ORDIN   Nr. 1201 din 2 octombrie 2006

pentru aprobarea Ghidului privind reducerea riscului de transmitere a encefalopatiilor spongiforme animale prin medicamentele de uz uman

ACT EMIS DE: MINISTERUL SANATATII

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 835 din 10 octombrie 2006

Având în vedere:

-  prevederile titlului XVII „Medicamentul" din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii;

-   Ordonanţa Guvernului  nr.  125/1998 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale a Medicamentului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 594/2002, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 862/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii Publice, văzând Referatul de aprobare al Direcţiei farmaceutice nr. E.N. 4.709/2006,

ministrul sănătăţii publice emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Ghidul privind reducerea riscului de transmitere a encefalopatiilor spongiforme animale prin medicamentele de uz uman, potrivit anexei care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă orice dispoziţie contrară.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul sănătăţii publice,

Gheorghe Eugen Nicolăescu

ANEXĂ

GHID

privind reducerea riscului de transmitere a encefalopatiilor spongiforme animale prin medicamentele de uz uman

1. Introducere

1.1. Context ştiinţific

Encefalopatiile spongiforme transmisibile (EST) sunt maladii neurodegenerative cronice caracterizate prin acumularea unei izoforme anormale a unei glicoproteine celulare cunoscute ca PrP (sau proteina prion). Izoforma anormală a Prp (PrpSc) se deosebeşte de Prp normală prin rezistenţa sa crescută la tratamentele denaturante prin protează sau căldură. Forma anormală PrpSc este considerată de către mulţi ca fiind agentul infecţios răspunzător de transmiterea EST.

EST la animale includ:

-  encefalopatia spongiformă bovină (ESB), la bovine;

-  scrapie la oi şi capre;

-   boala caşectizantă cronică a cervideelor (cerbi şi elani);

-   encefalopatia transmisibilă a nurcilor de crescătorie;

-   encefalopatia spongiformă felină (ESF) la pisicile domestice şi la felinele mari ţinute în captivitate;

-   encefalopatia spongiformă la ungulatele exotice în grădinile zoologice.

La om, encefalopatiile spongiforme includ diferitele forme ale maladiei Creutzfeldt-Jakob (MCJ), Kuru, sindromul Gerstmann-Straussler-Scheinker (GSS) si Insomnia Fatală Familială (IFF).

Au fost semnalate cazuri de transmitere iatrogenă a encefalopatiilor spongiforme. La oaie, scrapia a fost transmisă accidental, ca urmare a utilizării unui vaccin împotriva virusului Louping I11, preparat dintr-un amestec de creier şi splină ovină, tratate cu formaldehidă, în care fuseseră încorporate din neatenţie materiale provenind de la oi infectate. La om au fost raportate cazuri de transmitere a MCJ care au fost atribuite administrării parenterale a hormonului de creştere şi a gonadotropinei, obţinute din hipofize provenite de la cadavre umane. Unele cazuri de MCJ au fost atribuite şi utilizării instrumentelor contaminate în chirurgia cerebrală şi în transplanturile de meninge şi de cornee umane.

Câţiva factori acţionează ca bariere naturale care limitează transmiterea EST între specii. Transmisibilitatea este afectată de specia de origine, de suşa şi doza de prion, calea de expunere şi, la anumite specii, de alela gazdă a genei PrP. Barierele între specii pot fi trecute în circumstanţe corespunzătoare.

ESB a fost recunoscută pentru prima dată în Marea Britanie în anul 1986. A fost afectat un număr mare de bovine şi de turme individuale. Este clar faptul că ESB este o maladie transmisă prin hrană şi că este asociată unei alimentaţii bazate pe carne şi făină de oase provenind de la animale afectate de EST. Unele cazuri de ESB au apărut şi în alte ţări, fie la animale importate din Marea Britanie, fie la animale indigene. Există dovezi convingătoare că noua variantă a maladiei Creutzfeldt-Jakob (vMCJ) este cauzată de agentul responsabil de ESB la bovine. De aceea continuă să fie justificată o prudenţă permanentă în cazul în care materii biologice provenite de la specii afectate în mod natural de aceste maladii, cu deosebire specia bovină, sunt utilizate la fabricarea medicamentelor.

Scrapia este răspândită la nivel mondial şi au apărut cazuri în cele mai multe ţări europene. Scrapia are cea mai mare incidenţă în Marea Britanie. Deşi oamenii au fost expuşi de peste 200 de ani la scrapie apărută în mod natural la oi, nicio dovadă epidemiologică nu permite stabilirea unei legături directe între scrapie şi formele umane de encefalopatii spongiforme. Subzistă totuşi riscul teoretic şi în prezent necuantificabil ca oile să fi fost hrănite cu suplimente alimentare proteice contaminate cu ESB. Dacă o astfel de alimentaţie cauzează o infecţie recidivantă la oi, aceasta poate fi diagnosticată ca scrapie la oi şi poate constitui un risc de EST umane. In plus, trebuie admis că orice agent ESB introdus în populaţia rumegătoarelor mici prin intermediul unei alimentaţii contaminate este susceptibil de a fi reciclat şi amplificat.

1.2. Conformitatea cu reglementările

Evaluarea riscului. - Dat fiind că utilizarea materiilor prime şi a materialelor de start derivate din animale este inevitabilă pentru fabricarea anumitor medicamente şi că eliminarea completă a riscului la sursă este rareori posibilă, măsurile luate pentru a gestiona riscul de transmitere a EST animale pe calea medicamentelor vizează reducerea riscului la minimum mai curând decât eliminarea. In consecinţă, conformitatea cu reglementările se demonstrează printr-un rezultat favorabil al evaluării riscului, luându-se în considerare toţi factorii pertinenţi identificaţi în prezentul ghid.

Aspecte juridice. - Prezentul ghid a căpătat putere de lege în baza anexei nr. I la Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, modificată prin Directiva 2003/63/CE, referitoare la medicamentele de uz uman. Această directivă dispune ca solicitanţii autorizaţiei de punere pe piaţă a medicamentelor de uz uman să demonstreze că medicamentele sunt fabricate în conformitate cu versiunea cea mai recentă a prezentului ghid, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Această obligaţie continuă şi după acordarea autorizaţiei de punere pe piaţă.

Prin definiţie, principiul materialelor cu risc specificat, definit în Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului, nu se aplică medicamentelor. Utilizarea substanţelor derivate din ţesuturile cu o infectiozitate ridicată trebuie să fie deplin justificată după o evaluare adecvată a raportului risc/beneficiu.

Prezentul ghid trebuie citit în corelaţie cu diferite instrumente juridice comunitare, inclusiv cu deciziile Comisiei implementate în mod progresiv după anul 1991. După caz, referinţele la aceste decizii sunt prezentate în text. Declaraţiile de poziţie şi notele explicative ale Comitetului pentru Medicamente Brevetate (Committee for Proprietary Medicinal Products = CPMP)1) şi ale Comitetului pentru Medicamente Veterinare (Committee for Veterinary Medicinal Products = CVMP) sunt aplicabile în scopul demonstrării conformităţii cu reglementările, dacă nu se indică altfel în prezentul ghid.

O monografie generală intitulată „Produse cu risc de transmitere a agenţilor encefalopatiei spongiforme animale" figurează în Farrhacopeea Europeană (FE). Această monografie face trimitere la un capitol general al FE care este identic cu prezentul ghid. Această monografie constituie baza care permite emiterea de certificate de conformitate, ca o procedură pentru demonstrarea conformităţii cu reglementările privind EST pentru substanţele şi materialele utilizate în fabricarea medicamentelor de uz uman şi veterinar.

1) Intre timp, acest comitet a fost înlocuit de Comitetul pentru Medicamente de Uz Uman (Committee for Human Medicinal Products = CHMP).

Clarificări aduse ghidului. - Cum înţelegerea ştiinţifică a EST şi, în special, a patogenezei bolii este în curs de dezvoltare, din când în când CHMP şi Grupul său de lucru pentru biotehnologie, în colaborare cu CVMP şi Grupul său de lucru pentru imunologie, pot fi solicitate în viitor să dezvolte îndrumări suplimentare sub forma unor declaraţii de poziţie sau note explicative în scopul clarificării prezentului ghid. Aceste îndrumări suplimentare vor fi publicate de Comisie, vor fi postate pe web site-ul Agenţiei Europene pentru Evaluarea Medicamentelor (European Agency for the Evaluation of Medicinal Products = EMEA)*) şi vor fi luate în considerare în cadrul certificării de către Directoratul European pentru Calitatea Medicamentului (European Directorate for the Quality of Medicines = EDQM).

Implementarea ghidului revizuit. - In cazul tuturor medicamentelor autorizate în Uniunea Europeană a fost demonstrată conformitatea cu Ghidul privind reducerea riscului de transmitere a agenţilor infecţioşi responsabili de encefalopatia spongiformă animală prin medicamentele de uz uman şi veterinar (EMEA/410/01-Rev.1), conform prevederilor juridice care figurează în anexa nr. I la Directiva 2001/82/CE (medicamente de uz veterinar) sau în Directiva 2001/83/CE, modificată prin Directiva 2003/63/CE (medicamente de uz uman). Ghidul revizuit trebuie aplicat prospectiv, adică pentru toate medicamentele care vor fi autorizate sau a căror autorizaţie de punere pe piaţă va fi reînnoită după data intrării în vigoare a prezentului ghid revizuit.

2. Domeniu de aplicare a ghidului

Speciile de animale relevante pentru EST. - Bovinele, oile, caprele şi animalele care sunt în mod natural susceptibile la infecţia cu agenţii encefalopatiei spongiforme transmisibile sau susceptibile de a fi infectate pe cale orală, altele decât primatele umane2) sau neumane, sunt definite ca „specii de animale relevante pentru EST"3).

Materiale. - Prezentul ghid se referă la materiale provenite de la „speciile animale relevante pentru EST", utilizate la prepararea:

-  substanţelor active;

-  excipienţilor şi adjuvanţilor;

-   materiilor prime şi de start, a reactivilor utilizaţi în procesul de fabricaţie (de exemplu: albumină serică bovină, enzime, medii de cultură, inclusiv cele pentru prepararea băncilor de celule „de lucru" sau a băncilor noi de celule „maşter" pentru medicamentele care fac obiectul unei noi autorizaţii de punere pe piaţă).

Prezentul ghid se aplică, de asemenea, materialelor care intră în contact direct cu echipamentele utilizate la fabricarea medicamentului sau care intră în contact cu medicamentul şi care dispun de un potenţial contaminant.

Materialele utilizate la calificarea unităţilor de producţie şi a echipamentelor, de exemplu mediile de cultură utilizate în testele de simulare a umplerii pentru validarea procesului de umplere aseptică, sunt considerate conforme cu prezentul ghid, cu condiţia ca constituenţii să provină din ţesuturi cu infecţiozitate nedecelabilă (ţesuturi de categoria C), pentru care a fost luat în considerare riscul de contaminare încrucişată cu ţesuturile potenţial infectate (vezi secţiunea 3.3) şi care provin din ţări din categoria GBR I/II (vezi secţiunea 3.2). Aceste informaţii trebuie să figureze în dosarul de autorizare de punere pe piaţă şi să fie verificate în timpul inspecţiilor de rutină referitoare la buna practică de fabricaţie (BPF).'

Alte materiale, de exemplu, agenţii de curăţare, de dedurizare şi lubrifianţii care vin în contact cu medicamentul în procesul de fabricaţie, în faza finală sau la ambalarea primară sunt considerate conforme cu prezentul ghid dacă sunt derivate din seu în condiţiile descrise la secţiunea a 6-a.

Loturi de sămânţă, bănci de celule şi fermentaţie/ fabricaţie de rutină. - In ceea ce priveşte demonstrarea conformităţii cu reglementările, seminţele maşter sau băncile de celule maşter care figurează în cererile de autorizare de punere pe piaţă prezentate după 1 iulie 2000 (pentru medicamentele de uz uman) sunt acoperite de prezentul ghid.

Seminţele master şi băncile de celule master:

-  pentru antigene de vaccin;

-   pentru un medicament obţinut prin biotehnologie în sensul părţii A a anexei la Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 2.309/93**);

-   pentru alte medicamente care utilizează loturi de seminţe şi sisteme de bănci de celule în fabricarea lor, care au făcut deja obiectul unei aprobări pentru fabricarea unui constituent al unui medicament autorizat, sunt considerate în conformitate cu prezentul ghid, chiar dacă sunt încorporate în cereri de autorizare de punere pe piaţă prezentate după 1 iulie 2000 (pentru medicamentele de uz uman).

Pentru băncile de celule master şi de seminţe master, stabilite înainte de 1 iulie 2000 (pentru medicamentele de uz uman), dar încă neautorizate drept constituent al unui medicament, trebuie să se demonstreze că îndeplinesc cerinţele prezentului ghid. Dacă pentru unele materii prime sau de start ori pentru unii reactivi utilizaţi pentru stabilirea acestor seminţe sau bănci de celule nu sunt disponibile dovezile documentate complete, solicitantul trebuie să prezinte o evaluare a riscului descrisă la secţiunea 4.

Seminţele de lucru sau băncile de celule stabilite, utilizate pentru fabricarea medicamentelor autorizate înainte de 1 iulie 2000 (pentru medicamentele de uz uman), care au făcut obiectul unei evaluări a riscului, condusă în mod corespunzător de către autoritatea competentă a statelor membre sau de către EMEA şi declarată acceptabilă, trebuie considerate, de asemenea, a fi conforme.

Totuşi, dacă materialele provenite din „speciile de animale relevante pentru EST" sunt utilizate în procedee de fermentaţie/fabricaţie de rutină sau în stabilirea seminţelor de lucru ori a băncilor de celule de lucru, solicitantul trebuie să demonstreze că acestea îndeplinesc cerinţele prezentului ghid.

3. Consideraţii de ordin general

3.1. Principii ştiinţifice pentru reducerea riscului

Când producătorii au posibilitatea să aleagă, este preferată utilizarea materialelor care provin din „specii animale nerelevante pentru EST" sau a materialelor de origine neanimală. Justificarea utilizării de materiale derivate din „speciile de animale relevante pentru EST" mai curând decât de materiale care provin din „speciile de animale nerelevante pentru EST" sau de origine neanimală va trebui furnizată. Dacă materiile din „speciile de animale relevante pentru EST" vor trebui utilizate, atunci trebuie luate în considerare toate măsurile pentru a reduce riscul transmiterii EST.

Testele de diagnosticare uşor aplicabile pentru determinarea infecţiozităţii EST in vivo nu sunt încă disponibile. Diagnosticul se bazează pe confirmarea post-mortem a leziunilor cerebrale caracteristice, prin histopatologie şi/sau prin detectarea PrPSc prin tehnica Western Blot sau imunodozaj. Demonstrarea infecţiozităţii prin inocularea ţesuturilor suspecte la unele specii-ţintă sau la animale de laborator poate fi, de asemenea, utilizată pentru confirmare. Totuşi, datorită perioadelor lungi de incubaţie pentru toate EST, rezultatele testelor in vivo nu sunt disponibile decât după mai multe luni sau mai mulţi ani.

*) Intre timp, această denumire a fost înlocuită cu Agenţia Europeană a Medicamentelor (European Medicines Agency, cu păstrarea acronimului EMEA).

2) Ghiduri şi declaraţii de poziţie au fost publicate de Comitetul pentru Medicamente Brevetate şi de Grupul său de lucru pentru biotehnologie pentru medicamentele derivate din ţesuturi umane în privinţa MCJ şi a vMCJ. Aceste explicaţii pot fi accesate pe web site-ul http://www.emea.eu.int.

3) Porcii şi păsările, specii animale de un interes deosebit pentru fabricarea medicamentelor, nu sunt sensibile la infecţia naturală pe cale orală. De aceea, acestea nu sunt specii relevante în înţelesul prezentului ghid. Tot aşa, câinii, iepurii şi peştii nu reprezintă nici ei animale relevante pentru EST în sensul prezentului ghid.

**) Intre timp, acest regulament a fost înlocuit cu Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr. 726/2004.

Utilizarea mai multor teste de diagnosticare in vivo capabile să detecteze PrPSc în probele de creier provenind de la animale infectate a fost aprobată, dar aceste teste sunt în cea mai mare parte mai puţin sensibile decât dozarea infecţiozităţii in vivo. Totuşi, depistarea animalelor-sursă prin determinări in vitro poate împiedica utilizarea animalelor în stadiile finale de incubaţie a maladiei şi poate furniza informaţii asupra statutului epidemiologie al unei ţări sau regiuni.

Reducerea riscului de transmitere a EST se bazează pe 3 parametri complementari:

-  animalele-sursă şi originea lor geografică;

-   natura materiei animale utilizate la fabricare şi toate procedeele adoptate pentru a evita contaminarea încrucişată cu materialele cu risc mai ridicat;

-  procedeul/procedeele de fabricaţie, inclusiv sistemul de asigurare a calităţii adoptat pentru a garanta reproductibilitatea şi trasabilitatea.

3.2. Animale utilizate ca surse de materii prime

Materialele-sursă utilizate pentru producerea materialelor destinate fabricării medicamentelor trebuie să fie derivate din animale apte consumului uman după inspectarea ante-şi post-mortem, în conformitate cu condiţiile Comunităţii sau cu condiţii echivalente (ţări terţe), cu excepţia materialelor provenite de la animale vii care au fost găsite sănătoase după examinarea clinică.

3.2.1. Originea geografică

3.2.1.1. Materiale bovine

Două organizaţii sunt implicate în prezent în evaluarea statutului ESB al unei ţări sau zone specifice. în primul rând, Organizaţia Internaţională a Epizootiilor (Organisation Internationale des Epizooties = OIE)4) stabileşte criteriile de evaluare a statutului ţărilor, în capitolul codului sanitar internaţional pentru animale, referitor la ESB. OIE furnizează, de asemenea, o listă a cazurilor de ESB semnalate în lume. In al doilea rând, Comitetul Ştiinţific Director al Comisiei Europene (European Commission Scientific Steering Committee = SCC)5) a stabilit un sistem de clasificare a ţărilor în funcţie de riscul lor geografic la ESB (Geographical BSE-risk = GBR).

Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului, stabilind regulile de prevenire, control şi eradicare a anumitor encefalopatii spongiforme transmisibile (regulamentul EST), a intrat în vigoare la 1 iulie 2001. Deşi medicamentele, dispozitivele medicale şi cosmetice sunt excluse din domeniul de aplicare a acestui regulament, principiile referitoare la determinarea statutului ESB trebuie să fie luate în considerare la repartizarea statutului ESB al unei ţări sau regiuni date în diferite categorii.

Pentru scopurile prezentului ghid, clasificarea GBR a SSC trebuie să fie utilizată ca indicator al statutului unei ţări date. Totuşi, dacă unele ţări sunt clasate conform Regulamentului (CE) nr. 999/2001, trebuie să fie utilizată această clasificare.

Clasificarea Comitetului Ştiinţific Director al Comisiei Europene

Clasificarea Comitetului Ştiinţific Director al Comisiei Europene pentru riscul geografic de ESB (GBR) oferă o indicaţie a nivelului de probabilitate a prezenţei uneia sau a mai multor bovine afectate de o infecţie clinică ori preclinică cu ESB într-o ţară sau regiune dată. O definiţie a 4 categorii este furnizată în tabelul următor.

Nivelul GBR	Prezenţa uneia sau a mai multor bovine clinic ori preclinic infectate cu ESB într-o regiune geografică/o tară
I	Foarte puţin probabil
II	Puţin probabil, dar nu exclus
III	Posibil, dar neconfirmat sau confirmat la un nivel scăzut
IV	Confirmat la un nivel ridicat1)
1) > 100 cazuri/1 milion de bovine adulte pe an

Raporturile de evaluare a GBR în ţări sunt disponibile pe web site-ul SSC6).

Dacă statutul ESB al unei ţări nu a fost clasificat de SSC, atunci va fi înaintată o evaluare a riscului care să ţină cont de criteriile utilizate de SSC pentru clasificarea GBR.

Dacă există posibilitatea unei alegeri, animalele trebuie să provină din ţări cu cel mai scăzut GBR posibil, cu excepţia situaţiilor în care este justificată utilizarea materialelor provenite din ţări cu un risc GBR mai ridicat. Aprovizionarea cu unele dintre materialele identificate în secţiunea 6, „Consideraţii specifice" se poate face din ţări cu GBR de nivel III sau, în anumite cazuri, de nivel IV, cu condiţia ca controalele şi cerinţele specificate mai jos în secţiunile corespunzătoare să fie aplicate. Pe lângă această excepţie, animalele nu trebuie să provină din ţări cu GBR de nivel IV, iar în cazul utilizării animalelor din categoria III, justificările trebuie să fie furnizate întotdeauna.

3.2.1.2. Oi şi capre (rumegătoare mici)

Au fost semnalate cazuri clinice de scrapie apărută în mod natural într-un anumit număr de ţări din întreaga lume. Intrucât ESB la oi ar putea fi cu uşurinţă diagnosticată greşit drept scrapie, ca o măsură de precauţie, aprovizionarea cu materiale derivate din rumegătoarele mici trebuie să ţină cont de prevalenta celor două maladii - ESB şi scrapie - în ţară şi de ţesuturile din care sunt obţinute materialele.

Principiile referitoare la „cirezile de bovine cu risc neglijabil de ESB (închise)" (vezi secţiunea 3.2.2) pot fi, de asemenea, aplicate în contextul rumegătoarelor mici, pentru a dezvolta un cadru care să permită definirea statutului ESB al unei turme de rumegătoare mici. In ceea ce priveşte oile, datorită îngrijorării referitoare la posibilitatea apariţiei de ESB la oaie, utilizarea unuia sau mai multor genotipuri, a căror rezistenţă la infectarea cu ESB/scrapie a fost stabilită, va trebui luată în considerare la stabilirea turmelor fără EST. Totuşi, sensibilitatea specifică a unui genotip nu a fost suficient studiată la capre.

Materialele derivate de la rumegătoare mici trebuie să provină de preferinţă din ţări care au antecedente lungi de absenţă a scrapiei, precum Noua Zeelandă sau Australia, ori din turme dovedite că sunt fără EST. Dacă materialul este de altă origine se va cere o justificare.

3.2.2. Cirezi de bovine cu risc de ESB neglijabil (închise)

Cea mai sigură aprovizionare se face din ţări în care prezenţa ESB este foarte puţin probabilă, adică ţări cu GBR de nivel I. Alte ţări pot avea sau au avut cazuri de ESB la un moment dat, iar conceptul practic de „cirezi de bovine cu risc neglijabil de ESB (închise)" a fost dezvoltat de SSC şi aprobat de CPMP şi CVMP. Criteriile referitoare la stabilirea şi menţinerea unei „cirezi de bovine cu risc neglijabil de ESB (închise)" sunt specificate în opinia SSC din 22-23 iulie 19997).

4) http://www.oie.int

5) Comitetul Ştiinţific Director înfiinţat prin Decizia Comisiei 97/404/CE trebuie să asiste Comisia pentru a obţine cea mai bună consiliere ştiinţifică posibilă cu privire la chestiunile referitoare la sănătatea consumatorilor. Din mai 2003, funcţiile sale au fost preluate de Agenţia Europeană pentru Siguranţa Alimentelor (European Food Safety Agency = EFSA): http://www.efsa.eu.int.

6) http://europa.eu.int/comm/food/fs/sc/ssc/outcome_en.html

Pentru moment nu este posibilă cuantificarea reducerii riscului geografic al ESB la bovinele provenite din cirezi cu risc de ESB neglijabil (închise). Această reducere a riscului este totuşi presupusă importantă. De aceea, aprovizionarea din asemenea cirezi închise de bovine va trebui luată în considerare la evaluarea riscului, împreună cu clasificarea GBR a ţării.

3.3. Părţi de animale, lichide biologice şi secreţii utilizate ca materii de start

La un animal infectat cu EST, diferitele organe şi secreţii au un nivel de infecţiozitate variat8). Tabelele din anexa la prezentul ghid9) rezumă datele actuale referitoare la repartiţia infecţiozităţii şi a PrPSc la bovinele afectate de ESB şi la oile sau caprele afectate de scrapie.

Informaţiile care figurează în tabele se bazează exclusiv pe observaţiile asupra maladiilor survenite natural sau prin infecţie experimentală primară pe cale orală (la bovine), dar nu includ date legate de modelele care utilizează suşe de EST adaptate la animalele experimentale, deoarece fenotipurile de suşe care au suportat mai multe pasaje pot diferi într-un mod semnificativ şi imprevizibil de fenotipurile maladiei naturale. Deoarece detectarea imunohistochimică şi/sau prin western blot a proteinelor gazde prost repliate (PrPSc) s-a dovedit a fi un marker surogat al infecţiozităţii, rezultatele determinării PrPSc au fost prezentate în paralel cu datele biotestelor. Ţesuturile sunt grupate în 3 categorii majore de infecţiozitate, indiferent de stadiul bolii:

- categoria A: ţesuturi cu infecţiozitate ridicată: ţesuturi ale sistemului nervos central (SNC), care ating un titru ridicat de infecţiozitate în ultimele stadii pentru toate EST, şi anumite ţesuturi anatomic asociate cu SNC;

- categoria B: ţesuturi cu infecţiozitate scăzută: ţesuturi periferice care s-au dovedit pozitive pentru infecţiozitate şi/sau PrPSc în cel puţin o formă de EST;

- categoria C: ţesuturi fără infecţiozitate detectabilă: ţesuturi care au fost examinate pentru infecţiozitate, fără a se fi detectat vreo infecţiozitate, şi/sau pentru PrPSc, cu rezultate negative.

Ţesuturile din categoria A şi substanţele derivate din ele nu trebuie utilizate pentru fabricarea medicamentelor, decât atunci când se justifică (vezi secţiunea 5).

Deşi categoria de ţesuturi cu risc scăzut (ţesuturi din categoria B) include aproape sigur unele ţesuturi (de exemplu sânge) care prezintă un risc mai scăzut decât altele (de exemplu ţesuturi limforeticulare), datele referitoare la nivelurile de infecţiozitate ale acestor ţesuturi sunt prea limitate pentru a subîmpărţi categoria în diferite niveluri de risc. Este evident, de asemenea, că plasarea unui ţesut dat într-o categorie sau în alta poate fi specifică bolii sau speciei şi supusă revizuirii pe măsura apariţiei de noi date.

In ceea ce priveşte evaluarea riscului (vezi secţiunea 4), fabricanţii şi/sau deţinătorii/solicitanţii autorizaţiei de punere pe piaţa trebuie să ţină cont de tabelele de clasificare a ţesuturilor prevăzute în anexa la prezentul ghid10).

Categoriile prezentate în tabel au doar caracter orientativ şi este important să fie luate în considerare următoarele aspecte:

-   In anumite situaţii se poate produce o contaminare încrucişată între ţesuturi aparţinând unor categorii diferite de infecţiozitate. Riscul potenţial va fi influenţat de circumstanţele în care au fost prelevate ţesuturile, în special prin contactul dintre unele ţesuturi cu infecţiozitate scăzută sau nedetectabilă (ţesuturi din categoriile B şi C) cu unele ţesuturi cu infecţiozitate crescută (ţesuturi din categoria A). Astfel, contaminarea încrucişată între anumite ţesuturi poate creşte, de asemenea, dacă animalele infectate sunt sacrificate cu ajutorul unui pistol cu tijă perforantă sau dacă creierul şi/sau măduva spinării sunt secţionate cu fierăstrăul. Riscul de contaminare încrucişată va fi redus dacă fluidele biologice sunt recoltate cu lezarea minimă a ţesuturilor, dacă elementele celulare sunt îndepărtate şi daca sângele fetal este colectat evitându-se orice contaminare cu ţesuturi materne sau fetale, cum ar fi placenta ori lichidele amniotic şi alantoidian. Pentru anumite ţesuturi este foarte dificil sau chiar imposibil de evitat o contaminare încrucişată cu ţesuturi din categoria A (de exemplu craniul). Acest aspect trebuie să fie luat în considerare în evaluarea riscului.

-  Pentru anumite clase de substanţe, tehnicile utilizate la asomarea/sacrificarea animalului pot fi importante pentru reducerea riscului potenţial11), datorită probabilităţii de răspândire a particulelor cerebrale în organele periferice, mai ales în plămâni. Trebuie descrise tehnicile de asomare/ sacrificare, precum şi procedurile de eliminare a ţesuturilor cu infecţiozitate crescută. Procedurile de prelevare a ţesuturilor/organelor animale utilizate şi măsurile instaurate pentru a se evita contaminarea încrucişată cu un material cu risc ridicat trebuie să facă, de asemenea, obiectul unei descrieri detaliate.

-   Riscul de contaminare a ţesuturilor sau organelor de materiale din sistemul nervos central, sedii potenţiale ale unei infecţiozităţi ESB, datorat metodelor utilizate pentru asomarea animalului cu ocazia sacrificării, depinde de următorii factori:

-  gradul de infecţiozitate relativă cu ESB în creierul animalelor sacrificate;

-  întinderea leziunilor cerebrale;

-  diseminarea particulelor cerebrale în corpul animalului. Aceşti factori trebuie luaţi în considerare împreună cu clasificarea GBR a animalelor-sursă, cu vârsta animalelor în cazul bovinelor şi cu determinările post-mortem pe bovine printr-o metodă validată.

Principiile fundamentale indicate mai sus pot fi, de asemenea, aplicate oilor şi caprelor.

Riscul datorat contaminării încrucişate va depinde de mai mulţi factori complementari incluzând:

-   măsurile adoptate pentru a se evita contaminarea în timpul prelevării ţesuturilor (vezi mai sus);

-   nivelul de contaminare (cantitatea de ţesut contaminant);

-   cantitatea şi tipul de materiale prelevate în acelaşi timp. Producătorii sau solicitanţii/deţinătorii de autorizaţie de punere pe piaţă trebuie sa ţină cont de riscul asociat contaminării încrucişate.

3.4. Vârsta animalelor

Avându-se în vedere faptul că infecţiozitatea EST se acumulează în timpul unei perioade de incubaţie de mai mulţi ani, este mai prudent ca sursa de aprovizionare să fie reprezentată de animale tinere.

7)  Opinia ştiinţifică a SSC privind condiţiile legate de „cirezile de bovine cu risc neglijabil de ESB (închise), adoptată la şedinţa din 22-23 iulie 1999, http://europa.eu.int/comm/food/fs/sc/ssc/out56_en.html.

8)  Dacă trebuie să fie utilizate materiale din „specii animale relevante pentru TSE", trebuie luată în considerare utilizarea de materiale cu cea mai scăzută categorie de risc.

9)  Tabelele de clasificare a ţesuturilor se bazează pe cele mai recente „Ghiduri OMS privind encefalopatiile spongiforme transmisibile în legătură cu produsele farmaceutice şi biologice" (februarie 2003), WHO/BCT/QSD/03.01.

10) Introducerea acestui sistem de clasificare a ţesuturilor în 3 categorii nu invalidează evaluările riscului bazate pe clasificarea în 4 categorii utilizată anterior, realizată pentru medicamentele autorizate.

11) Opinia SSC privind metodele de asomare şi riscul de ESB (Riscul de diseminare a anumitor particule din creier în sânge şi carcasă la aplicarea anumitor metode de asomare), adoptat la şedinţa din 10-11 ianuarie 2002, http://europa.eu.int/comm/food/fs/sc/ssc/out245_en.pdf

3.5. Procedeul de fabricaţie

Evaluarea reducerii globale a riscului EST al unui medicament trebuie să ţină cont de măsurile de control instituite privind:

-  sursa de aprovizionare cu materii prime/de start; şi

-  procesul de fabricaţie.

Controlul surselor de aprovizionare este un criteriu foarte important pentru a ajunge la o siguranţă acceptabilă a medicamentului, avându-se în vedere rezistenţa dovedită cu documente a agenţilor EST faţă de cele mai multe proceduri de inactivare.

Sistemele de asigurare a calităţii, cum ar fi certificarea ISO 9000, HACCP 12) sau BPF, trebuie puse în aplicare pentru a monitoriza procesul de producţie şi producţia pe serie (definirea seriei, separarea seriilor, curăţenia între serii). Trebuie puse în aplicare proceduri care să asigure trasabilitatea, precum şi autoverificarea şi auditul furnizorilor de materii prime/de start.

Anumite proceduri de producţie pot contribui considerabil la reducerea riscului de contaminare prin agenţii EST, de exemplu procedurile utilizate la fabricarea derivaţilor din seu (vezi secţiunea 6). Cum procedee la fel de riguroase nu pot fi aplicate la un număr mare de produse, procedeele care implică o acţiune fizică, cum ar fi precipitarea sau filtrarea pentru a elimina materiile bogate în prioni, sunt probabil mai adecvate decât tratamentele chimice. Va trebui să fie prezentată o descriere a procesului de fabricaţie, care cuprinde controalele efectuate în cursul procesului de fabricaţie, iar etapele care ar putea contribui la reducerea sau eliminarea contaminării prin agenţii EST vor trebui să fie discutate. Oricând sunt implicate locaţii diferite de fabricaţie, etapele efectuate în fiecare locaţie trebuie să fie clar identificate. Măsurile puse în aplicare pentru a garanta trasabilitatea fiecărui lot de producţie de la materia-sursă trebuie să fie descrise.

Procesul de curăţenie. - Curăţarea echipamentului de procesare poate fi dificil de validat în ceea ce priveşte eliminarea agenţilor EST. A fost semnalat faptul că după expunerea la preparate cu titru ridicat în agenţi EST, poate rămâne o infecţiozitate decelabilă legată la suprafaţa oţelului inoxidabil. Se estimează că eliminarea tuturor proteinelor adsorbite prin utilizarea de dezinfectanţi care eliberează hidroxid de sodiu sau clor (de exemplu, clor 20.000 ppm timp de o oră) constituie o abordare acceptabilă în cazul aparatelor care nu pot fi înlocuite şi au fost expuse la materiale potenţial contaminate. Dacă sunt utilizate materiale din categoria  la fabricarea unui produs, trebuie să fie folosite aparate dedicate, dacă nu se justifică altfel.

Dacă sunt utilizate materiale cu risc la fabricarea unui medicament, procedurile de curăţare, inclusiv măsurile de control, trebuie puse în aplicare pentru a reduce riscul de contaminare încrucişată între seriile de producţie. Asemenea proceduri sunt cu atât mai importante dacă materiale care aparţin unor categorii diferite de risc sunt manipulate în aceeaşi fabrică şi cu acelaşi echipament.

Validarea eliminării/inactivării. - Studiile de validare a procedurilor de eliminare/inactivare pentru EST sunt dificil de interpretat, pentru că este necesar să se ia în considerare natura materialului contaminat intenţionat şi relevanţa lui pentru situaţia reală, protocolul studiului (care include reducerea de scală a procedeelor) şi metoda de detectare a agentului (dozare in vitro sau in vivo). Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a se ajunge la un acord privind „preparatul contaminat intenţionat" cel mai adecvat pentru studiile de validare. De aceea, studiile de validare nu sunt în general solicitate în prezent. Totuşi, dacă se pretinde că medicamentul este sigur în privinţa EST pe baza capacităţii proceselor de fabricaţie de a elimina sau inactiva agenţii EST, asemenea afirmaţii vor trebui justificate prin studii de validare adecvate.

Pe lângă o aprovizionare corespunzătoare, fabricanţii sunt încurajaţi să-şi continue investigaţiile privind metodele de eliminare şi inactivare pentru a identifica etapele/procesele care ar fi utile în asigurarea eliminării sau inactivării agenţilor infecţioşi ai EST. In orice caz, un proces de producţie trebuie elaborat, ori de câte ori este posibil, ţinându-se cont de informaţiile disponibile privind metodele presupuse a fi eficiente în inactivarea sau eliminarea agenţilor infectiosi ai EST.

4. Evaluarea riscului asociat materialelor sau substanţelor utilizate în fabricarea şi prepararea unui medicament, în contextul conformităţii cu reglementările

Evaluarea riscului asociat EST trebuie să ia în considerare cu atenţie toţi parametrii prezentaţi în secţiunea 3.1  (Principii ştiinţifice pentru reducerea riscului).

După cum se indică în introducerea la prezentul ghid, conformitatea cu reglementările se demonstrează printr-un rezultat favorabil al evaluării riscului. Evaluările riscului, conduse de către fabricanţii şi/sau deţinătorii sau solicitanţii autorizaţiei de punere pe piaţa, pentru diferite materiale sau substanţe provenite din „speciile animale relevante pentru EST", utilizate la fabricarea unui medicament, trebuie să arate că ţin cont de toţi factorii de risc asociaţi cu EST şi, dacă este posibil, că riscul a fost redus la minimum prin aplicarea principiilor descrise în prezentul ghid. Certificatele de conformitate EST, eliberate de EDQM, pot fi utilizate de către deţinătorii sau solicitanţii de autorizaţie de punere pe piaţă ca bază a evaluărilor riscului.

O evaluare globală a riscului pentru un medicament, condusă de către deţinătorii sau solicitanţii de autorizaţie de punere pe piaţă, trebuie să ţină cont de evaluările riscului pentru fiecare dintre diferitele materiale care provin din „speciile de animale relevante pentru EST" şi, după caz, de reducerea sau eliminarea agenţilor EST, prin etapele de fabricaţie a substanţei active şi/sau a medicamentului finit.

Determinarea finală a conformităţii cu reglementările rămâne la latitudinea autorităţii competente.

Revine fabricanţilor şi/sau deţinătorilor ori solicitanţilor autorizaţiei de punere pe piaţă a medicamentelor de uz uman de a selecta şi justifica măsurile de control utilizate pentru un anumit derivat din „specii de animale relevante pentru EST", ţinând cont de stadiul ştiinţei şi tehnologiei.

5. Evaluarea raportului risc/beneficiu

Pe lângă parametrii menţionaţi în secţiunile 3 şi 4, pentru acceptarea unui medicament particular care conţine materiale derivate din „speciile de animale relevante pentru EST" sau care ar putea să le conţină ca rezultat al procedeului de fabricaţie, se va ţine cont de următorii factori:

-  calea de administrare a medicamentului;

-  cantitatea de material de origine animală utilizată în medicament;

-  doza terapeutică maximă (doza zilnică şi durata tratamentului);

-  utilizarea prevăzută a medicamentului şi beneficiul său clinic.

Dacă nu se justifică altfel, ţesuturile cu infecţiozitate ridicată (ţesuturi din categoria A) şi substanţele care derivă din ele nu trebuie să fie utilizate la fabricarea medicamentelor, a materialelor de start sau a produselor intermediare (inclusiv substanţele active, excipienţii şi reactivii). Va trebui să fie furnizată o justificare că niciun alt material nu poate fi utilizat. In aceste circumstanţe excepţionale şi justificate, utilizarea de ţesuturi cu infecţiozitate ridicată va putea fi luată în considerare pentru fabricarea substanţelor active, dacă după efectuarea unei evaluări a riscului, aşa cum se descrie în secţiunea 4, şi ţinând cont de utilizarea clinică prevăzută, poate fi prezentată o analiză pozitivă a raportului risc/beneficiu de către solicitanţii autorizaţiei de punere pe piaţă. Substanţele provenite din materiale din categoria A, dacă utilizarea lor este justificată, trebuie să fie produse din animale care provin din ţări GBR I.

12) Hazard Analysis Critical Control Point (Analiza riscurilor şi controlul punctelor critice).

6. Consideraţii specifice

Următoarele materiale preparate din „speciile de animale relevante pentru EST" sunt considerate în conformitate cu prezentul ghid, cu condiţia să corespundă cel puţin condiţiilor specificate mai jos. Informaţiile relevante sau un certificat de conformitate acordat de EDQM trebuie să fie furnizate de către solicitantul/deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă.

6.1. Colagen

Colagenul este un component proteic fibros al ţesutului conjunctiv al mamiferelor.

In ceea ce priveşte colagenul, documentele care demonstrează conformitatea cu prezentul ghid trebuie să fie furnizate ţinându-se cont de dispoziţiile indicate în secţiunile 3-5. In plus, trebuie să fie luate în considerare următoarele aspecte:

-   pentru colagenul produs din oase, sunt aplicabile condiţiile specificate pentru gelatină (vezi mai jos);

-   colagenul produs din ţesuturi de tipul pieilor nu prezintă, în general, risc măsurabil de EST, cu condiţia ca contaminarea prin materii potenţial infectate, de exemplu scurgerea sângelui şi/sau a ţesuturilor sistemului nervos central, să fie evitată în timpul prelevării.

6.2. Gelatina

Gelatina este o proteină naturală, solubilă, gelifiantă sau nu, obţinută prin hidrolizarea parţială a colagenului produs din oase, piele, tendoane ori muşchi de animale.

In ceea ce priveşte gelatina, documentele care demonstrează conformitatea cu acest capitol trebuie să fie furnizate ţinându-se cont de dispoziţiile indicate în secţiunile 3-5. In plus, trebuie să fie luate în considerare următoarele aspecte:

(i) Materialul-sursă utilizat

Gelatina utilizată în medicamente poate fi fabricată din oase sau piele.

-   Pielea ca material de start. - Pe baza cunoştinţelor actuale, pielea utilizată pentru producerea de gelatină reprezintă un material-sursă mai sigur decât osul. Totuşi este foarte recomandabil să fie puse în aplicare măsuri care să permită evitarea contaminării încrucişate cu materiale potenţial infectate cu ocazia prelevării.

-   Oasele ca material de start. - Dacă sunt utilizate oasele la fabricarea gelatinei, trebuie aplicate condiţii de producţie mai stricte (vezi mai jos). In orice caz, eliminarea craniului şi a măduvei spinării din materialul de start este considerata ca o primă măsură de precauţie care afectează în mare măsură siguranţa produsului. Pe cât posibil, oasele trebuie să provină din ţări cu nivel GBR I sau II. Oasele provenite din ţări din categoria GBR III pot fi utilizate dacă gelatina este fabricată în condiţiile definite mai jos şi dacă vertebrele bovinelor cu vârsta peste 12 luni sunt eliminate din materialele prime/de start13).

(ii) Metode de fabricaţie

In ceea ce priveşte gelatina obţinută din piele, nu este prevăzută nicio măsură specifică referitoare la condiţiile de procesare, cu condiţia să fie puse în aplicare măsuri de control pentru a evita o contaminare încrucişată, atât în timpul prelevării pielii, cât şi în timpul procesului de fabricaţie.

Totuşi, va trebui să se ţină cont de modul de fabricare când sunt utilizate oasele ca material de start.

-   Oasele (inclusiv vertebrele) destinate producţiei de gelatină, care utilizează tratament acid, trebuie să provină numai din ţări care aparţin categoriei GBR I sau II. Un tratament alcalin suplimentar (pH 13,1 oră) al oaselor/oseinei poate creşte suplimentar siguranţa relativă la EST a gelatinei de os obţinute prin tratament acid.

Pentru oasele care provin dintr-o ţară de categorie GBR III se va aplica procedeul alcalin. Totuşi, această metodă de fabricaţie este opţională pentru oasele provenite din ţări de categorie GBR I şi II.

-   Pentru un procedeu tipic de fabricaţie alcalină, oasele sunt fin măcinate, degresate cu apă fierbinte şi demineralizate cu acid clorhidric diluat (la o concentraţie minimă de 4% şi pH < 1,5), cel puţin două zile, pentru a produce oseină. Urmează apoi un tratament alcalin cu o soluţie saturată de var (hidroxid de calciu) (pH minim 12,5) pentru o perioadă de cel puţin 20 de zile. Gelatina este extrasă, spălată, filtrată şi concentrată. O etapă de încălzire instantanee (sterilizare) se aplică la 138 - 140°C, timp de 4 secunde. Gelatina din piele de bovine poate fi şi ea produsă prin procedeul alcalin. Oasele de bovine pot fi tratate şi printr-un procedeu acid. Etapa tratamentului cu hidroxid de calciu este în acest caz înlocuită cu un pretratament acid, timp în care oseina este îmbibată peste noapte la pH < 4.

6.3. Derivaţi din sânge bovin

Serul fetal bovin este în mod curent utilizat pentru culturile de celule. Serul fetal bovin va trebui să fie obţinut din fetuşi prelevaţi în abatoare de la vaci sănătoase şi apte pentru consum uman; va fi prelevată totalitatea uterului şi sângele fetal se va recolta într-un spaţiu sau o zonă dedicată, prin puncţie cardiacă, într-un sistem de colectare închis, utilizându-se tehnici aseptice.

Serul de viţel nou-născut este obţinut din viţei cu vârsta de până la 20 de zile, iar serul de viţel, din animale cu vârsta de până la 12 luni. In cazul serului bovin provenit dintr-un donator, cu condiţia ca acesta să provină de la animale cu vârsta mai mică de 36 de luni, statutul EST al cirezii donatoare va trebui să fie bine definit şi dovedit prin documente. în toate cazurile, serul va fi prelevat, potrivit protocoalelor specificate, de către personal calificat în aceste proceduri, pentru a preveni contaminarea încrucişată cu ţesuturi cu risc ridicat.

In ceea ce priveşte derivatele din sânge bovin, documentele care demonstrează conformitatea cu prezentul ghid trebuie să fie furnizate ţinându-se cont de dispoziţiile specificate în secţiunile 3-5. In plus, următoarele aspecte trebuie luate în considerare:

(i) Trasabilitatea

Trasabilitatea până la abatorul de origine trebuie să fie asigurată pentru fiecare serie de ser sau plasmă. Abatoarele trebuie să deţină liste disponibile de ferme din care provin animalele. Dacă serul este produs din animale vii, documentele de trasabilitate care garantează determinarea fermelor de origine trebuie să fie disponibile pentru fiecare serie de ser.

(ii) Originea geografică

Deşi infecţiozitatea ţesuturilor asociată cu ESB la bovine este mai limitată faţă de scrapie la oi şi capre, ca o măsură de precauţie, sângele bovin trebuie să provină din ţări clasificate GBR I sau II, dacă nu se justifică altfel.

(iii) Metode de asomare

Dacă materialul este prelevat de la animale sacrificate în abator, metoda de sacrificare este importantă pentru a garanta siguranţa materialului. S-a demonstrat că asomarea cu un pistol cu bolţ captiv, cu sau fără spinalizare, ori cu ajutorul unui pistol pneumatic, mai ales dacă injectează aer, poate distruge creierul şi disemina materie cerebrală în fluxul sanguin. Riscul poate fi considerat neglijabil în cazul utilizării unui pistol nepenetrabil sau în cazul asomării prin electronarcoză14). De aceea, metodele de asomare trebuie să fie descrise pentru procedeul de prelevare a sângelui bovin. Dacă este autorizată sursa de aprovizionare din ţări unde au fost detectate cazuri de ESB (GBR III), va trebui utilizat pentru asomare un asomator nepenetrabil.

13) Regulamentul CE nr. 1774/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului stabilind norme sanitare privind subprodusele animale nedestinate consumului uman se va aplica, dacă nu se justifică altfel. In ceea ce priveşte fabricarea gelatinei şi a colagenului sau importul materiei prime pentru o asemenea fabricare pentru utilizarea în produsele farmaceutice, se vor utiliza numai materii din animale apte pentru consumul uman. Utilizarea vertebrelor provenite de la asemenea animale din ţările de categoria II, care, conform evaluării riscului, este sigură, va continua să fie permisă.

6.4.  Derivaţi din seu

Seul este grăsimea obţinută din ţesuturi, inclusiv zonele subcutanate, abdominale şi intermusculare şi oasele. Seul utilizat ca material de start pentru fabricarea derivaţilor din seu trebuie să provină din materiale de categoria 3 sau echivalent, aşa cum este definit în Regulamentul (CE) nr. 1.774/200215) al Parlamentului European şi al Consiliului la 3 octombrie 2002, care stabileşte regulile aplicabile subproduselor animale nedestinate consumului uman.

Derivaţii din seu, precum glicerolul şi acizii graşi, fabricaţi din seu prin procedee riguroase, au făcut obiectul unor consideraţii specifice ale CPMP şi CVMP şi este puţin probabil să fie infecţioşi. Din acest motiv, asemenea materiale fabricate în condiţii cel puţin la fel de riguroase ca acelea menţionate mai jos vor fi considerate ca fiind în conformitate cu prezentul ghid, oricare ar fi originea lor geografică sau natura ţesuturilor din care provin derivaţii de seu. Exemple de proceduri riguroase sunt:

-   transesterificarea sau hidroliza sub presiune, la o temperatură de cel puţin 200°C, timp de cel puţin 20 de minute (pentru producţia glicerolului, a acizilor graşi şi a esterilor acizilor graşi);

-   saponificarea cu o soluţie de NaOH 12 M (pentru producţia glicerolului şi a săpunului):

-  producţia pe serii: la o temperatură de cel puţin 95°C, timp de cel puţin 3 ore;

-  producţia continuă: la o temperatură de cel puţin 140°C, sub presiune timp de cel puţin 8 minute sau echivalent;

-  distilare la o temperatură de 200°C.

Este puţin probabil ca derivaţii din seu fabricaţi în aceste condiţii să prezinte vreun risc EST şi vor fi de aceea consideraţi ca fiind în conformitate cu prezentul ghid.

In cazul derivaţilor din seu produşi în alte condiţii, trebuie demonstrată conformitatea cu prezentul ghid.

6.5.  Cărbune animal

Cărbunele animal este preparat prin carbonizarea ţesuturilor animale, precum oasele, la temperaturi mai mari de 800°C. Dacă nu se justifică altfel, materialul de start pentru fabricarea cărbunelui animal trebuie să fie din categoria 3 sau echivalentă, în conformitate cu definiţia din Regulamentul (CE) nr. 1.774/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 3 octombrie 2002, care stabileşte regulile aplicabile subproduselor animale nedestinate consumului uman. Oricare ar fi originea lor geografică sau natura ţesuturilor din care provin, în scopul conformităţii cu reglementările, cărbunele animal va trebui considerat în conformitate cu prezentul ghid.

Este puţin probabil ca, fiind fabricat în aceste condiţii, cărbunele animal să prezinte un oarecare risc EST şi va fi de aceea considerat ca fiind în conformitate cu prezentul ghid. Pentru cărbunele animal produs în alte condiţii, trebuie demonstrată conformitatea cu prezentul ghid.

6.6.  Lapte şi derivate din lapte

In baza cunoştinţelor ştiinţifice actuale şi oricare ar fi originea lui geografică, este puţin probabil ca laptele să prezinte vreun risc de contaminare prin agenţii EST.

Anumite materiale, printre care lactoza, sunt extrase din zer, lichidul provenit din coagularea laptelui în producţia de brânză. Coagularea poate implica utilizarea cheagului de viţel, un extract din abomasum sau cheag obţinut de la alte rumegătoare. CPMP şi CVMP au efectuat o evaluare a riscului asociat lactozei şi altor derivaţi ai zerului produşi utilizând cheagul de viţel şi au concluzionat că riscul de EST este neglijabil dacă cheagul de viţel este produs în conformitate cu procedura descrisă în raportul de evaluare a riscului16). Concluzia a fost girată de SSC17), care a efectuat, de asemenea, o evaluare a riscului de EST asociat cheagului în general18).

Este puţin probabil ca derivatele din lapte, fabricate în condiţiile de mai jos, să prezinte un oarecare risc EST şi vor fi de aceea considerate ca fiind în conformitate cu prezentul ghid:

-   laptele provine de la animale sănătoase, în aceleaşi condiţii ca şi laptele colectat pentru consumul uman; şi

-   niciun alt produs provenit de la rumegătoare, cu excepţia cheagului de viţel, nu este utilizat în prepararea acestor derivate (de exemplu, cazeină hidrolizată de enzime pancreatice).

In cazul derivatelor din lapte obţinute prin alte procedee sau utilizându-se cheaguri provenind de la alte specii de rumegătoare, trebuie demonstrată conformitatea cu prezentul ghid.

6.7.  Derivate din lână

Derivatele din lână şi din păr de rumegătoare, cum ar fi lanolina şi alcoolii de lână derivaţi din păr, trebuie să fie considerate ca fiind în conformitate cu prezentul ghid, cu condiţia ca lâna şi părul să fie prelevate de la animale vii.

Este puţin probabil ca derivatele din lână obţinute din lâna prelevată de la animale sacrificate, declarate apte pentru consumul uman, şi al căror proces de fabricaţie (pH, temperatură şi durata tratamentului) satisface cel puţin una dintre condiţiile de tratament stipulate mai jos să prezinte vreun risc EST şi vor fi de aceea considerate ca fiind în conformitate cu prezentul ghid:

-   tratament la pH > 13 (iniţial; corespunzător unei concentraţii a NaOH de cel puţin 0,1 M), la o temperatură > 60°C, timp de cel puţin o oră, efectuat în mod normal în timpul fazei de reflux a tratamentului alcalin organic;

-   distilare moleculară la o temperatură > 220°C, sub presiune scăzută.

In cazul derivatelor din lână produse în alte condiţii, trebuie demonstrată conformitatea cu prezentul ghid.

6.8.  Aminoacizi

Aminoacizii pot fi obţinuţi prin hidroliza materialelor provenite din diverse surse.

14) Opinia SSC privind metodele de asomare şi riscul ESB (Riscul de diseminare de particule cerebrale în sânge şi carcasă la aplicarea anumitor metode de asomare), adoptat la şedinţa din 10-11 ianuarie 2002, http://europa.eu.int/comm/food/fs/sc/ssc/out245_en.pdf.

15) OJ L 273, 10.10.2002, p. 1.

16) Comitetul pentru Medicamente Brevetate şi Grupul său de lucru pentru biotehnologie au realizat o evaluare a riscului lactozei preparate utilizând cheag de viţel. Evaluarea riscului a inclus sursa de animale, excizia abomasumurilor şi existenţa unor proceduri bine definite de asigurare a calităţii. Calitatea oricăror substituenţi de lapte utilizaţi ca furaj pentru animalele de la care sunt obţinute abomasumurile este deosebit de importantă. Raportul poate fi accesat la http://www.emea.eu.int.

17) Declaraţie provizorie privind siguranţa cheagului de viţel pentru fabricarea lactozei, adoptată de SSC la şedinţa sa din 4-5 aprilie 2002 (http://europa.eu.int/comm/food/fs/sc/ssc/out255_en.pdf).

18) SSC a emis o opinie privind siguranţa cheagului animal în privinţa riscurilor de EST animale, şi în special ESB, adoptată la şedinţa sa din 16 mai 2002 (http://europa.eu.int/comm/food/fs/sc/ssc/out265_en.pdf).

Dacă nu se justifică altfel, materialul de start pentru fabricarea aminoacizilor trebuie să fie din categoria 3 sau echivalentă, în conformitate cu definiţia Regulamentului (CE) nr. 1.774/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 3 octombrie 2002, care stabileşte regulile aplicabile subproduselor animale nedestinate consumului uman.

Este puţin probabil ca aminoacizii preparaţi în condiţiile de tratament următoare, în conformitate cu Decizia Comisiei 98/256/CE19) şi cu Decizia Comisiei 2001/376/CE20), să prezinte un oarecare risc EST şi vor fi de aceea consideraţi ca fiind în conformitate cu prezentul ghid:

- aminoacizii produşi din piele sunt obţinuţi printr-un procedeu care implică o expunere a materialului la un pH de 1-2, apoi la un pH mai mare de 11, urmată de un tratament termic la o temperatură de 140°C timp de 30 de minute, la o presiune de 3 bari;

-  aminoacizii sau peptidele rezultate trebuie să fie filtraţi după producere; şi

-   este efectuată o analiză utilizându-se o metodă sensibilă şi validată pentru a controla absenţa oricărei macromolecule intacte reziduale, cu o limită fixată corespunzătoare.

Conformitatea cu prezentul ghid a aminoacizilor preparaţi în alte condiţii trebuie să fie demonstrată.

19) OJ L 113, 15.4.1998, p. 32.

20) OJ L 132, 15.5.2001, p. 17.

ANEXĂ*) la ghid

CATEGORII MAJORE DE INFECŢIOZITATE

Tabelele   de   mai   jos   sunt   adaptate   după   "Ghidul   OMS   referitor   la   encefalopatiile spongiforme transmisibile în legătură cu produsele farmaceutice şi biologice " (februarie 2003).

Legendă:

+ = prezenţa infecţiozităţii sau a PrPEST(1),

- = absenţa infecţiozităţii sau a PrPEST,

NT = netestat,

? = rezultate discutabile sau incerte.

Categoria A : Ţesuturi cu infecţiozitate ridicată

Ţesuturi	Bovine		Oi şi capre
	ESB		Scrapie
	Infecţiozitate1	prpEST	Infecţiozitate1	prpEST
Creier	+	+	+	+
Măduva spinării	+	+	+	+
Retina, nerv optic	+	NT	NT	+
Ganglioni rahidieni	+	NT	NT	+
Ganglioni trigeminali	+	NT	NT	+
Hipofiza1	-	NT	+	NT
Duramater2	NT	NT	NT	NT
1.   Dozările   biologice   de   infecţiozitate   a  ţesuturilor   bovine   au   fost efectuate fie pe bovine, fie pe şoareci (sau pe amândouă); şi majoritatea dozărilor biologice de infecţiozitate a ţesuturilor de oaie şi/sau capră au fost efectuate numai pe şoareci. In ceea ce priveşte oile şi caprele, nu toate rezultatele sunt concordante la amândouă speciile.
2. Nu s-au raportat date experimentale privind infecţiozitatea la hipofiza sau dura-mater umane, dar resturi de dura-mater de cadavru şi hormonii de creştere derivaţi de la hipofize de cadavru au transmis maladia la zeci de persoane, de aceea hipofiza şi dura-mater trebuie sa fie incluse în categoria ţesuturilor cu risc ridicat.

(l) In textul principal al acestui ghid, izoformele anormale ale proteinelor prion sunt denumite PrPSc, Totuşi, aceste tabele fiind transcrise direct din ghidul OMS menţionat mai sus, s-a păstrat nomenclatura OMS pentru proteinele prion anormale PrPEsr.

*) Anexa la ghid este reprodusă în facsimil.

Categoria B: Ţesuturi cu infecţiozitate scăzută

Ţesuturi	Bovine		Oi şi capre
	ESB		Scrapie
	Infecţiozitate1	prpEST	Infecţiozitate1	prpEST
Sistemul nervos periferic
Nervi periferici	_	NT	+	NT
Plexuri enterice	NT	+	NT	+
Ţesuturi limforeticulare
Splină	-	_	+	+
Ganglioni limfatici	-	-	+	+
Amigdale	+	NT	+	+
Membrana nictitanta	NT	-	NT	+
Timus	-	NT	+	NT
Tub digestiv
Esofag	-	NT	NT	+
Pre-stomac2 (numai pentru rumegătoare)	-	NT	NT	+
Stomac/ abomasum2	-	NT	NT	+
Duoden	-	NT	NT	+
Jejun	-	NT	NT	+
Ileon3	+	+	+	+
Intestin gros	-	NT	+	+
Ţesuturi reproducătoare
Placentă	-	NT	+
Alte ţesuturi
Plămân	-	NT	-	NT
Ficat	-	NT	+	NT
Rinichi	-	-	-	-
Glandă suprarenală	NT	NT	+	NT
Pancreas	-	NT	+	NT
Măduva osoasă	+	NT	+	NT
Vase sanguine	-	NT	NT	+
Mucoasa olfactivă	-	NT	+	NT
Ţesut gingival	NT	NT	NT	NT
Glandă salivară	-	NT	+	NT
Cornee4*	NT	NT	NT	NT

Lichide organice
Lichid cefalo­rahidian	-	NT	+	NT
Sânge5	-	NT	+	-
1. Limitat la ileonul distal la bovine.
2.   Stomacul   rumegătoarelor   (reticulum,   rumen   şi   omasum)   este   de consum   curent   ca   şi   stomacul   veritabil   (abomasurn).   Abomasumul bovinelor (şi uneori al oilor) este şi o sursă de cheag.
3.   La  bovine   şi   la   oi,   numai   ileonul   distal   face   obiectul   dozărilor biologice de infecţiozitate.
4. Deoarece numai unul sau două cazuri de MCJ au fost în mod plauzibil atribuite  transplantului   de   cornee  dintre   sutele   de   mii   de  primitori, corneea se clasează în categoria ţesuturilor cu risc scăzut; determinările efectuate  pe  alte  ţesuturi  ale  camerei  anterioare  (cristalinul,  umoarea apoasă, irisul, conjunctiva) au dat rezultate negative atât pentru vMCJ cât şi pentru alte EST, nicio dovadă epidemiologică nu a permis asocierea acestora cu trasmiterea iatrogenă a maladiei.
5. Primele raportări asupra transmiterii maladiei la rozătoare prin sângele pacienţilor   afectaţi   cu   sMCJ   nu   au   fost   confirmate,   iar   evaluarea ansamblului   de   date   experimentale   şi   epidemioiogice   referitoare   la transmiterea   de   EST   prin   sânge,   compuşi   din   sânge   sau   produse plasmatice terapeutice nu sugerează transmiterea prin sângele pacienţilor afectaţi de o formă "clasică" de EST. Datele acumulate nu sunt suficiente pentru a se putea face aceaşi afirmaţie referitoare la sângele pacienţilor afectaţi de vMCJ. Sângele fetal al viţelului nu conţine nicio infecţiozitate detectată, dar la oile genotipic susceptibile la scrapia naturală sau ESB indusă   experimental,   transfuzia   de   mari   cantităţi   de   sânge   a  permis transmiterea maladiei la oile sănătoase. Infecţiozitatea a fost de asemenea demonstrată în studii pe tulpini de EST adaptate la rozătoare.
* Aceste ţesuturi au fost clasate în categoria B: ţesuturi cu infecţiozitate scăzută, deoarece infecţiozitatea şi/sau PrPEST a fost decelată în MCJ umană (vMCJ sau alta).

Categoria C : Ţesuturi fără infecţiozitate detectabilă

Ţesuturi	Bovine			Oi şi capre
	ESB			Scrapie
	Infecţiozitate1		prpEST	Infecţiozitate1	prpEST
Ţesuturi reproducătoare
Testicule		-	NT	-	NT
Prostată/ Epididim/ Vezică seminală		-	NT	-	NT
Spermă		-	NT	NT	NT
Ovar		-	NT	-	NT
Uter (negravid)		-	NT	-	NT
Lichide placentare		-	NT	NT	NT
Fetus1		-	NT	-	NT
Embrion1		-	NT	-	NT

Ţesuturi musculo-scheletice
Os	-	NT	NT	NT
Muşchi scheletic2	-	NT	-	NT
Limbă	-	NT	NT	NT
Inimă/ pericard	-	NT	-	NT
Tendon	-	NT	NT	NT
Alte ţesuturi
Trahee	-	NT	NT	NT
Piele	-	NT	-	NT
Ţesut adipos	-	NT	NT	NT
Glanda tiroidă	NT	NT	-	NT
Glandă mamară/ uger	-	NT	-	NT
Lichide organice, secreţii şi excreţii
Lapte3	-	NT	-	NT
Colostru4	NT	NT	-	-
Sânge cordonal	-	NT	NT	NT
Salivă	NT	NT	-	NT
Transpira­ţie	NT	NT	NT	NT
Lacrimi	NT	NT	NT	NT
Mucus nazal	NT	NT	NT	NT
Urină4'5	-	NT	NT	NT
Fecale	-	NT	-	NT
1. Embrionii proveniţi de la bovinele afectate de ESB nu au transmis maladia la şoareci, dar pe ţesuturile fetale ale viţeilor nu s-a efectuat nicio altă determinare de infecţiozitate decât cele de sânge (dozare biologică negativă la şoarece). Viţeii născuţi din vaci care au primit embrioni proveniţi de la bovine afectate de ESB au supravieţuit pe perioade de observare de până la şapte ani, iar examinarea creierelor atât ale vacilor neafectate, cât şi ale viţeilor acestora, nu a evidenţiat encefalopatia spongiformă nici PrPEST.
2. Inocularea pe calea intracerebrală a omogenatelor de muşchi nu a transmis  maladia  la:   1)  primate,  de  la oameni   afectaţi  de  sMCJ; 2) şoareci sau bovine, de la bovine afectate cu ESB; 3) şoareci, de la oi şi capre cu scrapie naturală sau indusă experimental. Totuşi, rapoarte mai vechi descriu cazuri izolate de transmitere din ţesut muscular de capră şi hamster, iar un studiu mai recent descrie o transmitere din muşchi de şoareci de tip sălbatic şi de tip transgenic, dar deoarece fiecare dintre aceste studii au fost conduse cu tulpini EST care au suferit mai multe pasaje, relevanţa lor referitoare la maladia naturală rămâne nedeterminată. Un raport recent referitor la un caz uman descrie un pacient afectat de MCJ şi care prezintă o miozită de includere cu prezenţa din abundenţă a PrP       în muşchiul afectat. După numeroase deliberări, comitetul a decis totuşi să menţină muşchiul în categoria de ţesuturi "fără infecţiozitate detectată", până când vor deveni disponibile mai multe informaţii despre infecţiile naturale necomplicate.
3. Dovada că infecţiozitatea nu este prezentă în lapte figurează în: observaţiile    epidemiologice    tempo-spaţiale,    care    nu    au    permis detectarea transmiterii materne; observaţiile clinice efectuate pe mai mult de o sută de viţei alăptaţi de vaci infectate şi care nu au dezvoltat ESB;    şi    observaţiile    experimentale   care   arată   că   administrarea intracerebrală sau orală la şoareci a laptelui de la vacile infectate nu a dus la transmiterea maladiei. In prezent se efectuează experimentele care constau din concentrarea unui volum mare de lapte provenit de la vaci infectate experimental şi testarea acestuia pentru a se determina prezenţa PrPEST.
4.  Cazurile  izolate  de transmitere  a infecţiozităţii  MCJ  prin  sânge cordonal, colostru şi urină umană nu au fost niciodată confirmate şi sunt considerate improbabile.
5. Un tip de PrP care nu a fost niciodată semnalat anterior, intitulat PrPU, a fost identificat în urina pacienţilor afectaţi de MCJ sporadică şi familială, dar semnificaţia acestuia referitoare la riscul de transmitere urmează de a fi determinată.