ORDONANTA
URGENTA Nr. 123 din 5 noiembrie 2007
privind unele masuri pentru
consolidarea cooperarii judiciare cu statele membre ale Uniunii Europene
ACT EMIS DE:
GUVERNUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 751 din 6 noiembrie 2007
Având în vedere obiectivul Uniunii Europene de a fi un
spaţiu al libertăţii, securităţii şi al justiţiei şi de a asigura tuturor
cetăţenilor ei un nivel ridicat de siguranţă,
ţinând seama de faptul că, pe lângă numeroasele ei
beneficii, libertatea de circulaţie favorizează fenomenul infracţional
transeuropean, astfel încât se impune o cooperare judiciară, îndeosebi în
materie penală, tot mai strânsă între statele membre ale Uniunii Europene,
întrucât România şi-a propus să contribuie la
dezvoltarea spaţiului de securitate şi de justiţie al Uniunii Europene,
conştient de faptul că activitatea infracţională
desfăşurată de unii cetăţeni români pe teritoriul altor state membre ale Uniunii
Europene este de natură să afecteze siguranţa tuturor cetăţenilor Uniunii
Europene şi să determine inclusiv consecinţe negative pentru imensa majoritate
a cetăţenilor români care locuiesc şi muncesc legal în alte state membre şi îşi
aduc o contribuţie activă la prosperitatea economiilor acelor state şi la
dezvoltarea economică a României,
având în vedere evenimentele recente din unele state
membre, care impun o reacţie fermă şi neîntârziată a
autorităţilor române şi în domeniul cooperării judiciare în materie penală,
considerând că situaţia extraordinară, a cărei
reglementare nu poate fi amânată, a fost creată de necesitatea întăririi
mecanismului instituţional al României pentru a răspunde eficient noilor
provocări ale criminalităţii fără frontiere,
Guvernul României adoptă
prezenta ordonanţă de urgenţă.
TITLUL I
Dispoziţii pentru reglementarea procedurii de
trimitere în statele membre ale Uniunii Europene sau în state terţe a unor magistraţi de legătură, în plicarea Acţiunii comune din 22 aprilie 1996, adoptată de Consiliu în temeiul art. K.3 din Tratatul
privind Uniunea Europeană, privind crearea unui
cadru pentru schimbul de magistraţi de
legătură, în scopul îmbunătăţirii cooperării judiciare între statele membre ale Uniunii Europene
ARTICOLUL 1
Scop
Prezentul titlu creează cadrul juridic pentru
trimiterea, pe baza unor acorduri bilaterale sau multilaterale, a unor
magistraţi de legătură în state membre ale Uniunii Europene sau, dacă este
cazul, şi în state terţe, în aplicarea Acţiunii comune din 22 aprilie 1996,
adoptată de Consiliu în temeiul art. K.3 din Tratatul privind Uniunea
Europeană, privind crearea unui cadru pentru schimbul de magistraţi de
legătură, în scopul îmbunătăţirii cooperării judiciare între statele membre ale
Uniunii Europene, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 105
din 27 aprilie 1996.
ARTICOLUL 2
Definiţie
(1) In sensul prezentului titlu, în conformitate cu Acţiunea comună din 22 aprilie 1996, adoptată de Consiliu în
temeiul art. K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, privind crearea unui
cadru pentru schimbul de magistraţi de legătură, în scopul îmbunătăţirii
cooperării judiciare între statele membre ale Uniunii
Europene, prin magistrat de legătură se înţelege un judecător, procuror sau o persoană de specialitate
juridică din Ministerul Justiţiei, asimilată judecătorilor şi procurorilor, cu
experienţă în domeniul cooperării judiciare internaţionale în materie penală şi
civilă, trimişi într-un stat membru al Uniunii Europene sau, dacă este cazul,
într-un stat terţ, pentru facilitarea şi îmbunătăţirea
cooperării în domeniu cu acel stat, pe baza unor
acorduri bilaterale sau multilaterale.
(2) Judecătorii sau procurorii care urmează a fi
trimişi ca magistraţi de legătură sunt detaşaţi la direcţia care îndeplineşte
atribuţiile Ministerului Justiţiei de autoritate centrală în domeniul
cooperării judiciare internaţionale, denumită în continuare direcţia de specialitate, pe posturi create
special în acest scop.
(3) Numărul maxim de posturi alocate direcţiei de
specialitate a Ministerului Justiţiei în scopul trimiterii unor magistraţi de
legătură se aprobă prin ordin al ministrului justiţiei.
ARTICOLUL 3
Funcţiile şi
atribuţiile magistratului de legătură
(1) Magistratul de legătură îndeplineşte orice
activitate menită să favorizeze şi să accelereze, în special prin stabilirea de
contacte directe cu serviciile competente şi cu autorităţile judiciare ale
statului gazdă, toate formele de cooperare judiciară în materie penală şi
civilă, după caz.
(2) Pe baza acordului încheiat cu statul membru gazdă,
magistratul de legătură român poate desfăşura şi activităţi destinate să
asigure funcţiile de schimb de informaţii şi de date statistice, cu scopul de a
favoriza cunoaşterea reciprocă a sistemelor juridice, a băncilor de date
juridice, precum şi relaţiile dintre profesiile juridice din cele două state.
ARTICOLUL 4
Procedura de trimitere a magistraţilor de legătură
(1) Direcţia de specialitate a Ministerului Justiţiei
analizează anual stadiul cooperării judiciare cu statele membre ale Uniunii
Europene şi cu statele terţe şi poate propune ministrului justiţiei, motivat,
trimiterea unor magistraţi de legătură în acele state membre ale Uniunii
Europene sau, dacă este cazul, în state terţe, în relaţia cu care se
înregistrează constant un număr foarte mare de cazuri în domeniul cooperării
judiciare în materie penală şi civilă ori probleme deosebite care nu pot fi
soluţionate fără un contact direct permanent, la faţa locului,cu autorităţile
competente din statul respectiv.
(2) Magistraţii de legătură sunt trimişi pe baza unui
acord la nivel guvernamental ori departamental, bilateral sau multilateral.
(3) Magistraţii de legătură sunt selectaţi pe baza unui
concurs de dosare, care să ateste o bogată experienţă practică în domeniul
cooperării judiciare internaţionale, şi a unui interviu.
(4) Magistratul de legătură este numit prin ordin al
ministrului justiţiei, în cazul judecătorilor şi procurorilor fiind necesară şi
o hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii pentru aprobarea detaşării
la Ministerul Justiţiei.
(5) In cazul în care un consilier juridic de la
direcţia de specialitate a Ministerului Justiţiei este trimis ca magistrat de
legătură, acesta este transferat pe unul dintre posturile create cu acest scop,
pe postul său urmând a fi numit temporar un alt consilier juridic din
Ministerul Justiţiei.
ARTICOLUL 5
Drepturi şi obligaţii
(1) Magistraţii de legătură beneficiază în statul în
care sunt trimişi de drepturile salariale şi de alte drepturi băneşti
corespunzătoare funcţiei diplomatice de ministru consilier, potrivit
legislaţiei de salarizare în vigoare pentru personalul trimis în misiune
permanentă în străinătate.
(2) Pe perioada desfăşurării misiunii în străinătate,
magistratul de legătură beneficiază de toate drepturile prevăzute de lege
pentru judecători, procurori şi asimilaţii acestora, cu excepţia drepturilor
salariale pe care le-ar fi avut în cazul desfăşurării activităţii de judecător,
procuror sau consilier juridic în ţară, care sunt înlocuite de cele prevăzute
la alin. (1).în cazul în care drepturile salariale specifice funcţiei de
judecător, procuror sau asimilat al acestora, de care ar fi beneficiat în ţară
magistratul de legătură în cauză, sunt mai mari decât cele prevăzute la alin.
(1), acesta îşi va păstra drepturile salariale mai favorabile.
(3) Durata mandatului magistratului de legătură se
stabileşte prin ordin al ministrului justiţiei, fără a putea fi mai mică de 1
an şi mai mare de 3 ani.
(4) Magistratul de legătură elaborează anual un raport
de activitate pe care îl prezintă directorului direcţiei de specialitate a
Ministerului Justiţiei până la sfârşitul primei luni a anului următor.
Rapoartele de activitate ale magistraţilor de legătură se prezintă ministrului
justiţiei de către directorul direcţiei de specialitate, însoţite de evaluarea
acestuia cu privire la activitatea desfăşurată de fiecare magistrat de
legătură, precum şi cu privire la stadiul cooperării judiciare cu statul
respectiv, în funcţie de care formulează propunerile care se impun.
TITLUL II
Dispoziţii pentru facilitarea aplicării Deciziei
2002/187/JAl a Consiliului din 28 februarie 2002
de instituire a Eurojust în scopul consolidării
luptei împotriva formelor grave de criminalitate
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
ARTICOLUL 1
Membrul naţional român al Eurojust
(1) Membrul naţional român al Eurojust este
reprezentantul României în Unitatea europeană de cooperare judiciară - Eurojust
şi are competenţele pe care i le atribuie Uniunea Europeană, în conformitate cu
Decizia 2002/187/JAI a Consiliului din 28 februarie 2002 de instituire a
Eurojust în scopul
consolidării luptei împotriva formelor grave de criminalitate, publicată în
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 63 din 6 martie 2002, denumită în
continuare Decizia Eurojust, în condiţiile stabilite prin prezenta ordonanţă de urgenţă.
(2) Membrul naţional al Eurojust îşi desfăşoară
activitatea sub autoritatea ministrului justiţiei.
ARTICOLUL 2
Numirea
(1) Membrul naţional român al Eurojust este numit prin
ordin al ministrului justiţiei, cu avizul consultativ al Consiliului Superior
al Magistraturii.
(2) Membrul naţional român al Eurojust este selectat de
ministrul justiţiei dintre procurorii cu experienţă în combaterea formelor
grave ale criminalităţii transnaţionale organizate, a corupţiei sau a
terorismului.
(3) Mandatul membrului naţional român al Eurojust este
de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată.
ARTICOLUL 3
Statut
Membrul naţional român al Eurojust este detaşat la
sediul Eurojust de la Haga, Regatul Ţărilor de Jos, în condiţiile Legii nr.
303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, şi beneficiază de drepturile salariale
şi de alte drepturi băneşti corespunzătoare funcţiei diplomatice de ministru
consilier, potrivit legislaţiei de salarizare în vigoare pentru personalul
trimis în misiune permanentă în străinătate.
ARTICOLUL 4
Incetarea mandatului
membrului naţional român al Eurojust
(1) Mandatul membrului naţional român al Eurojust
încetează:
a) la expirarea perioadei pe care a fost numit;
b) prin renunţare;
c) prin încetarea funcţiei de procuror, în condiţiile
legii;
d) prin eliberare din funcţie.
(2) Incetarea mandatului se constată prin ordin al
ministrului justiţiei.
(3) Guvernul va notifica încetarea mandatului Eurojust
şi Secretariatului General al Consiliului Uniunii Europene, prin intermediul
Ministerului Afacerilor Externe.
(4) Membrul naţional român al Eurojust căruia i-a încetat
activitatea la expirarea termenului prevăzut va continua funcţia respectivă
până la înlocuirea sa cu noul membru desemnat.
ARTICOLUL 5
Raport anual
(1) Membrul naţional român al Eurojust prezintă
ministrului justiţiei un raport anual referitor la activităţile desfăşurate.
(2) Membrul naţional român al Eurojust poate fi chemat
pentru a informa comisiile juridice şi comisiile pentru afaceri europene ale
Camerei Deputaţilor şi Senatului despre activitatea desfăşurată. Ministrul
justiţiei transmite o copie a raportului de activitate al membrului naţional
român al Eurojust celor două Camere ale Parlamentului.
ARTICOLUL 6
Asistentul membrului naţional al Eurojust
(1) Ministrul justiţiei poate numi, prin ordin, un
asistent al membrului naţional român al Eurojust.
(2) Asistentul membrului naţional al Eurojust exercită
funcţiile prevăzute în Decizia Eurojust şi îl asistă pe membrul naţional în
exerciţiul funcţiilor sale.
(3) Asistentul va putea acţiona ca membru naţional în
caz de absenţă, boală, abţinere sau vacanţă a postului membrului naţional al
Eurojust. Dacă sunt numiţi mai mulţi asistenţi, aceştia îşi vor exercita
suplinirea în ordinea vechimii în funcţie.
(4) Asistentul care acţionează ca membru naţional are
aceleaşi atribuţii pe care legea i le atribuie acestuia.
ARTICOLUL 7
Corespondenţi naţionali ai Eurojust
(1) Ministrul justiţiei numeşte, prin ordin,
corespondenţi naţionali ai Eurojust, pentru problemele legate de terorism,
criminalitate organizată şi corupţie, dintre procurorii Parchetului de pe lângă
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(2) Guvernul notifică Eurojust şi Secretariatului
General al Consiliului Uniunii Europene, prin intermediul Ministerului
Afacerilor Externe, numirea corespondenţilor naţionali ai Eurojust.
(3) Numirea în calitate de corespondent naţional al
Eurojust nu aduce atingere statutului procurorilor respectivi.
ARTICOLUL 8
Funcţiile corespondenţilor naţionali
(1) La solicitarea membrului naţional al Eurojust,
corespondenţii naţionali trebuie să transmită organelor judiciare cererile de
asistenţă. De asemenea, corespondenţii naţionali oferă membrului naţional
sprijinul tehnic necesar pentru îndeplinirea misiunii. Relaţiile dintre membrul
naţional şi corespondenţii naţionali nu exclud relaţiile directe între membrul
naţional şi autorităţile competente.
(2) Corespondentul naţional al Eurojust pentru probleme
de terorism exercită atribuţiile prevăzute în Decizia Eurojust. In acest scop,
corespondentul are acces la orice informaţie, pe care o transmite către
Eurojust, referitor la existenţa oricărei proceduri judiciare privind
infracţiuni de terorism şi cel puţin:
a) identificarea persoanelor care fac obiectul acestor
proceduri;
b) acţiunile care fac obiectul procedurii şi
circumstanţele specifice;
c) relaţia cu alte cazuri privind acte de terorism.
CAPITOLUL II
Despre atribuţiile membrului naţional român al
Eurojust
ARTICOLUL 9
Atribuţiile de cooperare judiciară
(1) Membrul naţional român al Eurojust poate primi şi
transmite cereri de asistenţă judiciară formulate de autorităţile judiciare
române sau adresate acestora de autorităţi judiciare din alte state membre ale
Uniunii Europene.
(2) Atribuţia prevăzută la alin. (1) se exercită cu
respectarea dispoziţiilor legale privind autorităţile naţionale competente
pentru transmiterea şi primirea cererilor de asistenţă judiciară şi în
conformitate cu convenţiile şi acordurile în vigoare şi cu dreptul Uniunii
Europene.
ARTICOLUL 10
Accesul la informaţie
In exercitarea funcţiilor sale, membrul naţional român
al Eurojust poate:
a) să aibă acces la Registrul cazierului judiciar şi la
celelalte baze de date, în aceleaşi condiţii cu
celelalte organe judiciare;
b) să solicite sau să schimbe cu autorităţile judiciare
ori administrative române orice informaţie necesară pentru îndeplinirea
funcţiilor sale;
c) să obţină de la organele de ordine publică şi
siguranţă naţională orice informaţie necesară pentru îndeplinirea funcţiilor
sale, în aceleaşi condiţii prevăzute pentru organele judiciare;
d) să primească informaţii din partea Oficiului
European de Luptă Anti-Fraudă (OLAF);
e) să aibă acces la Sistemul de Informare Schengen în
termenii stabiliţi în Convenţia din data de 19 iunie 1990, de aplicare a
Acordului Schengen din data de 14 iunie 1985, sau în dispoziţiile prin care se
modifică, precum şi la alte sisteme de informare ale Uniunii Europene, conform
dispoziţiilor specifice;
f) să aibă acces la informaţia
centralizată obţinută de Reţeaua Judiciară Europeană.
ARTICOLUL 11
Protecţia datelor
(1) Transmiterea de date personale ca o consecinţă a
exercitării atribuţiilor membrului naţional al Eurojust se face cu respectarea
dispoziţiilor legale în vigoare.
(2) Membrul naţional al Eurojust are acces la datele
cu caracter personal în condiţiile prevăzute de lege pentru judecători şi
procurori.
CAPITOLULUI
Relaţiile dintre Eurojust şi autorităţile române
ARTICOLUL 12
Obligaţia de colaborare
cu Eurojust
Judecătorii şi procurorii, organele de poliţie,
funcţionarii publici şi toate autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia
de a colabora cu Eurojust fie prin Colegiu, fie prin intermediul membrului
naţional sau al asistentului acestuia, precum şi prin corespondenţii naţionali,
în zona competenţei acestora, în condiţiile legii.
ARTICOLUL 13
Solicitările Eurojust
(1) De regulă, Eurojust comunică în mod direct cu
organul judiciar român competent.
(2) Procurorul general al Parchetului
de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie este competent să primească
solicitările Eurojust, atunci când se referă la:
a) începerea urmăririi penale;
b) constatarea faptului că autorităţile unui alt stat
membru al Uniunii Europene sunt mai bine plasate pentru a urmări o anumită
faptă penală pentru care ar fi fost competente şi autorităţile române, potrivit
regulilor de aplicare a legii penale în spaţiu stabilite de Codul penal român;
c) constituirea unei echipe comune de anchetă.
(3) Dacă autorităţile române competente refuză să dea
curs unei solicitări a Eurojust, refuzul trebuie motivat. Dacă indicarea exactă
a motivelor de respingere prejudiciază interesele naţionale esenţiale în
materie de siguranţă naţională sau compromit desfăşurarea corectă a unei
anchete în curs ori siguranţa persoanelor, este suficient să se indice
existenţa unor asemenea circumstanţe.
ARTICOLUL 14
Solicitări de intervenţie a Eurojust
(1) Autorităţile judiciare române şi Ministerul
Justiţiei pot solicita intervenţia Eurojust, potrivit atribuţiilor acestuia, în
condiţiile legii.
(2) Procurorul general al Parchetului de pe lângă
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie informează Eurojust despre existenţa unor
cauze penale aflate în faza de cercetare sau urmărire penală în România, care
ar avea repercusiuni asupra Uniunii Europene sau ar putea afecta un alt stat
membru al Uniunii Europene. Cu toate acestea, această informare poate să nu fie
făcută atât timp cât este necesar pentru a nu compromite rezultatul acţiunilor
organelor judiciare române.
(3) Parchetul de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie informează Eurojust despre crearea şi funcţionarea pe teritoriul
României a unor echipe comune de anchetă.
(4) Solicitările şi informaţiile prevăzute la alin.
(1)-(3) se transmit prin intermediul membrului naţional al Eurojust.
(5) Membrul naţional al Eurojust comunică procurorului
general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie orice
informaţie pe care o deţine şi care poate fi de interes pentru cercetările ori
pentru procedurile penale ce se pot desfăşura de către autorităţile române sau
pentru coordonarea cu cele ce se desfăşoară în alt stat membru al Uniunii
Europene.
ARTICOLUL 15
Preluarea procedurilor penale iniţiate în alt stat
membru al Uniunii Europene
La solicitarea Colegiului Eurojust sau a membrului
naţional al Eurojust, procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie poate cere curţii de apel competente să preia, în
condiţiile legii, urmărirea penală iniţiată în alt stat membru al Uniunii
Europene.
ARTICOLUL 16
Membrul român în Autoritatea comună de supraveghere
(1) Reprezentarea României în Autoritatea comună de
supraveghere a Eurojust se asigură de un judecător care oferă toate garanţiile
de independenţă şi care se bucură de înaltă reputaţie profesională şi morală,
numit de ministrul justiţiei, cu avizul consultativ al Consiliului Superior al
Magistraturii.
(2) Guvernul va notifica numirea şi încetarea
mandatului acestuia Eurojust şi Secretariatului General
al Consiliului, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe.
CAPITOLUL IV
Dispoziţii finale
ARTICOLUL 17
Abrogare
Art. 2-9 din Legea nr. 58/2006 pentru ratificarea
Acordului privind cooperarea dintre România şi Eurojust, semnat la Bruxelles,
la 2 decembrie 2005, şi pentru reglementarea unor măsuri referitoare la
reprezentarea României la Eurojust, în perioada ce precede aderării şi după
data aderării la Uniunea Europeană,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 300 din 4 aprilie 2006, se abrogă.
ARTICOLUL 18
Situaţie tranzitorie
(1) Mandatul actualului membru naţional român al
Eurojust continuă până la ajungerea la termen, cu excepţia cazului în care
intervine unul dintre cazurile de încetare prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. b)-d).
(2) Membrul naţional român al Eurojust aflat în funcţie
la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă are toate
drepturile şi obligaţiile prevăzute de aceasta.
TITLULUI
Punctele de contact ale României pentru reţelele
judiciare europene şi reţelele judiciare române
ARTICOLUL 1
Punctele naţionale de contact pentru reţelele
judiciare europene
(1) In condiţiile stabilite de normele Uniunii
Europene relevante, ministrul justiţiei numeşte, prin ordin, punctele naţionale
de contact ale reţelelor judiciare europene existente sau care s-ar putea crea
în Uniunea Europeană în domeniul cooperării judiciare în materie penală şi
civilă.
(2) La desemnarea punctelor naţionale de contact se va
ţine seama de necesitatea reprezentării atât a autorităţii judecătoreşti, cât
şi a Ministerului Justiţiei. Judecătorii sau procurorii sunt numiţi în
calitatea de punct naţional de contact al reţelelor judiciare europene cu
avizul consultativ al Consiliului Superior al Magistraturii.
ARTICOLUL 2
Reţelele judiciare
române
(1) Ministrul justiţiei poate constitui, prin ordin,
reţele judiciare române în domeniul cooperării judiciare române în materie
penală şi civilă, formate din judecători şi procurori şi din personal de
specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor din cadrul
direcţiei de specialitate a Ministerului Justiţiei. Judecătorii şi procurorii
sunt numiţi în reţelele judiciare române cu avizul Consiliului Superior al
Magistraturii.
(2) Rolul, funcţiile şi organizarea reţelelor judiciare
române, corespondente pe plan naţional ale reţelelor judiciare europene, se
stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
Ministrul justiţiei,
Tudor-Alexandru Chiuariu
Departamentul pentru Afaceri Europene,
Adrian Ciocănea,
secretar de stat
Ministrul economiei şi finanţelor,
Varujan Vosganian