Legea Nr.305 din 11.05.2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 75 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, excepţie ridicată de Societatea Construcţii Unu - S.A. din Iaşi în Dosarul nr. 5.832/99/2013/a2 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 847D/2019.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, întrucât normele criticate nu sunt contrare prevederilor constituţionale invocate în susţinerea acesteia. De altfel, şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie este în sensul că este competenţa exclusivă a legiuitorului să stabilească procedura de judecată, atât în general, cât şi în mod concret cu privire la desfăşurarea procedurilor insolvenţei, inclusiv sub aspectul exercitării căilor de atac, având în vedere specificul acestor proceduri, fapt ce nu înseamnă că nu se asigură o garanţie efectivă drepturilor tuturor celor implicaţi în procedura respectivă, nefiind instituită o discriminare între persoanele care promovează cereri în justiţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 21 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 5.832/99/2013/a2, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 75 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, excepţie ridicată de Societatea Construcţii Unu - S.A. din Iaşi într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2014.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt neconstituţionale, în măsura în care se interpretează în sensul că numai căile de atac promovate de către debitor nu vor fi supuse suspendării şi, ulterior, încetării acţiunii judiciare prevăzute de dispoziţiile art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, interpretare care contravine principiului egalităţii în faţa legii. Astfel, creditorul care în cadrul acţiunii judiciare aflate pe rolul instanţei de drept comun a primit o soluţie nefavorabilă este lipsit de căile de atac prevăzute de lege ca urmare a aplicării normelor criticate şi, în consecinţă, îi este îngrădit accesul liber la justiţie. Această situaţie discriminatorie este creată şi între creditorii aflaţi în cadrul procedurii insolvenţei care nu au formulat acţiune anterior deschiderii procedurii şi care vor beneficia de analiza creanţei în condiţiile art. 105 din Legea nr. 85/2014, profitând de toate căile de atac recunoscute în procedura insolvenţei, faţă de creditorii care au iniţiat acţiuni judiciare anterior deschiderii procedurii insolvenţei. Aceste aspecte conduc şi la încălcarea dreptului de proprietate privată şi a libertăţii economice, prin lipsa căii de atac a recursului în cazul creditorului care urmăreşte să îşi realizeze creanţa împotriva debitorului ce se află în procedura generală a insolvenţei, cu consecinţa aplicării autorităţii de lucru judecat, respectiv a caracterului executoriu al deciziei de respingere a creanţei în discuţie. În contextul criticilor de neconstituţionalitate este menţionată jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia accesului liber la justiţie, a căilor de atac şi a libertăţii economice.6. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.7. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 75 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, care au următorul cuprins: „(2) Nu sunt supuse suspendării de drept prevăzute la alin. (1):a)căile de atac promovate de debitor împotriva acţiunilor unui/unor creditor/creditori începute înaintea deschiderii procedurii şi nici acţiunile civile din procesele penale îndreptate împotriva debitorului;".11. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, ale art. 44 - Dreptul de proprietate privată, ale art. 45 - Libertatea economică, ale art. 129 - Folosirea căilor de atac şi ale art. 135 - Economia. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că scopul Legii nr. 85/2014 este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, cu acordarea, atunci când este posibil, a şansei de redresare a activităţii acestuia, bazată pe anumite principii. Totodată, legea stabileşte diferite proceduri succesive care conduc, atât cât este posibil, pe de o parte, la acoperirea pasivului debitorului şi, pe de altă parte, la posibilitatea de recuperare a creanţelor, fiind prevăzute deopotrivă drepturile creditorilor şi ale debitorului, care se pot manifesta în cadrul aceleiaşi etape ale procedurii insolvenţei sau în etape diferite. Astfel, ca regulă generală, se prevede că de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor. De la regula antereferită, prin art. 75 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 sunt stabilite anumite excepţii în sensul că, printre altele, nu sunt supuse suspendării de drept căile de atac promovate de debitor împotriva acţiunilor unui/unor creditor/creditori începute înaintea deschiderii procedurii şi nici acţiunile civile din procesele penale îndreptate împotriva debitorului. 13. Faţă de această împrejurare, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate consideră că textul cuprins în art. 75 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2014 este neconstituţional, în măsura în care se interpretează în sensul ipotezei normative prescrise de legiuitor şi nu are aplicabilitate şi în cazul diferitelor situaţii ipotetice învederate de aceasta. 14. În acest context, Curtea observă că, în realitate, prin critica formulată, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate urmăreşte ca normele supuse controlului de constituţionalitate să primească o interpretare pe care să o realizeze instanţa de contencios constituţional, în funcţie de ipotezele avute în vedere de către aceasta, interpretare care, practic, să conducă la o modificare şi la o completare a normelor legale în discuţie, în sensul de a institui şi alte excepţii de la prevederile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 şi să le includă în art. 75 alin. (2) din aceeaşi lege, articol care circumscrie situaţiile în care acţiunile judiciare nu sunt supuse suspendării de drept. 15. Or, Curtea constată că asemenea critici nu intră în competenţa de soluţionare a instanţei de contencios constituţional, deoarece, pe de o parte, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". Pe de altă parte, dispoziţiile art. 61 alin. (1) din Constituţie prevăd expressis verbis principiul potrivit căruia „Parlamentul este (...) unica autoritate legiuitoare a ţării", ceea ce indică, în mod neechivoc, faptul că actul de legiferare este de competenţa exclusivă a Parlamentului. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum este formulată, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. 16. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 75 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, excepţie ridicată de Societatea Construcţii Unu - S.A. din Iaşi în Dosarul nr. 5.832/99/2013/a2 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 11 mai 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu