ORDIN   Nr. 1216 din 6 octombrie 2008

privind aprobarea Normativului tehnic pentru evaluarea starii de siguranta in exploatare a echipamentelor hidroelectromecanice ale evacuatorilor de ape mari ai barajelor - NTLH-050

ACT EMIS DE: MINISTERUL MEDIULUI SI DEZVOLTARII DURABILE

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 722 din 24 octombrie 2008

Având în vedere prevederile art. 4 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 244/2000 privind siguranţa barajelor, republicată, ale Legii apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare,

luând în considerare Referatul Direcţiei amenajarea bazinelor hidrografice nr. 138.370 din 11 iulie 2008,

în temeiul art. 5 alin. (7) din Hotărârea Guvernului nr. 368/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile, cu completările ulterioare,

ministrul mediului şi dezvoltării durabile emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Normativul tehnic pentru evaluarea stării de siguranţă în exploatare a echipamentelor hidroelectromecanice ale evacuatorilor de ape mari ai barajelor - NTLH-050, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Direcţia amenajarea bazinelor hidrografice din cadrul Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile va urmări ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul mediului şi dezvoltării durabile,

Attila Korodi

ANEXĂ

NORMATIV  TEHNIC

privind evaluarea stării de siguranţă în exploatare a echipamentelor hidroelectromecanice ale evacuatorilor de ape mari ai barajelor- NTLH-050

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1. - Evaluarea stării de siguranţă în exploatare a echipamentelor hidroelectromecanice, denumite în continuare EHEM, ale evacuatorilor de ape mari ai barajelor - stavile, vane, clapete etc. - constituie o expertiză tehnică de specialitate care face parte integrantă din expertiza privind evaluarea stării de siguranţă în exploatare a barajelor şi lacurilor de acumulare sau a barajelor şi digurilor care realizează depozite de deşeuri industriale, denumite în continuare baraje. Acestea se supun regulilor generale stabilite prin Metodologia privind evaluarea stării de siguranţă în exploatare a barajelor şi lacurilor de acumulare - NTLH-022 şi prin Metodologia privind evaluarea stării de siguranţă în exploatare a barajelor şi digurilor care realizează depozite de deşeuri industriale - NTLH-023, aprobate prin Ordinul ministrului apelor şi protecţiei mediului şi al ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 116/289/2002. Prin excepţie, pentru barajele cu autorizaţie de funcţionare în condiţii de siguranţă în baza expertizei tehnice corespunzătoare, expertiza echipamentelor hidroelectromecanice se poate face şi independent, dacă observaţiile în exploatare asupra EHEM ridică suspiciuni, cu condiţia însuşirii acesteia de către expertul pentru evaluarea siguranţei barajului.

Art. 2. - Se supun prevederilor prezentului normativ tehnic EHEM care echipează evacuatorii de ape mari ai barajelor şi au o capacitate nominală de evacuare mai mare decât 10% din debitul capabil de calcul al tuturor evacuatorilor de ape mari ai barajului, stabilit în funcţie de clasa de importanţă, potrivit prevederilor STAS 4273-87, sau de categoria de importanţă a barajului, potrivit Metodologiei privind stabilirea categoriilor de importanţă a barajelor - NTLH-021, aprobată prin Ordinul ministrului apelor şi protecţiei mediului şi al ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 115/288/2002.

Art. 3. - Evaluarea stării de siguranţă în exploatare a EHEM se realizează în condiţiile prevăzute de prezentul normativ tehnic de către experţi pentru evaluarea siguranţei în exploatare a EHEM, pentru baraje încadrate în categoriile de importanţă A şi B, sau specialişti avizaţi pentru evaluarea siguranţei în exploatare a EHEM, pentru baraje încadrate în categoriile de importanţă C şi D, denumiţi în continuare experţi EHEM. Experţii EHEM vor fi certificaţi sau avizaţi în mod similar cu experţii pentru baraje, conform precizărilor din cap. II.

CAPITOLUL II

Certificarea şi avizarea experţilor pentru evaluarea stării de siguranţă în exploatare a EHEM ale barajelor

Art. 4. - (1) Evaluarea siguranţei în exploatare a EHEM, denumită în continuare evaluarea siguranţei EHEM, se realizează de experţi EHEM constituiţi în corpul experţilor EHEM.

(2) Corpul experţilor EHEM este constituit din maximum 25 de experţi, care vor fi certificaţi sau avizaţi, după caz, în conformitate cu Regulamentul privind organizarea şi certificarea corpului de experţi pentru evaluarea stării de siguranţă în exploatare a EHEM care fac parte din barajele încadrate în categoriile de importanţă A şi B şi, respectiv, cu Regulamentul privind organizarea şi avizarea corpului de specialişti pentru evaluarea stării de siguranţă în exploatare a EHEM care fac parte din barajele încadrate în categoriile de importanţă C şi D, care se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale din domeniul apelor.

CAPITOLUL III

Etapele evaluării siguranţei în exploatare a EHEM

Art. 5. - (1) Prin conţinut şi mod de abordare, evaluarea siguranţei EHEM cuprinde două etape ale evaluării siguranţei barajului:

a) etapa I, preliminară, se realizează pe baza datelor existente şi a inspecţiei tehnice a echipamentelor, care poate să prevadă un program de investigaţii suplimentare, strict necesare pentru caracterizarea stării tehnice şi a condiţiilor de exploatare;

b) etapa a II-a, finală, pe baza etapei I şi a rezultatelor investigaţiilor suplimentare, care propune lucrările şi măsurile necesare aducerii EHEM la nivelul de siguranţă conform cerinţelor şi reglementărilor în vigoare şi exigenţelor formulate de expertul pentru baraj, precum şi concluziile pentru condiţiile de exploatare în perioada următoare.

(2) Dacă în etapa I se constată că nu sunt necesare investigaţii suplimentare, aceasta poate fi declarată ca etapă finală.

Art. 6. - Fiecare etapă se încheie prin întocmirea unui raport de evaluare a siguranţei EHEM. Acesta împreună cu toate documentele care au stat la baza întocmirii lui se predau expertului pentru baraj. După avizare expertul pentru baraj îl introduce în documentele expertizei. In cazul în care se consideră necesar, expertul pentru baraj poate solicita expertului EHEM completări sau reevaluări la raportul de evaluare.

CAPITOLUL IV

Conţinutul documentaţiei privind evaluarea siguranţei EHEM

Art. 7. - (1) Documentaţia privind evaluarea siguranţei EHEM cuprinde următoarele elemente, structurate pe capitole:

a) prevederi metodologice generale;

b) datele de bază privind EHEM;

c) Raportul de sinteză asupra comportării în timp a EHEM;

d) Referatul de inspecţie tehnică a EHEM;

e) analiza metodelor de defectare, a efectelor şi a criticităţii lor (metoda AMDEC);

f) Raportul de evaluare preliminară a siguranţei EHEM;

g) Raportul de evaluare finală a siguranţei EHEM;

h) propuneri pentru condiţiile de exploatare în perioada următoare.

(2) Dacă expertiza asupra EHEM se face împreună cu expertiza pentru baraj, conţinutul documentelor prevăzute la alin. (1) lit. b)-d), f) şi g) se introduce sub formă de capitole distincte în documentele similare pentru expertiza barajului.

SECŢIUNEA 1

Datele de bază privind EHEM

Art. 8. - Documentaţia privitoare la datele de bază ce caracterizează EHEM se întocmeşte pe baza datelor existente în momentul declanşării expertizei şi va cuprinde:

a) descrierea detaliată a echipamentelor, componentele principale, inclusiv planuri, desene, schiţe etc;

b) caracteristicile tehnice şi funcţionale ale echipamentelor, în mod detaliat;

c)  scurta istorie a EHEM, respectiv datele calendaristice şi eventual realizatorii, pentru: proiectare, montaj, punere în funcţiune, evenimente grave, reparaţii capitale (RK), reabilitări sau modificări, înlocuirea unor componente importante etc;

d)  informaţii asupra calculelor de rezistenţă şi stabilitate: ipoteze, caracteristici ale materialelor, încărcări normate utilizate, coeficienţi de siguranţă de calcul şi verificare, recalculare la RKsau modificarea reglementărilor tehnice etc;

e) instalaţii şi aparate de măsurare şi control al parametrilor funcţionării în exploatare a EHEM: descriere, fiabilitate, date furnizate pe perioade;

f)  specificaţii tehnice şi de montaj: date calendaristice, controlul calităţii, documente de control şi recepţie etc;

g)  evenimente deosebite în timpul execuţiei, montajului şi exploatării, solicitări maxime înregistrate;

h) sinteza consemnărilor din jurnalul evenimentelor şi din documentele de constatare ale organelor de control de orice categorie, privitoare la execuţia, recepţia şi funcţionarea EHEM; evaluări anterioare ale siguranţei;

i) extras cu prevederile regulamentului de exploatare, precum şi sintezele rezultatelor urmăririi comportării în timp a construcţiei privitoare la EHEM şi conexiunile acestora cu alte componente ale barajului şi amenajării hidrotehnice.

SECŢIUNEA a 2-a

Raportul de sinteză asupra comportării în timp a EHEM

Art. 9. - Raportul de sinteză asupra comportării în timp a EHEM se întocmeşte pe baza:

a)  măsurătorilor la aparate de măsură şi control, dacă acestea există;

b) observaţiilor personalului de exploatare, consemnate în jurnalul evenimentelor;

c) investigaţiilor sistematice periodice.

Art. 10. - Principala modalitate pentru obţinerea informaţiilor privind comportarea în exploatare a EHEM o constituie sinteza rezultatelor consemnate în rapoartele tehnice ale activităţilor de investigaţii periodice, organizate de către deţinătorul barajului, şi anume: investigaţii curente (IC), investigaţii profilactice (IP) şi investigaţii de specialitate (IS).

10.1.  IC se efectuează de către personalul de exploatare, conform programului de exploatare aprobat (frecvenţă cel puţin lunară), au caracter operativ şi trebuie să asigure:

a)   cunoaşterea modului de răspuns al echipamentelor principale şi al aparaturii de control - comandă la comenzile de manevrare sau de indicare - semnalizare;

b) verificarea condiţiilor de etanşeitate;

c) verificarea modului de funcţionare a instalaţiilor de prevenire a îngheţului pe timpul perioadelor cu temperaturi negative;

d)  determinarea unor deformaţii observabile ale structurii echipamentelor sau ale sistemelor de acţionare a acestora.

10.2.  IP se efectuează de către personalul de întreţinere, conform programului de mentenanţă aprobat, dar cel puţin anual, atât pe timpul efectuării operaţiilor de întreţinere profilactice şi/sau reglare a elementelor de control, cât şi după fiecare viitură care a impus manevrarea EHEM. Acestea trebuie să furnizeze informaţii relative la:

a) verificarea şi reglarea aparaturii de control - comandă şi de indicare - semnalizare;

b) stabilirea gradului de uzură a componentelor cu mişcare continuă;

c) stabilirea limitelor de manevrabilitate a echipamentelor;

d) verificarea şi reglarea sistemelor de etanşeitate;

e) verificarea şi reglarea instalaţiilor de prevenire a îngheţului;

f) cuantificarea unor deformaţii ale structurii echipamentelor sau ale sistemelor de acţionare a acestora.

10.3.  IS se efectuează, de regulă, cu ocazia şi frecvenţa expertizelor barajului, dar pot fi efectuate şi independent de acestea, în situaţii excepţionale, cum ar fi după apariţia unor fenomene care au condus la depăşirea solicitărilor de calcul sau care au pus în pericol funcţionarea ori siguranţa echipamentului respectiv. Rezultatele investigaţiilor speciale realizate în situaţii excepţionale se cuprind în Raportul de sinteză asupra comportării în timp a EHEM.

10.4.  In Raportul de sinteză asupra comportării în timp a EHEM se vor consemna informaţii privitoare la:

a) schema de organizare a activităţii de urmărire a comportării EHEM în exploatare, responsabilităţile compartimentelor şi persoanelor cu anumite funcţii, pregătirea profesională a personalului de exploatare şi supraveghere;

b)  frecvenţa observaţiilor, măsurătorilor şi investigaţiilor asupra EHEM'(IC şi IP);

c) solicitările EHEM în cursul perioadei de exploatare analizate;

d) infiltraţii şi etanşări imperfecte, cu specificaţia cantitativă;

e) evenimente deosebite şi măsuri adoptate.

SECŢIUNEA a 3-a

Referatul de inspecţie tehnică a EHEM

Art. 11. - Inspecţia tehnică a EHEM constituie o investigaţie de specialitate însoţită de probe de manevră şi se realizează de către personal specializat, sub conducerea expertului EHEM, care va fi asistat de o echipă formată, la cererea sa, din personalul deţinătorului barajului, dotat cu aparatura corespunzătoare.

Art. 12. - Expertiza EHEM, respectiv investigaţiile de specialitate, se planifică din timp, înainte de inspecţia tehnică pentru baraj şi în afara perioadelor în care sunt probabile viituri importante, cu obţinerea de către deţinătorul barajului a tuturor aprobărilor necesare pentru scoaterea temporară din funcţiune şi efectuarea de manevre de probă succesive la diferite EHEM, cu sau fără lansarea batardourilor, inclusiv pentru condiţiile hidraulice din aval.

Art. 13. - Investigaţiile se fac asupra tuturor ansamblurilor, subansamblurilor şi elementelor EHEM, în primă etapă prin metode calitative, respectiv vizual, tactil sau auditiv, cu metode simple, urmărind apariţia unor fenomene nedorite - deformaţii, deplasări sau jocuri, uzură, coroziune superficială şi profundă, starea contactelor electrice, a cablurilor, a motoarelor, a instalaţiilor de automatizare etc. Pentru elementele suspecte de defecţiuni se utilizează, într-o etapă ulterioară, investigaţii cantitative efectuate prin măsurători micrometrice, cu ultrasunete, gammagrafie etc, în funcţie de situaţie. Se va acorda o atenţie deosebită investigării acelor elemente care, în caz de defectare, pot provoca blocarea sau incapacitatea de manevră a EHEM. Rezultatele acestor investigaţii vor fi consemnate ca atare, conform procedurilor de exploatare.

Art. 14. - (1) Manevrele de probă pentru fiecare EHEM se realizează în condiţiile prevăzute în instrucţiunile de exploatare. Dacă expertul EHEM solicită condiţii speciale, solicitarea se va face în scris, sub semnătură.

(2) Manevrele de probă constau în:

a) comanda de pornire, voită sau automată, la atingerea unui parametru prestabilit;

b) comanda de oprire, voită sau automată, la atingerea unui parametru prestabilit;

c) probele de funcţionare în sarcină, pe toată cursa sau pe o parte din cursă, a echipamentului respectiv.

(3) In cursul manevrelor de probă se va urmări şi consemna orice fel de comportament anormal: vibraţii, blocări tranzitorii, deplasări inegale ale extremităţilor stavilelor sau clapetelor, infiltraţii şi pierderi de apă, zgomote, declanşarea protecţiilor electrice la pornire etc.

Art. 15. - Se supun probelor complete de funcţionare grupurile electrogene de siguranţă, inclusiv înregistrarea timpului de atingere a puterii nominale de la darea comenzii de pornire şi până la cuplarea în sistemul de alimentare cu energie al EHEM.

Art. 16. - Se vor consemna incidentele, accidentele sau avariile anterioare prin descrierea acestora, tipul de intervenţii şi specificarea observaţiilor asupra eficienţei şi durabilităţii remedierilor efectuate.

Art. 17. - Se va consemna situaţia materialelor, pieselor de schimb şi mijloacelor din dotarea permanentă - accese, scule şi unelte, mijloace de ridicare etc. - pentru realizarea operativă a intervenţiilor în caz de defectare în perioade critice, cum ar fi, spre exemplu, perioadele de viituri.

Art. 18. - Referatul de inspecţie tehnică a EHEM se va încheia cu concluzii şi recomandări privitoare la:

a)  stabilirea indicatorului de stare (S) a elementelor sau subansamblurilor fiecărui EHEM în tabelul nr. 1 - AMDEC, conform grilei de cotare din tabelul nr. 5, dacă expertiza impune aplicarea metodei AMDEC;

b)  studii necesare în etapa a II-a, dacă este cazul, pentru completarea informaţiilor privind starea EHEM şi finalizarea expertizei;

c) remedieri urgente necesare pentru continuarea exploatării;

d)   revizuirea programului de observaţii, investigaţii şi măsurători din cadrul IC şi IP.

SECŢIUNEA a 4-a

Analiza metodelor de defectare, a efectelor şi a criticităţii lor (metoda AMDEC)

Art. 19. - Evaluarea siguranţei EHEM prin metoda AMDEC se face în mod obligatoriu pentru barajele încadrate în categoriile de importanţă A şi B. In mod justificat, ea se poate aplica şi pentru barajele încadrate în categoriile de importanţă C şi D.

Art. 20. - (1) Metoda AMDEC poate fi definită ca o metodă inductivă, potrivită pentru sisteme hidroelectromecanice de tipul stavilelor şi vanelor, statuată prin norme recunoscute oficial în cadrul Uniunii Europene. AMDEC este o tehnică de analiză care are ca obiectiv evaluarea şi garantarea fiabilităţii, a mentenabilităţii, a disponibilităţii şi a securităţii echipamentelor tehnice prin prevenirea defectării. In faza de exploatare se aplică varianta sa operaţională.

(2) Metoda descrisă în prezentul normativ constituie o modificare şi adaptare a metodei AMDEC la studiul evaluării siguranţei EHEM asociate barajelor.

(3) Aplicarea metodei AMDEC se face pentru fiecare EHEM în parte şi implică parcurgerea succesivă a următoarelor etape:

a) definirea sistemului ce trebuie analizat (EHEM);

b) identificarea modurilor posibile şi imaginabile de defectare;

c) analiza cauzelor defectărilor;

d) analiza efectelor defectărilor;

e) analiza posibilităţilor de compensare a efectelor;

f)   evaluarea riscului asociat fiecărui mod de defectare (criticitate);

g) propunerea remedierilor şi a măsurilor de prevenire a defectării.

Art. 21. - Din motive practice, cele 7 etape logice prevăzute la art. 20 se grupează în 4 etape practice, având în total 21 de operaţii, şi anume:

Etapa I - Iniţierea

1.  Definirea sistemului de studiat

2.  Definirea fazelor de funcţionare

3.  Definirea obiectivelor analizei

4.  Constituirea grupului de lucru

5.  Stabilirea planului de acţiune

6.  Punerea la punct a suportului studiului

Etapa a II-a - Descompunerea funcţională

7.  Decuparea sistemului

8.  Identificarea funcţiilor subansamblurilor

9.  Identificarea funcţiilor elementelor

Etapa a III-a - Analiza AMDEC

Faza a III-a a) -Analiza mecanismelor (modurilor) de defectare

10.  Identificarea modurilor de defectare

11. Cercetarea cauzelor

12. Cercetarea efectelor

13.  Recenzarea modurilor de defectare

Faza a III-a b) - Evaluarea criticităţii

14.  Estimarea timpilor de intervenţie

15.  Evaluarea criteriilor de cotare

16.   Calculul criticităţii (riscului asociat fiecărui mod de defectare)

Faza a III-a c) - Propuneri de acţiuni corective

17. Analiza acţiunilor corective

18. Calculul noii criticităţii

Etapa a IV-a - Sinteza

19.  Ierarhizarea defectelor

20.  Lista elementelor (situaţiilor) critice

21.  Lista recomandărilor

Etapa I - Iniţierea

Art. 22. - (1) Definirea sistemului de studiat, pentru care se aplică AMDEC, implică cunoaşterea şi sistematizarea tuturor datelor ce definesc structura sistemului conform documentaţiilor tehnice sau observaţiilor şi releveelor. Pentru echipamente relativ noi există, de regulă, documentaţii tehnice şi cartea construcţiei. Pentru echipamente mai vechi sau/şi pentru care informaţia documentară este sumară sau lipseşte, definirea sistemului necesită observaţii, măsurători şi relevee.

(2) Din datele sistematizate în această operaţiune trebuie să rezulte: subansamblurile şi elementele sistemului supus analizei, performanţele şi funcţiile acestora, interconexiunile dintre elemente, nivelul şi natura redundanţelor, durata operaţiunilor din funcţionarea sistemului, intervalele dintre probele, observaţiile şi controalele periodice, metodele aplicate pentru probe şi controale, activităţile de intervenţie corectivă, importanţa sistemului în ansamblul amenajării, date asupra personalului de deservire (număr, permanenţă, nivel de instruire), limitele tehnice ale sistemului, domeniul de intervenţie posibil, abordabil.

Art. 23. - Definirea fazelor de funcţionare implică cunoaşterea şi sistematizarea proceselor de pornire/oprire a sistemului sau ale fazelor de operare, modul de funcţionare, circuitele de comandă şi mentenanţă. Este necesar să se precizeze: toate modurile de funcţionare a sistemului: normal, cu alimentare proprie de energie, manual etc, variaţiile admise de configuraţii şi parametri, poziţia sistemului şi componentelor sale critice în diferite faze de funcţionare. Prin acestea trebuie să se stabilească performanţele minime admise şi cerinţele minime de siguranţă pentru modul de funcţionare normal.

Art. 24. - Definirea obiectivelor analizei implică verificarea şi ameliorarea siguranţei în funcţionare a EHEM ale evacuatorilor de ape mari, în sensul aducerii în limite acceptabile a probabilităţilor de indisponibilitate a fiecărui subansamblu şi element al sistemului. Limitele acceptabile ale probabilităţilor de indisponibilitate sunt stabilite separat prin analiza probabilităţii de depăşire a debitului capabil al evacuatorului şi, respectiv, a probabilităţii de rupere a barajului prin deversare.

Art. 25. - (1) Constituirea grupului de lucru interdisciplinar, format din 3-5 persoane, în funcţie de importanţa şi complexitatea sistemului analizat, este necesară pentru acoperirea domeniilor de specialitate specifice fiecărui echipament tehnic.

(2) Grupul de lucru trebuie să cuprindă:

a)  un responsabil de studiu, cu putere şi capacitate de decizie; este preferabil ca acesta să fie chiar expertul însărcinat cu evaluarea stării de siguranţă în exploatare a barajului care are asociate EHEM respective sau expertul EHEM;

b) o persoană familiarizată cu aplicarea metodei AMDEC;

c) specialişti în domeniile specifice EHEM: ingineri de profil mecanic, electric, electronist, automatist etc.

(3)  In cazul în care o persoană întruneşte cunoştinţe temeinice în mai multe dintre domeniile menţionate la alin. (2) şi îşi asumă răspunderea pentru expertiză, numărul membrilor poate fi restrâns şi până la unul singur.

Art. 26. - Stabilirea planului de acţiune al grupului de lucru se face în funcţie de termenele contractuale ale studiului, de posibilităţile de procurare a informaţiilor strict necesare şi suficiente, de posibilităţile de vizitare şi investigare a EHEM pe teren, de eventuale determinări şi măsurători cantitative asupra unor caracteristici ale materialelor sistemului care pot fi anticipate după o primă documentare, de constrângeri personale ale membrilor grupului etc.

Art. 27. - (1) Suportul studiului se constituie într-un dosar AMDEC, în care sunt cuprinse instrumentele de analiză, elaborate pe baza datelor din literatura de specialitate şi adaptate cazului particular analizat. In principiu, dosarul trebuie să cuprindă:

a) grilele şi metodele de cotare a criticităţii, ce se utilizează în operaţiile 15 şi 16 prevăzute la art. 21;

b) limita admisibilă a criticităţii;

c) tabloul cu datele studiului, completat în cursul etapei a III-a;

d) foile de sinteză, întocmite la finalul studiului - în etapa a IV-a.

(2) Modelele documentelor menţionate vor fi prezentate în tratarea etapei a III-a.

Etapa a II-a - Descompunerea funcţională

Art. 28. - Descompunerea funcţională a sistemului EHEM constituie etapa principală a analizei AMDEC şi are ca scop principal cunoaşterea foarte bună a funcţiilor echipamentelor hidroelectromecanice şi a componentelor sale, spre a putea analiza riscurile unor disfuncţii. Analiza AMDEC se combină în cadrul acestei etape cu analiza funcţională. Dacă este posibil, descompunerea funcţională trebuie realizată de către proiectantul sistemului sau de un colectiv de specialitate care cunoaşte bine EHEM respective, fiind validată şi însuşită de echipa de lucru. Se recomandă ca pentru EHEM mai vechi, la care documentaţia existentă este sumară sau absentă, descompunerea funcţională să fie făcută chiar de grupul de lucru. De asemenea, se recomandă ca operaţiunea de descompunere să se materializeze în reprezentări grafice sintetice şi intuitive: decuparea în blocuri funcţionale, scheme funcţionale, scheme de flux etc.

Art. 29. - Decuparea sistemului EHEM în blocuri funcţionale este structurată, de  regulă, sub o schemă arborescentă, mergând cu detalierea până la un nivel, pe de o parte, considerat necesar pentru acurateţea studiului şi, pe de altă parte, permis de datele şi informaţiile disponibile sau/şi accesibile. Un exemplu de asemenea schemă este reprezentat în figura 1.

Figura 1*). Schema arborescentă a unui sistem EHEM prin decupare în blocuri

Art. 30. - (1) Identificarea funcţiilor subansamblurilor constă în determinarea funcţiilor de serviciu, principale şi reactive.

(2)  Funcţiile principale corespund serviciilor asigurate de produs pentru a răspunde necesităţilor utilizatorului.

(3) Funcţiile reactive sunt reacţiile, rezistenţele sau adaptările subansamblurilor la elementele mediului exterior din vecinătate, cu care acestea sunt în interacţiune: alte elemente materiale, operatori, condiţii ambientale, surse de energie etc. Identificarea lor se face prin inventarierea mediilor înconjurătoare, iar descrierea lor prin caracteristici tehnice sau performanţe.

(4) Fiecare mediu de vecinătate trebuie precizat prin caracteristicile sale. Funcţiile de serviciu şi funcţiile tehnice ale subansamblurilor pot fi reprezentate pe scheme şi/sau grafice.

(5) Identificarea funcţiilor de serviciu este necesară ca etapă intermediară pentru identificarea cât mai completă şi mai uşoară a modurilor de defectare şi a cauzelor acestora, punând întrebarea: „Ce anume poate împiedica realizarea funcţiei?"

Art. 31. - (1) Identificarea funcţiilor elementelor este necesară ca etapă intermediară, pentru identificarea cât mai completă şi mai uşoară a modurilor şi cauzelor de defectare.

(2)  Funcţia unui element reprezintă rolul pe care acesta îl îndeplineşte în cadrul unui subansamblu astfel încât să asigure buna funcţionare a acestuia.

(3)  De regulă, într-un tabel AMDEC se indică toate funcţiile subansamblului sau ale elementului. Se recomandă ca exprimarea sau formularea funcţiilor să se facă printr-un verb la infinitiv, urmat de unul sau mai multe complemente, de exemplu: „a prelua un efort", „a etanşa", „a transmite o sarcină", „a ghida o piesă", „a centra un element", „a amortiza vibraţii", „a detecta o mişcare" etc.

Etapa a III-a - Analiza AMDEC

Art. 32.-Analiza AMDEC constă în identificarea disfuncţiilor potenţiale sau a celor deja constatate, pe echipamentul analizat sau pe echipamente similare, punerea în evidenţă a elementelor critice şi propunerea unor acţiuni corective care să amelioreze până la limite acceptabile siguranţa în exploatare. Etapa a III-a se conduce element cu element, la nivelul de aprofundare propus şi constituie partea esenţială a studiului. Suportul de lucru al etapei a III-a îl constituie tabelul AMDEC, prezentat în tabelul nr. 1, a cărui completare implică studiul succesiv al elementelor sistemului şi, respectiv, parcurgerea fazelor a III-a a), a III-a b) şi a III-a c). In continuare, pentru fiecare combinaţie cauză - efect se procedează la evaluarea criticităţii C [faza a III-a b)] şi la analiza acţiunilor corective [faza a III-a c)].

Faza a III-a a) -Analiza mecanismelor (modurilor) de defectare

Art. 33. - (1) Un mod de defectare este o manifestare fizică concretă la nivelul unui element caracterizat prin una dintre următoarele disfuncţii:

a) pierderea neaşteptată a unei funcţii;

b) absenţa funcţiei în cazul unei solicitări;

c) degradarea progresivă a unei funcţii (alterarea performanţelor);

d) apariţia intempestivă a funcţiei.

*) Figura 1 este reprodusă în facsimil.

(2) Modul de defectare se poate propaga de la un element la altul sau poate evolua în timp. Fiecărei funcţii i se pot asocia mai multe feluri (moduri) de defectare.

(3)  Identificarea modurilor de defectare posibile se face printr-un studiu calitativ asupra modurilor şi situaţiilor care ar putea să conducă la neasigurarea funcţiilor EHEM. Pe cât posibil, identificarea trebuie să fie exhaustivă pentru fiecare fază distinctă de funcţionare şi pentru fiecare nivel ales de detaliere a sistemului.

Tabelul nr. 1

Metoda AMDEC - EHEM (se scrie denumirea de identificare)

Amenajarea şi deţinătorul EHEM analizat

ANALIZA MODURILOR DE DEFECTARE, A CAUZELOR, A EFECTELOR ŞI CRITICITĂŢII LOR

AMDEC operaţiona

Sistemul/Subsistemul supus analizei

Faza de funcţionare

Datele analizei

Pag./nr.

Elementul decupat

Funcţia

Mod de defectare

Cauză

Efect

Detectare

TI

Criticitatea (riscul)

Acţiunea corectivă

F

G

N

S

C

0

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

Se indică simbolul şi denumirea elementului decupat, la cel mai mic nivel selectat.

Se indică toate funcţiile tehnice şi de serviciu (inclusiv de securitate).

Pentru funcţiile considerate importante din punctul de vedere al obiectului analizei (care împiedică manevra de deschidere)

Cauzele primare posibile sau imaginabile ale fiecărui mod de defectare relevant

Pentru cauzele primare identificate, luate succesiv: -   se indică succesiv efectele cele mai grave şi defectările cele mai probabile; -   se estimează TI pentru eventuala mentenanţă corectivă; - se evaluează nivelurile de frecvenţă F, gravitate G, nondetectare N, stare S şi criticitate C a combinaţiilor „cauză-mod-efect". Se repetă procedura pentru toate cauzele primare posibile.

Se repetă procedura pentru toate modurile de defectare identificate.

Se repetă procedura pentru toate funcţiile relevante din punctul de vedere al analizei.

Se repetă procedura pentru toate elementele decupate, de la nivelul cel mai mic la nivelul sistemului în ansamblu.

Art. 34. - (1) Cercetarea cauzelor posibile de defectare se face pentru fiecare mod de defectare identificat.

(2) Cauza este o împrejurare, un eveniment iniţiator sau un lanţ de evenimente, aflată/aflat la originea unui mod de defectare, provenind din proiectarea, construcţia, exploatarea sau întreţinerea şi repararea curentă a elementului studiat, a subansamblurilorsau a sistemului EHEM. Cauza poate fi internă sau externă elementului.

(3)  Un mod de defectare poate avea mai multe cauze, iar o cauză poate fi la originea mai multor moduri diferite de defectare. Exemple de cauze: subdimensionare, defect intern de material, montare defectuoasă, exploatare neconformă cu instrucţiunile, uzura naturală sau prematură, şoc, suprasarcină, oboseală etc.

(4) In tabelul AMDEC se notează numai cauzele primare de defectare a elementelor situate înainte de elementul studiat. Recomandări pentru identificarea cât mai completă a cauzelor şi modurilor de defectare se găsesc în literatura de specialitate. Extrase din aceasta sunt prezentate în anexa nr. 1.

Art. 35. - (1) Cercetarea efectelor asupra sistemului EHEM sau asupra utilizatorilor acestuia se face pentru fiecare combinaţie „cauză - mod de defectare".

(2) Efectele sunt consecinţe ale defectelor asupra funcţionării EHEM, disponibilităţii EHEM, calităţii serviciului (de exemplu, viteza de manevră), costului lucrărilor de întreţinere şi reparaţii, securităţii personalului de exploatare sau asupra mediului. Un mod de defectare poate produce, simultan sau succesiv, mai multe efecte. Mai multe moduri de defectare pot avea acelaşi efect. Efectele pot fi cumulate sau eşalonate.

(3) In tabelul AMDEC se consemnează numai efectele cele mai grave, în funcţie de obiectivele studiului.

(4) Obiectivele studiului vizează depistarea eventualelor stări de indisponibilitate a stavilelor la efectuarea oricărei manevre de deschidere a câmpului de evacuare.

Art. 36. - Recenzarea modurilor de defectare constă din recapitularea modurilor posibile de defectare pentru fiecare combinaţie „cauză - mod de defectare". In tabelul AMDEC se consemnează numai modurile de defectare perfect verosimile sau/şi întâlnite în practica de exploatare.

Faza a III-a b) - Evaluarea criticităţii (riscului de defectare)

Art. 37. - (1) Evaluarea criticităţii defectelor pentru fiecare element constituie aspectul cantitativ al analizei şi se face în funcţie de celelalte criterii de cotaţie independente (figura 2).

(2) Evaluarea criticităţii se referă la situaţia reală a EHEM în momentul analizei, constatată prin inspecţie, documentare şi eventual determinări şi măsurători in situ. Odată cu evaluarea criticităţii se evaluează şi timpul de intervenţie TI.

Figura 2*). Principiul evaluării criticităţii

Art. 38.- (1) Estimarea timpilor de intervenţie se referă la estimarea duratei mentenanţei corective pentru fiecare combinaţie „cauză - mod - efect", astfel încât remedierea să se poată face înainte de apariţia vârfului viiturii, când EHEM este din nou disponibil.

(2)  Estimarea timpilor de intervenţie depinde nu numai de defect, ci şi de dotarea, eficienţa şi de disponibilitatea imediată a echipelor de mentenanţă. Noţiunea de timp de intervenţie (TI) este utilă pentru cotarea în continuare a nivelului de gravitate.

(3)  In general TI se determină prin însumarea timpului de diagnosticare, a timpului de reparare şi a timpului de repunere în funcţiune. In funcţie de situaţie se mai pot adăuga timpii de aprovizionare cu piese de schimb sau materiale şi timpii de mobilizare a unor echipe de intervenţie speciale, care nu se află în mod obişnuit la amenajarea hidrotehnică unde funcţionează EHEM.

(4) Având în vedere natura analizei de tip AMDEC, se urmăreşte TI care se limitează la minute sau cel mult la 1-2 ore, dacă hidrograful de viitură are creştere lentă sau există avertizare, prognoză sau instrucţiuni de pregolire a lacului.

Art. 39. - Criteriile de criticitate F, G, N şi S, precum şi timpul de intervenţie TI se consemnează în tabelul AMDEC prin nivelul lor, apreciat de grupul de lucru pe baza datelor din tabelele nr. 2-5.

Art. 40. - Cotarea frecvenţei F se face conform grilei din tabelul nr. 2, prin apreciere, pe baza datelor din literatura de specialitate, a experienţei experţilor şi a datelor statistice obţinute la echipamente identice sau similare de la amenajarea analizată sau de la amenajări similare.

Tabelul nr. 2

Grila de cotare pentru frecvenţa F

Probabilitatea (frecvenţa) defectărilor	Nivel de frecvenţă F (cotare)	Definire
Defectări improbabile rare	1	Fenomene puţin verosimile sau verosimile, foarte rare, improbabile pe durata de viaţă a EHEM
Defectări probabile rare	2	Fenomene ce pot apărea aproximativ o dată pe durata de viaţă a EHEM
Defectări puţin frecvente	3	Fenomene ce pot apărea rar (de 2-5 ori) pe durata de viaţă a EHEM
Defectări frecvente	5	Apar cel puţin o dată pe an (sau o dată la cca. 10-15 manevre succesive)
Defectări foarte frecvente	5	Apar cel puţin o dată pe lună (sau peste o dată la 10 manevre succesive)

Art. 41. - Cotarea gravităţii consecinţelor G se face conform grilei din tabelul nr. 3, prin apreciere, pe baza datelor din literatura de specialitate, a experienţei experţilor şi a datelor obţinute la echipamente identice sau similare de la amenajarea analizată sau de la amenajări similare.

Tabelul nr. 3

Grila de cotare pentru gravitatea consecinţelor G

Nivel de gravitate G	Cotare	Definire
Gravitate neglijabilă	1	Consecinţe neglijabile: - nu împiedică manevra de deschidere; - se remediază fără indisponibilizarea echipamentului, în timp T<TI.

*) Figura 2 este reprodusă în facsimil.

Nivel de gravitate G	Cotare	Definire
Gravitate minoră	2	Consecinţe minore: - poate împiedica manevra normală pe timp foarte scurt (T<TI); - se remediază în timp T<TI, fără intervenţii în exteriorul spaţiilor protejate şi curent accesibile sau se poate executa manevra manuală.
Gravitate serioasă	3	Consecinţe serioase: - poate împiedica manevra pe timp practic nelimitat (T>10 TI); - se remediază în timpi mai mari decât 2-4 TI, cu intervenţii de reparare şi deblocare în exterior (aer liber), dar în zone accesibile la ape mari; - manevra se poate executa aproape sigur prin acţionare manuală sau prin tragere cu macara-portal ori cu alt utilaj permanent de acţionare a EHEM.
Gravitate majoră	4	Consecinţe majore: - poate împiedica manevra EHEM pe timp nelimitat; - nu se poate remedia în timpul trecerii unei viituri; - manevra nu se poate executa prin acţionare manuală sau prin tragere cu macara-portal; - manevra nu se poate executa în timpul trecerii unei viituri, dar există deschidere suplimentară de rezervă sau există evacuator fuzibil.
Gravitate catastrofică	5	Consecinţe catastrofice: - poate împiedica manevra EHEM pe timp nelimitat; - defecţiunea se poate remedia numai în timp relativ îndelungat (după trecerea viiturii), numai cu lansarea batardourilor, şi nu există posibilitatea de acţionare manuală şi nici deschidere suplimentară de rezervă sau evacuator fuzibil.

Art. 42. - Cotarea nivelului de probabilitate pentru nondetectarea anticipată a defecţiunilor N se face conform grilei din tabelul nr. 4, prin apreciere, pe baza datelor din literatura de specialitate, a experienţei experţilor şi a datelor statistice obţinute la echipamente identice sau similare de la amenajarea analizată sau de la amenajări similare.

Art. 43. - Cotarea stării actuale S a fiecărui element sau subansamblu se face pe baza celor constatate în timpul efectuării inspecţiei de specialitate, în cadrul inspecţiei efectuate pe teren, potrivit grilei prevăzute în tabelul nr. 5. Constatările se referă la observarea şi depistarea prin examinare sau în cursul manevrelor de probă: deformaţii, fisuri, coroziune, uzură, pierderi de ulei, vibraţii, zgomote etc.

Tabelul nr. 4

Grila de cotare a nivelului N de probabilitate pentru nondetectare

Nivelul N de probabilitate pentru nondetectare	Cotare	Definire
Detectare sigură	1	Defecţiuni sigur detectabile: - detectare datorată evidenţei; - semn premergător evident datorită degradării; - dispozitiv automat de detectare (alarmă).
Detectare probabilă	2	Defect detectabil cu probabilitate mare: - semn premergător al defectului uşor de detectat, printr-o acţiune curentă de verificare a operatorului (control periodic sau inspecţie zilnică - săptămânală).
Detectare posibilă	3	Defect detectabil cu probabilitate redusă: - semn premergător al defectului detectabil, dar care necesită o acţiune specială curentă de verificare a operatorului (control amănunţit periodic ori inspecţie cel puţin lunară).
Detectare improbabilă	4	Defect dificil de detectat: - semn premergător al defectului dificil de detectat, care necesită o acţiune specială   neobişnuită   de   verificare   cu   mijloace   complexe   (demontarea subansamblelor, gammagrafiere etc.)
Detectare imposibilă	5	Defect nedetectabil: - nu există semne premergătoare defectării.

Art. 44. - Evaluarea criteriilor de cotare are drept scop evaluarea nivelului atins prin criteriile de frecvenţă F, gravitate G, probabilitate de nondetectare N şi stare actuală S pentru fiecare combinaţie „cauză - mod - efect". Evaluarea nivelurilor se face utilizând grilele de cotare din tabelele nr. 2-5 prin apreciere, pe baza cunoştinţelor membrilor grupului de lucru asupra disfunctionalitatilor, consultând băncile de date, istoricul avariilor, schimburi de experienţă, literatură tehnică de specialitate etc. Explicaţii privind criteriile de cotare utilizate sunt prezentate în art. 45-48.

Tabelul nr. 5

Grila de cotare pentru starea actuală S

Starea elementului sau subansamblului	Nivel stare S (cotare)	Definire
Foarte bună	1	Nu se constată defecţiuni.
Bună	2	Se constată defecţiuni minore şi locale, care afectează elemente a căror cedare (rupere) nu conduce la indisponibilitatea de manevră a EHEM pe perioada acoperită de expertiză (autorizaţia de funcţionare).
Satisfăcătoare (acceptabilă în starea existentă)	3	Se constată defecţiuni care afectează elemente a căror cedare (rupere) nu conduce la indisponibilitatea de manevră a EHEM, cu condiţia executării unor acţiuni corective (reparaţii, înlocuiri) într-un interval de timp mai mic decât TI.
Nesatisfăcătoare (inacceptabilă fără corecţii)	4	Se constată defecţiuni la elemente sau subansambluri a căror cedare (rupere) poate conduce la indisponibilitatea de manevră a EHEM; continuarea exploatării barajului se poate face numai după acţiuni corective de eliminare a defecţiunilor în timp T»TI, constatată printr-o nouă inspecţie de specialitate (expertiză).
Proastă, necorectabilă	5	Se constată defecţiuni grave, necorectabile prin acţiuni de mentenanţă; continuarea exploatării barajului se poate face numai după RKsau înlocuirea EHEM.

Art. 45. - (1) Probabilitatea de apariţie a defectelor sau „indicele de frecvenţă" este probabilitatea de apariţie a unui mod de defectare ca urmare a unei cauze particulare, dublet „mod - cauză", luând în considerare acţiunile de prevenire aplicate sau avute în vedere în momentul efectuării studiului.

(2) Exprimarea cantitativă se face, de regulă, prin raportul „număr de cazuri probabile/timp". Nivelul sau indicele de frecvenţă F se determină cu ajutorul grilei din tabelul nr. 2.

Art. 46. - (1) Gravitatea defectelor este direct legată de efecte şi ia în considerare acţiunile de reducere a efectelor. Aceasta este luată în considerare la momentul întocmirii studiului.

(2) Exprimarea gravităţii se poate referi la diferite aspecte, cum ar fi: depăşirea capacităţii evacuatorului, deversarea peste baraj cu efecte mergând până la ruperea acestuia, degradarea materială a EHEM, costuri de reparaţii şi mentenanţă, securitatea operatorilor, efecte asupra mediului înconjurător etc. Nivelul sau indicele de gravitate G se determină cu ajutorul grilei din tabelul nr. 3.

Art. 47. - (1) Probabilitatea de nondetectare a defectelor se referă la nedetectarea în timp util a cauzelor posibile ale unui mod de defectare, înainte ca acestea să se manifeste şi suficient de timpuriu pentru a le putea elimina, înainte de situaţia de necesitate de manevră, care poate apărea, practic, oricând.

(2) Probabilitatea de nondetectare depinde, pe de o parte, de natura defectului, respectiv de posibilitatea de observare precoce a unei anomalii semnificative şi, pe de altă parte, de acţiunile de detectare practicate, cum ar fi observaţii, inspecţii, măsurători, sau avute în vedere în momentul analizei. Nivelul sau indicele de nondetectare N se determină cu ajutorul grilei din tabelul nr. 4.

Art. 48. - Starea reală a EHEM în momentul întocmirii studiului este aprecierea asupra unor fenomene sau defecţiuni constatate cu ocazia inspecţiei tehnice speciale asociate expertizei. Nivelul său S se determină cu ajutorul grilei din tabelul nr. 5.

Art. 49. - (1) Criticitatea unui defect potenţial al EHEM C se asociază unei combinaţii „cauză - mod - efect" şi înglobează criteriile de frecvenţă, gravitate, probabilitate de nondetectare şi stare reală a EHEM. Valoarea sa se calculează ca produs al criteriilor:

C=FGNS pentru fiecare element sau subansamblu al acestuia.

(2)  Dacă mai multe EHEM ale unui baraj sunt identice, valorile F, G şi N vor fi, de asemenea, identice, dar valorile S pot fi diferite, ca urmare a constatărilor diferite făcute cu ocazia inspecţiei.

(3) Valorile F, G, N şi S aferente unui element trebuie să fie logic compatibile.

(4) Criticitatea unui ansamblu EHEM - stavilă, clapetă, vană etc. - este egală cu cea mai mare dintre criticităţile oricăruia dintre elementele sau subansamblurile sale, respectiv cel mai mare risc de defectare. Un exemplu de completare a unui fragment din tabelul AMDEC, pentru o stavilă segment acţionată cu cabluri, fără posibilităţi de acţionare manuală, este prezentat în tabelul din anexa nr. 2.

Art. 50. - Ierarhizarea provizorie a defectelor după valoarea criticităţii, în ordine descrescătoare, se face pentru fiecare echipament hidroelectromecanic (stavilă, clapetă, vană etc), precum şi pentru ansamblul EHEM ale barajului supus expertizei şi permite stabilirea ordinii de analiză şi realizare a acţiunilor corective.

Faza a III-a c) - Propuneri de acţiuni corective

Art. 51. -Această fază constă din elaborarea de propuneri de acţiuni în scopul micşorării criticităţii. Acţiunile trebuie să se justifice din punct de vedere economic în comparaţie cu alte remedii posibile, oricare ar fi acestea, până la demolarea şi abandonarea amenajării.

Art. 52. - (1) Analiza acţiunilor corective se face pentru fiecare combinaţie „cauză - mod - efect". Acţiunile corective sunt mijloacele, dispozitivele, procedurile sau documentele care conduc la diminuarea valorii unuia sau mai multor niveluri - frecvenţă, gravitate, nondetectare, stare - şi, în consecinţă, la reducerea criticităţii. Aceste acţiuni pot fi: de prevenire a defectelor, de detectare preventivă a acestora sau de reducere a efectelor.

(2) Analiza acţiunilor corective poate fi făcută în diferite moduri, în funcţie de obiectivele concrete ale studiului într-un caz dat. Astfel, pot fi avute în vedere numai defectele critice sau toate defectele, în mod sistematic, ori defectele peste un anumit nivel de criticitate.

Art. 53. - Calculul noii criticităţi se face după propunerea şi analiza acţiunilor corective, permiţând aprecierea impactului acestora şi decizia asupra oportunităţii lor. Echipa de lucru trebuie să aprecieze dacă mărimea avantajelor potenţiale aduse de micşorarea criticităţii defectelor acoperă costul acţiunilor corective. In cazul special al stăvilarelor cu diguri de pământ, practic orice acţiune corectivă este oportună şi rentabilă. Este necesar să se ţină seama că aplicarea unor măsuri corective poate aduce noi disfuncţii, care trebuie analizate într-o nouă etapă, prin reluarea parţială a analizei AMDEC. Rezultatul este materializat într-un tabel nou AMDEC, similar cu cel descris la art. 49 alin. (1) şi tabelul nr. 1 sau tabelul din anexa nr. 2.

Etapa a IV-a - Sinteza

Art. 54. - (1) Sinteza constă în efectuarea bilanţului studiului şi în furnizarea elementelor pentru evaluarea gradului de siguranţă, pentru definirea şi precizarea măsurilor necesare şi pentru luarea deciziei privind admisibilitatea exploatării amenajării analizate, în condiţii de risc acceptabil.

(2) Sinteza se face pentru fiecare echipament hidroelectromecanic în parte - stavilă, clapetă, vană etc. -, precum şi pentru ansamblul EHEM ale unui baraj.

Art. 55. - (1) Ierarhizarea defectelor ia în considerare factorii care intră în componenţa criticitătii, după aplicarea măsurilor corective.

(2) Ierarhizarea poate utiliza diferite metode formale. Cea mai simplă este ierarhizarea în ordine descrescătoare a valorilor C ale criticitătii. De asemenea, poate fi utilizată şi metoda deciziei multicriteriale. Rezultatele pot fi reprezentate în diferite forme grafice sugestive, cum ar fi histograme, grafice etc.

(3) Operaţiunea de ierarhizare permite echipei de lucru şi, în special, decidenţilor care analizează şi aprobă studiul să aprofundeze problematica şi să asimileze rezultatele aplicării metodei AMDEC, facilitându-se şi îmbunătăţindu-se astfel procesul decizional.

Art. 56. - (1) In mod teoretic, valorile C ale criticitătii pot să varieze între 1, care reprezintă situaţia optimă, ideală, şi valoarea maximă 5-5-5-5 = 625, care reprezintă o situaţie catastrofală, existând 53.128 de combinaţii intermediare. In mod practic, datorită unor incompatibilităţi logice, valoarea maximă şi numărul de combinaţii vor fi mai mici, dar cu valori apropiate.

(2) Dacă echipa de lucru stabileşte un criteriu de criticitate special pentru un anumit caz EHEM (C_lim), defectele se clasifică în critice şi noncritice, după cum C > C_lim, respectiv C < C_lim. Uneori, defectele pot fi considerate critice dacă gravitatea este importantă, de exemplu, G >= 4, fapt ce poate împiedica manevra pe timp nelimitat. Decizia trebuie luată de echipa de lucru, în funcţie de situaţia particulară a fiecărui caz analizat.

Art. 57. - In mod orientativ, în funcţie de valoarea C a criticitătii, se indică, în tabelul nr. 6, domeniile de siguranţă EHEM, tipul de măsuri corective corespunzătoare şi coeficientul de indisponibilitate p al unui EHEM. Acestea constituie elementul principal în calculul debitului capabil al unui evacuator echipat cu mai multe EHEM diferite.

Tabelul nr. 6

Domeniul de criticitate - valori C limită	Nivelul de siguranţă al EHEM	Acţiuni (măsuri) corective generale	Coeficientul de indisponibilitate p al EHEM (orientativ)
1 +5	Foarte bun	Mentenantă normală	0,0001
5-40, dar G=<3 şi S=<3	Bun	Mentenantă normală	0,001
40÷ 150, dar G=<4şi S=<4	Satisfăcător	Reparaţii    periodice,    program    pe    baza inspecţiilor profilactice anuale	0,01
150÷350, dar G<5 şi S<5	Nesatisfăcător	Reparaţii pe bază de proiect, cu întreruperea temporară a exploatării	0,1
> 350 sau G=5 ori S=5	Inadmisibil	Oprirea exploatării până la RK sau înlocuire	<0,1

Art. 58. - Lista elementelor (situaţiilor) critice permite recenzarea şi recapitularea ordonată a punctelor slabe ale EHEM şi a elementelor critice ale acestora. Ea permite luarea unor decizii de ameliorare pe termen lung a proiectării, reabilitării, reparării şi mentenanţei echipamentelor hidroelectromecanice ale evacuatorilor de ape mari ai barajelor.

Art. 59. - Lista recomandărilor sau a acţiunilor propuse permite recenzarea în vederea ierarhizării după ordinea de prioritate a acestora. Această listă se introduce în capitolul de recomandări al expertizei pentru evaluarea siguranţei în exploatare a barajului. In consecinţă, vor fi întocmite, în vederea aprobării şi finanţării, programe de acţiune şi proiecte vizând ameliorarea condiţiilor de exploatare în siguranţă a barajelor.

SECŢIUNEA a 5-a

Raportul de evaluare preliminară a siguranţei EHEM

Art. 60. - (1) Raportul de evaluare preliminară a siguranţei EHEM se întocmeşte de către expertul EHEM, potrivit prevederilor NTLH-022 adaptate la EHEM, la care se vor adăuga concluziile analizei AMDEC.

(2) Dacă raportul preliminar pentru EHEM relevă faptul că nu mai sunt necesare informaţii suplimentare, atunci acesta devine raport final şi este valabil 2 ani de la încheierea expertizei preliminare pentru baraj, putând fi inclus în raportul de expertiză finală pentru baraj.

SECŢIUNEA a 6-a

Raportul de evaluare finală a siguranţei EHEM

Art. 61. - Raportul de evaluare finală a siguranţei EHEM se întocmeşte de către expertul EHEM şi constituie parte a raportului de evaluare finală a siguranţei barajului prevăzut la art. 14 din NTLH-022. Raportul se întocmeşte pe baza raportului de evaluare preliminară, completat şi modificat conform rezultatelor investigaţiilor suplimentare pentru EHEM, inclusiv refacerea analizei AMDEC, dacă este cazul.

SECŢIUNEA a 7-a

Propuneri pentru condiţiile de exploatare în perioada următoare

Art. 62. - Propunerile privind condiţiile şi măsurile de continuare a exploatării EHEM se fac pe baza analizei AMDEC şi a opiniilor experţilor EHEM şi constituie un capitol separat din propunerile de continuare ale raportului de evaluare finală a siguranţei barajului, prevăzut la art. 14 din NTLH-022.

CAPITOLUL V

Dispoziţii finale

Art. 63. - (1) Răspunderea privind respectarea exigenţelor de performanţă referitoare la siguranţa EHEM revine expertului EHEM certificat/avizat. Acesta răspunde personal, în condiţiile legii, pentru soluţiile şi/sau recomandările făcute, inclusiv pentru consecinţele aplicării acestora.

(2) Aplicarea soluţiilor şi/sau recomandărilor expertului EHEM certificat/avizat este în sarcina beneficiarului expertizei (deţinătorul cu orice titlu al barajului), care răspunde, conform legii, de siguranţa barajelor, lucrărilor hidrotehnice şi echipamentelor aferente acestora.

Art. 64. - Angajarea expertului EHEM se face de către beneficiarul expertizei (deţinătorul cu orice titlu al barajului), în condiţiile legii, cu consultarea expertului principal pentru evaluarea siguranţei în exploatare a barajului.

Art. 65. - Documentaţia de evaluare a siguranţei în exploatare a barajului, împreună cu documentaţia de evaluare a siguranţei EHEM, se înaintează pentru analiză şi avizare în condiţiile prevăzute la art. 17 din NTLH-022.

Art. 66. - La avizarea documentaţiei de evaluare a siguranţei în exploatare a barajului participă şi expertul pentru evaluarea siguranţei echipamentelor hidroelectromecanice, posibil şi persoane de specialitate din echipa de lucru a acestuia.

Art. 67. -Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezentul normativ.

ANEXA Nr. 1 la normativ

Lista cauzelor principale de defectare sau incapacitate de manevră a stavilelor

Raportul general la cel de al XX-lea Congres Internaţional al Marilor Baraje (Beijing, 2000) reţine următoarele cauze principale de defectare sau incapacitate de manevră a stavilelor (cu numerotaţia din raportul original):

2.5.2.2.  Degradări datorate îmbătrânirii:

• iregularitatea întreţinerii;

• deteriorarea oţelului şi a altor materiale;

• coroziunea părţilor mobile;

•  coroziunea cablurilor şi lanţurilor de acţionare (coroziune interioară a cablurilor superficial gresate, miez inox SUA);

• coroziunea lagărelor; frecări mari (f> 0,6), solicitări uriaşe, rulmenţi;

• ruperea pieselor la cilindrii de acţionare hidraulică (pierderi ulei, coroziune).

2.5.2.3. Solicitări excepţionale:

• viituri foarte mari (peste cele de calcul);

• ruperi de tije, articulaţii din cauza flotorilor şi gheţii;

• blocarea batardourilor;

• întreruperea alimentării cu energie electrică;

• acces imposibil (distrus, întrerupt).

2.5.2.4.  Reglementări (numeroase reguli de concepţie şi exploatare, norme şi regulamente):

• revizuirea capacităţii de evacuare a tuturor barajelor;

• înlocuirea batardourilor de lemn cu batardouri metalice sau vane gonflabile;

• alimentarea cu energie din 2-3 surse independente până la bornele motorului;

• analiza efectelor plutitorilor şi lemnelor imersate, măsuri;

• lăţimea minimă a deschiderilor (funcţie de situaţie);

• garantarea accesului la orice zonă, în orice moment şi în orice condiţii;

• eliminarea manevrelor manuale;

• două posturi de comandă pentru fiecare stavilă;

• programe de inspecţie, probe şi întreţinere;

• inspecţia nişelor şi pragurilor (depuneri, coroziune). Raportul face o sinteză a cauzelor de defectare şi/sau indisponibilitate.

Dintre acestea, se pot enumera (cu numerotaţia din raportul original):

Cauze externe:

• îmbătrânire;

• coroziune, cavitaţie;

• încrustare, îngheţ, obiecte străine, tasări;

• nerespectarea condiţiilor de exploatare, manevre greşite;

• setare incorectă a aparatelor de manevră finale;

•  insuficientă ungere a tuturor dispozitivelor care necesită aceasta;

• insuficientă întreţinere a lanţurilor (cablurilor, tijelor);

•  netratarea contra coroziunii (inclusiv internă, sub straturi acoperitoare de vopsea sau vaselină).

Cauze interne:

a) proces de proiectare defectuos;

b) construcţie incorectă;

c) erori de construcţie;

d) folosire de materiale improprii (cu defecte);

e) greşeli la echipare şi montaj;

f) dificultăţi sau lipsa posibilităţilor de ungere.

a) Proces de proiectare defectuos - 10 cauze, dintre care:

• posibilitatea infiltraţiilor de apă în instalaţii;

•  posibilitatea influenţării funcţionării stavilelor prin dilatarea sau mişcarea părţii de construcţie;

• aerarea imperfectă a jetului/lamei deversant/deversante.

b) Construcţie incorectă - 20 din cauze, dintre care:

• realizarea ghidajelor la stavilele cu alunecare;

• construcţia pragurilor inferioare (neetanşeitate, încălzire);

• construcţia clapetelor cu reacţii dinamice nedorite;

• imposibilitatea ungerii lagărelor stavilelor sau clapetelor în timpul manevrelor (mişcării);

• defectarea sistemului electric de alimentare cu energie.

c) Erori de construcţie - 32 de cauze, dintre care:

•  crearea de goluri (porozitate) în construcţie, care permit accesul apei, conduc la coroziune şi gelivitate;

•   proiectarea defectuoasă a elementelor de etanşare (abraziune şi distrugerea lor);

•  defecte la etanşarea cutiilor de viteze ale mecanismelor stavilei;

•  ocuparea comutatorilor poziţionali cu funcţii (operaţii) imperfecte;

• subdimensionarea şuruburilor şi buloanelor de prindere a consolelor;

• subdimensionarea construcţiei clapetei, care poate conduce la deformaţii mari după încărcare.

d) Alegere improprie a materialelor pentru elementele de etanşare - 3 cazuri.

e) Greşeli la echipare şi montaj - 11 cauze, dintre care:

• defecte la etanşarea stavilei;

•  ancorarea (prinderea) insuficientă a pieselor metalice de partea de construcţie;

•  defectarea cablului de alimentare cu energie a motorului diferitelor mecanisme;

• ruperea transmisiei în cutia de viteze.

f)  Dificultăţi sau lipsa posibilităţilor de ungere - 8 cazuri, toate referitoare la inaccesibilitatea în anumite zone şi locuri şi/sau în anumite condiţii.

ANEXA Nr. 2 la normativ

Metoda AMDEC (adaptată) - Stavilă segment nr. 3, acţionată cu cabluri

Amenajarea şi deţinătorul	ANALIZA MODURILOR DE DEFECTARE, A CAUZELOR, A EFECTELOR ŞI CRITICITATII LOR											AMDEC
	Sistemul/Subsistemul supus analizei			Faza de funcţionare		Datele analizei						Pag./nr.
Elementul decupat	Funcţia	Mod de defectare	Cauză	Efect	Detectare	TI	Criticitatea (riscul)					Acţiunea corectivă
							F	G	N	S	C
0	1	2	3	4	5	6	7	8	9	10	11	12
A. Subansamblul de acţionare motor-reductor
Motor	furnizare putere	lipsă energie electrică	rupere LEA	lipsă putere, nefuncţionare	imposibil	3	3	4	4	1	48	dublare LEA+grup electrogen
		ardere bobinaj	suprasarcină	nefuncţionare	imposibil	2	2	4	4	1	32	motor rezervă
Cuplaj	transmite cuplul de rotaţie	rupere	oboseală material	nefuncţionare	control de specialitate	4	2	4	2	1	16	cuplaj de rezervă
Reductor	schimbă viteza şi forţa	gripare	ungere insuficientă	blocare stavilă	control ulei + ungere	>10	2	6	2	2	48	Verificare periodică ulei
Tambur	asigură înfăşurarea cablului	deformare	Suprasarcină + defect material	funcţionare dificilă	imposibil	>10	1	3	4	1	12	-
Lagărele tamburului	susţine şi permite rotirea tamburului	încălzire excesivă	ungere insuficientă	funcţionare lentă	AMC	1	3	2	2	1	12	-
Arborele tamburului	asigură mişcarea sincronă a tamburului	rupere	oboseală material	nefuncţionare instalaţie	control de specialitate	>10	1	6	2	1	12	-
B. Subansamblul cabluri şi elemente de conducere a acestora
Cablurile	ridică stavila	rupere	oboseală material	nefuncţionare	control de specialitate	6	2	6	2	2	48
		blocare stavilă	deformaţii structură	nefuncţionare	probe de ridicare	>10	3	6	1	2	36
….	….	….	….	….	….	….	..	..	..	..	..	…..