LEGE   Nr. 204 din 15 noiembrie 2000

pentru ratificarea Conventiei privind interzicerea utilizarii, stocarii, producerii si transferului de mine antipersonal si distrugerea acestora, adoptata la Oslo, Norvegia, la 18 septembrie 1997

ACT EMIS DE: PARLAMENT

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 590 din 22 noiembrie 2000

    Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.

    ARTICOL UNIC
    Se ratifica Conventia privind interzicerea utilizarii, stocarii, producerii si transferului de mine antipersonal si distrugerea acestora, adoptata la Oslo, Norvegia, la 18 septembrie 1997.

    Aceasta lege a fost adoptata de Senat in sedinta din 5 septembrie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.

                        p. PRESEDINTELE SENATUI,
                            ULM NICOLAE SPINEANU

    Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor in sedinta din 24 octombrie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.

                   p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,
                            ANDREI IOAN CHILIMAN

                                 CONVENTIE
privind interzicerea utilizarii, stocarii, producerii si transferului de mine antipersonal si distrugerea acestora*)

    *) Traducere.

                                  PREAMBUL

    Statele parti,
    hotarate sa puna capat suferintelor si pierderilor de vieti omenesti provocate de minele antipersonal care ucid sau mutileaza sute de persoane in fiecare saptamana, cel mai adesea civili fara aparare si, in special, copii, impiedica dezvoltarea economica si reconstructia, ingreuneaza repatrierea refugiatilor si a persoanelor silite sa isi paraseasca domiciliul si au si alte consecinte grave ani de zile dupa amplasare,
    considerand ca este necesar sa faca tot ceea ce depinde de ele pentru a contribui intr-o maniera eficienta si coordonata spre a face fata sarcinii eliminarii minelor antipersonal amplasate in lume si pentru a asigura distrugerea acestora,
    dorind sa faca tot ceea ce depinde de ele in scopul furnizarii de asistenta pentru ingrijirea, reabilitarea, inclusiv reintegrarea economica si sociala a victimelor minelor,
    recunoscand ca interzicerea totala a minelor antipersonal ar constitui, de asemenea, o masura importanta de crestere a increderii,
    salutand adoptarea Protocolului de interzicere sau restrictionare a folosirii minelor, armelor-capcana si a altor dispozitive, astfel cum a fost amendat la data de 3 mai 1996, anexat la Conventia privind interzicerea sau restrictionarea folosirii unor arme conventionale care ar putea fi considerate ca producand efecte traumatice excesive sau nediscriminatorii, si indemnand la ratificarea rapida a acestui protocol de catre toate statele care nu au facut inca acest lucru,
    salutand, de asemenea, Rezolutia Adunarii Generale a Natiunilor Unite din 10 decembrie 1996, care indeamna toate statele sa promoveze riguros incheierea unui acord international efectiv si juridic obligatoriu privind interzicerea folosirii, stocarii, productiei si transferului minelor antipersonal,
    salutand, de asemenea, masurile adoptate in ultimii ani atat la nivel unilateral, cat si multilateral, avand ca scop interzicerea, restrictionarea sau suspendarea folosirii, stocarii, productiei si transferului de mine antipersonal,
    accentuand rolul constiintei publice in promovarea principiilor umanitare, astfel cum acestea sunt evidentiate in chemarea la interzicerea totala a minelor antipersonal, si recunoscand eforturile depuse in acest scop de Crucea Rosie Internationala, de Miscarea Semilunii Rosii, de Campania Internationala pentru Interzicerea Minelor Terestre si de alte numeroase organizatii neguvernamentale din intreaga lume,
    evocand Declaratia de la Ottawa din 5 octombrie 1996 si Declaratia de la Bruxelles din 27 iunie 1997, prin care comunitatea internationala era indemnata sa negocieze un acord international si juridic obligatoriu de interzicere a folosirii, stocarii, productiei si transferului minelor antipersonal,
    subliniind dorinta de a atrage toate statele sa adere la prezenta conventie si hotarate sa actioneze energic pentru promovarea universalitatii sale in toate forurile relevante, incluzand, inter alia, Natiunile Unite, Conferinta de Dezarmare, organizatii si grupari regionale si conferinte de evaluare a aplicarii Conventiei privind interzicerea sau restrictionarea folosirii unor arme conventionale care ar putea fi considerate ca producand efecte traumatice excesive sau nediscriminatorii,
    bazandu-se pe principiile dreptului international umanitar, conform carora dreptul partilor aflate intr-un conflict armat de a-si alege metodele si mijloacele de ducere a razboiului nu este nelimitat, pe principiul care interzice folosirea in conflictele armate a armelor, proiectilelor, materialelor si metodelor de lupta de natura sa cauzeze prejudicii sau suferinte inutile, precum si pe principiul conform caruia trebuie facuta distinctie intre persoane civile si combatanti,
    au convenit urmatoarele:

    Art. 1
    Obligatii generale
    1. Fiecare stat parte se angajeaza ca niciodata si in nici o imprejurare:
    a) sa nu foloseasca mine antipersonal;
    b) sa nu dezvolte, sa nu produca, sa nu achizitioneze in alt mod, sa nu stocheze, sa nu conserve sau sa nu transfere catre oricine, direct sau indirect, mine antipersonal;
    c) sa nu ajute, sa nu incurajeze sau sa nu determine in nici un fel pe oricine s-ar angaja in orice activitate interzisa unui stat parte prin prezenta conventie.
    2. Fiecare stat parte se angajeaza sa distruga sau sa asigure distrugerea tuturor minelor antipersonal, in concordanta cu prevederile acestei conventii.
    Art. 2
    Definitii
    1. Prin mina antipersonal se intelege o mina conceputa sa explodeze in prezenta, la apropierea sau la contactul cu o persoana si destinata sa scoata din lupta, sa raneasca sau sa omoare una sau mai multe persoane. Minele concepute pentru a exploda in prezenta, la apropierea sau la contactul cu un vehicul si nu cu o persoana, care sunt echipate cu dispozitive antideminare, nu sunt considerate mine antipersonal ca rezultat al unei astfel de echipari.
    2. Prin mina se intelege tipul de munitie destinata sa fie amplasata sub, pe sau in apropierea pamantului ori a altei suprafete si sa explodeze prin prezenta, la apropierea sau la contactul cu o persoana sau cu un vehicul.
    3. Prin dispozitiv antideminare se intelege un dispozitiv destinat sa protejeze o mina si care face parte din aceasta, este legat de aceasta, atasat la aceasta sau plasat sub mina si care se declanseaza la o actiune intentionata de a modifica pozitia minei.
    4. Transferul presupune, in plus fata de miscarea fizica a minelor antipersonal din afara in interiorul teritoriului national sau din teritoriul national in afara, transferul dreptului de proprietate si de control asupra minelor, dar nu si cesiunea teritoriului pe care au fost amplasate mine antipersonal.
    5. Prin zona minata se intelege o zona periculoasa datorita prezentei sau presupusei prezente a minelor.
    Art. 3
    Exceptii
    1. Fara a aduce atingere obligatiilor generale care decurg din prevederile art. 1, se permite pastrarea sau transferul unui numar de mine antipersonal pentru punerea la punct a tehnicilor de detectare a minelor, de deminare sau de distrugere a minelor si pentru instruirea in acest scop. Cantitatea de astfel de mine nu va depasi numarul minim absolut necesar pentru scopurile enumerate mai sus.
    2. Transferul minelor antipersonal in scopul distrugerii acestora este permis.
    Art. 4
    Distrugerea stocurilor de mine antipersonal
    Cu exceptia cazurilor stipulate la art. 3, fiecare stat parte se angajeaza sa distruga sau sa asigure distrugerea tuturor stocurilor de mine antipersonal pe care le detine in proprietate sau le poseda ori care se afla sub jurisdictia sau controlul propriu cat mai repede posibil, dar nu mai tarziu de 4 ani dupa data intrarii in vigoare a acestei conventii pentru acel stat parte.
    Art. 5
    Distrugerea minelor antipersonal din zonele minate
    1. Fiecare stat parte se angajeaza sa distruga sau sa asigure distrugerea tuturor minelor antipersonal din zonele minate aflate sub propria jurisdictie sau control cat mai repede posibil, dar nu mai tarziu de 10 ani dupa data intrarii in vigoare a acestei conventii pentru acel stat parte.
    2. Fiecare stat parte va depune toate eforturile pentru a identifica toate zonele aflate sub propria jurisdictie sau control in care prezenta minelor antipersonal este cunoscuta sau presupusa si pentru a se asigura cat mai repede posibil ca toate zonele minate de sub propria jurisdictie sau control sunt marcate, supravegheate si protejate prin imprejmuire ori prin alte mijloace care sa impiedice in mod eficace accesul civililor, pana cand toate minele antipersonal existente in zona respectiva au fost distruse. Marcarea va respecta standardele stabilite prin Protocolul privind interzicerea sau restrictionarea folosirii minelor, armelor-capcana si a altor dispozitive, astfel cum a fost modificat la data de 3 mai 1996, anexat la Conventia privind interzicerea sau restrictionarea folosirii unor arme conventionale care ar putea fi considerate ca producand efecte traumatice excesive sau nediscriminatorii.
    3. Daca un stat parte considera ca nu este in masura sa distruga sau sa asigure distrugerea, in perioada specificata, a tuturor minelor antipersonal la care se face referire in paragraful 1, acesta poate transmite adunarii statelor parti sau Conferintei de evaluare a aplicarii o cerere pentru prelungirea termenului de distrugere completa a acestor mine antipersonal pentru o perioada de pana la 10 ani.
    4. Fiecare cerere va contine:
    a) durata propusa pentru prelungirea termenului;
    b) expunerea detaliata a motivelor care au stat la baza cererii de prelungire, incluzand:
    (i) pregatirile si stadiul activitatii desfasurate in cadrul programelor nationale de deminare;
    (ii) mijloacele financiare si tehnice de care dispune statul parte in scopul distrugerii tuturor minelor antipersonal; si
    (iii) circumstantele care impiedica statul parte sa distruga toate minele antipersonal din zonele minate;
    c) implicatiile prelungirii din punct de vedere umanitar, social, economic si al mediului inconjurator; si
    d) orice alte informatii relevante in legatura cu cererea de prelungire propusa.
    5. Adunarea statelor parti sau Conferinta de evaluare a aplicarii, tinand seama de factorii enuntati la paragraful 4, va evalua cererea si va hotari, cu majoritatea voturilor statelor parti prezente si care voteaza, daca va aproba cererea pentru prelungirea perioadei.
    6. O asemenea prelungire poate fi reinnoita dupa transmiterea unei noi cereri in conformitate cu paragrafele 3, 4 si 5 ale acestui articol. In cererea de prelungire suplimentara a duratei statul parte va transmite informatii suplimentare relevante legate de ceea ce s-a intreprins in prima perioada de prelungire conform prezentului articol.
    Art. 6
    Cooperarea si asistenta internationala
    1. In indeplinirea obligatiilor care decurg din prezenta conventie fiecare stat parte are dreptul de a solicita si de a primi asistenta acolo unde este fezabil din partea altor state parti, in limita posibilului.
    2. Fiecare stat parte se angajeaza sa faciliteze si va avea dreptul sa participe la cel mai amplu schimb posibil de echipamente, materiale si informatii stiintifice si tehnologice legate de implementarea prezentei conventii. Statele parti nu vor impune restrictii nejustificate la furnizarea de echipamente de deminare, precum si a informatiilor tehnologice aferente pentru scopuri umanitare.
    3. Fiecare stat parte capabil sa o faca va furniza asistenta pentru ingrijirea, reabilitarea si reintegrarea sociala si economica a victimelor minelor si pentru programele de avertizare. Aceasta asistenta poate fi furnizata, inter alia, prin sistemul Natiunilor Unite, prin organizatii sau institutii internationale, regionale ori nationale, prin Comitetul International al Crucii Rosii, prin societatile nationale ale Crucii Rosii si Semilunii Rosii, precum si prin Federatia Internationala a acestora, prin organizatii neguvernamentale sau pe baze bilaterale.
    4. Fiecare stat parte capabil sa o faca va furniza asistenta pentru deminare si pentru activitati aferente. Aceasta asistenta poate fi furnizata, inter alia, prin sistemul Natiunilor Unite, prin institutiile sau organizatiile internationale ori regionale, prin institutiile sau organizatiile neguvernamentale ori pe baze bilaterale sau prin participarea la Fondul de contributii voluntare al Natiunilor Unite pentru asistenta in domeniul deminarii ori prin participarea la alte fonduri regionale implicate in actiuni de deminare.
    5. Fiecare stat parte capabil sa o faca va furniza asistenta pentru distrugerea stocurilor de mine antipersonal.
    6. Fiecare stat parte se angajeaza sa furnizeze informatii la baza de date privind deminarea, instituita in cadrul sistemului Natiunilor Unite, si indeosebi informatii privind diferite mijloace si tehnologii de deminare, precum si liste cuprinzand experti, agentii de specialitate sau puncte nationale de contact in domeniul deminarii.
    7. Statele parti pot solicita Natiunilor Unite, organizatiilor regionale, altor state parti ori altor foruri interguvernamentale sau neguvernamentale competente sa asiste autoritatile lor in elaborarea unui program national de deminare, care sa vizeze, inter alia:
    a) dimensiunea si importanta problematicii minelor antipersonal;
    b) resursele financiare, tehnologice si umane cerute de aplicarea programului;
    c) numarul de ani apreciati ca fiind necesari pentru distrugerea tuturor minelor antipersonal din zonele minate aflate sub jurisdictia sau controlul respectivului stat parte;
    d) activitati de avertizare in domeniul minelor, avand ca scop reducerea numarului de cazuri de ranire sau de deces provocate de minele antipersonal;
    e) asistenta pentru victimele minelor;
    f) relatia dintre guvernul respectivului stat parte si entitatile relevante guvernamentale, interguvernamentale sau neguvernamentale relevante care vor contribui la implementarea acestui program.
    8. Fiecare stat parte furnizor si beneficiar de asistenta in conformitate cu prevederile acestui articol va coopera in vederea asigurarii aplicarii totale si prompte a programelor de asistenta convenite.
    Art. 7
    Masuri de transparenta
    1. Fiecare stat parte va raporta secretarului general al Natiunilor Unite, cat mai curand posibil si, in orice eventualitate, nu mai tarziu de 180 de zile de la intrarea in vigoare a acestei conventii pentru respectivul stat parte, informatii cu privire la:
    a) masurile nationale de implementare mentionate in art. 9;
    b) totalul stocurilor de mine antipersonal pe care le are in proprietate sau in posesie ori care se afla sub jurisdictia sau controlul propriu, inclusiv detalii despre tipul, cantitatea si, in masura posibilului, numarul lotului fiecarui tip de mine antipersonal stocate;
    c) in masura posibilului, localizarea tuturor zonelor aflate sub propria jurisdictie sau control in care sunt amplasate sau unde se presupune ca ar fi amplasate mine antipersonal, inclusiv cat mai multe detalii cu privire la tipul si cantitatea de mine antipersonal din zonele minate, precum si cu privire la perioada amplasarii;
    d) tipurile, cantitatile si, in masura posibilului, numerele loturilor de mine antipersonal detinute sau transferate in scopul dezvoltarii sau antrenamentului in tehnicile de detectare a minelor, de deminare sau de distrugere a minelor ori transferate in scopul distrugerii, precum si institutiile autorizate de un stat parte de a detine sau de a transfera mine antipersonal, in conformitate cu prevederile art. 3;
    e) stadiul programelor de conversie sau de desfiintare a instalatiilor de producere a minelor antipersonal;
    f) stadiul programelor de distrugere a minelor antipersonal, in conformitate cu prevederile art. 4 si 5, inclusiv detalii despre metodele care vor fi folosite in distrugere, amplasarea locurilor de distrugere, precum si standardele de siguranta si ecologice aplicabile care vor trebui sa fie respectate;
    g) tipurile si cantitatile de mine antipersonal distruse dupa intrarea in vigoare, pentru respectivul stat parte, a acestei conventii, inclusiv detalii privind cantitatile distruse din fiecare tip de mina antipersonal, in conformitate cu prevederile art. 4 si 5, si, in masura posibilului, impreuna cu numerele loturilor fiecarui tip de mina antipersonal in cazul distrugerii, in conformitate cu prevederile art. 4;
    h) caracteristicile tehnice ale fiecarui tip de mina antipersonal produsa, in masura in care acestea sunt cunoscute, precum si ale celor detinute sau aflate in posesia statului parte, in prezent furnizand, in masura posibilului, acele categorii de informatii care ar putea facilita identificarea minelor antipersonal si desfasurarea activitatilor de deminare; aceste informatii vor include cel putin dimensiunile, focosul, continutul exploziv, continutul metalic, precum si fotografii color si alte informatii care ar putea facilita deminarea; si
    i) masurile luate pentru a preveni imediat si eficient populatia in legatura cu toate zonele aflate sub incidenta prevederilor paragrafului 2 al art. 5.
    2. Informatiile furnizate in conformitate cu acest articol vor fi actualizate anual de catre statele parti, acoperind ultimul an calendaristic, si vor fi transmise secretarului general al Natiunilor Unite nu mai tarziu de data de 30 aprilie a fiecarui an.
    3. Secretarul general al Natiunilor Unite va transmite statelor parti toate aceste rapoarte.
    Art. 8
    Facilitarea si clarificarea aplicarii conventiei
    1. Statele parti sunt de acord sa se consulte si sa coopereze in legatura cu aplicarea prevederilor acestei conventii si sa conlucreze in spiritul cooperarii pentru a facilita respectarea de catre toate statele parti a obligatiilor ce le revin in conformitate cu prevederile acestei conventii.
    2. Daca unul sau mai multe state parti doresc sa clarifice si cauta sa solutioneze aspecte referitoare la respectarea prevederilor acestei conventii de catre un alt stat parte, acestea pot sa transmita respectivului stat parte, prin intermediul secretarului general al Natiunilor Unite, o cerere de clarificare a acelei probleme. O asemenea cerere va fi insotita de toate informatiile pertinente necesare. Fiecare stat parte se va abtine de la formularea de cereri de clarificare nefondate, avand grija sa evite abuzurile. Un stat parte care primeste o cerere de clarificare va furniza statului solicitant, prin intermediul secretarului general al Natiunilor Unite, in termen de 28 de zile, toate informatiile care ar servi la clarificarea acestei probleme.
    3. Daca statul parte care a solicitat lamuriri nu primeste raspuns prin intermediul secretarului general al Natiunilor Unite in aceasta perioada sau considera nesatisfacator raspunsul la cererea de clarificare, prin intermediul secretarului general al Natiunilor Unite respectivul stat parte poate supune atentiei aceasta problema urmatoarei reuniuni a statelor parti. Secretarul general al Natiunilor Unite va transmite tuturor statelor parti aceasta solicitare, insotita de toate informatiile relevante cu privire la cererea de clarificare. Toate aceste informatii vor fi prezentate statului parte solicitat, care va avea dreptul sa raspunda.
    4. Orice stat parte vizat poate solicita secretarului general al Natiunilor Unite sa isi ofere bunele sale oficii in vederea clarificarii respectivei cereri, in functie de convenirea reuniunii statelor parti.
    5. Statul parte solicitant poate propune, prin intermediul secretarului general al Natiunilor Unite, convocarea unei reuniuni speciale a statelor parti in vederea analizarii acestei probleme. Secretarul general al Natiunilor Unite va comunica imediat aceasta propunere si toate informatiile furnizate de statele parti interesate, solicitand acordul tuturor statelor parti pentru convocarea unei astfel de reuniuni speciale a statelor parti, in scopul analizarii acestei probleme. In eventualitatea in care in decurs de 14 zile de la aceasta comunicare cel putin o treime din numarul statelor parti sunt de acord cu o astfel de reuniune speciala, secretarul general al Natiunilor Unite va convoca aceasta reuniune speciala a statelor parti in urmatoarele 14 zile. Cvorumul acestei reuniuni va fi constituit din majoritatea statelor parti.
    6. Reuniunea statelor parti sau reuniunea speciala a statelor parti, dupa cum va fi cazul, va stabili oportunitatea continuarii dezbaterilor cu privire la problema in cauza, luand in considerare toate informatiile furnizate de statele parti interesate. Reuniunea statelor parti sau reuniunea speciala a statelor parti va depune toate eforturile pentru a adopta o decizie prin consens. Daca in ciuda acestor eforturi nu se poate ajunge la o intelegere, decizia se va lua cu majoritatea voturilor statelor parti prezente si care voteaza.
    7. Toate statele parti vor coopera pe deplin cu reuniunea statelor parti sau cu reuniunea speciala a statelor parti, in scopul analizarii problemelor in discutie, inclusiv prin intermediul oricaror misiuni de stabilire a faptelor, care sunt autorizate in conformitate cu prevederile paragrafului 8.
    8. Daca sunt necesare clarificari suplimentare, reuniunea statelor parti sau reuniunea speciala a statelor parti va autoriza o misiune de stabilire a faptelor si va decide cu privire la mandatul acesteia cu majoritatea voturilor statelor parti prezente si care voteaza. Statul parte solicitat poate invita in orice moment o misiune de stabilire a faptelor pe teritoriul sau. O asemenea misiune va avea loc fara autorizarea reuniunii statelor parti sau a reuniunii speciale a statelor parti. Misiunea, formata din cel mult 9 experti, desemnata si aprobata in conformitate cu prevederile paragrafelor 9 si 10, poate culege informatii suplimentare de la fata locului sau din alte locuri aflate sub jurisdictia ori controlul statului parte solicitat, care au legatura directa cu problema aflata in discutie.
    9. Secretarul general al Natiunilor Unite va pregati si va actualiza o lista cuprinzand numele, nationalitatile si alte date relevante cu privire la expertii calificati propusi de statele parti si o va transmite tuturor statelor parti. Orice expert inclus in aceasta lista va fi considerat desemnat pentru a face parte din toate misiunile de stabilire a faptelor, cu exceptia situatiei in care un stat parte isi declara in scris dezacordul. In aceasta situatie expertul nu va participa la misiuni de stabilire a faptelor pe teritoriul sau in orice alt loc aflat sub jurisdictia ori controlul statului parte care a avut obiectii, daca aceasta neacceptare a fost declarata inainte de desemnarea expertului pentru astfel de misiuni.
    10. Dupa primirea unei cereri din partea reuniunii statelor parti sau a reuniunii speciale a statelor parti secretarul general al Natiunilor Unite, dupa consultarea cu statul parte solicitat, va desemna membrii misiunii, inclusiv seful acesteia. Nu vor fi inclusi in echipa de stabilire a faptelor experti ai statelor parti care au solicitat inspectia sau care sunt direct afectate de aceasta misiune. Membrii misiunilor de stabilire a faptelor se vor bucura de privilegiile si de imunitatile conferite de prevederile art. IV din Conventia privind privilegiile si imunitatile Natiunilor Unite, adoptata la 13 februarie 1946.
    11. Membrii misiunii de stabilire a faptelor vor sosi pe teritoriul statului parte solicitat cat mai curand posibil, dupa transmiterea unui aviz cu cel putin 72 de ore inaintea sosirii acestora. Statul parte inspectat va lua toate masurile administrative necesare pentru primirea, transportul si cazarea misiunii si va raspunde de asigurarea securitatii misiunii pe cat este posibil, atata timp cat aceasta se afla pe teritoriul aflat sub propriul sau control.
    12. Fara a aduce atingere suveranitatii statului parte solicitat, misiunea de stabilire a faptelor poate introduce pe teritoriul acestuia echipamentul necesar, care va fi folosit exclusiv pentru a obtine informatii legate de subiectul in discutie. Inainte de sosire misiunea de stabilire a faptelor va informa statul parte inspectat in legatura cu echipamentul pe care intentioneaza sa il utilizeze pe parcursul misiunii.
    13. Statul parte solicitat va face toate eforturile pentru a asigura ca misiunea de stabilire a faptelor are ocazia sa discute cu toate persoanele relevante care ar putea furniza informatii referitoare la subiectul in discutie.
    14. Statul parte solicitat va asigura accesul misiunii de stabilire a faptelor in toate zonele si la toate instalatiile aflate sub controlul sau, in locurile din care se presupune ca ar putea fi obtinute informatii relevante. Accesul va fi conditionat de orice aranjamente pe care statul parte solicitat le considera necesare pentru:
    a) protectia echipamentului, a informatiilor si a zonelor sensibile;
    b) protectia tuturor obligatiilor constitutionale pe care statul parte solicitat le-ar putea avea cu privire la drepturile de proprietate, cercetare si confiscari ori cu privire la alte drepturi constitutionale; sau
    c) asigurarea protectiei fizice si a securitatii membrilor misiunii de stabilire a faptelor.
    In eventualitatea in care statul parte solicitat incheie asemenea aranjamente, acesta va depune toate eforturile rezonabile pentru a demonstra, prin mijloace alternative, ca respecta aceasta conventie.
    15. Misiunea de stabilire a faptelor poate ramane maximum 14 zile pe teritoriul statului parte solicitat si maximum 7 zile intr-o anumita zona, daca nu a fost altfel convenit.
    16. Toate informatiile furnizate de o maniera confidentiala si care nu sunt legate de subiectul misiunii de stabilire a faptelor vor fi tratate drept informatii confidentiale.
    17. Prin intermediul secretarului general al Natiunilor Unite misiunea de stabilire a faptelor va raporta reuniunii statelor parti sau reuniunii speciale a statelor parti concluziile sale.
    18. Reuniunea statelor parti sau reuniunea speciala a statelor parti va lua in discutie toate informatiile relevante, inclusiv raportul prezentat de misiunea de stabilire a faptelor, si poate cere statului parte solicitat sa ia masuri pentru rezolvarea problemei in discutie intr-o perioada data. Statul parte solicitat va raporta in legatura cu toate masurile luate ca raspuns la aceasta cerere.
    19. Reuniunea statelor parti sau reuniunea speciala a statelor parti poate sugera statelor parti interesate cai si mijloace pentru clarificarea sau rezolvarea problemei in discutie, inclusiv initierea de proceduri conforme cu dreptul international. In situatia in care problema in discutie este determinata de circumstante in afara controlului statului parte solicitat, reuniunea statelor parti sau reuniunea speciala a statelor parti poate recomanda masuri adecvate, inclusiv folosirea masurilor de cooperare la care se refera art. 6.
    20. Reuniunea statelor parti sau reuniunea speciala a statelor parti va intreprinde toate eforturile pentru a adopta prin consens deciziile la care se refera prevederile paragrafelor 18 si 19, iar altfel, printr-o majoritate de doua treimi din numarul statelor parti care sunt prezente si voteaza.
    Art. 9
    Masurile nationale de aplicare
    Fiecare stat parte va lua toate masurile juridice, administrative si alte masuri adecvate, inclusiv aplicarea de sanctiuni penale, pe care le considera necesare pentru prevenirea si suprimarea oricarei activitati interzise unui stat parte in temeiul acestei conventii, desfasurata de persoane sau pe teritoriul aflat sub jurisdictia ori controlul acestuia.
    Art. 10
    Rezolvarea diferendelor
    1. Statele parti se vor consulta si vor coopera pentru rezolvarea oricarui diferend care ar putea aparea in legatura cu aplicarea sau cu interpretarea prezentei conventii. Fiecare stat parte poate aduce un astfel de diferend in fata reuniunii statelor parti.
    2. Reuniunea statelor parti poate contribui la rezolvarea diferendului prin orice mijloace pe care le considera potrivite, inclusiv oferirea de bune oficii, solicitand statelor parti aflate in diferend sa inceapa procedura de rezolvare a acestuia la alegerea lor, recomandand un termen limita pentru orice procedura asupra careia se va fi cazut de acord.
    3. Acest articol nu aduce atingere prevederilor conventiei care se refera la facilitarea si clarificarea aplicarii acesteia.
    Art. 11
    Reuniunile statelor parti
    1. Statele parti se vor intruni regulat pentru a discuta orice problema referitoare la aplicarea conventiei, inclusiv:
    a) functionarea si stadiul aplicarii prevederilor prezentei conventii;
    b) probleme decurgand din rapoartele prezentate conform prevederilor conventiei;
    c) asistenta si cooperarea internationala in conformitate cu art. 6;
    d) dezvoltarea tehnologiilor de deminare;
    e) prezentarile pe care le fac statele parti conform art. 8; si
    f) decizii referitoare la prezentarile facute de statele parti conform art. 5.
    2. Prima reuniune a statelor parti va fi convocata de secretarul general al Natiunilor Unite in decurs de un an de la data intrarii in vigoare a prezentei conventii. Urmatoarele reuniuni vor fi convocate anual de secretarul general al Natiunilor Unite, pana la prima Conferinta de evaluare a aplicarii conventiei.
    3. In conditiile specificate la art. 8 secretarul general al Natiunilor Unite va convoca o reuniune speciala a statelor parti.
    4. Statele care nu sunt parti la prezenta conventie, Natiunile Unite, alte organizatii sau institutii internationale cu atributii in domeniu, organizatii regionale, Comitetul International al Crucii Rosii si organizatii neguvernamentale relevante pot fi invitate sa participe la aceste reuniuni cu statut de observatori, in conformitate cu Regulile de procedura convenite.
    Art. 12
    Conferintele de evaluare a aplicarii
    1. O conferinta de evaluare a aplicarii va fi convocata de secretarul general al Natiunilor Unite la 5 ani dupa intrarea in vigoare a prezentei conventii. Urmatoarele conferinte de evaluare a aplicarii vor fi convocate de secretarul general al Natiunilor Unite la solicitarea unuia sau mai multor state parti, cu conditia ca intervalul dintre conferintele de evaluare a aplicarii sa nu fie in nici un caz mai mic de 5 ani. Toate statele parti la prezenta conventie vor fi invitate la fiecare conferinta de evaluare a aplicarii.
    2. Scopul Conferintei de evaluare a aplicarii va fi:
    a) examinarea functionarii si a stadiului ratificarii prezentei conventii;
    b) analizarea necesitatii convocarii de reuniuni ale statelor parti, la care se face referire in paragraful 2 al art. 11, precum si intervalul dintre aceste reuniuni;
    c) adoptarea de decizii privind prezentarile facute de statele parti in conformitate cu prevederile art. 5; si
    d) adoptarea, daca este necesar, in raportul final a concluziilor referitoare la implementarea prezentei conventii.
    3. Statele care nu sunt parti la prezenta conventie, Natiunile Unite, alte organizatii sau institutii internationale relevante, organizatii regionale, Comitetul International al Crucii Rosii si organizatii neguvernamentale relevante pot fi invitate sa participe la fiecare conferinta de evaluare a aplicarii ca observatori, in conformitate cu Regulile de procedura convenite.
    Art. 13
    Amendamente
    1. In orice moment dupa intrarea in vigoare a prezentei conventii orice stat parte poate propune amendamente la aceasta. Orice propunere pentru un amendament va fi comunicata depozitarului, care o va transmite tuturor statelor parti si le va consulta in legatura cu oportunitatea convocarii unei conferinte de amendare care sa analizeze propunerea. Daca majoritatea statelor parti notifica depozitarul, nu mai tarziu de 30 de zile dupa ce propunerea a circulat, ca sprijina dezbaterea propunerii de amendare, depozitarul va convoca o conferinta de amendare la care vor fi invitate toate statele parti.
    2. Statele care nu sunt parti la prezenta conventie, Natiunile Unite, alte organizatii internationale sau institutii relevante, organizatii regionale, Comitetul International al Crucii Rosii si organizatii neguvernamentale relevante pot fi invitate sa participe la fiecare conferinta de amendare, cu statut de observatori, in conformitate cu Regulile de procedura convenite.
    3. Conferinta de amendare va avea loc imediat dupa reuniunea statelor parti sau dupa Conferinta de evaluare a aplicarii, in afara de cazul in care majoritatea statelor parti solicita sa fie organizata mai devreme.
    4. Orice amendament la prezenta conventie va fi adoptat cu o majoritate de doua treimi din numarul statelor parti prezente si care voteaza la Conferinta de amendare. Depozitarul va comunica statelor parti orice amendament astfel adoptat.
    5. Un amendament la prezenta conventie va intra in vigoare, pentru toate statele parti la prezenta conventie care l-au acceptat, in momentul in care majoritatea statelor parti au depus instrumentele de acceptare la depozitar. Apoi va intra in vigoare pentru orice alt stat parte la data la care acesta depune instrumentul de acceptare.
    Art. 14
    Costuri
    1. Costurile reuniunilor statelor parti, ale reuniunilor speciale ale statelor parti, ale conferintelor de evaluare a aplicarii si ale conferintelor de amendare vor fi suportate de statele parti si de statele care nu sunt parti la prezenta conventie, participante la aceste reuniuni, in conformitate cu baremul de contributii al Natiunilor Unite, ajustat in mod corespunzator.
    2. Costurile care revin secretarului general al Natiunilor Unite in conformitate cu prevederile art. 7 si 8, precum si costurile oricarei misiuni de stabilire a faptelor vor fi suportate de statele parti in conformitate cu baremul de contributii al Natiunilor Unite, ajustat in mod corespunzator.
    Art. 15
    Semnarea
    Prezenta conventie, adoptata la Oslo, Norvegia, la data de 18 septembrie 1997, va fi deschisa spre semnare la Ottawa, Canada, pentru toate statele, incepand cu data de 3 decembrie 1997 pana la data de 4 decembrie 1997, si la sediul Natiunilor Unite din New York, incepand cu data de 5 decembrie 1997 si pana la intrarea sa in vigoare.
    Art. 16
    Ratificare, acceptare, aprobare sau aderare
    1. Prezenta conventie face subiectul ratificarii, al acceptarii sau al aprobarii semnatarilor.
    2. Prezenta conventie va fi deschisa pentru aderare oricarui stat care nu a semnat-o.
    3. Instrumentele de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare vor fi depuse la depozitar.
    Art. 17
    Intrarea in vigoare
    1. Prezenta conventie va intra in vigoare in prima zi a celei de-a sasea luni dupa luna in care a fost depozitat cel de-al 40-lea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.
    2. Pentru orice stat care depune instrumentul de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare dupa data la care a fost depozitat cel de-al 40-lea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, prezenta conventie va intra in vigoare in prima zi a celei de-a sasea luni de la data la care acel stat a depus instrumentul de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.
    Art. 18
    Aplicarea provizorie
    Orice stat poate, la data ratificarii, acceptarii, aprobarii sau a aderarii, sa declare ca va aplica provizoriu prevederile paragrafului 1 al art. 1 din prezenta conventie pana la intrarea sa in vigoare.
    Art. 19
    Rezerve
    Articolele prezentei conventii nu vor fi supuse rezervelor.
    Art. 20
    Durata si retragerea
    1. Prezenta conventie se va aplica pe o perioada nelimitata.
    2. In exercitarea suveranitatii sale nationale fiecare stat parte va avea dreptul sa se retraga din prezenta conventie. Respectivul stat parte va notifica o asemenea retragere tuturor statelor parti, depozitarului si Consiliului de Securitate al Natiunilor Unite. Un asemenea instrument de retragere va include o explicatie detaliata a motivelor acestei retrageri.
    3. O asemenea retragere va avea efect numai la 6 luni de la primirea instrumentului de retragere de catre depozitar. Daca la expirarea perioadei de 6 luni statul parte care se retrage este angajat in conflict armat, retragerea nu va avea efect inainte de sfarsitul conflictului armat.
    4. Retragerea unui stat parte din prezenta conventie nu va afecta in nici un fel obligatia statelor de a continua sa se achite de obligatiile asumate prin orice norme de drept international pertinente.
    Art. 21
    Depozitarul
    Secretarul general al Natiunilor Unite este desemnat prin prezenta dispozitie ca depozitar al prezentei conventii.
    Art. 22
    Texte autentice
    Originalul prezentei conventii, ale carui texte in limbile araba, chineza, engleza, franceza, rusa si spaniola sunt deopotriva autentice, va fi depus la secretarul general al Natiunilor Unite.