LEGE   Nr. 396 din 14 iunie 2002

pentru ratificarea Conventiei europene asupra cetateniei, adoptata la Strasbourg la 6 noiembrie 1997

ACT EMIS DE: PARLAMENT

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 490 din  9 iulie 2002

    Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.

    Art. 1
    Se ratifica Conventia europeana asupra cetateniei, adoptata la Strasbourg la 6 noiembrie 1997.
    Art. 2
    Cu ocazia depunerii instrumentului de ratificare Romania declara, in conformitate cu prevederile art. 22 lit. b) din conventie, ca serviciul militar este obligatoriu pentru barbatii, cetateni romani, care au implinit varsta de 20 de ani, cu exceptia cazurilor prevazute de lege; acestia pot fi incorporati pana la varsta de 35 de ani.
    Art. 3
    Cu ocazia depunerii instrumentului de ratificare Romania formuleaza urmatoarele rezerve:
    1. Cu privire la aplicarea art. 6 paragraful 4 lit. e), f) si g) din conventie:
    "Romania isi rezerva dreptul de a acorda cetatenia sa persoanelor nascute pe teritoriul sau din parinti cu cetatenie straina si persoanelor care domiciliaza, in mod legal si obisnuit, pe teritoriul sau, inclusiv apatrizilor si refugiatilor recunoscuti, la cerere, cu respectarea conditiilor prevazute in legislatia interna."
    2. Cu privire la aplicarea art. 8 paragraful 1 din conventie:
    "Romania isi rezerva dreptul de a permite renuntarea la cetatenia sa, daca persoana solicitanta intruneste conditiile prevazute in legislatia interna."
    3. Cu privire la aplicarea art. 17 paragraful 1 din conventie:
    "Cetatenii romani cu domiciliul in Romania, care mai au o alta cetatenie, se bucura pe teritoriul Romaniei de aceleasi drepturi si au aceleasi obligatii ca si ceilalti cetateni romani, in conformitate cu prevederile Constitutiei Romaniei."

    Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor in sedinta din 7 mai 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.

                    p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,
                              VIOREL HREBENCIUC

    Aceasta lege a fost adoptata de Senat in sedinta din 3 iunie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.

                           PRESEDINTELE SENATUI
                              NICOLAE VACAROIU

                              CONSILIUL EUROPEI

                             CONVENTIA EUROPEANA
                             asupra cetateniei*)

                       - Strasbourg, 6 noiembrie 1997 -

    *) Traducere.

                                 PREAMBUL

    Statele membre ale Consiliului Europei si celelalte state semnatare ale acestei conventii,
    considerand ca scopul Consiliului Europei este de a realiza o legatura mai stransa intre membrii sai,
    luand in considerare numeroasele instrumente internationale privind cetatenia, pluralitatea de cetatenii si apatridia,
    recunoscand ca, in materie de cetatenie, atat interesele legitime ale statelor, cat si cele ale persoanelor trebuie luate in considerare,
    dornice sa promoveze dezvoltarea progresiva a principiilor juridice privind cetatenia, precum si adoptarea lor in dreptul intern si dornice sa evite, pe cat este posibil, cazurile de apatridie,
    dornice sa evite discriminarea in materiile referitoare la cetatenie,
    constiente de dreptul la respectarea vietii de familie, astfel cum este prevazut la art. 8 din Conventia privind apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
    constatand ca statele au pozitii diferite cu privire la problema pluralitatii de cetatenii si recunoscand ca fiecare stat este liber sa decida asupra consecintelor care decurg, in dreptul sau intern, din faptul ca unul dintre cetatenii sai dobandeste sau are o alta cetatenie,
    convenind ca este de dorit sa gaseasca solutii corespunzatoare la consecintele pluralitatii de cetatenii, mai ales in privinta drepturilor si obligatiilor cetatenilor care au mai multe cetatenii,
    considerand ca este de dorit pentru o persoana care are cetatenia a doua sau mai multe state parti sa nu fie nevoita sa isi indeplineasca obligatiile militare decat fata de una dintre aceste parti,
    constatand necesitatea de a promova cooperarea internationala intre autoritatile nationale responsabile de problemele de cetatenie,
    au convenit cele ce urmeaza:

    CAP. 1
    Probleme generale

    Art. 1
    Obiectul conventiei
    Prezenta conventie stabileste principii si reguli in materie de cetatenie a persoanelor fizice si reguli care determina obligatiile militare in caz de pluralitate de cetatenii, la care dreptul intern al statelor parti trebuie sa se conformeze.
    Art. 2
    Definitii
    In sensul prezentei conventii:
    a) cetatenie inseamna legatura juridica dintre o persoana si un stat si nu indica originea etnica a persoanei;
    b) pluralitate de cetatenii inseamna posesia simultana a doua sau mai multe cetatenii de catre aceeasi persoana;
    c) copil inseamna orice persoana pana la varsta de 18 ani, exceptand situatia in care varsta majoratului este implinita mai inainte in baza dreptului care ii este aplicabil;
    d) drept intern inseamna toate tipurile de dispozitii enuntate in cadrul sistemului juridic national, in special constitutia, legile, reglementarile, decretele, jurisprudenta, regulile cutumiare si practica, precum si regulile ce decurg din instrumentele internationale obligatorii.

    CAP. 2
    Principii generale privind cetatenia

    Art. 3
    Competenta statului
    1. Fiecare stat va determina prin legislatia proprie care sunt cetatenii sai.
    2. Aceasta legislatie trebuie acceptata de celelalte state, cu conditia ca ea sa fie in conformitate cu conventiile internationale aplicabile, cu dreptul international cutumiar si cu principiile de drept general recunoscute in materie de cetatenie.
    Art. 4
    Principii
    Regulile privind cetatenia fiecarui stat parte trebuie sa se bazeze pe urmatoarele principii:
    a) fiecare persoana are dreptul la o cetatenie;
    b) apatridia trebuie evitata;
    c) nimeni nu poate fi, in mod arbitrar, privat de cetatenia sa;
    d) nici casatoria, nici desfacerea casatoriei intre un cetatean al unui stat parte si un strain, nici schimbarea cetateniei unuia dintre soti in timpul casatoriei nu pot avea efect de plin drept asupra cetateniei celuilalt sot.
    Art. 5
    Nediscriminarea
    1. Reglementarile unui stat parte referitoare la cetatenie nu trebuie sa contina deosebiri sau sa includa practici care sa constituie o discriminare bazata pe sex, religie, rasa, culoare sau originea nationala ori etnica.
    2. Fiecare stat parte trebuie sa se conduca dupa principiul nediscriminarii intre cetatenii sai, fie ca sunt cetateni prin nastere, fie ca au dobandit ulterior cetatenia acestuia.

    CAP. 3
    Reguli referitoare la cetatenie

    Art. 6
    Dobandirea cetateniei
    1. Fiecare stat parte trebuie sa prevada in dreptul sau intern dobandirea de plin drept a cetateniei sale de catre urmatoarele persoane:
    a) copiii, in cazul in care unul dintre parinti are in momentul nasterii acestor copii cetatenia acestui stat parte, sub rezerva exceptiilor care pot fi prevazute in dreptul intern pentru copiii nascuti in strainatate; cu privire la copiii a caror filiatie este stabilita prin recunoastere, prin hotarare judecatoreasca sau printr-o procedura similara, fiecare stat parte poate sa prevada ca acel copil dobandeste cetatenia sa conform procedurii determinate de dreptul sau intern;
    b) nou-nascutii gasiti pe teritoriul sau, care altfel ar fi apatrizi.
    2. Fiecare stat parte trebuie sa prevada in dreptul sau intern dobandirea cetateniei sale de catre copiii nascuti pe teritoriul sau, care nu dobandesc la nastere o alta cetatenie. Aceasta cetatenie va fi acordata:
    a) de plin drept, la nastere; sau
    b) ulterior, copiilor care au ramas apatrizi, prin cerere adresata, conform modalitatilor prevazute de dreptul intern al statului parte, autoritatii competente de catre copilul respectiv sau in numele sau. Aceasta cerere poate fi conditionata de domiciliul legal si obisnuit pe teritoriul sau intr-o perioada ce nu depaseste 5 ani, imediat precedenta depunerii cererii.
    3. Fiecare stat parte trebuie sa prevada in dreptul sau intern, pentru persoanele care domiciliaza in mod legal si obisnuit pe teritoriul sau, posibilitatea unei naturalizari. Nu trebuie sa se prevada printre conditiile de naturalizare o perioada de domiciliu mai mare de 10 ani inainte de depunerea cererii.
    4. Fiecare stat parte trebuie sa faciliteze in dreptul sau intern dobandirea cetateniei sale de catre urmatoarele persoane:
    a) sotii cetatenilor sai;
    b) copiii unuia dintre cetatenii sai, care fac obiectul exceptiei prevazute la art. 6 paragraful 1 lit. a);
    c) copii, in cazul in care unul dintre parinti dobandeste sau a dobandit cetatenia sa;
    d) copiii adoptati de unul dintre cetatenii sai;
    e) persoanele nascute pe teritoriul sau si care domiciliaza acolo in mod legal si obisnuit;
    f) persoanele care domiciliaza pe teritoriul sau in mod legal si obisnuit, intr-o perioada care incepe inaintea varstei de 18 ani, perioada ce trebuie determinata de dreptul intern al statului parte in cauza;
    g) apatrizii si refugiatii recunoscuti care domiciliaza in mod legal si obisnuit pe teritoriul sau.
    Art. 7
    Pierderea cetateniei de plin drept sau la initiativa unui stat parte
    1. Un stat parte nu poate sa prevada in dreptul sau intern pierderea cetateniei sale de plin drept sau la initiativa sa, cu exceptia urmatoarelor cazuri:
    a) dobandirea voluntara a unei alte cetatenii;
    b) dobandirea cetateniei statului parte ca urmare a unui comportament fraudulos, prin informatie falsa sau prin ascunderea unui fapt pertinent din partea solicitantului;
    c) angajarea voluntara in forte militare straine;
    d) comportament care aduce un prejudiciu grav intereselor esentiale ale statului parte;
    e) absenta oricarei legaturi efective intre statul parte si un cetatean care domiciliaza in mod obisnuit in strainatate;
    f) atunci cand s-a stabilit, pe perioada minoritatii unui copil, ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de dreptul intern care antreneaza dobandirea de plin drept a cetateniei statului parte;
    g) adoptarea unui copil atunci cand acesta dobandeste sau are cetatenia straina a unuia sau a ambilor parinti adoptivi ai sai.
    2. Un stat parte poate sa prevada pierderea cetateniei sale de catre copiii ai caror parinti pierd cetatenia sa, cu exceptia cazurilor prevazute de lit. c) si d) ale paragrafului 1. Totusi copiii nu isi pierd cetatenia daca cel putin unul dintre parintii lor pastreaza aceasta cetatenie.
    3. Un stat parte nu poate sa prevada in dreptul sau intern pierderea cetateniei sale in temeiul paragrafelor 1 si 2 ale acestui articol daca persoana in cauza devine astfel apatrid, cu exceptia cazurilor mentionate la paragraful 1 lit. b) al acestui articol.
    Art. 8
    Pierderea cetateniei la initiativa persoanei
    1. Fiecare stat parte trebuie sa permita renuntarea la cetatenia sa, cu conditia ca persoanele respective sa nu devina apatrizi.
    2. Totusi un stat parte poate sa prevada in dreptul sau intern faptul ca doar cetatenii care domiciliaza in mod obisnuit in strainatate pot renunta la cetatenia sa.
    Art. 9
    Redobandirea cetateniei
    Fiecare stat parte va facilita, pentru cazurile si in conditiile prevazute de dreptul sau intern, redobandirea cetateniei de catre persoanele care o aveau si care domiciliaza in mod obisnuit si legal pe teritoriul sau.

    CAP. 4
    Proceduri referitoare la cetatenie

    Art. 10
    Examinarea cererilor
    Fiecare stat parte trebuie sa faca astfel incat sa examineze intr-un termen rezonabil cererile privind dobandirea, pastrarea, pierderea cetateniei sale, redobandirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetatenie.
    Art. 11
    Hotarari
    Fiecare stat parte trebuie sa faca astfel incat hotararile privind dobandirea, pastrarea, pierderea cetateniei sale, redobandirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetatenie sa fie motivate in scris.
    Art. 12
    Dreptul la o cale de atac
    Fiecare stat parte trebuie sa faca astfel incat hotararile privind dobandirea, pastrarea, pierderea cetateniei sale, redobandirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetatenie sa poata face obiectul unei cai de atac administrative sau judiciare, in conformitate cu dreptul sau intern.
    Art. 13
    Cheltuieli administrative
    1. Fiecare stat parte trebuie sa faca astfel incat cheltuielile administrative ocazionate de dobandirea, pastrarea, pierderea cetateniei, redobandirea cetateniei sale sau eliberarea unui atestat de cetatenie sa fie rezonabile.
    2. Fiecare stat parte trebuie sa faca astfel incat cheltuielile administrative ocazionate de o cale de atac administrativa sau judiciara sa nu constituie un obstacol pentru solicitanti.

    CAP. 5
    Pluralitate de cetatenii

    Art. 14
    Cazuri de pluralitate de cetatenii de plin drept
    1. Un stat parte trebuie sa permita:
    a) copiilor care au dobandit automat la nastere cetatenii diferite sa pastreze aceste cetatenii;
    b) cetatenilor sai sa aiba o alta cetatenie daca aceasta alta cetatenie este dobandita automat prin casatorie.
    2. Pastrarea cetateniilor mentionate la paragraful 1 este subordonata dispozitiilor pertinente ale art. 7.
    Art. 15
    Alte posibile cazuri de pluralitate de cetatenii
    Dispozitiile prezentei conventii nu limiteaza dreptul fiecarui stat parte de a stabili in dreptul sau intern daca:
    a) cetatenii sai care dobandesc sau detin cetatenia unui alt stat pastreaza ori pierd cetatenia acestui stat parte;
    b) dobandirea sau pastrarea cetateniei sale este conditionata de renuntarea ori pierderea unei alte cetatenii.
    Art. 16
    Pastrarea cetateniei precedente
    Un stat parte nu trebuie sa faca din renuntarea sau pierderea unei alte cetatenii o conditie pentru dobandirea ori mentinerea cetateniei sale atunci cand aceasta renuntare sau aceasta pierdere nu este posibila ori nu poate fi ceruta in mod rezonabil.
    Art. 17
    Drepturi si obligatii referitoare la pluralitatea de cetatenii
    1. Cetatenii unui stat parte care au o alta cetatenie trebuie sa aiba, pe teritoriul acestui stat parte unde domiciliaza, aceleasi drepturi si obligatii ca si ceilalti cetateni ai acestui stat parte.
    2. Dispozitiile prezentului capitol nu aduc atingere:
    a) regulilor de drept international referitoare la protectia diplomatica sau consulara pe care un stat parte o acorda unuia dintre cetatenii sai care poseda in acelasi timp o alta cetatenie;
    b) aplicarii regulilor de drept international privat ale fiecarui stat parte in caz de pluralitate de cetatenii.

    CAP. 6
    Succesiunea statelor si cetatenia

    Art. 18
    Principii
    1. Fiind vorba de probleme de cetatenie in caz de succesiune a statelor, fiecare stat parte implicat trebuie sa respecte principiile preeminentei dreptului, regulile in materie de drepturi ale omului si principiile mentionate la art. 4 si 5 si la paragraful 2 al acestui articol, indeosebi pentru a evita apatridia.
    2. Pronuntandu-se asupra acordarii sau pastrarii cetateniei in caz de succesiune a statelor, fiecare stat parte implicat trebuie sa tina seama indeosebi:
    a) de legatura reala si efectiva dintre persoana respectiva si stat;
    b) de domiciliul obisnuit al persoanei respective in momentul succesiunii statelor;
    c) de vointa persoanei respective;
    d) de originea teritoriala a persoanei respective.
    3. Daca dobandirea cetateniei este subordonata pierderii unei cetatenii straine, sunt aplicabile dispozitiile art. 16.
    Art. 19
    Reglementarea prin acord international
    In caz de succesiune a statelor, statele parti implicate trebuie sa se straduiasca sa reglementeze problemele referitoare la cetatenie prin acord incheiat intre ele si, daca este cazul, in relatiile lor cu alte state implicate. Asemenea acorduri trebuie sa respecte principiile si regulile continute sau evocate in prezentul capitol.
    Art. 20
    Principiile privind persoanele care nu sunt cetateni
    1. Fiecare stat parte trebuie sa respecte urmatoarele principii:
    a) cetatenii unui stat predecesor care domiciliaza in mod obisnuit pe teritoriul a carui suveranitate este transmisa unui stat succesor, a carui cetatenie nu au dobandit-o, trebuie sa aiba dreptul sa ramana in acest stat;
    b) persoanele mentionate la lit. a) trebuie sa beneficieze de egalitate de tratament cu cetatenii statului succesor in ceea ce priveste drepturile sociale si economice.
    2. Fiecare stat parte poate sa excluda persoanele vizate la paragraful 1 din functiile din administratia publica investite cu exercitarea puterii publice.

    CAP. 7
    Obligatii militare in caz de pluralitate de cetatenii

    Art. 21
    Modalitati de executare a obligatiilor militare
    1. Orice persoana care are cetatenia a doua sau mai multe state parti nu este tinuta sa isi indeplineasca obligatiile militare decat fata de unul dintre aceste state parti.
    2. Acorduri speciale intre statele parti interesate vor putea determina modalitatile de aplicare a dispozitiei prevazute la paragraful 1.
    3. In lipsa unor acorduri speciale incheiate sau pe cale de a fi incheiate, urmatoarele dispozitii sunt aplicabile in cazul persoanelor care au cetatenia a doua sau mai multe state parti:
    a) persoanele vor fi supuse obligatiilor militare ale statului parte pe teritoriul caruia domiciliaza in mod obisnuit. Totusi aceste persoane vor avea facultatea ca, pana la varsta de 19 ani, sa se supuna obligatiilor militare intr-un stat parte, a carui cetatenie de asemenea o au, sub forma unui angajament voluntar, pentru o durata totala si efectiva cel putin egala cu cea a serviciului militar activ din celalalt stat parte;
    b) persoanele care domiciliaza in mod obisnuit pe teritoriul unui stat parte ai carui cetateni nu sunt sau al unui stat necontractant vor putea sa aleaga dintre statele parti a caror cetatenie o au pe acela in care doresc sa isi indeplineasca obligatiile militare;
    c) persoanele care, potrivit regulilor prevazute la lit. a) si b), isi vor fi satisfacut obligatiile militare fata de un stat parte, in conditiile prevazute de legislatia acestui stat parte, vor fi considerate ca si-au satisfacut obligatiile militare fata de statul parte sau statele parti ai caror cetateni sunt deopotriva;
    d) persoanele care, inainte de intrarea in vigoare a prezentei conventii intre statele parti a caror cetatenie o au, si-au satisfacut in oricare dintre aceste state parti obligatiile militare prevazute de legislatia acestuia, vor fi considerate ca si-au satisfacut aceste obligatii in statul parte sau in statele parti ai caror cetateni sunt deopotriva;
    e) daca persoanele si-au indeplinit serviciul militar activ in unul dintre statele parti a caror cetatenie o au, in conformitate cu lit. a), si isi transfera ulterior domiciliul lor obisnuit pe teritoriul unui alt stat parte a carui cetatenie o au, ele nu vor putea fi supuse, daca este cazul, obligatiilor militare de rezerva decat in acest din urma stat parte;
    f) aplicarea dispozitiilor prezentului articol nu afecteaza cu nimic cetatenia persoanelor;
    g) in caz de mobilizare in unul dintre statele parti, obligatiile care decurg din dispozitiile prezentului articol nu sunt aplicabile acestui stat parte.
    Art. 22
    Dispensa sau scutirea de obligatii militare ori de serviciul civil de inlocuire
    In lipsa unor acorduri speciale incheiate sau care urmeaza sa fie incheiate, dispozitiile urmatoare sunt aplicabile, in egala masura, persoanelor care au cetatenia a doua sau mai multe state parti:
    a) prevederile art. 21 paragraful 3 lit. c) se aplica persoanelor care au fost exonerate de obligatiile lor militare sau au indeplinit, in schimb, un serviciu civil;
    b) vor fi considerate ca si-au satisfacut obligatiile militare persoanele cetateni ai unui stat parte care nu prevede serviciul militar obligatoriu, daca isi au domiciliul obisnuit pe teritoriul acestui stat parte. Cu toate acestea, ele vor putea sa nu fie considerate ca si-au satisfacut obligatiile militare fata de statul parte sau fata de statele parti ai caror cetateni sunt deopotriva si unde este prevazut un serviciu militar, decat daca acest domiciliu obisnuit a durat pana la o anumita varsta pe care fiecare stat parte o va indica in momentul semnarii ori depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aderare;
    c) vor fi, de asemenea, considerate ca si-au satisfacut obligatiile militare persoanele cetateni ai unui stat parte care nu prevede un serviciu militar obligatoriu, daca ele s-au angajat voluntar in fortele militare ale acestui stat parte pentru o durata totala si efectiva cel putin egala cu serviciul militar activ al statului parte sau statelor parti a caror cetatenie o au deopotriva, indiferent care ar fi domiciliul lor obisnuit.

    CAP. 8
    Cooperarea intre statele parti

    Art. 23
    Cooperarea intre statele parti
    1. In vederea facilitarii cooperarii intre statele parti, autoritatile lor competente trebuie:
    a) sa comunice secretarului general al Consiliului Europei informatii privind dreptul lor intern referitor la cetatenie, incluzand situatiile de apatridie si de pluralitate de cetatenii, precum si evolutiile intervenite in aplicarea prezentei conventii;
    b) sa isi comunice reciproc, la cerere, informatii privind dreptul intern referitor la cetatenie si evolutiile intervenite in aplicarea prezentei conventii.
    2. Statele parti trebuie sa coopereze intre ele si cu celelalte state membre ale Consiliului Europei in cadrul organului interguvernamental corespunzator al Consiliului Europei pentru a reglementa toate problemele pertinente si a promova dezvoltarea progresiva a principiilor si a practicii juridice privind cetatenia si problemele aferente acesteia.
    Art. 24
    Schimbul de informatii
    Fiecare stat parte poate, in orice moment, sa declare ca se angajeaza sa informeze un alt stat parte care a facut aceeasi declaratie, despre dobandirea voluntara a cetateniei sale de catre cetatenii celuilalt stat parte, sub rezerva legilor aplicabile privind protectia datelor. O astfel de declaratie poate mentiona conditiile in care statul parte va furniza asemenea informatii. Declaratia poate fi retrasa in orice moment.

    CAP. 9
    Aplicarea conventiei

    Art. 25
    Declaratii privind aplicarea conventiei
    1. Orice stat parte poate, in momentul semnarii sau depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aderare, sa declare ca va exclude prevederile cap. VII de la aplicarea prezentei conventii.
    2. Dispozitiile cap. VII sunt aplicabile doar in cadrul relatiilor dintre statele parti fata de care el a intrat in vigoare.
    3. Orice stat parte poate, in orice moment urmator, sa notifice secretarului general al Consiliului Europei ca va aplica dispozitiile cap. VII, exclus in momentul semnarii sau al depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare. Aceasta notificare va avea efect la data primirii sale.

    Art. 26
    Efectele conventiei
    1. Dispozitiile prezentei conventii nu aduc atingere dispozitiilor de drept intern si instrumentelor internationale obligatorii, care sunt sau vor intra in vigoare, in baza carora drepturi suplimentare sunt sau vor fi acordate persoanelor, in domeniul cetateniei.
    2. Prezenta conventie nu impiedica aplicarea:
    a) Conventiei asupra reducerii cazurilor de pluralitate de cetatenii si asupra obligatiilor militare in caz de pluralitate de cetatenii, din anul 1963, si a protocoalelor sale;
    b) altor instrumente internationale obligatorii, in masura in care aceste instrumente sunt compatibile cu prezenta conventie,
in relatiile dintre statele parti legate prin aceste instrumente.

    CAP. 10
    Clauze finale

    Art. 27
    Semnarea si intrarea in vigoare
    1. Prezenta conventie este deschisa semnarii de catre statele membre ale Consiliului Europei si de catre statele nemembre care au participat la elaborarea sa. Aceste state pot sa isi exprime consimtamantul de a fi legate prin:
    a) semnarea fara rezerva ratificarii, acceptarii sau aprobarii; sau
    b) semnarea sub rezerva ratificarii, acceptarii sau aprobarii, urmata de ratificare, acceptare sau aprobare.
Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.
    2. Prezenta conventie va intra in vigoare, pentru toate statele care si-au exprimat consimtamantul de a fi legate prin aceasta conventie, in prima zi a lunii care urmeaza expirarii unei perioade de 3 luni dupa data la care 3 state membre ale Consiliului Europei isi vor exprima consimtamantul de a fi legate prin aceasta conventie, conform dispozitiilor paragrafului precedent.
    3. Pentru orice stat care isi va exprima ulterior consimtamantul de a fi legat prin aceasta conventie, aceasta va intra in vigoare in prima zi a lunii care urmeaza expirarii unei perioade de 3 luni dupa data semnarii sau depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.
    Art. 28
    Aderarea
    1. Dupa intrarea in vigoare a prezentei conventii Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei va putea sa invite orice stat nemembru al Consiliului Europei, care nu a participat la elaborarea sa, sa adere la aceasta conventie.
    2. Pentru orice stat care adera la prezenta conventie, aceasta va intra in vigoare in prima zi a lunii care urmeaza expirarii unei perioade de 3 luni dupa data depunerii instrumentului de aderare la secretarul general al Consiliului Europei.
    Art. 29
    Rezerve
    1. Nici o rezerva nu poate fi formulata fata de orice dispozitie continuta in cap. I, II si VI. Orice stat poate, in momentul semnarii ori in momentul depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sa formuleze una sau mai multe rezerve fata de alte dispozitii ale conventiei, cu conditia ca ele sa fie compatibile cu obiectul si scopul prezentei conventii.
    2. Orice stat care formuleaza una sau mai multe rezerve trebuie sa notifice secretarului general al Consiliului Europei continutul pertinent al dreptului sau intern sau orice informatie pertinenta.
    3. Un stat care a formulat una sau mai multe rezerve in baza paragrafului 1 va examina retragerea lor, in intregime sau in parte, de indata ce imprejurarile permit acest lucru. Aceasta retragere se efectueaza adresand o notificare secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va avea efect la data primirii notificarii de catre secretarul general.
    4. Un stat care extinde aplicarea prezentei conventii la un teritoriu desemnat printr-o declaratie prevazuta in aplicarea paragrafului 2 al art. 30 poate, pentru teritoriul respectiv, sa formuleze una sau mai multe rezerve, potrivit dispozitiilor paragrafelor precedente.
    5. Un stat parte care a formulat rezerve fata de oricare dintre dispozitiile cap. VII nu poate pretinde aplicarea acestei dispozitii de catre un alt stat parte decat in masura in care statul insusi a acceptat-o.
    Art. 30
    Aplicare teritoriala
    1. Orice stat poate, in momentul semnarii sau in momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sa desemneze teritoriul sau teritoriile cu privire la care se aplica prezenta conventie.
    2. Orice stat poate, in orice alt moment ulterior, printr-o declaratie adresata secretarului general al Consiliului Europei, sa extinda aplicarea acestei conventii cu privire la oricare alt teritoriu indicat in declaratie si cu privire la care asigura relatiile internationale sau pentru care este abilitat sa dispuna. Prezenta conventie va intra in vigoare in privinta acestui teritoriu in prima zi a lunii care urmeaza expirarii unei perioade de 3 luni dupa data primirii declaratiei de catre secretarul general.
    3. Orice declaratie facuta in virtutea paragrafelor precedente va putea fi retrasa, in ceea ce priveste orice teritoriu indicat in aceasta declaratie, prin notificare adresata secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va avea efect in prima zi a lunii care urmeaza expirarii unei perioade de 3 luni dupa data primirii notificarii de catre secretarul general.
    Art. 31
    Denuntarea
    1. Orice stat parte poate, in orice moment, sa denunte prezenta conventie in totalitate sau numai cap. VII, adresand o comunicare secretarului general al Consiliului Europei.
    2. Denuntarea va avea efect in prima zi a lunii care urmeaza expirarii unei perioade de 3 luni dupa data primirii comunicarii de catre secretarul general.
    Art. 32
    Notificari facute de secretarul general
    Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului Europei, oricarui semnatar, oricarei parti si oricarui alt stat care a aderat la prezenta conventie:
    a) orice semnare;
    b) depunerea oricarui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare;
    c) orice data de intrare in vigoare a prezentei conventii, conform art. 27 si 28;
    d) orice rezerva si orice retragere de rezerva formulate conform dispozitiilor art. 29;
    e) orice notificare sau declaratie formulata conform dispozitiilor art. 23, 24, 25, 27, 28, 29, 30 si 31;
    f) orice alt act, notificare sau comunicare avand legatura cu prezenta conventie.
    Drept care, subsemnatii, legal imputerniciti in acest scop, au semnat prezenta conventie.
    Intocmita la Strasbourg la 6 noiembrie 1997, in limbile franceza si engleza, ambele texte avand aceeasi valabilitate, intr un singur exemplar care va fi depus in arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va comunica o copie de pe aceasta, certificata pentru conformitate, fiecarui stat membru al Consiliului Europei, statelor nemembre care au participat la elaborarea prezentei conventii si oricarui stat invitat sa adere la aceasta conventie.