Legea Nr.223 din 02.06.2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Pannon Beton - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 14.518/3/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.734D/2017.2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Termenul de judecată a fost iniţial fixat pentru data de 7 aprilie 2020, termen pe care Curtea l-a preschimbat, în mod succesiv, pentru datele de 7 mai 2020 şi 2 iunie 2020.4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă, raportat la Decizia nr. 369 din 30 mai 2017.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Decizia nr. 419 din 25 februarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 14.518/3/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Pannon Beton - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de recurs formulate împotriva unei hotărâri date de instanţa de apel în condiţiile în care cererea sa vizează o pretenţie evaluabilă în bani.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate prevăd că accesul la calea de atac a recursului este recunoscut doar cauzelor introduse după data de 1 ianuarie 2016, în timp ce cauzele civile introduse începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 şi până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse căii de atac a recursului, potrivit criteriului valorii obiectului cererii de chemare în judecată, decât dacă această valoare se situează peste pragul de 1.000.000 lei. Această dispoziţie legală creează un regim juridic diferit prin raportare la data introducerii cauzelor al căror obiect este identic, creând un tratament juridic discriminatoriu prin suprimarea accesului la o cale de atac prevăzută de Codul de procedură civilă. 7. Aşadar, dispoziţia legală criticată creează un regim juridic discriminatoriu în ceea ce priveşte aceeaşi categorie de subiecţi de drept, respectiv titularii unor cereri de chemare în judecată a căror valoare este situată peste nivelul sumei de 500.000 lei, pe de o parte, iar, pe de altă parte, prin crearea unei situaţii net dezavantajoase în care este limitat accesul la calea de atac a recursului prin majorarea pragului valoric raportat la obiectul cererii de chemare în judecată pentru o perioadă limitată de timp. 8. Art. 21 din Constituţie este încălcat din perspectiva limitării temporare a accesului la calea de atac a recursului pentru o categorie distinctă de subiecţi de drept, respectiv titularii cererilor de chemare în judecată introduse în perioada cuprinsă între data adoptării legii şi data de 31 decembrie 2015, deşi aceştia îndeplinesc din punct de vedere valoric criteriile stabilite prin Codul de procedură civilă.9. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată, invocându-se Decizia Curţii Constituţionale nr. 73 din 4 iunie 1996, că dreptul la un proces echitabil nu implică în mod necesar existenţa mai multor grade de jurisdicţie, a unor căi de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti şi nici exercitarea acestor căi de atac de către toate părţile din proces. 10. Se susţine că la elaborarea actualului Cod de procedură civilă s-au avut în vedere concepţiile moderne privind desfăşurarea procesului civil, rolul şi atribuţiile participanţilor la proces, în centrul atenţiei situându-se preocuparea pentru recunoaşterea şi clarificarea, într-un termen optim şi previzibil, a drepturilor şi a intereselor legitime deduse judecăţii. Se subliniază că, anterior exercitării căii de atac extraordinare a recursului, părţile au parcurs etapa judecăţii în primă instanţă în faţa Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi etapa judecăţii apelului în faţa Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă, astfel încât instituirea unei anumite limitări la nivelul căii de atac a recursului în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu poate fi considerată ca aducând atingere dreptului părţii de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, dreptului la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi nici nu restrânge exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi. 11. Prin instituirea unei astfel de proceduri nu se aduce atingere principiului egalităţii armelor în procesul civil, deoarece niciuna dintre părţi nu este plasată într-o situaţie dezavantajoasă în raport cu adversarul său. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, discriminarea trebuie să se bazeze pe ideea de excludere a unui drept sau beneficiu între persoane aflate în situaţii egale, stabilite obiectiv. În cauză, dispoziţiile criticate stabilesc un tratament egal între persoanele aflate în aceeaşi situaţie, determinată obiectiv, după un criteriu obiectiv şi general, acela al obiectului acţiunii sau al cererii.12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, îl reprezintă dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013. În realitate, având în vedere motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea va reţine ca obiect al acesteia dispoziţiile art. XVIII alin. (1) şi sintagma „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013. În ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că la data invocării prezentei excepţii de neconstituţionalitate, respectiv 2 septembrie 2015, în vigoare erau dispoziţiile art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, care au următorul cuprins: „(1) Dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016.
(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."16. În legătură cu obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că termenele prevăzute de dispoziţiile legale au fost prorogate în mod succesiv, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2015 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 964 din 24 decembrie 2015, şi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene, precum şi pentru instituirea unor măsuri necesare pregătirii punerii în aplicare a unor dispoziţii din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.009 din 15 decembrie 2016, astfel încât dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă se vor aplica proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019. 17. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi şi ale art. 21 - Accesul liber la justiţie. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, a constatat că sintagma „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională, fiind contrară art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) şi art. 126 alin. (3) din Constituţie. 19. În consecinţă, având în vedere, pe de o parte, că în cauza de faţă data sesizării Curţii Constituţionale este anterioară pronunţării deciziei amintite, precum şi, pe de altă parte, prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate privind sintagma „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă. În aceste condiţii, potrivit jurisprudenţei Curţii, reprezentată, de exemplu, prin Decizia nr. 22 din 21 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 9 martie 2015, paragraful 18, Decizia nr. 365 din 2 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 22 august 2016, paragraful 40, sau Decizia nr. 645 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 18 ianuarie 2018, paragraful 22, în temeiul Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, decizia de inadmisibilitate poate constitui motiv de revizuire, conform art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă. 20. Cu privire la critica de neconstituţionalitate raportată la art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, se constată că, în urma admiterii excepţiei de neconstituţionalitate a sintagmei „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv", din cuprinsul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, aceasta a rămas fără obiect, din moment ce autorul excepţiei, a cărui cerere evaluabilă în bani are un cuantum de 960.095,84 lei, era nemulţumit de faptul că, în temeiul textului criticat, i se aplica, în privinţa admisibilităţii recursului, Legea nr. 2/2013 - care prevedea un prag de 1.000.000 lei -, şi nu Codul de procedură civilă - care prevedea un prag de 500.000 lei. În urma Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, pragul a fost eliminat, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate formulată a devenit inadmisibilă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 387 din 4 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 31 octombrie 2019, paragraful 27). 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII alin. (1) şi a sintagmei „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv" cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Pannon Beton - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 14.518/3/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 2 iunie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Andreea Costin