DECIZIE Nr.
258 din 24 februarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 si art. 20 din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru, precum si ale art. 29 alin. (6) din Legea
nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 174 din 19 martie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre
Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Doina Suliman -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi art. 20 din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru, precum şi ale art. 29 alin. (6) din Legea
nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
excepţie ridicată de Petrică Herăscu în Dosarul nr. 9.167/233/2006 al
judecătoriei Galaţi - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere
a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 12 septembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 9.167/233/2006, Judecătoria Galaţi - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 2 şi art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru,
precum şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii Constituţionale.
Excepţia a fost ridicată de Petrică Herăscu într-o
cauză civilă având ca obiect pretenţii.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia consideră că art. 2 şi art. 20 din Legea nr.
146/1997 sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16, art. 20 alin.
(1), art. 21, cu raportare la art. 52 alin. (2) şi art. 126 alin. (6), şi art.
24, precum şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale. In acest sens, consideră că „instanţa de
fond are obligaţia să soluţioneze cauza sub toate aspectele, fără să
condiţioneze accesul la un proces echitabil de achitarea unei taxe de timbru în
prealabil".
In ceea ce priveşte art. 29 alin. (6) din Legea nr.
47/1992, susţine că acesta înfrânge prevederile constituţionale ale art. 16,
art. 21, art. 24 şi art. 146 lit. d), precum şi art. 6 paragraful 1 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
deoarece cenzurarea de către instanţa de judecată a unei excepţii de
neconstituţionalitate reprezintă „o îngrădire la liberul acces la justiţie în
materie de neconstituţionalitate,
singura instanţă competentă fiind Curtea Constituţională".
Instanţa de judecată apreciază
excepţia de neconstituţionalitate ca fiind nefondată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost
comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, notele scrise ale autorului excepţiei, depuse în motivarea
acesteia, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate
la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 2 şi art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele
judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, modificată şi
completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 34/2001, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 28 august 2001, aprobată prin Legea nr. 742/2001,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 807 din 17 decembrie 2001, şi prin Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 212/2008, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 837 din 12
decembrie 2008, precum şi dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16
iulie 2004.
Aceste dispoziţii de lege au următorul conţinut:
- Art. 2 din Legea nr. 146/1997: „(1) Acţiunile şi cererile evaluabile în bani, introduse la
instanţele judecătoreşti, se taxează astfel: [... ]
(11)
Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi cererilor privind
declararea nulităţii, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui act juridic
patrimonial, chiar dacă nu se solicită şi repunerea părţilor în situaţia
anterioară, precum şi cererilor privind constatarea existenţei sau inexistenţei
unui drept patrimonial.
(2) In cazul contestaţiei la executarea silită, taxa
se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la
valoarea debitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea
bunurilor urmărite. Taxa aferentă acestei contestaţii nu poate depăşi suma de
194 lei, indiferent de valoarea contestată.
(3) Valoarea la care se calculează taxa de timbru
este cea declarată în acţiune sau în cerere. Dacă această valoare este
contestată sau apreciată de instanţă ca derizorie, evaluarea se va face
potrivit normelor metodologice prevăzute la art. 28 alin. (2) din prezenta lege.";
- Art. 20 din Legea nr. 146/1997: „(1) Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.
(2) Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită
în cuantumul legal, în momentul înregistrării acţiunii sau cererii, ori dacă,
în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanţa
va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de
judecată, în cazul când se micşorează valoarea pretenţiilor formulate în acţiune
sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe
la valoarea iniţială, fără a se ţine seama de reducerea ulterioară.
(3) Neîndeplinirea obligaţiei de plată până la
termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii.
(4) Dacă în momentul înregistrării sale acţiunea sau
cererea a fost taxată corespunzător obiectului său iniţial, dar a fost
modificată ulterior, ea nu va putea fi anulată integral, ci va trebui
soluţionată, în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod
legal.
(5) In situaţia în
care instanţa judecătorească învestită cu soluţionarea unei căi de atac
ordinare sau extraordinare constată că în fazele procesuale anterioare taxa
judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, va dispune obligarea
părţii la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotărârii
constituind titlu executoriu. Executarea silită a hotărârii se va efectua prin
organele de executare ale unităţilor teritoriale subordonate Ministerului Finanţelor
Publice în a căror rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul debitorul,
potrivit legislaţiei privind executarea silită a creanţelor bugetare.";
-Art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992: „Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin.
(1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de
sesizare a Curţii Constituţionale. Incheierea poate fi atacată numai cu recurs
la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare.
Recursul se judecă în termen de 3 zile."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 16, art.'20 alin. (1), art. 21, cu raportare la art. 52 alin. (2) şi art.
126 alin. (6), art. 24 şi art. 146 lit. d), precum şi art. 6 paragraful 1 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, deşi, ulterior sesizării sale, art. 2 din lege a fost completat cu
un nou alineat, (11),
introdus prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 212/2008, soluţia legislativă criticată nu a fost modificată.
Astfel, Curtea reţine că asupra obligativităţii plăţii
anticipate a taxelor judiciare de timbru s-a mai pronunţat prin numeroase
decizii, statuând că prevederile legale menţionate sunt conforme Legii
fundamentale. In acest sens sunt, spre exemplu, Decizia nr. 354 din 5 iulie
2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 771 din 24 august 2005, Decizia nr. 372 din 28 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 936 din 13
octombrie 2004, şi Decizia nr. 473 din 4 noiembrie 2004, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 10 ianuarie
2005.
In aceste decizii Curtea a reţinut
că nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru
în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor
judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de
realizarea actului de justiţie.
Plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiţie
legală pentru începerea proceselor civile, obligaţia la plata anticipată a
acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanţa
judecătorească) este justificată, ca şi sancţiunea anulării acţiunii sau
cererii, în caz de neplată a acestora.
De asemenea, la finalul procesului judiciar sarcina
suportării cheltuielilor judiciare, inclusiv a celor constând în plata taxelor
de timbru, revine persoanei care a căzut în pretenţii sau care, în cauzele
nelitigioase, a beneficiat de prestaţiile efectuate, în condiţiile legii, de
organele de justiţie.
In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, Curtea s-a pronunţat în repetate
rânduri, statuând, în esenţă, că aceste prevederi sunt constituţionale,
reprezentând norme de procedură pe care instanţa care a fost sesizată cu
excepţia de neconstituţionalitate este obligată să le aplice, în vederea
selectării doar a acelor excepţii care, potrivit legii, pot face obiectul
controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, unica
autoritate de jurisdicţie constituţională.
In aceste condiţii, soluţia adoptată şi considerentele
deciziilor citate sunt valabile şi în prezenta cauză, întrucât nu au apărut
elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii
Constituţionale.
Curtea atrage atenţia că autorul excepţiei a invocat în
numeroase cauze neconstituţionalitatea acestor dispoziţii de lege, cu motivare
identică.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi art. 20 din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru, precum şi ale art. 29 alin. (6) din Legea
nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
excepţie ridicată de Petrică Herăscu în Dosarul nr. 9.167/233/2006 al
Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 februarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman