impunerea unui pret maximal acestuia nu este considerata, in sine, ca ar conduce la preturi fixe sau minimale de vanzare.
    97. In temeiul prevederilor art. 5 alin. (2) lit. b) din regulament, acordurile sau practicile concertate care au ca obiect direct sau indirect restrangerea vanzarilor pasive de catre licentiati de produse care incorporeaza tehnologia transmisa sunt restrictionari grave ale concurentei. Restrictionarile de vanzari pasive impuse licentiatului pot rezulta din obligatii directe, ca de exemplu, obligatia de a nu vinde anumitor clienti sau clientilor stabiliti in anumite teritorii, sau, in plus, obligatia de a trimite comenzile acestor clienti altor licentiati, dar si din masuri indirecte menite sa stimuleze licentiatul sa se abtina de la acest tip de vanzari cum ar fi stimulente financiare sau implementarea unui sistem de control care sa permita verificarea destinatiei efective a produselor transmise. Restrictionarile cantitative pot constitui un mijloc indirect de restrangere a vanzarilor pasive. Consiliul Concurentei nu va porni de la principiul ca aceste restrangeri cantitative servesc un asemenea scop. Totusi, se impune alta abordare in cazul in care aceste restrangeri cantitative sunt utilizate pentru a pune in practica un acord care sta la baza compartimentarii pietei. Printre indiciile asupra existentei unui asemenea acord, putem cita adaptarea cantitatilor in timp, astfel incat sa nu acopere decat cererea locala, restrictionari cantitative asociate obligatiei de a vinde cantitati minimale in teritoriu, obligatii de redeventa minimale conditionate de vanzarile realizate in teritoriu, de plata diverselor redevente in functie de destinatia produselor si controlul destinatiei produselor vandute de catre diferiti licentiati. Aceasta restrictionare generala grava a concurentei referitoare la vanzarile pasive efectuate de catre licentiati fac obiectul unui anumit numar de exceptari, care sunt analizate mai jos.
    98. Prevederile art. 5 alin. (2) lit. b) din regulament nu se refera la restrictionarile de vanzari impuse licentiatorului. Toate restrictionarile de vanzari impuse licentiatorului beneficiaza, deci, de o exceptare pe categorii pana la nivelul cotei de piata de 30% . La fel se procedeaza si in cazul tuturor restrictionarilor de vanzari active realizate de catre licentiat, sub rezerva observatiilor referitoare la vanzarile active prevazute la pct. 104 si 105. Exceptarea pe categorii a restrictionarilor privind vanzarile active este sprijinita de ipoteza ca aceste restrictionari favorizeaza investitiile si concurenta, alta decat cea prin preturi, si imbunatatesc calitatea serviciilor furnizate de catre licentiat rezolvand astfel toate problemele de parazitism si de renuntare la anumite investitii. In cazul restrictionarilor de vanzari active intre teritoriile sau grupele de clienti ai licentiatilor, nu este indispensabil ca licentiatului protejat sa-i fi fost desemnat un teritoriu exclusiv sau un grup de cumparatori exclusivi. Exceptarile pe categorii se aplica, de asemenea, restrictionarilor de vanzari active in cazul in care mai multi licentiati au fost desemnati pentru un teritoriu sau pentru un grup determinat de cumparatori. Investitii generatoare de cresteri de eficienta sunt susceptibile a fi incurajate atunci cand un licentiat poate fi sigur ca nu trebuie sa infrunte decat concurenta vanzarilor active a unui numar limitat de licentiati, in interiorul teritoriului, si nu pe cea a licentiatilor din exteriorul teritoriului.
    99. Restrictionarile impuse vanzarilor active si pasive de catre licentiati asupra unui teritoriu exclusiv sau unui grup de clienti exclusivi rezervati licentiatorului nu constituie o restrictionare grava a concurentei (a se vedea art. 5 alin. (2) lit. b) pct. (i) din regulament) si pot beneficia de o exceptare pe categorie. Se presupune ca, de vreme ce cotele de piata sunt inferioare pragului, asemenea restrictionari, chiar daca limiteaza concurenta, pot fi totusi proconcurentiale in masura in care favorizeaza difuzarea de tehnologii si integrarea acestora in activele de productie ale licentiatului. Nu este necesar ca licentiatorul sa produca, in mod efectiv, cu ajutorul tehnologiei transmise pe un teritoriu sau pentru grupul de cumparatori in cauza pentru ca un teritoriu sau un grup de clienti sa ii fie rezervati. Licentiatorul poate, de asemenea, sa rezerve un teritoriu sau un grup de cumparatori in vederea exploatarii ulterioare.
    100. Restrictionarile vanzarilor pasive de catre licentiat in interiorul unui teritoriu exclusiv sau asupra unui grup exclusiv de clienti atribuiti altui licentiat beneficiaza de exceptare pe categorii pe o perioada de doi ani incepand de la data la care licentiatul protejat vinde pentru prima data produsele incorporand tehnologia transmisa in interiorul teritoriului sau exclusiv sau grupului sau exclusiv de clienti (conform art. 5 alin. (2) lit. b) pct. (ii) din regulament). Licentiatii trebuie, adeseori, sa efectueze investitii substantiale in active de productie si in actiuni de promovare pentru a initia si a dezvolta activitati in interiorul unui teritoriu nou. Este, deci, probabil ca riscurile cu care licentiatul se va confrunta sa fie importante, indeosebi pentru ca toate cheltuielile sale promotionale si investitiile in activele necesare pentru a produce cu o tehnologie data constituie, deseori, cheltuieli irecuperabile, adica cheltuieli care nu pot fi recuperate daca licentiatul iese de pe piata. In asemenea circumstante, licentiatul ar renunta, in mod frecvent, la acordul de licenta daca nu ar fi capabil sa obtina intr-o anumita perioada de timp o protectie impotriva vanzarilor (active si) pasive efectuate de catre alti licentiati in interiorul teritoriului lor. In consecinta, restrictionarile de vanzari pasive in interiorul teritoriului exclusiv al unui licentiat realizate de catre alti licentiati nu intra, in general, sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege pentru o perioada de maxim doi ani; momentul din care incepe sa curga acest termen il constituie data la care licentiatul in cauza a comercializat pentru prima oara produsul incorporand tehnologia transmisa in interiorul unui teritoriu exclusiv. Totusi, in masura in care, in anumite cazuri, asemenea restrictionari intra sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege, acestea beneficiaza de o exceptare pe categorii. Dupa expirarea perioadei de doi ani, restrictionarile de vanzari pasive intre licentiati constituie restrictionari grave ale concurentei. In general acestea cad sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege si au putine sanse sa indeplineasca conditiile prevazute la art. 5 alin. (2) din lege. Indeosebi, este putin probabil, ca asemenea restrictionari sa fie indispensabile realizarii cresterilor de eficienta.
    101. Prevederile art. 5 alin. (2) lit. b) pct. (iii) din regulament, permite exceptarea unei restrictionari prin care licentiatul este constrans sa fabrice produsele incorporand tehnologia transmisa doar pentru propriul sau uz (captiv). In cazul in care produsul contractual reprezinta o componenta, licentiatul poate fi constrans, astfel, sa nu utilizeze acest produs decat pentru a-l integra in propriile sale produse si, de asemenea, ii poate fi interzisa vanzarea produsului respectiv catre alti producatori. Totusi, licentiatul trebuie sa poata vinde activ si pasiv produsele in calitate de piese de schimb pentru propriile sale produse si, deci, trebuie sa poata sa le livreze tertilor, furnizand un serviciu post-vanzare pentru aceste produse. Restrictionarile privind utilizarea captiva sunt de asemenea tratate in sectiunea IV.2.5.
    102. Ca in cazul acordurilor intre concurenti (vezi pct. 92), exceptarea pe categorii se aplica, de asemenea, acordurilor prin care licentiatul este obligat sa produca produsele contractuale doar pentru un cumparator determinat, in vederea constituirii pentru acesta a unei surse de aprovizionare de substitutie (a se vedea art. 5 alin. (2) lit. b) pct. (iv) din regulament). In cazul acordurilor intre neconcurenti, este putin probabil ca aceste restrictionari sa intre sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege.
    103. Prevederile art. 5 alin. (2) lit. b) pct. (v) din regulament permit obligatia impusa licentiatului de a nu vinde consumatorilor finali, ci exclusiv vanzatorilor en detail. O asemenea obligatie permite licentiatorilor sa atribuie o functie de distribuitor en gros licentiatilor si nu intra, in general, sub incidenta prevederilor art. 5 (1) din lege.
    104. In cele din urma, prevederile art. 5 alin. (2) lit. b) pct. (vi) din regulament permit exceptarea unei restrictionari care consta in interzicerea licentiatilor de a vinde produsele catre distribuitori neagreati. Aceasta exceptare permite licentiatorului sa impuna licentiatilor obligatia de a face parte dintr-un sistem de distributie selectiv. Totusi, in acest caz, licentiatii trebuie, conform prevederilor art. 5 alin. (2) lit. c) din regulament, sa poata efectua atat vanzari active cat si pasive catre consumatorii finali, fara a aduce prin aceasta atingere posibilitatii de a impune licentiatului exercitarea exclusiva a activitatii de en-grosist, asa cum este prevazut in art. 5 alin. (2) lit. b) pct. (v) din regulament (a se vedea pct. 103).
    105. Trebuie reamintit (a se vedea pct. 38) ca exceptarea pe categorie acopera acordurile de licenta prin care licentiatorul impune obligatii pe care licentiatul trebuie sau poate sa le impuna cumparatorilor sai, inclusiv distribuitorilor. Totodata, aceste obligatii trebuie sa fie in conformitate cu regulile concurentiale aplicabile acordurilor de furnizare si distributie. Regulamentul acopera numai acordurile intre doua parti, acordurile intre licentiat si clientii lui care implementeaza astfel de obligatii, nu intra sub incidenta regulamentului. Astfel de acorduri nu vor putea beneficia de o exceptare pe categorii decat daca sunt conforme cu prevederile Regulamentului privind aplicarea art. 5 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996 in cazul intelegerilor verticale (a se vedea sectiunea 2.5.2).

    5. Restrictionari excluse

    106. Prevederile art. 6 din regulament enumera patru tipuri de restrictionari grave ale concurentei ce nu vor putea beneficia de exceptare pe categorii si care necesita, deci, o apreciere individuala cu privire la efectele anti si proconcurentiale. Rezulta din prevederile art. 6 ca includerea intr-un acord de licenta a oricareia din restrictionarile ce figureaza in aceste dispozitii nu impiedica aplicarea regulamentului pentru restul acordului. Doar restrictionarea individuala in cauza este cea care nu beneficiaza de exceptare si care trebuie, deci, apreciata individual. Restrictionarile prevazute la art. 6 sunt, asadar, disociabile.
    107. Prevederile art. 6 alin. (1) din regulament se refera la faptul ca exceptarea pe categorie nu se va aplica pentru urmatoarele trei obligatii:
    a) orice obligatie directa sau indirecta impusa licentiatului de a acorda licenta exclusiva licentiatorului sau unui tert desemnat de licentiator asupra imbunatatirilor disociabile pe care licentiatul le va aduce sau asupra noilor aplicatii ale tehnologiei licentiate pe care acesta le va pune in practica;
    b) orice obligatie directa sau indirecta impusa licentiatului de a ceda, in tot sau in parte, licentiatorului sau unui tert desemnat de acesta drepturile asupra imbunatatirilor disociabile pe care licentiatul le va aduce sau asupra noilor aplicatii ale tehnologiei licentiate pe care acesta le va pune in practica;
    c) orice obligatie directa sau indirecta impusa licentiatului de a nu contesta valabilitatea drepturilor de proprietate intelectuala pe care licentiatorul le detine. Totodata, regulamentul exceptarilor pe categorii da posibilitatea licentiatorului, de a rezilia acordul de licenta in cazurile in care licentiatul contesta validitatea tehnologiei transmise;
    Scopul prevederilor art. 6 alin. (1) lit. a), b) si c) din regulament este de a evita exceptarea pe categorii a acordurilor susceptibile de a limita incitarea la inovare a licentiatilor.
    108. Prevederile art. 6 alin. (1) lit. a) si b) din regulament se refera la transmiterea si retransmiterea exclusiva a imbunatatirilor disociabile aduse tehnologiei transmise de catre licentiator. O imbunatatire este disociabila daca poate fi exploatata fara sa aduca atingere tehnologiei licentiate. Obligatia de a acorda licentiatorului o licenta exclusiva pentru imbunatatiri disociabile aduse tehnologiei licentiate sau de a transmite astfel de imbunatatiri licentiatorului, este foarte probabil sa reduca incitarea la inovare a licentiatilor, in masura in care nu vor putea exploata imbunatatirile aduse, nici macar prin licentierea catre terti. Aceasta se aplica in mod similar cazului in care imbunatatirile disociabile privesc aceeasi aplicare ca tehnologia licentiata si unde licentiatul dezvolta noi aplicatii ale tehnologiei licentiate. In conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) lit. a) si b) din regulament asemenea obligatii nu beneficiaza de exceptare pe categorii. Totusi, exceptarea pe categorie acopera si obligatiile neexclusive de retransmitere cu privire la imbunatatirile disociabile, chiar si atunci cand obligatia de retransmitere nu este reciproca, de exemplu, cele impuse licentiatilor, atunci cand, in virtutea acordului, licentiatorul este autorizat sa comunice imbunatatirile disociabile altor licentiati. O obligatie nereciproca de retransmitere poate favoriza inovarea si difuzarea de noi tehnologii prin permiterea licentiatorului de a determina, in mod liber, daca, si in ce masura, va transmite propriile imbunatatiri licentiatilor lui. O astfel de clauza de comunicare poate, de asemenea, sa favorizeze difuzarea tehnologiei pentru ca fiecare licentiat, la momentul semnarii acordului, va fi pe picior de egalitate cu ceilalti avand in vedere ca este tehnologia cu care el va fabrica produsele contractate. Retransmiterile exclusive si obligatiile de a ceda imbunatatirile nedisociabile nu restrang concurenta in sensul prevederilor art. 5 alin. (1) din lege, deoarece nu vor putea fi exploatate de licentiati fara autorizarea licentiatorului.
    109. Aplicarea prevederilor art. 6 alin. (1) lit. a) si b) din regulament nu depinde de eventuala plata, de catre licentiator, a unei contravalori pentru achizitionarea de imbunatatiri sau pentru obtinerea unei licente exclusive. Totusi, existenta si nivelul unei asemenea contravalori nu pot fi relevante in cadrul unei aprecieri individuale in temeiul prevederilor art. 5 din lege. Atunci cand retransmiterile sunt acordate in schimbul unei remuneratii, obligatia va avea mai putine sanse de a suprima in intregime incitarea la inovare a licentiatilor. Cu ocazia evaluarii retransmiterii exclusive in afara sferei de aplicare a prevederilor regulamentului de exceptare pe categorie, pozitia licentiatorului pe piata tehnologiilor trebuie sa fie, de asemenea, luata in considerare in egala masura. Cu cat aceasta pozitie este mai puternica, cu atat obligatia de retransmitere exclusiva risca sa produca efecte restrictive asupra concurentei in domeniul inovarii. Cu cat pozitia tehnologiei licentiatorului este mai importanta, cu atat licentiatul are sanse sa constituie o sursa importanta de inovare si de viitoare concurenta. Efectele negative ale obligatiilor de retransmitere pot, de asemenea, sa fie consolidate in cazul retelelor paralele de acorduri de licenta, care implica astfel de obligatii. Atunci cand tehnologiile disponibile sunt controlate de un numar de licentiatori care impun obligatii exclusive de retransmitere licentiatilor, riscul de impact anticoncurential este mai mare, decat in cazul in care exista mai multe tehnologii dintre care numai unele sunt licentiate cu obligatia de retransmitere exclusiva.
    110. Riscul impactului negativ asupra inovarii este mai mare in cazul licentelor incrucisate intre concurenti, unde o obligatie de retransmitere impusa ambelor parti este asociata cu o obligatie, pentru cele doua parti, de a imparti cu cealalta parte imbunatatirile aduse propriilor tehnologii. Impartirea tuturor imbunatatirilor intre concurenti poate impiedica fiecare concurent in a dobandi un avans in raport cu ceilalti, atunci cand scopul licentei este de a le permite dezvoltarea tehnologiilor respective si cand licenta nu ii indruma sa foloseasca aceeasi baza tehnologica pentru conceperea produselor (a se vedea pct. 207). Totusi, este putin probabil ca partile sa fie impiedicate sa ia un avans concurential unele fata de celelalte atunci cand scopul licentei este de a permite dezvoltarea tehnologiilor lor respective si nu conduce la utilizarea aceleiasi baze tehnologice pentru conceperea produselor lor. Acesta este cazul in care scopul licentei este de a crea libertatea de conceptie, si mai putin de a imbunatati baza tehnologica a licentiatului.
    111. Restrictionarea exclusa prevazuta la articolul 6 alin. (1) lit. c) din regulament priveste clauzele de necontestare, de exemplu, obligatia de a nu contesta existenta drepturilor de proprietate intelectuala ale licentiatorului. Motivul pentru care clauzele au fost excluse din sfera de aplicare a regulamentului de exceptare pe categorii este acela ca licentiatii sunt, in mod normal, in cea mai buna pozitie pentru a determina daca un drept de proprietate intelectuala exista sau nu. Pentru a se evita orice distorsiune a concurentei si in conformitate cu principiile care fundamenteaza protectia proprietatii intelectuale, drepturile de proprietate intelectuala invalidate ar trebui sa fie eliminate, pentru ca impiedica inovarea, in loc sa o favorizeze. Prevederile art. 5 alin. (1) din lege este susceptibil a se aplica clauzelor de necontestare atunci cand tehnologia licentiata are o anumita valoare si defavorizeaza, deci, pe plan concurential, agentii economici care nu pot sa o utilizeze sau care pot sa o utilizeze numai in schimbul platii unei redevente. In acest caz, este putin probabil ca acele conditii prevazute la articolul 5 alin. (2) din lege sa fie indeplinite. Totusi, Consiliul Concurentei este in favoarea clauzelor de necontestare referitoare la know-how, daca este posibil ca acel know-how sa fie imposibil sau foarte dificil de a fi recuperat, odata ce a fost divulgat. In astfel de cazuri, o obligatie impusa licentiatului de a nu contesta know-how-ul licentiat favorizeaza difuzarea noilor tehnologii, in special prin permisiunea acordata licentiatorilor mai putin puternici sa transmita licente licentiatilor mai puternici, fara sa se teama de o contestare dupa absorbtia acelui know-how de catre licentiat.
    112. Regulamentul de exceptare pe categorie are incidenta asupra posibilitatii licentiatorului de a rezilia acordul de licenta in cazul unei contestari a tehnologiei licentiate. Licentiatorul nu este, deci, constrans sa mentina relatiile contractuale cu un licentiat care contesta insasi obiectul acordului de licenta, ceea ce inseamna ca, in caz de reziliere, orice utilizare viitoare a tehnologiei contestate de catre licentiat se va face pe riscul si cu pierderile celui ce a contestat valabilitatea lui. Totusi, in conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) lit. c) din regulament, acesta nu acopera obligatiile contractuale ce impun licentiatului sa nu conteste tehnologia licentiata, ceea ce va permite licentiatorului sa formuleze actiune in instanta impotriva licentiatului pentru desfacerea contractului si va avea ca efect crearea unui motiv suplimentar care sa determine licentiatul sa nu conteste valabilitatea tehnologiei licentiatorului. Aceasta prevedere garanteaza faptul ca licentiatul se gaseste in aceeasi situatie ca si tertii.
    113. Prevederile art. 6 alin. (2) din regulament exclud, in cazul acordurilor intre neconcurenti, aplicarea exceptarii pe categorie obligatiilor directe sau indirecte ce limiteaza capacitatea licentiatului de a-si exploata propria tehnologie si capacitatea partilor la acord de a efectua activitati de cercetare-dezvoltare, doar daca cea din urma restrictionare este indispensabila pentru impiedicarea divulgarii know-how-ului transmis tertilor. Aceasta conditie este aceeasi cu cea prevazuta la art. 5 alin. (1) lit. d) din regulament, in lista de restrictionari grave ale concurentei privind acordurile intre concurenti, analizate la pct. 93 si 94. Totodata, in cazul acordurilor intre neconcurenti, nu se poate prezuma ca astfel de restrictionari vor avea, in general, efecte negative asupra concurentei si ca, in general, conditiile prevazute la art. 5 alin. (2) din lege nu sunt indeplinite. Aceste acorduri necesita o apreciere individuala.
    114. In cazul acordurilor dintre neconcurenti, in general, licentiatul nu detine tehnologie concurenta. Totusi, se poate sa existe cazuri in care, in scopul exceptarii pe categorie, partile sa fie considerate ca nefiind concurente, desi licentiatul detine o tehnologie concurenta. Aceasta este situatia atunci cand licentiatul detine o tehnologie concurenta, dar nu o transmite, in regim de licenta si atunci cand licentiatorul nu este un furnizor real sau potential pe piata produselor. In scopul exceptarii pe categorie, partile nu sunt considerate in acest caz concurente, nici pe piata tehnologiilor, nici pe piata produselor. In asemenea cazuri, este important sa se asigure ca nu este restransa capacitatea licentiatului de a exploata propria tehnologie si de a continua dezvoltarea acesteia. Aceasta tehnologie poate exercita o presiune concurentiala pe piata, care trebuie sa fie mentinuta. Intr-o asemenea situatie, restrictionarile privitoare la utilizarea de catre licentiat a propriei sale tehnologii sau la restrictionarea cercetarii-dezvoltarii sunt, in mod normal, considerate ca restrangand concurenta si neindeplinind conditiile prevazute la art. 5 alin. (2) din lege. De exemplu, obligatia impusa licentiatului de a plati redevente nu numai in baza produselor pe care le produce cu ajutorul tehnologiei licentiate, dar si in baza acelora pe care le produce cu ajutorul propriei sale tehnologii, va limita, in general, capacitatea de a exploata propria sa tehnologie si, in acest mod, tehnologia va fi exclusa din sfera de aplicare a regulamentului.
    115. Atunci cand licentiatul nu detine sau nu este pe punctul de a realiza o tehnologie concurenta, orice restrictionare care impiedica partile sa desfasoare activitati independente de cercetare-dezvoltare poate restrange concurenta in cazul in care doar cateva tehnologii sunt disponibile pe piata. Intr-o asemenea situatie, partile pot reprezenta o importanta sursa potentiala de inovare pe piata. Acesta este cazul, in special, atunci cand partile detin activele si competentele necesare pentru a desfasura activitati de cercetare-dezvoltare. In acest caz, este putin probabil ca acele conditii prevazute la art. 5 alin. (2) din lege sa fie indeplinite. Atunci cand mai multe tehnologii sunt disponibile si cand partile nu detin active sau competente speciale, restrictionarile activitatii de cercetare-dezvoltare sunt susceptibile fie sa nu intre sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege, deoarece nu au efecte restrictive semnificative, fie sunt susceptibile de a indeplini conditiile prevazute la art. 5 alin. (2) din lege. Aceste restrictionari pot favoriza difuzarea noilor tehnologii, garantand licentiatorului ca licentiatul nu va deveni un nou concurent si stimuland licentiatul sa se concentreze asupra exploatarii si dezvoltarii tehnologiei licentiate. In plus, prevederile art. 5 alin. (1) din lege nu se aplica decat in cazul in care acordul descurajeaza licentiatul sa imbunatateasca si sa exploateze propria sa tehnologie. Exista, de exemplu, putine sanse ca acesta sa fie cazul atunci cand licentiatorul este indreptatit sa rezilieze acordul de licenta imediat ce licentiatul incepe sa produca pe baza propriei tehnologii concurente. Un asemenea drept nu descurajeaza licentiatul sa inoveze, deoarece acordul nu poate fi reziliat decat atunci cand o tehnologie viabila din punct de vedere comercial a fost realizata si atunci cand produsele fabricate cu ajutorul acestei tehnologii sunt gata pentru a fi comercializate.

    6. Retragerea beneficiului aplicarii regulamentului exceptarii pe categorie si neaplicarea acestui regulament

    6.1. Procedura retragerii
    116. Conform prevederilor art. 7 din regulament, Consiliul Concurentei poate retrage beneficiul aplicarii regulamentului de exceptare pe categorie pentru acordurile individuale care nu indeplinesc conditiile prevazute la art. 5 alin. (2) din lege.
    117. Cele patru conditii prevazute de art. 5 alin. (2) din lege sunt cumulative si este necesar ca toate sa fie indeplinite pentru ca exceptarea sa fie aplicabila. Exceptarea pe categorie poate fi, deci, retrasa atunci cand un anumit acord nu indeplineste una sau mai multe din cele patru conditii.
    118. Atunci cand procedura de retragere este aplicabila, Consiliul Concurentei, retragand beneficiul exceptarii, trebuie sa probeze ca acordul cade sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege si ca nu indeplineste toate cele patru conditii prevazute la art. (5) alin. (2) din lege.
    119. Conform prevederilor art. 7 din regulament, retragerea se poate justifica, in special, in urmatoarele cazuri:
    1) accesul tertilor la piata tehnologiilor este restrans, de exemplu, din cauza efectului cumulativ al retelelor paralele de acorduri restrictive similare care interzic licentiatilor sa utilizeze tehnologiile tertilor.
    2) accesul pe piata al potentialilor licentiati este restrans, de exemplu, din cauza efectului cumulativ al retelelor paralele de acorduri restrictive similare care interzic licentiatorilor sa acorde licente altor licentiati.
    3) fara o motivatie obiectiv valabila, partile nu exploateaza tehnologia transmisa.
    120. Prevederile art. 5 si 6 din regulament, in care figureaza lista restrictionarilor grave ale concurentei, precum si restrictionarile excluse, au ca obiectiv garantarea faptului ca acordurile ce beneficiaza de o exceptare pe categorie nu limiteaza incitarea la inovare, nu intarzie difuzarea tehnologiilor si nu restrang neindreptatit concurenta intre licentiator si licentiat sau intre licentiati. Totusi, aceasta lista a restrictionarilor grave ale concurentei si lista de restrictionari excluse nu tin seama de toate efectele posibile ale acordurilor de licenta. Exceptarea pe categorie nu acopera, in special, eventualele efecte cumulative ale restrictiilor similare continute in retelele de acorduri de licenta. Acordurile de licenta pot conduce la excluderea tertilor de pe piata, atat la nivelul licentiatorului, cat si la nivelul licentiatului. Excluderea altor licentiatori poate fi data de efectul cumulativ al retelelor de acorduri de licenta care interzic licentiatilor exploatarea tehnologiilor concurente, ceea ce conduce la excluderea altor (potentiali) licentiatori. Exista riscul de eliminare a licentiatorilor atunci cand majoritatea agentilor economici prezenti pe piata erau susceptibili de a obtine (in conditii de eficacitate) o licenta concurenta, dar sunt impiedicati din cauza existentei unor acorduri restrictive si atunci cand potentialii licentiati se confrunta cu bariere relativ ridicate la intrarea pe piata. Excluderea altor licentiati poate avea loc si in cazul efectului cumulativ al acordurilor de licenta, care interzic licentiatorilor sa transmita licente altor licentiati, fapt ce impiedica potentialii licentiati sa acceada la tehnologia necesara. Problema inchiderii pietei este examinata pe larg la sectiunea IV.2.7. In plus, Consiliul Concurentei poate retrage beneficiul exceptarii pe categorie atunci cand un numar important de licentiatori de tehnologii concurente impun, in acordurile individuale, licentiatilor lor sa ceara conditii mai favorabile convenite cu alti licentiatori.
    121. Consiliul Concurentei poate de asemenea sa retraga beneficiul exceptarii pe categorie atunci cand partile se abtin sa exploateze tehnologia transmisa, chiar daca ele au o justificare obiectiva in acest sens. Intr-adevar, atunci cand partile nu exploateaza tehnologia transmisa, nefiind desfasurata nici o activitate care sa conduca la o crestere a eficientei si, deci, neexistand nici un motiv pentru exceptarea pe categorii. Totusi, exploatarea nu trebuie, in mod necesar, sa ia forma unei integrari de active. Ea se produce, de asemenea, atunci cand licenta creeaza libertatea de conceptie pentru licentiat care ii permite sa exploateze propria sa tehnologie fara a se expune riscului unui eventual litigiu al licentiatorului pentru incalcarea drepturilor acestuia. In cazul acordului de licenta intre concurenti, faptul ca partile nu exploateaza tehnologia transmisa poate sa indice ca acordul constituie o intelegere deghizata. Pentru aceste motive, Consiliul Concurentei va examina cu mare atentie cazurile de neexploatare.

    6.2. Neaplicarea regulamentului de exceptare pe categorie
    122. Prevederile art. 8 din regulament abiliteaza Consiliul Concurentei sa scoata de sub incidenta acestuia, prin intermediul unui regulament, retelele paralele de acorduri similare acoperind mai mult de 50% din piata in cauza. Aceasta dispozitie nu se adreseaza agentilor economici individuali, dar priveste toti agentii economici ale caror acorduri sunt definite in regulamentul care va fi adoptat in sensul neaplicarii regulamentului de exceptare pe categorii.
    123. Regulamentul de neaplicare care poate fi adoptat de Consiliul Concurentei, conform art. 8 din regulament ar avea ca efect retragerea, pentru restrictionarile si pietele in cauza, a beneficiului regulamentului de exceptare pe categorie si revenirea la deplina aplicabilitate a prevederilor art. 5 alin. (1) si (2) din lege.
    124. Pentru calculul cotei de acoperire de 50%, se va conveni sa se tina seama de fiecare retea individuala de acorduri de licenta, implicand restrictionari sau combinatii de restrictionari, producand efecte similare asupra pietei.
    125. Conform prevederilor art. 8 din regulament, daca cota de acoperire de 50% este depasita Consiliul Concurentei nu are obligatia de a interveni. In general, neaplicarea se impune atunci cand este posibil ca accesul pe piata in cauza sau concurenta de pe acea piata sa fie restranse intr-un mod semnificativ. Atunci cand Consiliul Concurentei ar fi chemat sa evalueze necesitatea aplicarii prevederilor art. 8 din regulament, el va examina daca o retragere individuala nu constituie o solutie mai potrivita. In special, aceasta poate sa depinda de numarul agentilor economici concurenti care contribuie la producerea unui efect cumulativ asupra unei piete sau asupra numarului de piete geografice afectate pe teritoriul Romaniei.
    126. Sfera de aplicare a regulamentului adoptat in temeiul prevederilor art. 8 din regulament trebuie sa fie clar definita. In primul rand, Consiliul Concurentei trebuie sa defineasca pietele produselor si pietele geografice in cauza si, dupa aceea, trebuie sa identifice tipul de restrictionari pentru care regulamentul de exceptare pe categorie nu va mai fi aplicabil. Pentru acest al doilea aspect, Consiliul Concurentei poate modela sfera de aplicare a regulamentului sau in functie de problema de concurenta vizata. De exemplu, chiar daca toate retelele paralele de acorduri de neconcurenta sunt luate in considerare pentru a determina daca cota de acoperire de 50% din piata este atinsa, Consiliul Concurentei poate, totusi, limita sfera de incidenta a regulamentului sau de neaplicare doar asupra obligatiilor de nonconcurenta ce depasesc o anumita durata. Aceasta este situatia acordurilor de durata mai scurta sau de o natura mai putin restrictiva care nu ar putea aduce atingeri, efectul de excludere in cauza fiind considerat ca mai putin important. Daca e cazul, Consiliul Concurentei va putea, de asemenea, furniza precizari prin care sa specifice nivelul partii de piata sub care acesta estimeaza ca, in contextul dat de acel caz, un agent economic izolat nu poate contribui intr-o maniera sensibila la efectul cumulativ. In general, se considera ca, atunci cand cota de piata detinuta de produsele incorporand tehnologia transmisa de catre un licentiator individual nu depaseste 5%, acordul sau reteaua de acorduri acoperind aceasta tehnologie nu contribuie de o maniera semnificativa la un efect cumulativ de inchidere a pietei.
    127. Perioada de tranzitie de cel putin sase luni care trebuie sa fie prevazuta de Consiliul Concurentei conform prevederilor art. 8 alin. (2) din regulament, trebuie sa permita agentilor economici implicati sa-si adapteze acordurile tinand seama de regulamentul ce conduce la neaplicarea regulamentului de exceptare pe categorie.
    128. Regulamentul de neaplicare a regulamentului de exceptare pe categorii nu afecteaza exceptarea pe categorii de care a beneficiat acordurile pana la intrarea in vigoare a regulamentului de neaplicare.

    IV. Aplicarea prevederilor art. 5 alin. (1) si (2) din lege in afara sferei de aplicare a regulamentului de exceptare pe categorii

    1. Cadrul general de analiza

    129. Acordurile care nu pot beneficia de o exceptare pe categorii, de exemplu, in cazul in care pragurile cotelor de piata sunt depasite sau daca acordul a fost incheiat intre mai mult de doua parti, trebuie evaluate individual. Acordurile care nu restrang concurenta in sensul prevederilor art. 5 alin. (1) din lege, si indeplinesc conditiile prevazute la art. 5 alin. (2) din lege, sunt valabile si aplicabile. Astfel, se are in vedere faptul ca nu exista nici o prezumtie de ilegalitate pentru acordurile ce cad sub incidenta prevederilor regulamentului de exceptare pe categorie, atat timp cat acestea nu contin restrictionari grave ale concurentei. Nu exista nici o prezumtie privind aplicarea art. 5 alin. (1) din lege, din simplu fapt ca pragurile cotei de piata sunt depasite. Se impune, astfel, o apreciere individuala bazata pe principiile enuntate in prezentele instructiuni.
    130. Pentru a favoriza predictibilitatea dupa ce s-a aplicat regulamentul de exceptare pe categorii si pentru a limita analiza detaliata numai la cazurile susceptibile sa ridice reale probleme de concurenta, Consiliul Concurentei considera ca in afara restrictionarilor grave, o incalcare a prevederilor art. 5 din lege este putin probabila atunci cand exista, in afara tehnologiilor controlate de partile la acord, cel putin patru tehnologii independente substituibile tehnologiei transmise la costuri comparabile pentru utilizator. Pentru a aprecia daca tehnologiile sunt suficient de substituibile, trebuie sa se tina seama de relativa lor putere comerciala. Presiunea concurentiala exercitata de o tehnologie este limitata daca aceasta nu constituie un substitut comercial viabil tehnologiei transmise. Daca, de exemplu, in urma efectului retelei pe piata, consumatorii indica o preferinta neta pentru produsele ce implica tehnologia transmisa, se poate ca alte tehnologii, deja disponibile pe piata sau susceptibile sa ajunga pe piata intr-un termen rezonabil, sa nu ofere reale alternative si, in consecinta, sa nu exercite decat o presiune concurentiala limitata. Faptul ca un acord nu intra sub incidenta sferei de securitate descrisa in prezentul punct, nu inseamna ca el fie intra sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege, fie ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute la art. 5 alin. (2) din lege. In ceea ce priveste sfera de securitate a regulamentului legata de cotele de piata, aceasta sfera de securitate suplimentara conduce doar la o prezumtie negativa, conform careia acordul nu este interzis de prevederile art. 5 din lege. In afara sferei de securitate, se impune o evaluare individuala a acordului intemeiata pe principiile enuntate in prezentele instructiuni.

    1.1. Factori pertinenti
    131. Atunci cand se aplica prevederile art. 5 din lege cazurilor individuale, trebuie sa se tina seama de modul in care concurenta se exercita pe piata relevanta. Din acest punct de vedere, trebuie sa se tina seama, in special, de urmatorii factori:
    a) natura acordului;
    b) pozitia partilor pe piata;
    c) pozitia concurentilor pe piata;
    d) pozitia pe piata a cumparatorilor de produse fabricate sub licenta;
    e) barierele la intrare;
    f) gradul de maturitate a pietei, si
    g) alti factori.
    Importanta fiecaruia dintre acesti factori poate varia de la un caz la altul si depinde, in egala masura, de toti ceilalti factori. De exemplu, faptul ca partile detin o cota de piata ridicata constituie, in general, un bun indicator al puterii lor pe piata, in afara cazului cand barierele la intrare sunt reduse. Nu este, deci, posibila precizarea cu exactitate a importantei acestor factori diferiti.
    132. Acordurile de transfer de tehnologie pot imbraca diferite forme. Iata de ce, este important de analizat natura acordului sub perspectiva relatiei concurentiale dintre parti si a restrictionarilor pe care acesta le contine. In ceea ce priveste acest ultim punct, este necesar sa mergem mai departe de termenii concreti ai acordului. Existenta unor restrangeri implicite poate deriva din felul in care acordul a fost pus in practica de catre parti si posibilitatile de actiune permise de acesta.
    133. Pozitia partilor pe piata ofera un indiciu asupra gradului puterii de piata detinute, daca e cazul, de licentiator, licentiat sau de ambii. Cu cat partea lor de piata este mai ridicata, cu atat risca sa fie mai puternici. Acesta este, in special, cazul in care cota de piata reflecta avantajele in materie de costuri sau alte avantaje concurentiale, pe care partile le detin in raport cu concurentii lor.
    134. Cu ocazia analizei relatiilor concurentiale intre parti, uneori este necesar sa se porneasca de la analiza prezentata la sectiunea II.3 (definitia pietelor) si II.4 (distinctia dintre concurenti si neconcurenti). Chiar daca licentiatorul nu este un real sau potential furnizor pe piata produselor si daca licentiatul nu este un real sau potential concurent pe piata tehnologiei, trebuie analizat daca licentiatul detine sau nu o tehnologie concurenta pentru care nici o licenta nu a fost transmisa. Daca licentiatul detine o pozitie puternica pe piata produsului, un acord prin care i-a fost transmisa o licenta exclusiva asupra unei tehnologii concurente poate restrange concurenta de o maniera cu atat mai importanta, cu cat licentiatorul nu a acordat o licenta exclusiva sau nu a transmis licenta altor agenti economici.
    135. Cotele de piata precum si avantajele si eventualele inconveniente privind concurenta constituie, de asemenea, factori utilizati pentru aprecierea pozitiei concurentilor pe piata. Cu cat sunt mai puternici concurentii reali si mai numerosi, exista mai putine riscuri pentru ca partile la acord sa poata exercita, in mod individual, o putere de piata. Totusi, daca numarul concurentilor este relativ limitat si daca pozitia lor este mai mult sau mai putin similara (dimensiune, costuri, potentialul pentru cercetare si dezvoltare etc.), aceasta structura de piata poate creste riscul practicilor concertate.
    136. Pozitia cumparatorilor pe piata permite sa se observe daca unul sau mai multi cumparatori detin sau nu puterea de cumparare. Primul indicator al puterii de cumparare este cota detinuta de cumparator pe piata marfurilor. Aceasta cota reflecta importanta cererii sale fata de eventualii furnizori. Alti indicatori sunt pozitia cumparatorului pe piata sa de revanzare, cuprinzand caracteristici precum intinderea geografica a pietelor de desfacere si a imaginii marcii sale la consumatorii finali. In anumite cazuri, puterea unui cumparator poate impiedica licentiatorul si/sau licentiatul sa exercite puterea pe piata si sa impiedice, astfel, sa se produca o eventuala problema de concurenta. Acesta este, in special, cazul in care, cumparatorii puternici au capacitatea si interesul necesar pentru introducerea unor noi surse de aprovizionare pe piata si cazul cresterii usoare, dar permanente, a preturilor. Atunci cand cumparatorii obtin doar conditii favorabile de la furnizor sau se multumesc cu repercutarea oricarei cresteri de preturi asupra clientilor lor, pozitia pe care o detin nu este de natura sa impiedice licentiatul sa-si exercite puterea pe piata produsului si, deci, nu sunt solutionate problemele de concurenta de pe aceasta piata.
    137. Barierele la intrare sunt evaluate prin luarea in calcul a masurii in care agentii economici prezenti pe piata pot creste preturile lor peste nivelul concurential, fara a provoca intrarea pe piata a unor noi societati. In absenta barierelor la intrare, posibilitatea unei intrari facile si rapide date de asemenea cresteri nu este rentabila. Atunci cand intrarile efective, care impiedica sau limiteaza exercitarea puterii de piata, sunt susceptibile de a interveni intr-un termen de un an sau doi, se considera ca, in general, barierele la intrare sunt reduse. Barierele la intrare pot fi date de un numar mare de factori, de exemplu, de economiile de scara si de gama, de reglementari, in special atunci cand acestea creeaza drepturi exclusive, ajutoare de stat, drepturile de vama pentru importuri, drepturile de proprietate intelectuala, detinerea de resurse a caror disponibilitate este limitata, de exemplu, pentru nevoi personale, detinerea de echipamente esentiale, avantajul legat de faptul de a fi primul agent economic aparut pe piata relevanta sau fidelitatea pe piata a consumatorilor creata prin actiunile de publicitate de mare amploare intr-o perioada indelungata. Acordurile restrictive intre agentii economici pot, in egala masura, sa constituie bariere la intrare, rezultand un acces mai dificil pe piata si excluzand potentialii concurenti. Putem avea bariere la intrare in toate stadiile proceselor de cercetare-dezvoltare, de productie si distributie. Problema de a sti daca unii din acesti factori trebuie sa fie considerati drept bariere la intrare, este in special, fundamentata pe faptul daca acestia comporta sau nu costuri nerecuperabile. Costurile nerecuperabile sunt costurile care au fost suportate pentru a intra sau opera pe o piata, dar care nu pot fi acoperite atunci cand agentul economic paraseste piata. Cu cat aceste costuri sunt mai mari, cu atat mai mult potentialii noi intrati pe piata sunt descurajati sa intre pe piata prin faptul ca actorii existenti pe piata sunt susceptibili a periclita aceasta intrare deoarece ar fi neprofitabil pentru acestia din urma sa iasa de pe piata o data ce au angajat deja astfel de costuri nerecuperabile. De o maniera generala, toate intrarile pe o piata impun costuri nerecuperabile, uneori reduse, alteori importante. De aceea, o concurenta reala este, in general, mai eficace si cantareste mai mult in aprecierea unei afaceri, decat concurenta potentiala.
    138. O piata ajunsa la maturitate este o piata care exista de ceva timp, pe care tehnologia folosita este bine cunoscuta, larg utilizata, care nu a evoluat foarte mult si pe care cererea este relativ stabila sau in scadere. Pe o asemenea piata, restrictionarile asupra concurentei au mai mari sanse de a avea efecte negative decat pe o piata mai dinamica.
    139. Cu ocazia aprecierii restrictionarilor specifice, va trebui eventual sa se tina seama de alti factori. Acestia cuprind efectele cumulative, respectiv procentajul de piata acoperit prin acordurile similare, durata acordurilor, cadrul reglementar ca si comportamentele susceptibile de a indica existenta unei practici concertate sau de a facilita, cum ar fi, de exemplu, o influenta dominanta asupra preturilor, modificarilor de preturi anuntate in avans, discutiile asupra "pretului rezonabil (just)", o rigiditate a preturilor in cazul capacitatii excedentare, discriminarile prin preturi si intelegerile secrete anterioare privind comportamentul pe piata.

    1.2. Efectele negative ale acordurilor de licenta restrictive
    140. Efectele negative pe care acordurile de transfer de tehnologie restrictive risca sa le produca asupra concurentei includ urmatoarele:
    1) reducerea concurentei intertehnologice intre societatile actionand pe piata tehnologiilor sau pe piata produselor incorporand tehnologia in cauza, inclusiv facilitarea practicilor concertate, atat explicite cat si implicite.
    2) eliminarea concurentilor obtinuta prin cresterea costurilor, prin restrangerea accesului lor la factorii esentiali de productie sau prin ridicarea altor bariere la intrare; si
    3) reducerea concurentei intratehnologice intre agentii economici care fabrica produse in baza aceleiasi tehnologii.
    141. Acordurile de transfer de tehnologie risca sa restranga concurenta intertehnologica, respectiv concurenta intre agentii economici care acorda licente sau fabrica produse pe baza tehnologiilor substituibile. In special, aceasta este situatia in care sunt impuse obligatii reciproce. De exemplu, atunci cand concurentii transfera reciproc tehnologiile concurente si impun o obligatie reciproca de a-si transmite viitoarele imbunatatiri aduse tehnologiilor lor si cand acordul impiedica unul dintre concurenti sa obtina un avans tehnologic asupra altuia, concurenta in materie de inovatie intre parti este, astfel, restransa (a se vedea pct. 207).
    142. Acordarea de licente intre concurenti poate, de asemenea, facilita practicile concertate. In special pe pietele concentrate, riscul realizarii unei practici concertate este ridicat. Pentru a avea o practica concertata, trebuie ca agentii economici implicati sa aiba aceeasi opinie in ceea ce priveste interesul lor comun si asupra modului in care mecanismul de coordonare devine functional. Pentru ca o practica concertata sa functioneze, agentii economici trebuie, de asemenea, sa poata supraveghea reciproc comportamentul lor pe piata si sa dispuna de mijloace suficiente pentru a impune respectarea hotararilor in raport cu politica comuna convenita, iar barierele la intrare trebuie sa fie suficient de ridicate pentru a limita intrarea sau extinderea agentilor economici din exterior. Acordurile pot facilita practicile concertate prin imbunatatirea transparentei pietei, controlarea anumitor comportamente si prin ridicarea de bariere la intrare. Acordurile de licenta conduc la un inalt grad de similitudine a costurilor, putand, de asemenea, in mod exceptional, sa faciliteze practicile concertate, deoarece agentii economici care au costuri similare si care sunt predispusi a avea opinii identice asupra modalitatilor de coordonare a punerii in practica a intelegerii.
    143. Acordurile de licenta pot, de asemenea, sa aiba impact asupra concurentei intertehnologice prin crearea de bariere impiedicand intrarea concurentilor sau expansiunea acestora. Asemenea efecte de inchidere a pietei pot fi produse prin restrictionari, impiedicand licentiatii de a transmite licente tertilor sau determinandu-l sa nu o faca. De exemplu, tertii pot fi ingraditi pe piata atunci cand licentiatorii in cauza impun licentiatilor obligatii de neconcurenta, astfel ca, numarul licentiatilor carora tertii li se pot adresa este insuficient si cand intrarea la nivelul licentiatilor este dificila. Furnizorii de tehnologii substituibile pot, de asemenea, sa se vada ingraditi atunci cand un licentiator ce detine o putere de piata suficienta leaga ansamblul diferitelor parti ale unei tehnologii, in timp ce doar o parte din acest ansamblu este necesara pentru fabricarea unui produs dat.
    144. Acordurile de licenta pot, de asemenea, reduce concurenta intratehnologica, altfel spus concurenta intre agentii economici fabricand produse in baza aceleiasi tehnologii. Un acord care impune restrictii teritoriale licentiatilor, impiedicandu-i astfel sa vanda unul pe teritoriul celuilalt, reduce concurenta intre acestia. Acordurile de licenta pot, de asemenea, reduce concurenta intratehnologica prin facilitarea unor practici concertate intre licentiati. In plus, acordurile de licenta care reduc concurenta intratehnologica pot facilita practicile concertate intre proprietarii de tehnologii concurente sau reduce concurenta intertehnologica, creand bariere la intrare.

    1.3. Efectele pozitive ale acordurilor de licenta restrictive si cadrul de analiza a acestor efecte
    145. Insasi acordurile restrictive de licenta au, in principal, efecte proconcurentiale, in cazul cresterilor de eficienta, susceptibile de a compensa efectele sale anticoncurentiale. Evaluarea se va face in conformitate cu prevederile art. 5 alin. (2) din lege, care contin o exceptie de la interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) din lege. Pentru ca aceasta exceptie sa fie aplicabila, acordul de licenta trebuie sa aduca avantaje economice obiective, restrictionarile concurentei trebuie sa fie indispensabile pentru a ajunge la aceste cresteri de eficienta si acordul nu trebuie sa dea partilor posibilitatea de a elimina concurenta pe o parte substantiala a produselor in cauza.
    146. Acordurile restrictive sunt evaluate conform prevederilor art. 5 alin. (2) din lege, in contextul real in care acestea s-au produs si pe baza faptelor existente la un moment dat. Aprecierea tine seama de modificarile importante ale faptelor. Regula exceptiei prevazuta la art. 5 alin. (2) din lege se aplica atat timp cat cele patru conditii sunt indeplinite, dar inceteaza sa se aplice de indata ce nu mai este cazul. Totusi, atunci cand se aplica prevederile art. 5 alin. (2) din lege, conform acestor principii, trebuie sa se tina seama de investitiile initiale, reprezentand investitii nerecuperabile facute de catre una sau alta din parti ca si de termenele sau de constrangerile necesare pentru extindere si pentru rentabilizarea unei investitii destinate cresterii eficientei unei intreprinderi. Nu este posibila aplicarea prevederilor art. 5 din lege fara sa se tina seama de aceste investitii ex ante si de riscurile pe care acestea le comporta. Riscurile cu care se confrunta partile si investitiile in fonduri nerecuperabile care trebuie sa fie consimtite pentru a pune in practica acordul pot avea, deci, drept consecinta faptul ca acesta nu intra sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege sau ca indeplineste conditiile prevazute la art. 5 alin. (2) din lege, dupa caz, pe parcursul perioadei necesare rentabilizarii investitiei.
    147. Prima conditie prevazuta la art. 5 alin. (2) din lege presupune o apreciere a avantajelor obiective reflectate prin cresteri ale eficientei produse de acord. Din acest punct de vedere, acordurile de licenta pot, in special, sa permita gruparea tehnologiilor si a altor active complementare, ceea ce va permite punerea pe piata a produselor noi sau imbunatatite ori fabricarea de produse existente cu cele mai bune costuri. Cu exceptia cazului intelegerilor anticoncurentiale grave, transmiterea de licente este deseori aleasa atunci cand este mult mai eficient, pentru licentiator sa transmita tehnologia, decat sa o exploateze el insusi. Acesta poate fi mai ales cazul in care licentiatorul are deja acces la activele de productie necesare. Acordul permite atunci licentiatului sa acceada la o tehnologie care poate fi combinata cu aceste active, si el va putea, de asemenea, sa exploateze tehnologii noi sau imbunatatite. Un alt caz in care transmiterea unei licente poate sa favorizeze cresterile de eficienta este acela in care, licentiatul detine deja o tehnologie si in care combinarea acesteia cu cea a licentiatorului conduce la realizarea unei sinergii. Atunci cand doua tehnologii sunt combinate, licentiatul poate atunci obtine un raport costuri/productie pe care nu l-ar putea atinge altfel. Acordurile de licenta pot, in egala masura, crea cresteri de eficienta la nivelul distributiei, la fel ca si un acord de distributie pe verticala. Aceasta poate consta intr-o reducere a costurilor sau furnizarea de servicii de mai buna calitate catre consumatori. Efectele pozitive ale acordurilor verticale au fost descrise in Instructiunile privind aplicarea art. 5 din Legea concurentei nr. 21/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, in cazul intelegerilor verticale. Acordurile prin care detinatorii de tehnologii pun impreuna mai multe tehnologii pentru a le transmite sub licenta tertilor pot, de asemenea, conduce la cresteri de eficienta. Asemenea acorduri de regrupare de tehnologii pot, in special, sa reduca costurile de tranzactie, in masura in care licentiatii nu sunt obligati sa incheie un acord de licenta cu fiecare licentiator in parte. Transmiterea licentelor poate, de asemenea, fi favorabila concurentei atunci cand prin aceasta este vizata garantarea libertatii de conceptie. In sectoarele in care exista numeroase drepturi de proprietate intelectuala si unde diferitele produse pot aduce atingere anumitor drepturi existente si viitoare, acordurile de licenta prin care partile convin sa nu puna in valoare drepturile lor de proprietate intelectuala, unele impotriva celorlalte, sunt de cele mai multe ori favorabile concurentei, deoarece permit partilor sa dezvolte respectivele tehnologii fara riscul de a fi ulterior actionati in judecata pentru incalcarea drepturilor.
    148. Pentru a se asigura ca restrictionarile concurentei sunt indispensabile, Consiliul Concurentei va examina, in special, daca fiecare restrictie permite realizarea activitatii in cauza de o maniera mai eficienta decat in absenta restrictiei in cauza. Aceasta apreciere trebuie sa tina seama de conditiile de piata si de realitatile cu care partile se confrunta. Agentii economici care invoca beneficiul prevazut al art. 5 alin. (2) din lege, nu sunt tinuti sa ia in considerare solutii pur ipotetice sau teoretice. Acestea trebuie, totusi, sa explice si sa demonstreze de ce solutiile, aparent realiste si semnificativ mai putin restrictive, ar fi mult mai putin eficace decat acordul. Daca recurgerea la o posibilitate relevant realista pe plan comercial si mai putin restrictiva conduce la pierderi de eficienta semnificative, restrictia in cauza va fi considerata ca indispensabila. In anumite cazuri, se poate, de asemenea, sa fie necesar sa se examineze daca un acord este indispensabil pentru realizarea cresterilor de eficienta. Acesta poate fi, de exemplu, cazul acordurilor de regrupare de tehnologii, cuprinzand tehnologii complementare, dar nu esentiale. Trebuie, deci, sa se examineze in ce masura includerea acestor tehnologii conduce la cresteri de eficienta particulare sau daca acordul de regrupare ar putea fi limitat la tehnologiile pentru care nu exista nici un substitut, iar aceasta are loc fara pierderi semnificative de eficienta. In cazul unei simple transmiteri de licenta intre doua parti, in general, nu este necesar sa se plece de la o examinare a caracterului indispensabil al diferitelor restrictionari. In mod obisnuit, nu exista solutii mai putin restrictive in raport cu acordul de licenta.
    149. Conditia conform careia consumatorii sa primeasca o parte echitabila din profituri inseamna ca, consumatorii de produse fabricate in cadrul licentei trebuie sa beneficieze de compensatii, cel putin pentru efectele negative ale acordului. Aceasta inseamna ca, cresterile de eficienta ar trebui sa compenseze integral eventualul impact negativ al acordului asupra preturilor, asupra productiei si asupra altor elemente pertinente. Acestea ar putea, de exemplu, sa modifice structura costurilor agentilor economici implicati, sa-i determine sa scada preturile sau sa permita consumatorilor sa aiba acces la produse noi si imbunatatite, pentru a compensa eventualele cresteri de preturi.
    150. Ultima conditie prevazuta la art. 5 alin. (2) din lege, conform careia acordul nu trebuie sa dea partilor posibilitatea sa elimine concurenta de pe o parte substantiala a produselor in cauza, presupune o analiza a altor surse de presiune concurentiala asupra pietei si a impactului acordului asupra acestor surse concurentiale. Cu ocazia aplicarii ultimei conditii prevazute la art. 5 alin. (2) din lege se va tine seama de relatia dintre prevederile art. 5 alin. (2) si ale art. 6 din lege. Aceasta este si practica constanta, conform careia aplicarea prevederilor art. 5 alin. (2) din lege nu poate aduce atingere aplicarii prevederilor art. 6 din lege. In plus, cum prevederile art. 5 si 6 din lege au ca obiectiv mentinerea unei concurente efective pe piata, este necesar ca, pentru motive de coerenta a prevederilor art. 5 alin. (2) din lege, acesta sa fie interpretat in sensul ca acordurile care constituie un abuz de pozitie dominanta sunt eliminate de la aplicarea oricaror derogari.
    151. Faptul ca acordul reduce semnificativ unul dintre parametrii concurentei, nu semnifica, in mod obligatoriu, ca intreaga concurenta a fost eliminata in sensul prevederilor art. 5 alin. (2) din lege. Un acord prin care se pun in comun tehnologii, de exemplu, poate ajunge la crearea unei norme industriale (standard) si la o situatie in care concurenta este redusa in termeni de format tehnologic. Din moment ce principalii operatori de pe piata au adoptat un anumit format, efectele de retea fac foarte dificila aparitia altor formate. Aceasta nu inseamna, totusi, ca realizarea unui standard elimina intotdeauna concurenta in sensul ultimei conditii prevazute la art. 5 alin. (2) din lege. In cadrul acestui standard, furnizorii pot, intr-adevar sa fie in concurenta in ceea ce priveste preturile, calitatea si caracteristicile produselor. Totusi, pentru ca acordul sa fie conform prevederilor art. 5 alin. (2) din lege, se va asigura ca acesta nu restrange nejustificat concurenta si, mai mult decat atat, nu restrange nejustificat toate inovarile viitoare.

    2. Aplicarea art. 5 din lege diferitelor tipuri de restrictionari proprii acordurilor de licenta

    152. In prezenta sectiune sunt tratate diferitele tipuri de restrictionari care sunt inscrise in acordurile de licenta. Avand in vedere frecventa lor, este necesar sa fie facute precizari asupra manierei in care acestea sunt apreciate in afara sferei de aplicare a regulamentului. Restrictionarile care au fost deja tratate de prezentele instructiuni, in special in sectiunea III.4 si III.5, nu sunt tratate decat succint in aceasta sectiune.
    153. Prezenta sectiune se refera, pe de o parte, la acordurile intre neconcurenti si, pe de alta parte, la acordurile intre concurenti. In ceea ce ii priveste pe cei din urma, se face o distinctie, daca e cazul, intre acordurile reciproce si acordurile nereciproce. Atunci cand agentii economici nu sunt nici concurenti reali, nici potentiali pe piata tehnologiei in cauza sau pe o piata a produselor incorporand tehnologia licentiata, o licenta reciproca nu difera, pe plan practic, de transmiterea a doua licente separate. Acordurile prin care partile reunesc un ansamblu tehnologic care dupa aceea este transmis sub licenta reprezinta acorduri de regrupare de tehnologie care sunt tratate la sectiunea 4.
    154. Prezenta sectiune nu se refera la obligatiile continute in acordurile de licenta care, in general, nu restrang concurenta in sensul prevederilor art. 5 alin. (1) din lege. Aceste obligatii sunt urmatoarele, fara ca aceasta enumerare sa fie exhaustiva:
    a) obligatia de confidentialitate;
    b) obligatia impusa licentiatilor de a nu acorda sublicente;
    c) obligatia de a nu utiliza tehnologia transmisa dupa expirarea acordului, atat timp cat tehnologia transmisa ramane valabila si in vigoare;
    d) obligatia de a ajuta licentiatorul sa aplice drepturile de proprietate intelectuala transmise;
    e) obligatia de a plati redeventa minimala sau de a produce o cantitate minimala de produse ce contin tehnologia transmisa;
    f) obligatia de utilizare a marcii licentiatorului sau de a indica numele acestuia pe produs.
    155. Partile la un acord de licenta sunt in mod normal libere sa stabileasca redeventele care trebuie platite de catre licentiat precum si felul in care plata este facuta fara ca acordul sa intre sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege. Acest principiu se aplica atat acordurilor intre concurenti cat si acordurilor intre neconcurenti. Plata redeventelor poate, de exemplu, sa se faca sub forma unor sume forfetare, a unui procent din pretul de vanzare sau a unui cuantum fix pentru fiecare produs realizat sub tehnologia transmisa. Atunci cand tehnologia transmisa implica un factor de productie integrat dupa aceea in produsul finit, faptul ca redeventa este calculata pe baza pretului produsului finit nu conduce, in general, la restrictionari ale concurentei, cu conditia ca acel produs sa contina tehnologia transmisa. In cazul licentei pentru software, redeventa calculata pe baza numarului de utilizatori si cele care sunt stabilite pentru calculator, in general, compatibile cu prevederile art. 5 alin. (1) din lege.
    156. In cazul acordurilor de licenta intre concurenti, trebuie reamintit (a se vedea pct. 89 si 80) ca intr-un numar limitat de situatii, obligatia de plata a redeventelor poate echivala cu o fixare de preturi, care constituie o restrictionare grava a concurentei (a se vedea art. 5 alin. (1) lit. a) din regulament). Exista o restrictionare grava a concurentei, conform prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din regulament, daca, concurentii prevad redevente curente reciproce, atunci cand licenta este fictiva, din punct de vedere al obiectul sau, nefiind permisa nici o integrare a tehnologiei complementare si nici nu se asteapta un alt scop proconcurential. Exista, de asemenea, restrictionari grave ale concurentei, conform acestor dispozitii precum si a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. d) din regulament, daca redeventele se refera la produsele fabricate exclusiv in baza tehnologiei licentiatului.
    157. Alte tipuri de acorduri intre concurenti privind redeventele beneficiaza de o exceptare pe categorii pana la pragul reprezentat de o cota de piata de 20%, chiar daca acestea restrang concurenta. In afara sferei de aplicare a exceptarii pe categorie, prevederile art. 5 alin. (1) din lege pot fi aplicabile atunci cand concurentii isi acorda licente incrucisate si impun redevente curente, in mod evident disproportionate in raport cu valoarea de piata a licentei si, atunci cand, aceste redevente au un impact semnificativ asupra preturilor pe piata. Cu ocazia aprecierii eventualului caracter disproportionat al redeventelor se va tine seama de redeventele platite de catre alti licentiati pe piata produsului, pentru aceeasi tehnologie sau pentru tehnologii substituibile. In asemenea conditii, este putin probabil ca, conditiile prevazute la art. 5 alin. (2) din lege sa fie indeplinite. Prevederile art. 5 alin. (1) din lege pot, de asemenea, sa fie aplicabile atunci cand redeventele unitare curente reciproce cresc in paralel cu productia. Daca partile au o mare putere pe piata, o astfel de redeventa poate avea ca efect limitarea productiei.
    158. In ciuda faptului ca exceptarea pe categorii nu se aplica decat daca tehnologia este valabila si aplicata, partile pot, in mod normal, sa convina continuarea obligatiei de plata a redeventelor dupa perioada de validitate a drepturilor de proprietate intelectuala transmise, fara a incalca prevederile art. 5 alin. (1) din lege. O data ce drepturile de proprietate intelectuala au expirat, tertii pot, de asemenea, sa exploateze tehnologia in cauza si sa intre in concurenta cu partile la acord. In mod normal, o astfel de concurenta reala si potentiala este suficienta pentru a garanta ca obligatia in cauza nu va avea efecte anticoncurentiale semnificative.
    159. In cazul acordurilor intre neconcurenti, exceptarea pe categorie acopera acordurile in care redeventele sunt calculate pe baza produselor fabricate atat in baza tehnologiei transmise licentiatului cat si in baza tehnologiei transmise catre terti. Asemenea acorduri pot facilita calculul redeventelor. Acestea pot, totusi, sa conduca la inchiderea pietei prin cresterea costurilor de utilizare a factorilor de productie ale tertilor si sa produca, in acest fel, efecte similare unei obligatii de neconcurenta. Daca redeventele sunt platite nu doar pentru produsele fabricate cu tehnologia transmisa dar si pentru cele fabricate cu o tehnologie terta, ele cresc costul acestora din urma si fac sa scada cererea de tehnologii terte. In afara sferei de aplicare a exceptarii pe categorie, este necesar, deci, sa se examineze daca restrictionarea este susceptibila sa inchida piata. Pentru aceasta, trebuie aplicat cadrul de analiza definit la sectiunea 2.7. Atunci cand efectele de inchidere a pietei sunt semnificative, astfel de acorduri sunt susceptibile a intra sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege si este putin probabil ca indeplinesc conditiile prevazute la art. 5 alin. (2) din lege, chiar daca, nu exista nici un alt mijloc practic de a calcula si de a controla plata redeventelor.

    2.2. Acordurile de licenta exclusiva si restrictionarile vanzarilor
    160. In scopul aplicarii prezentelor instructiuni, este util sa se stabileasca diferenta intre restrictionarile privind productia pe un teritoriu determinat (licentele exclusive si unice) si restrictionarile privind vanzarile de produse ce contin tehnologia transmisa pe un teritoriu determinat si unui grup de clienti determinati (restrictionari de vanzare).
    2.2.1. Licentele exclusive si unice
    161. O licenta este considerata exclusiva daca, numai licentiatul este autorizat sa produca pe baza tehnologiei si pe un teritoriu determinat. Licentiatorul se angajeaza, deci, sa nu produca el insusi sau sa acorde licente de productie altor licentiati pe un anumit teritoriu. Acest teritoriu poate insemna intregul mapamond. Atunci cand licentiatorul se angajeaza doar sa nu transmita licente de productie tertilor pe un teritoriu dat, licenta este o licenta unica. Licentele exclusive sau unice sunt insotite de restrictionari de vanzari care se limiteaza la un teritoriu geografic pe care partile pot vinde produsele ce contin tehnologia transmisa.
    162. Acordurile de licenta exclusiva reciproca dintre concurenti cad sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) lit. c) din regulament, conform caruia impartirea pietelor intre concurenti reprezinta o restrictionare grava a concurentei. Acordurile de licenta unica intre concurenti beneficiaza de exceptarea pe categorii pana la un prag al cotei de piata de 20% . In cazul unui asemenea acord, partile se angajeaza reciproc sa nu licentieze tehnologiile lor concurente catre terti. In cazul in care partile au o putere de piata importanta, aceste acorduri pot facilita practicile concertate, garantand ca partile sunt singurele surse de productie pe piata, productie realizata pe baza tehnologiilor transmise.
    163. Transmiterea nereciproca a licentelor exclusive intre concurenti beneficiaza de exceptia pe categorii pana la un prag al cotei de piata de 20% . Dincolo de acest prag, este necesara efectuarea unei analize a efectelor anticoncurentiale probabile ale acestor licente exclusive. Daca licenta exclusiva este mondiala, acest fapt implica parasirea pietei de catre licentiator. Daca exclusivitatea se limiteaza la un teritoriu determinat, acordul necesita ca licentiatorul sa se abtina sa produca bunuri si servicii in cadrul teritoriului respectiv. In contextul prevederilor art. 5 alin. (1) din lege este necesara, in special, evaluarea importantei concurentiale a licentiatorului. Este putin probabil ca acordul sa intre sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege daca licentiatorul detine o pozitie limitata pe piata produselor sau daca ii lipseste capacitatea de a exploata efectiv tehnologia pe teritoriul licentiatului. Situatia devine speciala atunci cand licentiatorul si licentiatul sunt concurenti doar pe piata tehnologiilor si cand licentiatorul, de exemplu, un institut de cercetare sau o intreprindere mica orientata spre cercetare, nu dispune de active de productie si de distributie care sa ii permita comercializarea efectiva a produselor incorporand tehnologia licentiata. In aceste conditii este improbabil ca prevederilor art. 5 alin. (1) din lege sa fie incalcate.
    164. Este posibil ca licentele exclusive dintre neconcurenti - in masura in care intra sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege - sa indeplineasca conditiile prevazute la art. 5 alin. (2) din lege. Dreptul de a acorda o licenta exclusiva este, in general, necesar pentru a determina licentiatul sa investeasca in tehnologiile licentiate si sa comercializeze produsele in timpul preconizat. Acesta este cazul in care licentiatul trebuie sa realizeze investitii importante pentru a continua dezvoltarea tehnologiei licentiate. O actiune contra dreptului exclusiv al licentiatului care cunoaste un succes comercial datorat tehnologiei licentiate ar priva licentiatul de rezultatele succesului si ar fi in detrimentul concurentei, diseminarii tehnologiei si inovarii. Din aceste considerente, Consiliul Concurentei va interveni doar in cazuri exceptionale in ceea ce priveste licentele exclusive dintre neconcurenti, indiferent de intinderea teritoriala a lor.
    165. Principala situatie in care interventia poate fi justificata este cazul in care un licentiat aflat in pozitie dominanta obtine o licenta exclusiva pentru una sau mai multe tehnologii concurente. Astfel de acorduri sunt susceptibile de a intra sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege si este putin probabil sa indeplineasca conditiile prevazute la art. 5 alin. (2) din lege. In mod obligatoriu, totusi, intrarea pe piata tehnologiilor trebuie sa fie dificila iar tehnologiile licentiate sa constituie o sursa reala de concurenta pe piata. In aceste circumstante, o licenta exclusiva poate impiedica accesul pe piata a unor licentiati terti si sa permita licentiatului sa-si mentina pozitia pe piata.
    166. Acordurile prin care doua sau mai multe parti isi acorda reciproc licente incrucisate si se angajeaza sa nu ofere licentele tertilor da nastere unor probleme atunci cand pachetul de tehnologii care rezulta din licentierea incrucisata creeaza un standard industrial de facto, la care tertii trebuie sa aiba acces pentru a deveni efectiv concurenti pe aceea piata. In aceste cazuri, acordurile creeaza un standard inchis rezervat partilor. Consiliul Concurentei va evalua astfel de acorduri conform acelorasi principii ca si cele aplicabile acordurilor de regrupare de tehnologii (a se vedea sectiunea 4). In mod normal, se va impune ca tehnologiile care sustin un asemenea standard sa fie licentiate tertilor in conditii echitabile, rezonabile si nediscriminatorii. Atunci cand partile semnatare ale acordului sunt concurenti ai tertilor pe piata unui produs existent, iar acordul instituie pe piata un standard inchis este posibil ca aceasta sa aiba efecte de exclusivitate importante. Acest impact negativ asupra concurentei poate fi evitat numai prin licentierea si catre terti.
    2.2.2. Restrictionarile legate de vanzari
    167. In ceea ce priveste restrictionarile legate de vanzari, trebuie facuta o distinctie importanta intre acordurile de licenta intre concurenti si cele intre neconcurenti.
    168. Restrictionarile privind vanzarile active si cele pasive impuse de una sau de ambele parti in cadrul unui acord reciproc intre concurenti reprezinta restrictionari grave ale concurentei, intrand sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) lit. c) din regulament. Restrictionarile in privinta vanzarilor impuse oricarei parti intr-un acord reciproc intre concurenti intra sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege si este foarte probabil ca ele sa nu indeplineasca conditiile prevazute la art. 5 alin. (2) din lege. Astfel de restrictionari au, in general, ca obiect impartirea pietei, deoarece impiedica partea afectata de restrictionare sa vanda produsele sale, in mod activ sau pasiv, pe teritoriul sau catre grupurile de clienti pe care le deservea sau pe care le-ar fi putut, in mod real, deservi in absenta acordului.
    169. In cazul acordurilor intre concurenti care nu au caracter reciproc, exceptarea pe categorii se aplica restrictionarilor asupra vanzarilor active si a celor pasive realizate de catre licentiat sau licentiator in teritoriul exclusiv sau catre grupul exclusiv de clienti rezervate celeilalte parti (a se vedea art. 5 alin. (1) lit. c) pct. (iv) din regulament). Restrictionarile dintre licentiator si licentiat care depasesc pragul cotei de piata de 20% intra sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege, daca una sau ambele parti au o insemnata putere pe piata. Astfel de restrictionari pot fi, totusi, indispensabile pentru diseminarea tehnologiilor valoroase si, de aceea, se considera ca indeplinesc conditiile prevazute la art. 5 alin. (2) din lege. O astfel de situatie apare daca licentiatorul are o pozitie relativ slaba pe teritoriul pe care isi exploateaza tehnologia. In astfel de situatii, mai ales restrictionarile asupra vanzarilor active pot fi indispensabile pentru a-l convinge pe licentiator sa acorde licenta. In absenta acesteia, licentiatorul ar risca sa fie concurat, in mod activ, chiar in legatura cu activitatea sa principala. In mod similar, si restrictionarile asupra vanzarilor active realizate de catre licentiator pot fi indispensabile, mai ales in cazul in care licentiatul are o pozitie relativ vulnerabila pe teritoriul care i-a fost atribuit si trebuie sa faca investitii substantiale pentru a putea sa exploateze, in mod eficient, tehnologia care face obiectul licentei.
    170. Exceptarea pe categorii se refera si la restrictionarile asupra vanzarilor active pe teritoriul sau catre grupul de clienti atribuite altui licentiat, care nu era un concurent al licentiatorului la momentul incheierii acordului de licenta cu acesta. Exista, totusi, o conditie iar aceasta este ca acordul dintre parti sa fie nereciproc. Peste pragul referitor la cota de piata, astfel de restrictionari ale vanzarilor active sunt susceptibile a intra sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege in situatia in care partile detin o insemnata putere pe piata. Totusi, restrangerea este foarte probabil sa fie indispensabila in intelesul prevederilor art. 5 alin. (2) din lege pe perioada de timp necesara licentiatului care beneficiaza de efectele ei pentru a intra pe noua piata si a-si face simtita prezenta in zona geografica sau in privinta grupului de clienti atribuite. Aceasta protectie impotriva vanzarilor active ii permite licentiatului sa depaseasca asimetria cu care se confrunta datorita faptului ca unii dintre licentiati sunt agenti economici concurenti ai licentiatorului si, deci, au deja un renume pe piata. Restrangerile asupra vanzarilor pasive realizate de catre licentiati pe un teritoriu sau catre un grup de clienti repartizate unui alt licentiat sunt restrictionari grave ale concurentei, care intra sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) lit. c) din regulament.
    171. In cazul acordurilor intre neconcurenti restrictionarile asupra vanzarilor incheiate intre licentiator si licentiat beneficiaza de exceptarea pe categorii pana la pragul cotei de piata de 30% . Peste acest prag, restrangerile asupra vanzarilor active si pasive ale licentiatilor pe teritoriile sau catre grupurile de clienti rezervate licentiatorului pot, totusi, sa nu intre sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege atunci cand pe baza unor factori obiectivi se poate concluziona ca, in absenta respectivei restrictionari legate de vanzari, licentierea nu ar avea loc. Este firesc ca proprietarul drepturilor asupra unei tehnologii sa nu incurajeze concurenta directa indreptata impotriva lui pe baza chiar a propriei tehnologii. In alte situatii, restrictionarile impuse licentiatului pot intra sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege atunci cand licentiatorul, in mod individual, detine o putere de piata importanta dar si in cazul unui efect cumulativ al unor acorduri similare incheiate de licentiatori care impreuna reprezinta o prezenta puternica pe piata.
    172. Restrictionarile legate de vanzari impuse licentiatorului, atunci cand intra sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege, sunt susceptibile a indeplini si conditiile prevazute la art. 5 alin. (2) din lege, cu exceptia situatiei in care nu exista alternative reale la tehnologia licentiatorului pe piata sau astfel de alternative fac deja obiectul unor licente primite de respectivul licentiat de la terti. Asemenea restrictionari si, in special, restrictionarile asupra vanzarilor active sunt, de obicei, indispensabile in intelesul prevederilor art. 5 alin. (2) din lege pentru a-l determina pe licentiat sa investeasca in productie, marketing si vanzarea de produse incorporand tehnologia licentiata. Foarte probabil motivatia licentiatului de a investi s-ar reduce in mod semnificativ, conducand la un nivel al investitiei sub cel optim, daca ar infrunta concurenta directa a licentiatorului ale carui costuri de productie nu sunt grevate de plata redeventelor.
    173. In privinta restrictionarilor legate de vanzarile intre licentiatii parti la acorduri intre neconcurenti, regulamentul acorda exceptare pe categorie pentru restrictionarile vanzarilor active intre zone geografice sau grupuri de clienti. Peste pragul cotei de piata, restrictionarile asupra vanzarilor active dintre teritoriile sau grupurile de clienti rezervate licentiatilor limiteaza concurenta intratehnologica si sunt susceptibile a intra sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege in situatia in care licentiatii considerati, in mod individual, au o insemnata putere pe piata. Astfel de restrictionari, totusi, pot indeplini conditiile prevazute la art. 5 alin. (2) din lege cand sunt necesare pentru a preveni fenomenul de parazitism si pentru a-l motiva pe licentiat sa faca investitiile necesare pentru exploatarea eficienta a tehnologiei licentiate in teritoriul ce i-a fost atribuit, precum si sa promoveze vanzarile produsului licentiat. Restrictionarile asupra vanzarilor pasive care depasesc durata de doi ani de la data la care licentiatul beneficiar al restrictionarii a introdus produsul incorporand tehnologia licentiata pe teritoriul atribuit lui, sunt prevazute pe lista restrictionarilor grave de la art. 5 alin. (2) lit. b) din regulament (a se vedea pct. 100). Restrictionarile privind vanzarile pasive care depasesc aceasta perioada de doi ani nu sunt susceptibile a indeplini conditiile prevazute la art. 5 alin. (2) din lege.

    2.3. Restrictionarile privind productia
    174. Limitarea reciproca a productiei in cadrul acordurilor de licenta dintre concurenti constituie o restrictionare grava a concurentei care intra sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) lit. b) din regulament (a se vedea si pct. 81). Prevederile art. 5 alin. (1) lit. b) din regulament nu au incidenta asupra limitarii productiei impuse licentiatului in cadrul unui acord fara caracter reciproc sau impuse unuia dintre licentiatii unui acord reciproc. Astfel de limitari beneficiaza de exceptare pe categorie pana la pragul cotei de piata de 20% . Peste acest prag, limitarea productiei impusa licentiatului poate restrange concurenta in cazul in care partile detin un grad semnificativ de putere de piata. Totusi, prevederile art. 5 alin. (2) din lege sunt susceptibile de a fi aplicate in cazurile in care tehnologia licentiatorului este intr-o masura semnificativa mai buna decat tehnologia licentiatului si limitarea productiei depaseste in mod substantial productia licentiatului de dinaintea incheierii acordului. In aceasta situatie, efectul restrictionarii productiei este limitat chiar si pe pietele pe care cererea este in crestere. In aplicarea prevederilor art. 5 alin. (2) din lege, trebuie luat in considerare ca astfel de restrictionari pot fi necesare pentru incurajarea licentiatorului la diseminarea cat mai ampla a tehnologiei. De exemplu, un licentiator poate avea retineri in a transmite licenta catre concurenti daca nu poate limita licenta la o singura facilitate de productie cu o capacitate de productie precizata. In cazul in care acordul de licenta duce la integrarea efectiva a unor active complementare, limitarea productiei impusa licentiatului poate indeplini conditiile prevazute la art. 5 alin. (2) din lege. Totusi, este improbabila o astfel de situatie atunci cand partile detin o putere substantiala de piata.
    175. Restrictionarea productiei in cazul acordurilor de licenta intre neconcurenti beneficiaza de exceptare pe categorie pana la pragul cotei de piata de 30% . Principalul risc anticoncurential rezultand din limitarea productiei impuse licentiatilor in cazul acordurilor intre neconcurenti este restrangerea concurentei intratehnologice intre licentiati. Semnificatia unor astfel de efecte anticoncurentiale depinde de pozitionarea pe piata a licentiatorului si licentiatilor precum si de masura in care limitarea productiei impiedica licentiatul sa satisfaca cererea pentru produsele incorporand tehnologia ce face obiectul licentei.
    176. Atunci cand restrictionarile productiei sunt asociate teritoriilor exclusive sau grupurilor de clienti exclusivi efectele anticoncurentiale sunt crescute. Asocierea acestor doua tipuri de restrictionari creste probabilitatea ca respectivul acord sa serveasca la impartirea pietelor.
    177. Limitarile productiei impuse licentiatului in acordurile dintre neconcurenti pot avea efecte de stimulare a concurentei prin promovarea diseminarii tehnologiei. Ca furnizor de tehnologie, in mod normal, licentiatorul ar trebui sa fie liber sa stabileasca nivelul productiei realizate de catre licentiat pe baza tehnologiei licentiate. Daca licentiatorul nu ar avea aceasta libertate, ar exista riscul ca multe acorduri de licenta sa nu se materializeze, ceea ce ar avea un impact negativ asupra diseminarii noilor tehnologii. O astfel de situatie este intalnita cu precadere in cazul in care licentiatorul este si producator, deoarece in acest caz, productia licentiatilor va afecta, in mod direct, domeniul in care licentiatorul isi desfasoara activitatea principala. Pe de alta parte, este mai putin probabil ca limitarea productiei sa fie necesara in scopul asigurarii diseminarii tehnologiei licentiatorului daca aceasta este asociata restrictionarilor referitoare la vanzari impuse licentiatului, interzicandu-i acestuia sa vanda pe un teritoriu sau catre un grup de clienti rezervate licentiatorului.

    2.4. Limitarile domeniului de utilizare
    178. In cazul restrictionarilor legate de domeniul de utilizare, licentele sunt fie limitate la unul sau mai multe domenii tehnice de aplicare, fie la una sau mai multe piete ale produselor. In multe cazuri aceeasi tehnologie poate fi folosita pentru fabricarea unor produse diferite sau poate fi incorporata in produse apartinand unor piete ale produsului diferite. O noua tehnologie de turnare poate fi, de exemplu, folosita pentru a fabrica sticle si pahare din plastic, fiecare dintre aceste produse apartinand unei piete a produsului diferita. Totusi, o piata a produsului poate acoperi cateva domenii tehnice. De exemplu, o noua tehnologie referitoare la motoare poate fi utilizata, atat pentru productia motoarelor cu patru cilindri, cat si pentru a celor de 6 cilindri. In mod similar, o tehnologie de productie a placilor de baza poate fi utilizata pentru a produce placi de baza cu pana la 4 procesoare sau mai mult de 4 procesoare. O licenta limitand folosinta tehnologiei implicate doar la motoarele cu patru cilindri sau doar la placile de baza cu pana la patru procesoare constituie o limitare a domeniului tehnic de utilizare.
    179. Avand in vedere ca limitarile domeniului de utilizare beneficiaza de o exceptare pe categorie, iar anumite restrictionari legate de cumparatori sunt restrictionari grave ale concurentei, conform prevederilor art. 5 alin. (1) lit. c) si ale art. 5 alin. (2) lit. b) din regulament, este important sa se distinga intre cele doua categorii de restrictionari. O restrictionare legata de cumparatori presupune identificarea grupurilor de cumparatori specifice si limitarea vanzarilor de catre parti catre aceste grupuri. Faptul ca limitarea domeniului tehnic de utilizare corespunde anumitor grupuri de cumparatori in cadrul pietei produselor, nu inseamna ca aceasta trebuie sa fie considerata ca fiind o restrictionare legata de cumparatori. De exemplu, faptul ca anumiti cumparatori cumpara in principal sau exclusiv placi de baza ce permit mai mult de patru procesoare nu inseamna ca o licenta limitata la placi de baza ce permit un maximum de patru procesoare constituie o restrictionare legata de cumparatori. Domeniul de utilizare trebuie sa fie totusi definit de o maniera obiectiva prin referire la caracteristicile tehnice identificate si importante ale produsului realizat sub licenta.
    180. O limitare a domeniului de utilizare limiteaza exploatarea tehnologiei transmise catre licentiat la unul sau mai multe domenii de utilizare determinate, fara sa limiteze capacitatea licentiatorului la a exploata aceasta tehnologie. In plus, ca si teritoriile, aceste domenii de utilizare pot fi atribuite licentiatului in cadrul unei licente exclusive sau unice. Limitarile domeniului de utilizare, asociat cu o licenta exclusiva sau unica, restrang, de asemenea, capacitatea licentiatorului de a exploata propria tehnologie, impiedicandu-l sa o exploateze el insusi, inclusiv prin acordarea de licente tertilor. In cazul unei licente unice, numai transmiterea licentei tertilor este limitata. Limitarile domeniului de utilizare asociate cu licentele exclusive si unice sunt tratate in aceeasi maniera ca si licentele exclusive si unice analizate la sectiunea 2.2.1. Aceasta inseamna ca, in special, in ceea ce priveste transmiterea de licente intre concurenti, transmiterea reciproca de licente exclusive constituie o restrictionare grava a concurentei, conform art. 5 alin. (1) lit. c) din regulament.
    181. Limitarile domeniului de utilizare pot avea efecte favorabile concurentei si pot incuraja licentiatorul sa transmita tehnologia sa sub licenta pentru aplicatii care nu sunt relevante pentru domeniul sau principal de activitate. Daca licentiatorul nu poate sa impiedice licentiatul sa opereze in domeniul in care el insusi exploateaza tehnologia sau in acela in care valoarea tehnologiei nu este inca bine stabilita, nu va avea probabil nici un interes sa transmita licente sau va fi constrans sa ceara redevente foarte mari. Este necesar, de asemenea, sa se tina seama de faptul ca, in anumite sectoare, licentele sunt in cele din urma transmise pentru a garanta libertatea de conceptie, evitand eventualele litigii pentru incalcarea drepturilor de proprietate intelectuala. In cadrul licentei, licentiatul poate dezvolta propria sa tehnologie, fara sa se teama ca licentiatorul il va actiona in judecata.
    182. Limitarile domeniului de utilizare impuse licentiatilor prin acordurile dintre concurentii reali sau potentiali beneficiaza de exceptare pe categorii pana la o cota de piata de 20% . Principala problema de concurenta in cazul unor asemenea restrictionari este riscul ca licentiatul sa renunte la a mai fi o forta concurentiala in afara domeniului de utilizare transmis. Acest risc este cu atat mai mare in cazul acordurilor de licente incrucisate intre concurentii care prevad limitari asimetrice ale domeniului de utilizare. O limitare a domeniului de utilizare este asimetrica atunci cand una dintre parti este autorizata sa utilizeze tehnologia transmisa pe o piata a produselor sau intr-un domeniu tehnic de utilizare si cand cealalta parte este autorizata sa utilizeze alta tehnologie transmisa pe o alta piata a produselor sau in alt domeniu tehnic de utilizare.
    Probleme de concurenta pot, in special, sa apara atunci cand licentiatul utilizeaza, in egala masura, instalatiile sale de productie, echipate in vederea utilizarii tehnologiei transmise de licentiator, pentru fabricarea de produse cu propria tehnologie in afara domeniului sau tehnic de utilizare transmis.
    Daca acordul este susceptibil sa determine licentiatul sa reduca productia sa in afara domeniului de utilizare transmis este probabil ca acest aspect sa releve o incalcare a art. 5 alin. (1) din lege. Limitarile simetrice ale domeniului de utilizare, respectiv acordurile prin care partile obtin licente reciproce in vederea utilizarii tehnologiilor lor in acelasi domeniu de utilizare, au putine sanse de a intra sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege. Este putin probabil ca un astfel de acord sa restranga concurenta care exista si in lipsa lui. Este, de asemenea, putin probabil ca prevederile art. 5 alin. (1) din lege sa se aplice acordurilor ce permit doar licentiatului sa dezvolte si sa exploateze propria sa tehnologie in domeniul acoperit de licenta fara sa se teama ca licentiatorul il va actiona in judecata pentru incalcarea dreptului de proprietate intelectuala. In aceste conditii limitarile domeniului de utilizare nu restrang in sine concurenta care exista inainte de incheierea acordului. In absenta acordului, licentiatul se expune, de asemenea, unor actiuni in instanta impotriva sa, in afara domeniului de utilizare transmis. Daca cu toate acestea, fara o justificare comerciala, licentiatul fixeaza conditii activitatilor sale in afara domeniului de utilizare transmis, sau le reduce, aceasta poate da de gandit daca un acord subdiacent de repartizare a pietei echivaleaza cu o restrictionare grava a concurentei conform prevederilor art. 5 alin. (1) lit. c) din regulament.
    183. Restrictionarile domeniului de utilizare impuse licentiatului si licentiatorilor prin acordurile intre neconcurenti beneficiaza de exceptare pe categorie pana la pragul cotei de piata de 30% . Limitarea domeniului de utilizare in acordurile intre neconcurenti in care licentiatorul isi rezerva una sau mai multe piete ale produselor sau domeniilor de utilizare tehnice nu restrange, in general, concurenta si este propice cresterilor de eficienta. Ea favorizeaza raspandirea noilor tehnologii si motiveaza licentiatorul sa acorde licente de exploatare pentru domeniile in care nu doreste el insusi sa exploateze tehnologia. Daca licentiatorul nu poate impiedica licentiatul sa opereze in domeniile in care exploateaza el insusi tehnologia, nu va exista probabil, nici un interes pentru a transmite licente.
    184. In acordurile intre neconcurenti, licentiatorul este, in mod normal, de asemenea abilitat sa acorde licentiatilor diferiti licente unice sau exclusive limitate la unul sau mai multe domenii de utilizare. Aceste restrictionari limiteaza concurenta intratehnologica intre licentiati in acelasi fel ca si licentele exclusive si sunt analizate in aceeasi maniera (a se vedea sectiunea 2.2.1).

    2.5. Obligatia de utilizare captiva
    185. O obligatie de utilizare captiva este o obligatie impusa licentiatului de a-si limita fabricarea produselor in cauza la cantitatile cerute pentru fabricarea propriilor sale produse ca si pentru intretinerea si repararea acestora. Cu alte cuvinte, acest tip de limitare a utilizarii se refera la obligatia impusa licentiatului de a nu utiliza produsele incorporand tehnologia transmisa decat ca factori de productie destinati a fi integrati in propria sa productie, acesta necuprinzand si vanzarea produselor sub licenta in vederea inglobarii lor in produsele altor producatori. Obligatia de utilizare captiva beneficiaza de exceptare pe categorie pana la concurenta pragurilor cotelor de piata, respectiv de 20% si 30% .
    Atunci cand acordurile vizate nu pot beneficia de exceptare pe categorie, este necesar sa se examineze care sunt efectele proconcurentiale si anticoncurentiale ale restrictionarilor in cauza. Din acest punct de vedere, o distinctie trebuie facuta intre acordurile intre concurenti si acordurile intre neconcurenti.
    186. In cazul acordurilor de licenta intre concurenti, o restrictie impusa licentiatului de a nu fabrica produsele facand obiectul licentei decat pentru a le integra in propriile sale produse impiedica furnizarea componentelor in cauza catre producatorii terti. Daca inainte ca acordul sa fie incheiat, licentiatul nu era un furnizor real sau potential pentru acele componente ale altui producator, obligatia de utilizare captiva nu schimba cu nimic situatia. In acest caz, restrictionarea este apreciata in acelasi mod ca in cazul acordurilor intre neconcurenti. Daca, in schimb, licentiatul este un concurent real sau potential de componente, este necesar sa se examineze impactul acordului asupra acestei activitati. Daca, in dotarea in vederea utilizarii tehnologiei licentiatorului, licentiatul renunta la utilizarea propriei tehnologii intr-un mod autonom si deci renunta a fi un furnizor de componente, acordul restrange concurenta care exista inainte de incheierea lui. Aceasta poate conduce la grave efecte negative asupra pietei atunci cand licentiatorul are o insemnata putere de piata pe piata componentelor in cauza.
    187. In ceea ce priveste acordurile de licenta intre neconcurenti, obligatiile de utilizare captiva pot comporta doua mari riscuri pentru concurenta: a) o restrictionare a concurentei intratehnologice pe piata aprovizionarii cu factori de productie si b) o excludere a arbitrajului intre licentiati, care confera licentiatorului o mai mare posibilitate de a impune redevente discriminatorii licentiatilor.
    188. Totusi, obligatia de utilizare captiva poate favoriza concurenta. Daca licentiatorul este un furnizor de componente, restrictia poate fi necesara pentru ca tehnologia poate fi difuzata intre neconcurenti. In absenta restrictiei, este posibil ca licentiatul sa nu acorde licenta sau sa o acorde in schimbul unor redevente foarte mari, deoarece, in caz contrar, aceasta ar face sa apara concurenti directi pe piata componentelor. Intr-un astfel de caz, o obligatie de utilizare captiva este, in mod normal, fie nerestrictiva de concurenta, fie acoperita de prevederile art. 5 alin. (2) din lege. Totusi, in mod imperativ trebuie ca licentiatul sa aiba in intregime libertatea de a vinde, in acelasi timp, produsele in cauza ca piese de schimb pentru propriile sale produse. El trebuie sa fie in masura sa asigure service dupa vanzare, indiferent daca intretine si repara produsele sale.
    189. Atunci cand licentiatorul nu este un furnizor de componente pe piata in cauza, ratiunea care justifica obligatia de utilizare captiva prevazuta mai sus este fara obiect. Intr-un astfel de caz, o obligatie de utilizare captiva poate, in principiu, sa favorizeze difuzarea tehnologiei, garantand ca licentiatii nu vor vinde componentele producatorilor care sunt concurenti cu licentiatorul pe alte piete. Totusi, exista, atunci, in mod normal, o alta solutie mai putin restrictiva, care consta in a impune licentiatului sa nu vanda anumitor grupuri de clienti rezervati licentiatorului. Ca urmare, intr-un asemenea caz, o obligatie de utilizare captiva nu este, in mod obisnuit, necesara pentru ca tehnologia sa poata fi difuzata.

    2.6. Licentele legate si licentele grupate
    190. In domeniul licentelor de tehnologie, licentele pot fi legate atunci cand licentiatorul subordoneaza transmiterea unei tehnologii (produsul de legatura) luarii de catre licentiat a unei licente pentru o alta tehnologie sau cumpararii de catre acesta din urma a unui produs al licentiatorului sau al unei persoane desemnata de acesta (produsul legat). Licente grupate exista atunci cand una sau doua tehnologii si un produs nu sunt vandute decat impreuna, in cadrul unei vanzari grupate. Totusi, in cele doua cazuri, trebuie, in mod imperativ ca, produsele si tehnologiile in cauza sa fie distincte, respectiv sa existe o cerere distincta pentru fiecare dintre produse si tehnologii care fac obiectul licentelor legate sau grupate. In mod obisnuit, nu acesta este cazul atunci cand tehnologiile sau produsele sunt legate datorita imprejurarilor, astfel incat este imposibil de exploatat tehnologia transmisa fara produsul legat sau exploatarea uneia dintre partile tehnologiei sau produselor grupate fara alta parte a tehnologiei. In paragrafele care urmeaza, termenii "licente legate" semnifica atat licentele legate cat si licentele grupate.
    191. Prevederile art. 4 din regulament care limiteaza aplicarea exceptarii pe categorie prin pragurile cotelor de piata, stipuleaza ca licentele legate si licentele grupate nu beneficiaza de exceptare pe categorie peste pragurile cotelor de piata de 20% pentru acordurile intre concurenti si de 30% pentru acordurile intre neconcurenti. Pragurile se aplica la toata piata tehnologiilor sau a produselor in cauza afectata de acordul de licenta, inclusiv piata produsului legat. Peste aceste praguri, este necesar sa se examineze efectele proconcurentiale si anticoncurentiale ale acordului.
    192. Principalul efect restrictiv al licentelor legate este eliminarea furnizorilor concurenti de produse legate. Licentele legate pot, de asemenea, permite licentiatorului sa mentina o putere de piata pe piata produsului de legatura prin ridicarea de bariere la intrare, deoarece ele pot opri noii intrati sa patrunda pe mai multe piete simultan. In plus, ele pot permite licentiatorului sa creasca redeventele, mai ales atunci cand produsul de legatura si produsul legat sunt partial substituibile si cand cele doua produse nu sunt utilizate in proportiile stabilite. Licentele legate impiedica licentiatul sa treaca la produse de substituire in cazul cresterii redeventelor pentru produsul de legatura. Aceste probleme de concurenta exista indiferent de faptul ca partile la acord sunt sau nu concurente. Pentru ca licentele legate sa fie susceptibile a avea efecte anticoncurentiale, licentiatorul trebuie sa aiba putere de piata pe piata produselor de legatura pentru a putea restrange concurenta in ceea ce priveste produsele legate. In absenta puterii de piata pentru produsul de legatura, licentiatorul nu poate utiliza tehnologia sa in scop anticoncurential de eliminare a furnizorilor de produse legate. In plus, ca in cazul obligatiilor de neconcurenta, legatura trebuie sa acopere o anumita proportie din piata produsului legat pentru a putea avea o inchidere semnificativa a pietei. Atunci cand licentiatorul dispune de o anumita putere pe piata produsului legat, mai importanta decat pe cea a produsului de legatura, restrictia este considerata ca fiind o clauza de neconcurenta sau o obligatie cantitativa, datorita faptului ca toate problemele de concurenta isi au originea pe piata produsului "legat" si nu a produsului "de legatura".
    193. Licentele legate pot, de asemenea, conduce la cresteri de eficienta. De exemplu, acesta este cazul atunci cand produsul legat este necesar pentru ca tehnologia transmisa sa poata fi exploatata intr-un mod tehnic satisfacator sau pentru a garanta ca productia este conforma cu normele de calitate urmarite de licentiator si de alti licentiati. In mod obisnuit, intr-un asemenea caz, licentele legate fie nu restrang concurenta, fie sunt acoperite de prevederile art. 5 alin. (2) din lege. Atunci cand licentiatii utilizeaza marca sau numele licentiatorului sau atunci cand este clar pentru consumatori ca exista o legatura intre produsul ce contine tehnologia transmisa si licentiator, licentiatorul este indreptatit sa se asigure de calitatea produselor, de faptul ca acestea nu aduc atingere tehnologiei sale sau reputatiei sale in calitate de operator economic. In plus, atunci cand consumatorii stiu ca licentiatii (si licentiatorii) fabrica produse plecand de la aceeasi tehnologie, este putin probabil ca licentiatii sa accepte sa ia o licenta daca tehnologia nu era exploatata de catre toti intr-o maniera satisfacatoare din punct de vedere tehnic.
    194. Licentele legate pot, de asemenea, favoriza concurenta atunci cand produsul legat permite licentiatului sa exploateze tehnologia transmisa de o maniera mai eficace. De exemplu, atunci cand licentiatorul transmite o tehnologie ce se aplica unui proces particular, partile pot conveni ca licentiatul sa cumpere de la licentiator un catalizator realizat pentru a fi utilizat cu tehnologia transmisa si care sa permita exploatarea acestuia de o maniera mai eficienta decat alti catalizatori. Atunci cand restrictia de acest tip cade sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege, conditiile prevazute la art. 5 alin. (2) din lege sunt susceptibile a fi indeplinite, chiar si atunci cand cotele de piata sunt superioare pragurilor fixate in regulament.

    2.7. Obligatiile de neconcurenta
    195. Obligatia de neconcurenta, in contextul licentelor de tehnologie, imbraca forma obligatiei licentiatului de a nu folosi tehnologia tertilor care se afla in concurenta cu tehnologia licentiata. In masura in care o obligatie de neconcurenta se aplica unui produs sau unei tehnologii suplimentare puse la dispozitie de licentiator, obligatia este analizata conform prevederilor din sectiunea precedenta referitoare la licentele legate.
    196. Regulamentul de exceptare pe categorii prevede exceptarea obligatiei de neconcurenta atat in cazul intelegerilor dintre agentii economici concurenti, cat si in cazul intelegerilor dintre agentii economici care nu sunt concurenti si care detin o cota de piata de cel mult 20% si respectiv 30% .
    197. Cel mai mare risc indus de acest tip de obligatie este eliminarea tehnologiilor apartinand tertilor. Obligatiile de neconcurenta pot facilita aparitia unor practici concertate intre licentiatori in cazul in care le folosesc in mod cumulativ. Excluderea tehnologiilor concurente reduce presiunea concurentiala asupra redeventelor incasate de licentiator si limiteaza, de asemenea, concurenta intre tehnologii in loc sa reduca posibilitatea de trecere a unei tehnologii la alta decat cea a licentiatilor. Acordurile intre concurenti si acordurile intre neconcurenti pot, in general, sa fie analizate in acelasi mod, in masura in care in ambele cazuri, este vorba de excluderea altor tehnologii aceasta constituind principala problema. Totusi, in cazul unor licente incrucisate intre concurenti in care ambele parti s-au inteles sa nu foloseasca tehnologia apartinand tertilor, acordul poate facilita o practica concertata intre parti pe piata produsului, ceea ce justifica stabilirea unui prag al cotei de piata mai scazut decat 20% .
    198. Poate avea loc inchiderea pietei, atunci cand o importanta parte a potentialilor licentiati sunt deja legati de o tehnologie sau, in cazul efectelor cumulative, de mai multe surse tehnologice si nu au posibilitatea de a exploata tehnologiile concurente. O inchidere poate fi provocata de catre acordurile incheiate de un singur licentiator, care are o mare putere de piata, sau prin efectul cumulativ al acordurilor incheiate de mai multi licentiatori, chiar daca fiecare intelegere individuala sau grup de intelegeri este acoperita de prevederile regulamentului. In acest din urma caz, oricum, un efect cumulativ e putin probabil sa existe atata vreme cat mai putin de 50% din piata respectiva nu este acoperita. Peste aceasta limita, o excludere importanta este posibil sa apara atunci cand sunt stabilite niste conditii dificile pentru alti licentiatori de a intra pe piata respectiva. Daca barierele la intrarea pe piata respectiva sunt scazute, licentiati noi pot intra pe acea piata si sa exploateze alte tehnologii, atractive din punct de vedere comercial, detinute de terti, reprezentand, astfel, o alternativa reala pentru licentiatii implicati. Pentru a determina care sunt posibilitatile reale de intrare si dezvoltare de care dispun tertii, trebuie, in mod egal, sa se tina cont de masura in care distribuitorii sunt legati de licentiati prin obligatii de neconcurenta. Tehnologiile terte pot avea o sansa reala de a patrunde pe piata, numai daca au acces la activele de productie si distributie necesare. Cu alte cuvinte, usurinta cu care se poate patrunde pe piata nu depinde numai de existenta unui numar suficient de licentiati, ci si de masura in care acestia au acces la distributie. In vederea aprecierii efectelor pe care le are excluderea asupra distributiei, Consiliul Concurentei va folosi cadrul analitic prevazut in sectiunea IV.2.1 din Instructiunile privind aplicarea art. 5 din Legea concurentei nr. 21/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, in cazul intelegerilor verticale,
    199. Atunci cand licentiatorul are o cota importanta de piata, obligatiile licentiatilor de a obtine tehnologia numai de la acesta pot conduce la importante efecte de inchidere a pietei. Cu cat este mai insemnata pozitia ocupata de licentiator, cu atat este mai mare riscul excluderii tehnologiilor concurente. Pentru ca efectele de inchidere a pietei sa fie semnificative, nu este necesar ca obligatiile de neconcurenta sa se refere la agenti economici ce au o cota mare de piata. Este suficient ca ele sa vizeze agentii economici care sunt susceptibili sa achizitioneze licente pentru tehnologiile concurente. Riscul inchiderii pietei este ridicat, in special atunci cand exista doar un numar limitat de potentiali licentiati si cand acordul de licenta se refera la o tehnologie utilizata de catre licentiati ca factor de productie pentru propriile produse. In aceste conditii, este posibil ca barierele la intrare pentru un nou licentiator sa fie ridicate. Inchiderea pietei este mai putin probabil sa apara atunci cand tehnologia este folosita pentru a fabrica un produs vandut tertilor; cu toate ca, in acest caz, restrictionarea leaga capacitatea de productie a produselor in cauza, aceasta nu se refera la cererea de produse ce incorporeaza factorii de productie fabricati in baza tehnologiei transmise. In asemenea cazuri, pentru a putea intra pe piata, licentiatorii trebuie sa aiba acces la unul sau mai multi licentiati care au o capacitate de productie potrivita si, doar daca putini agenti economici au sau pot sa obtina activele necesare dobandirii unei licente, este putin probabil ca prin impunerea obligatiei de neconcurenta licentiatilor sai, licentiatorul sa fie in masura sa impiedice concurentii de a avea acces la licentiati eficienti.
    200. Obligatia de neconcurenta poate avea si efecte care sa favorizeze concurenta. In primul rand, acest tip de obligatii poate mari gradul de raspandire a tehnologiei prin reducerea riscului de insusire ilegala a tehnologiei odata cu licenta, mai ales in ceea ce priveste know-how-ul. Daca un licentiat este autorizat sa obtina licenta asupra tehnologiilor concurente apartinand tertilor, exista riscul ca un anumit know-how, obtinut sub licenta, sa fie utilizat pentru exploatarea de tehnologii concurente si in beneficiul concurentilor. Atunci cand un licentiat exploateaza, de asemenea, si tehnologii concurente, monitorizarea platilor redeventelor este mult mai dificila, aspect ce poate determina licentiatorul sa nu acorde licente.
    201. In al doilea rand, obligatiile de neconcurenta posibil in combinatie cu exclusivitatea teritoriala pot fi necesare pentru a se asigura ca licentiatul este stimulat sa investeasca si sa exploateze in mod efectiv tehnologia licentiata. In cazurile in care acordurile intra sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege din cauza unei excluderi importante, poate fi necesar, pentru a beneficia de prevederile art. 5 alin. (2), sa aleaga o alternativa mai putin restrictiva, de exemplu sa fie impuse productii minime sau plata drepturilor de autor, care, in mod normal, au un potential mai mic de a exclude tehnologiile concurente.
    202. In al treilea rand, in cazurile in care licentiatorul se obliga sa faca investitii importante in favoarea licentiatului, de exemplu: actiuni de formare sau de adaptare a licentelor tehnologice la necesitatile licentiatului, obligatia de neconcurenta sau, in locul acesteia, productia minima ori plata drepturilor de autor pot fi necesare pentru a-l face pe licentiator sa faca acele investitii si sa evite problemele legate de posibila renuntare. Totusi, in mod normal, licentiatorul va avea posibilitatea sa factureze direct aceste investitii sub forma platii unei sume forfetare, ceea ce arata ca sunt luate in considerare alternativele mai putin restrictive.

    3. Acorduri de reglementare si de nerevendicare

    203. Transmiterea licentelor poate servi ca un instrument de reglementare a eventualelor litigii sau pentru a evita ca una din parti sa-si exercite drepturile de proprietate intelectuala in scopul impiedicarii celeilalte parti de a exploata propria sa tehnologie. Transmiterea licentelor, inclusiv a licentelor incrucisate, in cadrul acordurilor de reglementare sau de nerevendicare, nu constituie in sine o restrangere a concurentei deoarece permite partilor sa-si exploateze tehnologiile dupa incheierea acordului. Totusi, anumite conditii prevazute in asemenea acorduri pot cadea sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege. Acordurile de licenta in cadrul acordurilor de reglementare sunt abordate in aceeasi maniera ca si alte acorduri de licenta. In cazul tehnologiilor care, din punct de vedere tehnic sunt substituibile, este necesar deci sa se aprecieze in ce masura tehnologiile in cauza pot sa se gaseasca intr-o situatie de blocaj unilateral sau bilateral (a se vedea pct. 31). Aceasta este si cazul in care partile nu sunt considerate concurente.
    204. Exceptarea pe categorie este aplicabila cu conditia ca acordul sa nu contina restrangeri ale concurentei in sensul prevederilor art. 5 din regulament. Lista restrictionarilor anticoncurentiale grave prevazuta la art. 5 alin. (1) din regulament, poate, in special, sa se aplice atunci cand partile erau constiente de absenta tuturor situatiilor de blocaj si ca ele sunt, deci, concurente. In aceste conditii, reglementarea este doar un mijloc de restrangere a concurentei existente in absenta acordului.
    205. In cazurile in care este foarte probabil ca, in absenta unei licente, licentiatul sa fie exclus de pe piata, acordul este in general favorabil concurentei. Restrictiile care limiteaza concurenta intratehnologica dintre licentiator si licentiat sunt de multe ori compatibile cu prevederile art. 5 din lege (a se vedea sectiunea 2).
    206. Acordurile prin care partile isi acorda licente incrucisate si impun restrictii cu privire la utilizarea tehnologiilor lor, inclusiv restrictii privind acordare de licente catre terti, pot fi acoperite de prevederile art. 5 alin. (1) din lege. Atunci cand partile dispun de o putere semnificativa pe piata, iar acordul impune restrictii care depasesc, in mod evident, ceea ce este necesar pentru deblocarea situatiei, este posibil ca acordul sa intre sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege, chiar in cazurile in care poate exista o situatie de blocaj reciproc. Este posibil ca prevederile art. 5 alin. (1) din lege sa fie aplicate in cazurile particulare in care partile isi impart piete sau fixeaza redevente reciproce avand un impact semnificativ asupra preturilor pe piata.
    207. Atunci cand in cadrul acordului partile pot sa isi foloseasca reciproc tehnologiile, iar acordul este extins, cuprinzand si dezvoltarile viitoare, este necesara evaluarea impactului acordului asupra initiativei partilor in ceea ce priveste inovarea. Atunci cand partile dispun de o putere semnificativa pe piata, este posibil ca acordul sa intre sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege, daca acordul impiedica una din parti sa obtina un avantaj concurential asupra celeilalte. Acordurile care elimina sau reduc substantial posibilitatile uneia dintre parti sa obtina un avantaj concurential una asupra celeilalte reduc initiativa in ceea ce priveste inovarea, afectand, astfel, negativ o parte esentiala a procesului concurential. Este de asteptat ca astfel de acorduri sa nu poata indeplini conditiile prevazute la art. 5 alin. (2) din lege. Este putin probabil ca restrictia sa fie considerata indispensabila, conform celei de-a treia conditii prevazuta la art. 5 alin. (2) din lege. Atingerea obiectivului acordului, respectiv asigurarea ca partile pot continua sa exploateze propriile tehnologii fara sa fie blocate de alte parti, nu impune ca partile sa fie de acord sa imparta viitoarele inovatii. Totusi, este putin probabil ca o parte sa fie impiedicata sa obtina un avans concurential fata de cealalta, atunci cand obiectul licentei este de a permite partilor sa dezvolte propriile tehnologii si licenta nu conduce la utilizarea acelorasi solutii tehnologice. Astfel de acorduri prevad numai o libertate din punct de vedere conceptual prin prevenirea plangerilor formulate de catre cealalta parte implicata privind incalcarea drepturilor acesteia.
    208. In contextul unei intelegeri si a unui acord de nerevendicare, se considera, in general, ca, clauzele de neconcurenta nu intra sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege. O caracteristica a unor astfel de acorduri este acceptul partilor sa nu conteste ex-post drepturile de proprietate intelectuala care fac obiectul acordului. Intr-adevar, scopul propriu-zis al acordului este sa rezolve conflictele existente si/sau sa le evite pe cele viitoare.

    4. Acordurile de regrupare de tehnologii

    209. Acordurile de punere in comun de tehnologii sunt definite ca acorduri in cadrul carora una sau mai multe parti pun in comun o serie de tehnologii care sunt apoi licentiate nu numai partilor la acord, ci si tertilor. Din punct de vedere structural, acordurile de punere in comun de tehnologii poate lua forma unei simple intelegeri intre un numar limitat de parti sau a unor acorduri cu o structura mult mai complexa, in cadrul carora sarcina licentierii tehnologiilor este incredintata unei entitati separate. In ambele cazuri, acordul poate permite licentiatilor sa opereze pe piata in baza unei licente unice.
    210. Nu exista o legatura sistematica intre acordurile de punere in comun a tehnologiilor si standardelor, dar, in anumite cazuri, tehnologiile respective acopera (total sau partial) de facto sau de jure un standard industrial. In cazurile in care tehnologiile acopera standarde industriale, nu inseamna neaparat ca acopera un singur standard. Acorduri de punere in comun de tehnologii diferite pot sustine standarde concurente.
    211. Acordurile care creeaza grupari de tehnologii si care definesc conditiile functionarii acestora nu sunt acoperite de exceptiile pe categorii, indiferent de numarul partilor implicate (a se vedea sectiunea III.2.2). Astfel de acorduri sunt analizate numai de prezentele instructiuni. Punerea in comun de tehnologii creeaza un numar de probleme specifice referitoare la selectia tehnologiilor incluse si functionarea acordului, care nu sunt specifice altor tipuri de acorduri de licente. Cu toate acestea, licentele individuale acordate de catre parti tertilor sunt apreciate ca orice alte acorduri de licenta, putand fi exceptate pe categorii cu conditia indeplinirii criteriilor prevazute la art. 5 din regulament, referitoare la restrictionarile grave ale concurentei.
    212. Acordurile de regrupare de tehnologii pot restrictiona concurenta. Astfel de acorduri implica in mod necesar, vanzarea in comun a tehnologiilor din cadrul acordului, care, in cazul acordurilor in care predomina tehnologiile substituibile, duc la fixarea preturilor. In plus, fata de reducerea concurentei dintre parti, acordurile de punere in comun de tehnologii pot conduce, in cazul particular in care acopera sau stabilesc de facto un standard industrial, la reducerea inovatiei prin excluderea altor tehnologii de pe piata. Existenta standardelor si a tehnologiilor regrupate pot crea dificultati la intrarea pe piata pentru tehnologiile noi si imbunatatite.
    213. Regruparile de tehnologii pot avea efecte favorabile asupra concurentei, in special prin reducerea costurilor de tranzactie si prin stabilirea unei limite a drepturilor de autor cumulative in vederea evitarii unei duble marginalizari. Regruparea permite transmiterea licentei printr-o singura operatiune a tehnologiilor in cauza. Acesta este deosebit de important in sectoarele in care prevaleaza drepturile de proprietate intelectuala si in care licentele trebuie sa fie obtinute de la un numar important de licentiatori pentru a putea opera pe piata. In cazurile in care licentiatii beneficiaza de servicii permanente legate de aplicarea tehnologiilor licentiate, licentierea comuna si serviciile de intretinere pot duce in viitor la reducerea costurilor.

    4.1. Natura tehnologiilor regrupate
    214. Riscurile concurentiale si potentialul de crestere a eficientei a regruparilor de tehnologii depind, in mare parte, de relatia dintre tehnologiile din cadrul regruparii si celelalte tehnologii. Trebuie sa fie facute doua distinctii de baza:
    a) intre tehnologiile complementare si substitutele tehnologice, si
    b) intre tehnologiile esentiale si cele neesentiale.
    215. Doua tehnologii sunt complementare, dar nu sunt substitute, atunci cand amandoua sunt necesare pentru fabricarea produselor sau pentru realizarea proceselor de care sunt legate respectivele tehnologii. Din contra, doua tehnologii sunt substitute atunci cand fiecare tehnologie in parte permite licentiatorului sa fabrice produsul sau sa elaboreze procesul aferent tehnologiilor. O tehnologie este esentiala, daca nu exista un substitut pentru aceasta tehnologie nici in cadrul regruparii si nici in afara acesteia, si daca tehnologia in cauza constituie o parte necesara din pachetul tehnologiilor regrupate, pentru fabricarea de produse sau elaborarea procesului aferent tehnologiilor. O tehnologie pentru care nu exista substitut este esentiala atat timp cat tehnologia este acoperita de cel putin un drept de proprietate valabil. Tehnologiile care sunt esentiale sunt in mod necesar si tehnologii complementare.
    216. Cand tehnologiile dintr-o intelegere anticoncurentiala sunt substitute, este posibil ca drepturile de autor sa fie mai scumpe decat in mod normal, deoarece licentiatii nu beneficiaza de rivalitate intre tehnologiile in discutie. Atunci cand tehnologiile sunt complemente, acordul reduce costurile tranzactiei si pot duce la redevente totale mai scazute deoarece partile sunt in masura sa fixeze redevente comune pentru tot pachetul de tehnologii regrupate, opus situatiei in care fiecare stabileste redevente netinand cont de cele fixate de altii.
    217. Distinctia intre tehnologiile complementare si tehnologiile de substitutie nu poate fi intotdeauna stabilita, pentru ca tehnologiile pot fi in parte substitute si in parte complementare. Atunci cand, datorita castigurilor de eficienta care vor rezulta din integrarea celor doua tipuri de tehnologii, este probabil ca licentiatii sa doreasca sa le utilizeze pe ambele, tehnologiile sunt tratate ca fiind complementare, chiar daca sunt partial intersubstituibile. In asemenea cazuri, este probabil ca daca nu ar exista regrupare de tehnologii, licentiatii ar cauta sa obtina licente pentru cele doua tehnologii datorita avantajelor economice pe care acesta le-ar degaja in raport cu utilizarea unei singure tehnologii.
    218. Includerea de substitute in acordul de regrupare limiteaza concurenta intertehnologica si produce aceleasi rezultate ca in cazul licentelor grupate colectiv. In plus, in cazul in care tehnologiile regrupate sunt in mare parte substitute, acordul este echivalentul unui acord de fixare de preturi intre concurenti. Ca regula generala, Consiliul Concurentei considera ca includerea substitutelor in cadrul tehnologiilor regrupate constituie o incalcare a prevederilor art. 5 alin. (1) din lege si ca este putin probabil ca acele conditii prevazute la art. 5 alin. (2) din lege sa fie indeplinite de vreme ce tehnologiile regrupate includ numerosi substituenti. Avand in vedere ca tehnologiile respective sunt reciproc substituibile, includerea ambelor tehnologii nu provoaca nici o reducere a costurilor de operare. In lipsa regruparii, licentiatii nu ar fi solicitat sa beneficieze de cele doua tehnologii. Nu este suficient ca partile sa fie libere sa autorizeze licente in mod independent, pentru ca ar avea un interes scazut sa procedeze astfel daca nu doresc sa submineze efectele regruparii care le permite sa-si exercite in comun puterile de piata.
    219. In cazul in care acordul nu contine decat tehnologii care sunt esentiale si deci, in mod necesar, si complementare, acesta nu intra in sfera de aplicare a prevederilor art. 5 alin. (1) din lege, oricare ar fi pozitia partilor pe piata. Totusi, conditiile asupra carora partile au cazut de acord pot intra in sfera de aplicare a acestor prevederi.
    220. In cazul in care acordul include brevete neesentiale, dar complementare, exista riscul de excludere a tehnologiilor tertilor. Imediat ce o tehnologie este inclusa in acord si licentiata ca parte a ansamblului tehnologiilor regrupate, licentiatii vor avea probabil un interes scazut sa ia o licenta pentru o tehnologie concurenta, de vreme ce redeventa platita pentru tehnologiile regrupate include deja un substitut. In plus, includerea de tehnologii care nu sunt necesare fabricarii produselor sau realizarii proceselor carora li se aplica tehnologiile regrupate constrange, de asemenea, licentiatii sa plateasca pentru tehnologii de care acestia nu au, poate, nevoie.
    221. Evaluarea caracterului esential este un proces continuu, avand in vedere ca tehnologiile complementare si de substitutie pot fi dezvoltate dupa crearea regruparii. In consecinta, o tehnologie poate deveni neesentiala dupa crearea regruparii datorita aparitiei de terte noi tehnologii. Una dintre modalitatile de a impiedica ingradirea acestor terte tehnologii este de a exclude din acordul de regrupare, tehnologiile devenite neesentiale. Se poate, totusi, sa existe alte mijloace de a se asigura ca tehnologiile terte nu sunt ingradite. In evaluarea acordurilor de regrupare de tehnologii, care contin tehnologii neesentiale, respectiv tehnologii pentru care exista substitute in afara acordului sau care nu sunt necesare pentru a produce unul sau mai multe produse carora li se aplica acordul, Consiliul Concurentei va tine in special cont, in evaluarea sa generala, de urmatorii factori:
    a) daca exista motive proconcurentiale de a include tehnologiile neesentiale in acord;
    b) daca licentiatorii raman liberi sa transmita sub licenta respectivele tehnologii independent. Atunci cand acordul de regrupare este compus dintr-un numar limitat de tehnologii si exista substitute ale acestora in afara regruparii, licentiatii ar putea dori sa constituie propriul pachet tehnologic compus partial din tehnologii apartinand regruparii si partial din tehnologii detinute de terte parti;
    c) daca, in cazurile in care tehnologiile regrupate au aplicatii diferite, dintre care anumite aplicatii nu necesita utilizarea tuturor tehnologiilor si acordul ofera toate tehnologiile numai in acelasi pachet sau daca sunt oferite pachete separate pentru aplicatii distincte. Numai in acest ultim caz, evitandu-se legarea tehnologiilor neesentiale unui anumit produs sau proces de tehnologii esentiale;
    d) daca tehnologiile regrupate nu pot fi licentiate decat la pachet sau daca licentiatii au posibilitatea sa obtina o licenta numai pentru o parte din ele, cu o reducere corespunzatoare a redeventei. Posibilitatea de a obtine o licenta numai pentru o parte a tehnologiilor poate reduce riscul de ingradire pe piata a tehnologiilor apartinand tertilor si care nu fac obiectul acordului, in special, daca licentiatul obtine o reducere corespunzatoare a redeventelor. Acest fapt necesita ca o parte din totalul redeventei sa fi fost atribuita fiecarei tehnologii din acord. In cazul in care acordurile de licenta incheiate intre regrupare si licentiatii individuali au o durata relativ lunga si acordul de regrupare a tehnologiilor contribuie la crearea unui standard industrial de facto, trebuie, de asemenea, sa se tina seama de faptul ca regruparea ar putea ingradi accesul noilor tehnologii de substitutie pe piata. In asemenea cazuri, evaluarea riscului de ingradire a pietei trebuie sa tina seama de posibilitatea licentiatilor de a rezilia o parte a acordului de licenta intr-un termen rezonabil si de a obtine o reducere corespunzatoare a redeventei.
    222. Prezenta sectiune priveste anumite restrictii ce se regasesc intr-o forma sau alta, in acordurile de regrupare de tehnologii, si care trebuie sa fie apreciate in contextul global al acordului. Trebuie reamintit (a se vedea paragraful 211) ca regulamentul se aplica acordurilor de licente incheiate intre regruparea de tehnologii si tertii licentiati. De aceea prezenta sectiune se limiteaza la abordarea incheierii acordului de regrupare si la aspecte legate de acordarea licentei in contextul regruparilor de tehnologii.
    223. In vederea evaluarii acordurilor de regrupare, Consiliul Concurentei va tine seama de urmatoarele principii fundamentale:
    1) cu cat pozitia pe piata a acordului de regrupare este mai puternica, cu atat riscul efectelor anticoncurentiale este mai ridicat;
    2) acordurile de regrupare care detin o pozitie importanta pe piata trebuie sa fie deschise si nediscriminatorii;
    3) acordurile de regrupare nu ar trebui sa ingradeasca nejustificat tehnologiile tertilor sau sa limiteze aparitia de regrupari alternative.
    224. Agentii economici care incheie un acord de regrupare a tehnologiilor compatibil cu prevederile art. 5 din lege si cu toate standardele industriale la baza carora se afla, in mod obisnuit, sunt liberi sa negocieze si sa fixeze redevente pentru pachetul de tehnologii transmise, precum si pentru partea fiecareia dintre aceste tehnologii din redeventele totale, fie inainte, fie dupa ce standardele industriale au fost stabilite. Un astfel de acord este inerent stabilirii standardului sau regruparii respective si nu poate fi considerat, ca fiind el insusi, restrictiv de concurenta, putand, in anumite situatii, sa aiba rezultate pozitive. In anumite circumstante, poate fi mai eficient sa se convina cu privire la redevente inaintea alegerii standardului si nu dupa ce acesta a fost adoptat, pentru a evita ca alegerea standardului sa confere un grad semnificativ de putere pe piata asupra uneia sau mai multor tehnologii esentiale. Pe de alta parte, licentiatul trebuie sa ramana liber sa stabileasca pretul produselor fabricate in baza licentei. Atunci cand tehnologiile ce vor fi incluse in acord sunt alese de un expert independent, se poate ajunge la o concurenta crescuta intre diferitele solutii tehnologice disponibile.
    225. Atunci cand tehnologiile regrupate detin o pozitie dominanta pe piata, redeventele si alte elemente ale acordului vor trebui sa fie echitabile si nediscriminatorii iar licentele trebuie sa fie neexclusive. Indeplinirea acestor conditii garanteaza ca acordul ramane deschis si nu conduce la inchiderea pietei si la alte efecte anticoncurentiale pe piata din aval. Totusi, aceste conditii nu exclud aplicarea diferitelor redevente pentru utilizari diferite. Aplicarea de redevente diferite unor piete de produse diferite nu este, in general, considerata ca fiind o restrangere a concurentei, in schimb, nu trebuie sa existe o astfel de diferentiere pe aceeasi piata a produsului. Tratamentul aplicat licentiatilor nu trebuie sa depinda de faptul ca acestia au si calitatea de licentiatori. De aceea, Consiliul Concurentei va examina daca licentiatorii sunt, de asemenea, supusi obligatiilor de plata a redeventelor.
    226. Licentiatorul si licentiatul trebuie sa poata dezvolta produse competitive si standarde trebuind de asemenea sa fie liberi sa acorde si sa obtina licente in afara acordului de regrupare. Aceste cerinte sunt necesare pentru limitarea riscului eliminarii tehnologiilor tertilor de pe piata si de a garanta ca acordul nu restrange inovarea si nu impiedica crearea de solutii tehnologice concurente. Atunci cand un acord de regrupare de tehnologii sta la baza unui standard industrial si cand partile sunt supuse obligatiilor de neconcurenta, acordul creeaza un risc particular de impiedicare a dezvoltarii de tehnologii noi si imbunatatite si de noi standarde.
    227. Obligatiile de retransmitere trebuie sa fie neexclusive si limitate la dezvoltarile indispensabile si importante pentru folosirea tehnologiei regrupate. Partile la acord vor putea, deci, folosi si beneficia din imbunatatirile aduse acestei tehnologii. Partile sunt indreptatite sa se asigure ca exploatarea tehnologiilor regrupate nu va putea fi impiedicata de licentiatii ce detin sau obtin brevete esentiale.
    228. Una dintre problemele identificate in privinta acordurilor de regrupare de brevete este riscul de protejare a brevetelor ce nu sunt valabile. Regruparea ridica costurile si riscurile unei contestari, deoarece ar fi suficient ca un singur brevet sa fie valabil pentru a duce la esecul contestarii. Protectia de brevete ce nu sunt valabile poate obliga licentiatii la plata de redevente mai mari si pot, de asemenea, impiedica, in intregime, inovarea in domeniul acoperit de brevetele fara valabilitate. Pentru a limita acest risc, orice drept de reziliere a unei licente in caz de contestare trebuie limitat tehnologiilor detinute de licentiator, care fac obiectul contestatiei, fara a aduce atingere tehnologiilor detinute de alti licentiatori din cadrul regruparii.

    4.2. Cadrul institutional care guverneaza regruparea
    229. Modul in care un acord de regrupare de tehnologii este pus in practica, este organizat si functioneaza poate reduce riscul ca acesta sa aiba ca obiect sau ca efect restrangerea concurentei, facand in asa fel incat sa fie proconcurential.
    230. Atunci cand participarea la un proces de creatie a unui standard (norme industriale) si a unei regrupari este deschisa pentru toate partile interesate, reprezentand interese diferite, este mai probabil ca tehnologiile ce au fost incluse in acord sa fi fost selectionate pe baza consideratiilor referitoare la pret si calitate, decat atunci cand acordul este incheiat de un grup limitat de detinatori de tehnologii. In mod similar, atunci cand partile la acord sunt persoane avand interese diferite, conditiile transmiterii licentelor, inclusiv redeventele, vor avea mai multe sanse de a fi deschise si nediscriminatorii si de a reflecta valoarea tehnologiei transmise, decat daca acordul este controlat de reprezentantii licentiatorilor.
    231. Un alt factor important este dat de masura in care expertii independenti sunt implicati in punerea in practica si in functionarea acordului. Aprecierea caracterului esential al unei tehnologii in legatura cu standardul (norma industriala), rod al unei regrupari, reprezinta adesea o problema complexa care necesita experienta in domeniu. Implicarea in procesul de selectie a expertilor independenti poate aduce contributii majore in garantarea aplicarii efective a unui angajament de a nu include decat tehnologiile esentiale.
    232. Consiliul Concurentei va tine seama de modalitatea in care expertii sunt selectionati si de atributiile acestora. Expertii trebuie sa fie independenti de agentii economici care au incheiat acordul. Daca expertii au legatura cu licentiatorii sau depind in vreun fel de acestia, va fi acordata o importanta mai redusa participarii acestor experti. Expertii trebuie, de asemenea, sa aiba expertiza tehnica necesara pentru indeplinirea diverselor sarcini care le-au fost incredintate. De exemplu, expertii independenti pot fi abilitati sa evalueze daca, tehnologiile propuse sa faca parte din acord, sunt sau nu valide si daca sunt sau nu esentiale.
    233. Este necesara, de asemenea, examinarea dispozitiilor privind schimbul de informatii sensibile intre parti. Pe pietele oligopolistice, schimbul de informatii sensibile, cum ar fi datele asupra pretului si asupra productiei, pot facilita practicile concertate. In astfel de cazuri, Consiliul Concurentei va examina daca masurile de securitate au fost aplicate pentru a garanta ca datele sensibile sa nu fie schimbate intre parti. Un expert independent poate avea un rol important, prin garantarea ca datele privind productia si vanzarile, ce pot fi necesare in vederea calcularii si verificarii redeventelor nu sunt divulgate agentilor economici ce sunt concurenti pe pietele afectate.
    234. In cele din urma, este necesar sa se examineze mecanismele de solutionare a litigiilor prevazute in actele prin care se incheie respectivul acord. Daca solutionarea litigiilor este incredintata unor organisme sau persoane care sunt independente fata de partile acordului, este foarte probabil ca solutionarea diferendelor sa se faca de o maniera neutra.

    Dispozitii finale

    235. Prezentele instructiuni se pun in aplicare prin ordin al Presedintelui Consiliului Concurentei si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei.

    Prezentele instructiuni transpun dispozitiile Comunicarii Comisiei Europene referitoare la Instructiunile privind aplicarea art. 81 din Tratatul CE acordurilor de transfer de tehnologie, publicate in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. C 101 din 27 aprilie 2004.